Decizia civilă nr. 2855/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2855/R/2012
Ședința din 07 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamantul I. I. împotriva sentinței civile nr. 420 din 16 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C., având ca obiect asigurări sociale plata pensiei suplimentare.
Se constată că la data de 05 iunie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul recurent I. I. a depus la dosar concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 31 mai 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.420 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul I. I. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 1. emisa de parata la data de (...) s-a deschis dreptul reclamantului la pensie pentru limita de vârstă, stabilindu-se in favoarea sa o pensie de serviciu precum si o pensie suplimentara, aceasta din urma in cuantum de 504,016 lei (f.5). Întrucât reclamantul a ales sa continue raporturile de munca, in funcția de procuror inspector la P. de pe lângă Curtea de A. C., decizia mai sus menționată nu a fost pusa in plata.
Ulterior, prin decizia nr. 1. emisa la data de (...) s-a deschis dreptul reclamantului la pensie pentru limita de vârstă, începând cu data de 1 martie
2005.
Dat fiind ca reclamantului nu i s-a stabilit si o pensie suplimentara alături de pensia de serviciu acesta s-a adresat cu o cerere in acest sens paratei, la data de 2 august 2011, cererea nefiind soluționată.
Aceasta instanța a reținut ca in temeiul art. 64 din L. nr. 3/1977 reclamantul a contribuit la fondul pentru pensia suplimentara cu 2% din retribuția tarifară lunară, mai apoi, in temeiul Decretului nr. 232/1986 cu 3% iar in temeiul OUG nr. 31/1998 cu 5%.
La data deschiderii dreptului sau la pensie pentru limita de vârstă (1 martie
2005) era in vigoare L. nr. 19/2000, prin care a fost eliminata contribuția pentru pensia suplimentara.
În conformitate cu dispozițiile art. 165 din L. nr. 19/2000:
"(1) Asigurații care au contribuit la F. pentru pensia suplimentara cu 2%,
3%, respectiv 5%, beneficiază de o creștere a punctajului, determinat prin aplicarea următoarelor procente la punctajele anuale realizate in aceste perioade, astfel: a) 16% pentru perioada 1 ianuarie 1967-1 ianuarie 1973; b) 13% pentru perioada 1 ianuarie 1973-1 ianuarie 1978; c) 14% pentru perioada 1 ianuarie 1978-1 iulie 1986; d) 21% pentru perioada 1 iulie 1986-1 noiembrie 1990; e) 15% pentru perioada 1 noiembrie 1990-1 aprilie 1991; f) 14% pentru perioada 1 aprilie 1991-1 aprilie 1992; g) 13% pentru perioada 1 aprilie 1992-1 ianuarie 1999; h) 22% pentru perioada 1 ianuarie 1999-1 februarie 1999; i) 17% pentru perioada de după 1 februarie 1999.
(2) Asigurații care au contribuit cu 4% la F. pentru pensia suplimentara beneficiază de o creștere a punctajului, determinat prin aplicarea următoarelor procente la punctajele anuale realizate in aceste perioade, astfel: a) 26% pentru perioada 1 iulie 1977-1 ianuarie 1978; b) 28% pentru perioada 1 ianuarie 1978-1 iulie 1986.";
Raportat la dispozițiile legale mai sus citate a rezultat că parata nu avea posibilitatea stabilirii si plății unei pensii suplimentare in favoarea reclamantului ci doar majorarea punctajelor anuale realizate de acesta in procentele prevăzute de textul art. 165 din L. nr. 19/2000.
Modalitatea de stabilire a punctajelor medii anuale de către parata nu a fost supusă atenție instanței prin acțiunea de față, astfel ca pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse instanța a respins ca neîntemeiata acțiunea privind obligarea paratei la calculul și plata pensiei suplimentare.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul I. I. a declarat recurs prin care asolicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că la data de (...), când i s-a emis de pârâtă decizia de pensionare, i s-a recunoscut și pensia suplimentară, însă această decizie nu a fost pusă în plată decât în (...), fără însă a i se mai acorda pensia suplimentară.
Reclamantul susține că la (...) nu era reglementată pensia de serviciu în favoarea magistraților.
De asemenea, se apreciază că prin eliminarea pensiei suplimentare sunt încălcate dreptul la proprietate (art.1 din Protocolul nr.1 la C. E.), principiul nediscriminării în raport de alți doi colegi ai săi care, pensionați în aceleași condiții, beneficiază de pensie suplimentară, principiul mutualității în raport de neprimirea unui beneficiu pentru contribuția lunară la fondul de pensie suplimentară, achitată conform art.76 din L. nr.27/1966 și L. nr.3/1977.
Se susține că nicio dispoziție legală nu interzice existența concomitentă a pensiei de serviciu și a pensiei suplimentare, exemplificându-se situația altor doi colegi ai reclamantului.
Se critică pretinsa omisiune a primei instanțe de a motiva de ce măsura prevăzută de art.165 din L. nr.19/2000 s-ar aplica și pensionarilor ce beneficiază de pensie de serviciu, care nu era reglementată la apariția actului normativ.
Se invocă, de asemenea, încălcarea principiului neretroactivității prin anularea pensiei suplimentare și se reiterează apărarea că pensia de serviciu a fost reglementată după intrarea în vigoare a L. nr.19/2000.
Prin concluziile scrise depuse ulterior, reclamantul a reluat apărările din cuprinsul recursului.
Pârâta C. J. de P. C. nu a depus întâmpinare și nu și-a expus poziția procesuală.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. varespinge recursul pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.1. din (...), reclamantului i s-a deschis dreptul la pensie pentru limită de vârstă în conformitate cu prevederile L. nr.3/1977 (fila 5 fond), fiindu-i acordată o pensie de asigurări sociale și pensie suplimentară.
La data de (...), magistrații beneficiau de pensie de serviciu, calculată în raport de salariul avut la data pensionării, conform art.103 din L. nr. 92/1992 republicată, în urma modificărilor aduse textului de bază prin pct.40 al L. nr.142/1997, care a intrat în vigoare în 30 de zile de la publicarea sa în M. O. nr.170 din (...).
În atare situație, construcția juridică susținută de reclamant se întemeiază, în mod eronat, pe apărarea că la momentul pensionării sale ((...)) nu era reglementată pensia de serviciu în favoarea magistraților.
Evocând starea de fapt, prima instanță a reținut în mod corect că prin decizia nr.1. din (...) (fila 6 fond), reclamantului i s-a pus în plată în mod efectiv pensia cuvenită ca pensie de serviciu, calculată pe baza venitului brut realizat anterior retragerii din activitate.
La emiterea acestei decizii, pârâta C. J. de P. C. a calculat și a evidențiat în mod distinct pensia de asigurări sociale care se achită din bugetul asigurărilor sociale de stat (9.264.423 lei vechi), precum și diferența suportată de la bugetul de stat.
În mod evident, prin punerea în plată a acestei decizii de pensionare, reclamantul a acceptat beneficiul pensiei de serviciu, lipsită de caracter contributiv, în detrimentul unei pensii contributive, în cuantum vădit inferior.
În atare situație, Curtea de A. va înlătura critica recurentului privind nerespectarea dreptului la proprietate, din moment ce acestuia i s-a acordat o pensie mai avantajoasă decât cea stabilită în anul 1998, iar un element singular al pensiei inițiale (pensia suplimentară), integrat într-un mod de calcul distinct nu poate fi considerat ca un drept câștigat în mod ireversibil, ce trebuie aplicat în mod automat într-o schemă de pensionare ulterioară, cu caracter special și vădit mai favorabilă pensionarului sub aspectul cuantumului.
Nu este incident nici principiul mutualității, în lipsa calculării pensiei speciale pe baza contribuțiilor sociale, ca regulă de bază a sistemului contributiv de pensii.
În acest context, Curtea apreciază că în cele din urmă, reclamantul, prin demersul său judiciar, tinde să acrediteze posibilitatea unei „lex tertia";, prin aplicarea majorării de punctaj cuvenite pentru pensia suplimentară, conform art.168 din L. nr.263/2010, la cuantumul pensiei speciale, reglementată de L. nr.303/2004, așadar, prin hibridizarea a două scheme de pensie total diferite.
De altfel, Curtea observă că pensia specială a reclamantului este formată dintr-o parte necontributivă, suportată din bugetul de stat și dintr-o altă parte contributivă, calculată pe baza veniturilor contributive realizate, care reflectă în cele din urmă și majorarea punctajului pentru pensia suplimentară.
Cum însă componenta contributivă este inferioară pensiei speciale, reclamantul a optat pentru pensia specială a cărui cuantum nu poate fi majorat, conform art.168 din L. nr.263/2010, din moment ce, pe de o parte, nu are temei legal un atare raționament, iar pe de altă parte, această majorare s-a aplicat la componenta contributivă a pensiei speciale.
Curtea nu poate face aprecieri cu privire la situația particulară a altor beneficiari ai pensiilor speciale, cărora li se acordă și pensie suplimentară, având în vedere că există circumstanțe particulare, specifice fiecărui caz în parte (cutitlu de exemplu, existența unor hotărâri judecătorești irevocabile) care pot justifica această diferență.
Prin urmare, nefiind deduse judecății toate aspectele specifice persoanelor cu care se compară reclamantul, Curtea nu este în măsură să efectueze un examen al pretinsei discriminări, care nu decurge în mod evident și manifest din aplicarea diferită a unor dispoziții legale la situații similare.
În fine, nu este încălcat principiul neretroactivității prin aplicarea acceptată de reclamant a unei noi formule de calcul a pensiilor, cu consecința renunțării la pensia inferioară calculată conform L. nr.3/1977, având în vedere că retroactivitatea semnifică înlăturarea efectelor consumate ale unei situații juridice anterioare, ceea ce este exclus în speță, fie numai pentru considerentul că decizia de pensie din 1998 nu a fost pusă vreodată în plată, iar eventuala sa valorificare în anul 2005, când reclamantul s-a retras din activitate, i-ar produce prejudicii datorită cuantumului inferior față de cel al pensiei speciale.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A. în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., va respinge ca nefondat recursul reclamantului
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I. I. împotriva sentinței civile nr.420 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr.(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 iunie 2012.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
S. D.
L. D. D. G.
C. M.
2 ex. - (...)jud.fond.B. M.
| ← Decizia civilă nr. 2427/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 680/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
