Decizia civilă nr. 3349/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)*
D. CIVILĂ Nr.3349/R/2012
Ședința publică din data de 3 iulie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. AL P. S. și recursul intervenienților D. D., D. F., P. A., B. M., M. C. L., M. R. T., P. E., P. L. și P. M. împotriva sentinței civile nr. 1206 din (...) pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...)* privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. S., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului recurent - domnul Gorgan I. - președinte de sindicat.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că intimata a formulat întâmpinare, înregistrat la dosar la data de 22 iunie 2012, un exemplar al acesteia fiindu-i comunicat reprezentantului reclamantului.
Reprezentantul reclamantului depune la dosar copia unui cupon de pensie și arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri în probațiune, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pentru motivele arătate în scris, motive pe care le susține în fața instanței.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
D. examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1206/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...)*, s-a respins ca nefondată cererea reclamanților nominalizați în tabelul de la filele 9-120, tabel care face parte integrantă din prezenta, și aintervenienților în interes propriu, nominalizați în tabel de la filele 124, 130-
157, tabel care face parte integrantă din prezenta, toți reprezentați de S. L. al P. S. împotriva pârâtei C. J. de P. S., referitoare la actualizarea pensiilor începând cu (...) în conformitate cu prevederile art. 80 alin. 3 din L. nr. 1., respectiv stabilirea pensiilor la o valoare a punctului de pensie de 826,2 lei, reprezentând 45% din salariul brut la fundamentarea bugetului de asigurări sociale de stat pe anul 2010, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea lor 4309 de membri ai F. N. a S. P. din R. au chemat în judecată pârâta C. J. de P. S., solicitând obligarea acesteia la actualizarea pensiilor, începând cu 1 ianuarie 2010 în conformitate cu prev.art.80 alin.3 din L. nr.1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, adică stabilirea pensiilor la o valoare a punctului de pensie de
826,2 lei, reprezentând 45% din salariul brut la fundamentarea bugetului de asigurări sociale de stat pe anul 2010.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin OUG nr.198/2008 s-a aprobat ca valoarea punctului de pensie stabilit prin OG nr.26/2008 să fie stabilit de la 1 octombrie 2008 să reprezinte 45% din salariul mediu brut folosit la fundamentarea bugetului de asigurări sociale și a avut o valoare de 697,5 lei.
Atât în anul 2009, cât și 2010, valoarea punctului de pensie a fost stabilit sub valoarea minimă admisă de L. nr.1. de 45% din salariul mediu brut pe anii respectivi, deși în conformitate cu prev.art.80 alin.3 din L. nr.1. valoarea punctului de pensie nu poate fi mai mică decât cea stabilită prin același articol de lege, adică 45% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului de asigurări sociale de stat.
Reducerea veniturilor pensionarilor a fost stabilită prin prev.art.IV din
OUG nr.114 din 2009 privind unele măsuri financiare-bugetare, precum și a art.16 alin.10 din L. 1. a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul
2010. Aceste articole sunt neconstituționale, ca urmare reclamantul invocă excepția de neconstituționalitate a art.IV din OUG nr.1., și a art.16, alin.1 din L. 1..
În această cauză au formulat cerere de intervenție încă 9 persoane
(f.124-125) care au fost citate în cauză.
Prin întâmpinarea, pârâta C. J. de P. S. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în ceea ce privește determinarea valorii punctului de pensie, care este stabilit în mod expres prin legea bugetului asigurărilor sociale.
De asemenea, a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al reclamanților întrucât, fiecare membru al S.ui L. al P. pentru care s-a formulat acțiunea, beneficiază de drepturi de pensie stabilite prin decizie proprie, decizii emise în baza elementelor existente în dosarele de pensie.
Prin Sentința civilă nr. 1984 din (...) a T.ui S. au fost respinse excepțiilelipsei calității procesuale pasive și a lipsei calității de reprezentant al reclamantului, excepții invocate de către pârâtă și a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, iar prin D. civilă nr. 4. a C. de A. C. acest recurs a fost admis, sentința a fost casată în parte, fiind menținute dispozițiile privind excepțiile invocate în cauză, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
În considerentele acestei decizii se arată faptul că prima instanță are îndatorirea de a verifica în cauză conformitatea prevederilor art. IV din O.U.G. nr. 1. și art. 16 alin. 1 din L. nr. 1. cu art. 115 alin. 6, art. 44 alin. 3, art. 47, art. 135 alin. 2 lit. f din Constituție, faptul dacă L. nr. 1., fiind o lege ordinară poate modifica o lege organică, astfel cum este L. nr. 1. și faptul că nu a fost încălcat „principiul dreptului câștigat";.
În rejudecare, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția de neconstituționalitate a prev. art.IV din OUG nr.1. și a art.16 alin.1 din L. 1., invocată de reclamant, a fost soluționată de către
Curtea Constituțională, prin respingerea ca inadmisibilă a excepției (f.251-
254).
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Art.80 alin.3 din L. nr.1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale actualizată, a stabilit valoarea punctului de pensie pe anii 2005 - 2009 raportat la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
L. nr.1. a fost abrogată prin art.196 din L. nr.263/16 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice. L. nr.263/(...) a intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2011.
Reclamanții solicită actualizarea pensiilor începând cu 1 ianuarie
2010, dată la care era în vigoare încă L. nr.1..
În perioada arătată de reclamanți că valoarea punctului de pensie s-a stabilit sub valoarea minimă admisă de L. 1., și anume anul 2009 și 2010 au intervenit modificări legislative și anume prin L. nr.19 din (...) Bugetului de asigurări sociale de stat pe anul 2009, la art.16 se prevede că ";(1) valoarea punctului de pensie este de 718,4 lei, de la 1 aprilie 2009 și de
732,8 de la 1 octombrie 2009";.
Conform disp.art.8 din OUG nr.4 din (...), aprobată prin L. nr.215/(...), privind reglementarea unor măsuri în domeniul bugetar,
„prevederile art.80 alin.(3) din L. nr.1., privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale ‚,cu modificările și completările ulterioare, nu se aplică în anul 2009";.
În ceea ce privește anul 2010, prin art.16 din L. 1. privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2010, valoarea punctului de pensie s-a stabilit la 732,8 lei și se aplică începând cu 1 ianuarie 2010, însă potrivit art. IV din OUG nr.114/23 decembrie 2009, privind unele măsuri financiar- bugetare, „prevederile art.80 alin.(1) și (3) din L. nr.1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, nu se aplică în anul 2010";.
În privința conformității prevederilor art. IV din O.U.G. nr. 1. și art. 16 alin. 1 din L. nr. 1. cu art. 115 alin. 6 art.44 alin. 3, art. 47 din Constituție, respectiv a respectării principiului dreptului câștigat, instanța constată că Curtea Constituțională a reținut în cadrul considerentelor Deciziei nr. 1016 din (...) următoarele :
„Cât privește critica de constituționalitate referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) și art. 44 din Constituție, aceasta are în vedere faptul că, drept efect al dispozițiilor de lege criticate, cuantumul pensiei nu a mai crescut conform celor statuate prin art. 80 alin. (3) din L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie
2000, respectiv raportat la procentul de 45% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, ci a fost stabilit un cuantum mai mic. Curtea a reținut că, "potrivit art. 47 din Constituție, cetățenii au dreptul la pensie și la alte forme de asigurări sociale și măsuri de protecție socială, în condițiile stabilite de lege. A., [...] legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condițiile și criteriile de acordare a acestora, modul de calcul și cuantumul lor valoric, în raport cu posibilitățile create prin resursele financiare disponibile, și să le modifice în concordanță cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare. De asemenea, [...] modul de stabilire a punctajului anual și a punctajului mediu, a valorii punctului de pensie, a condițiilor de includere a anumitor perioade în stagiul de cotizare și acordarea anumitorsporuri pentru perioadele cotizate peste stagiul standard sunt prevăzute prin norme cu caracter tehnic, care se aplică în mod egal persoanelor aflate în situații identice. Valoarea punctului de pensie, limita maximă a cuantumului pensiei, condițiile de recalculare și de recorelare a pensiilor anterior stabilite, ca și indexarea acestora, nu se pot face decât în raport cu resursele fondurilor de asigurări sociale disponibile".
Prin D. nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a mai arătat faptul că "cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivității, se constituie într-un drept câștigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză, practic, și-a câștigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivității; astfel, contributivitatea, ca principiu, este de esența dreptului la pensie, iar derogările, chiar și temporare, referitoare la obligația statului de a plăti cuantumul pensiei rezultat în urma aplicării acestui principiu afectează substanța dreptului la pensie.
Aceasta nu înseamnă că legea nu poate în viitor să reașeze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se, însă, tot pe principiul contributivității, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la negarea evoluției în reglementarea juridică a acestui domeniu. De aceea, dacă prin reașezarea sistemului de calcul al pensiei în sensul arătat mai sus rezultă un cuantum mai mic al acesteia, statul este obligat să adopte reglementări similare art. 180 alin. (7) din L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, și anume să mențină în plată cuantumul pensiei stabilit potrivit reglementărilor anterior în vigoare dacă acesta este mai avantajos. Aceasta este o măsură de protecție a persoanelor care beneficiază de pensie în sensul art. 47 alin. (2) din Constituție, constituind, de asemenea, o speranță legitimă a asiguratului, întemeiată pe prevederile legale în vigoare cu privire la obținerea și încasarea unui anumit cuantum al pensiei.
Având în vedere însă că dispozițiile de lege criticate nu au ca efect o reducere a cuantumului pensiei, ci o stagnare a creșterii acestuia, respectiv o creștere mai mică decât cea raportată la procentul de 45% din salariul mediu brut, Curtea apreciază că aceste dispoziții se încadrează în limitele constituționale referitoare la respectarea dreptului la pensie și garantarea dreptului de proprietate.
Curtea observă că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu în H. din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, a reiterat jurisprudența sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adițional la C., dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietății sau la o pensie de un anumit cuantum.
De asemenea, prin D. nr. 1.650 din 16 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 28 februarie 2011, Curtea Constituțională a arătat că, deși algoritmul de calcul al pensiei stabilit de art. 80 alin. (3) din L. nr. 1. nu a mai fost aplicat pentru anii
2009 și 2010, cuantumul real al pensiei nu a fost diminuat. Prin D. nr.
1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, Curtea a reținut că, "deși consacră dreptul la pensie, art. 47 alin. (2) din Constituție nu oferă garanții și cu privire la algoritmul de creștere a cuantumului acesteia în viitor". În acestsens au fost amintite cele statuate de Curte prin D. nr. 1.140 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, potrivit cărora "Valoarea punctului de pensie, limita maximă a cuantumului pensiei, condițiile de recalculare și de recorelare a pensiilor anterior stabilite, ca și indexarea acestora, nu se pot face decât în raport cu resursele fondurilor de asigurări sociale disponibile".
Așa fiind, prin D. nr. 1.650 din 16 decembrie 2010, Curtea a reținut că, "atât timp cât dispozițiile de lege criticate nu au ca rezultat însăși reducerea cuantumului pensiei, acestea nu pot fi considerate ca fiind contrare dispozițiilor art. 47 alin. (2) din Constituție"
În privința conformității prevederilor art. IV din O.U.G. nr. 1. și art. 16 alin. 1 din L. nr. 1. cu art. 135 alin. 2 lit. f din Constituție instanța constată că prevederile acestui articol instituie o obligație de mijloace, iar nu de rezultat în sarcină statului, iar această obligație trebuie apreciată în raport cu circumstanțele unui anumit stadiu de dezvoltare economică.
Valoarea punctului de pensie, limita maximă a cuantumului pensiei, condițiile de recalculare și de recorelare a pensiilor, cât și indexarea acestora nu se poate face decât în raport cu resursele fondurilor de asigurări sociale disponibile.
Având în vedere aceste considerente instanța a constatat că dispozițiile legale criticate au fost conforme cu dispozițiile constituționale arătate.
Referitor la modificarea unei legi organice cum este L. nr. 1. printr-o lege ordinară cum este L. nr. 1. instanța a reținut faptul că în această privință Curtea Constituțională a reținut în considerentele Deciziei nr. 1209 din (...) faptul că „Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție, Curtea constată că acest text constituțional nu instituie interdicția reglementării pe calea ordonanței de urgență a domeniilor aparținând legii organice, această interdicție referindu-se doar la prevederile ordonanțelor simple. De altfel, așa cum s-a statuat prin D. nr. 328 din 26 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 11 februarie 2003, L. nr. 1. a fost adoptată de P. cu respectarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) din Constituție, respectiv cu majoritatea de voturi cerută pentru adoptarea legilor organice, deși sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale nu este echivalent cu regimul general privind protecția socială.";
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul S. L. al P. S. și intervenienții D. D., D. F., P. A., B. M., M. C. L., M. R. T., P. E., P. L. și P. M., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurenții au arătat că instanța de fond a aplicat greșit legea și a nesocotit un principiu general de drept dedus din coroborarea a mai multor texte de lege.
Invocându-se prevederile art.53 alin. 1 și 2 din Constituția României, privind restrângerea unor drepturi și libertăți ale cetățenilor României, se arată că în anii 2009 și 2010, în R. nu a avut loc niciun fenomen din cele prevăzute la art.53 alin (1) și (2) din Constituție, astfel că nu se justifică de ce s-au luat măsuri nedrepte împotriva pensionarilor.
S-a mai arătat că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că L. nr.1., care este o Lege ordinară, nu poate modifica prevederile unei Legi organice, astfel cum a fost L. nr. 1., lege în vigoare în anul 2010. Modificarea prevederilor acestei legi prin L. 1. contravine principiului statuat de art.4 din L. nr.24/2000.
Ordonanța de U. a G. nr. 1., nu are precizată natura juridică a acesteia, conform cerințelor art. 108 alin. (3) din Constituția României, respectiv ce caracter are acest act normativ și dacă poate acesta să modifice prevederile unei Legi organice.
Instanța de fond nu a reținut precizările Deciziei nr. 847 din 25 iunie
2010 a C. C. prin care se arată faptul că „cuantumul pensiei, stabilit conform principiului contributivității, se constituie într-un drept câștigat, astfel încât diminuarea acestui drept nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar.";
Se exemplifică un caz concret privind scăderea nominală a pensiei, la un pensionar, parte în proces, arătându-se că: - în luna noiembrie 2009, pensia era de 1048 lei, iar după reținerile CASS pensionarul primește în mână 1038 lei; - în luna martie 2012, pensia era de 1048 lei. După reținerea CASS pensionarul primește în mână suma de 990 lei, mai puțin cu 48 lei fața de noiembrie 2009.
Dacă în anul 2010 ar fi fost respectate prevederile Legii nr. 1. a pensiilor în vigoare, veniturile din pensie ar fi fost mult mai bune.
Instanța de fond nu a ținut cont nici de faptul că, prin art. 16 alin. 1 din L. nr.1. nu s-a respectat principiul dreptului câștigat, în sensul că valoarea punctului de pensie era deja la (...) și (...), de 45% din salariul mediu brut, fapt despre care instanța de fond nici nu a făcut referire.
Recurenții au mai invocat faptul că în dispozitivul sentinței civile nr.
1206/(...), instanța de fond stabilește și plata cheltuielilor de judecată, fără a preciza în sarcina cui revin aceste cheltuieli. Se invocă prevederile art. 45 din L. 54/2003, potrivit cărora acțiunile în justiție, pentru drepturile membrilor de sindicat, sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea de A. constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin cererile cu care au învestit instanța reclamații și intervenienții au solicitat actualizarea pensiilor începând cu 1 ianuarie 2010, în conformitate cu prevederile art. 80 alin. 3 din L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, respectiv stabilirea pensiilor la o valoare a punctului de pensie de 826,2 lei, reprezentând 45% din salariul brut la fundamentarea bugetului de asigurări sociale de stat pe anul 2010.
În motivarea acțiunii s-a arătat că atât în anul 2009, cât și 2010, valoarea punctului de pensie a fost stabilită sub valoarea minimă admisă de L. nr.1. de 45% din salariul mediu brut pe anii respectivi.
În conformitate cu prevederile art.80 alin.3 din L. nr.1. valoarea punctului de pensie nu poate fi mai mică decât cea stabilită prin același articol de lege, adică 45% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului de asigurări sociale de stat.
S-a mai susținut că art.16 alin.1 din L. nr.1. a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 contravine: principiului ierarhiei legilor statuat de art. 4 din L. nr. 24/2000, art.80 alin.3 din legea nr.1. și principiului dreptului câștigat, valoarea punctului de pensie fiind deja la data de (...) și (...), de 45% din salariul mediu brut.
Reclamanții au mai arătat că reducerea veniturilor pensionarilor a fost posibilă prin prevederile art. IV din O.U.G. nr.114 din 2009 privind unele măsuri financiare-bugetare, precum și ale art.16 alin.1 din L. 1. a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010. Reclamanții au susținut că aceste prevederi legale sunt neconstituționale întrucât încalcă prevederile art. 47alin. 1, art. 115 alin. 6, art. 44 alin. 3 și art. 135 alin. 2 lit. f din Constituția României, sens în care au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale menționate, excepție soluționată prin decizia nr. 89/(...).
A. cum a reținut și instanța de fond în privința conformității prevederilor art. IV din O.U.G. nr. 1. și art. 16 alin. 1 din L. nr. 1. cu prevederile constituționale ale 44 alin. 1 și 3 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. 1 privind nivelul de trai și ale art. 115 privind delegarea legislativă, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii prin care a statuat asupra conformității prevederilor legale menționate cu dispozițiile constituționale a căror încălcare a fost invocată.
Într-adevăr, prin D. nr. 874 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat în sensul că "cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivității, se constituie într-un drept câștigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar.";
Însă, Curtea de A. constată că recurenții ignoră statuările C. C. din decizii care au vizat constituționalitatea dispozițiilor art. IV din Ordonanța de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri financiar bugetare și ale art. 16 din L. bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 - D. nr. 1209 din 5 octombrie 2010, D. nr. 1650 din 16 decembrie 2010, statuări reluate prin deciziile ulterioare - D. nr. 940 din 7 iulie 2011, D. nr. 1016 din 14 iulie
2011, prin care s-a reținut că dispozițiile art. IV din Ordonanța de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri financiar bugetare și ale art. 16 din L. bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010, nu au ca efect o reducere a cuantumului pensiei, ci o stagnare a creșterii acestuia, respectiv o creștere mai mică decât cea raportată la procentul de 45% din salariul mediu brut, Curtea apreciind în consecință că aceste dispoziții se încadrează în limitele constituționale referitoare la respectarea dreptului la pensie și garantarea dreptului de proprietate.
În același context, Curtea de A. mai reține că prin decizia nr. 1650 din
16 decembrie 2010 Curtea Constituțională a reținut că „(...)L. bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 1., publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 27 ianuarie 2010, a stabilit, prin art. 16, valoarea unui punct de pensie la 732,8 lei, aplicabilă de la 1 ianuarie
2010. Această valoare este egală cu cea stabilită anterior, prin art. 16 alin. (1) din L. bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2009 nr. 1., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 27 februarie
2009, în care s-a arătat că "Valoarea punctului de pensie este de 718,4 lei de la 1 aprilie 2009 și de 732,8 lei de la 1 octombrie 2009." Prin urmare, deși algoritmul de calcul al pensiei stabilit de 80 alin. (3) din L. nr. 1. nu a mai fost aplicat pentru anii 2009 și 2010, cuantumul real al pensiei nu a fost diminuat.
Față de această situație sunt relevante cele reținute de Curtea Constituțională prin nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, în care s-a arătat că, deși cuantumul pensiei stabilit potrivit principiului contributivității "se constituie într-un drept câștigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar, [...] nu înseamnă că legea nu poate în viitor să reașeze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se, însă, tot pe principiul contributivității, pentru că, în caz contrar, s-ar ajunge la negarea evoluției în reglementarea juridică a acestui domeniu".
De asemenea, prin nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010,
Curtea a reținut că, "deși consacră dreptul la pensie, art. 47 alin. (2) din
Constituție nu oferă garanții și cu privire la algoritmul de creștere a cuantumului acesteia în viitor". În acest sens au fost amintite cele statuate de Curte prin nr. 1.140 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, potrivit cărora "Valoarea punctului de pensie, limita maximă a cuantumului pensiei, condițiile de recalculare și de recorelare a pensiilor anterior stabilite, ca și indexarea acestora, nu se pot face decât în raport cu resursele fondurilor de asigurări sociale disponibile".
Așa fiind, Curtea reține că, atât timp cât dispozițiile de lege criticate nu au ca rezultat însăși reducerea cuantumului pensiei, acestea nu pot fi considerate ca fiind contrare dispozițiilor art. 47 alin. (2) din Constituție.";
Se constată că prin motivul de recurs prin care se invocă diminuarea pensiei recurenții nu justifică o diminuare derivând din dispozițiile legale incidente în raport de obiectul acțiunii de față, ci exemplifică o diminuare rezultată din aplicarea prevederilor legale prin care s-a reglementat plata contribuției de asigurări sociale de sănătate de către pensionari.
Așadar nu se poate reține o diminuare a cuantumului pensiei reclamanților rezultată din aplicarea dispozițiilor Legii nr. 1. sau ale OUG nr. 1..
Pe de altă parte, se constată că instanța de fond a înlăturat în mod argumentat, prin raportare la statuările C. C., susținerile reclamanților și intervenienților în sensul că L. nr. 1., lege considerată organică, nu putea fi modificată printr-o lege ordinară, cum este L. nr. 1. sau printr-o ordonanță de urgență.
Sub acest aspect Curtea de A. reține că prin prevederile art. 73 alin.
(3) lit. p) din Constituție se arată că regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială constituie domeniul legii organice.
A. cum a reținut și instanța de fond, prin D. nr. 1209 din 5 octombrie
2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IV din
Ordonanța de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri financiar bugetare și ale art. 16 din L. bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010, Curtea Constituțională a reținut că prevederile art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție, nu instituie interdicția reglementării pe calea ordonanței de urgență a domeniilor aparținând legii organice, această interdicție referindu- se doar la prevederile ordonanțelor simple. În același timp însă, s-a reținut că „așa cum s-a statuat prin D. nr. 328 din 26 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 11 februarie 2003, L. nr.
1. a fost adoptată de P. cu respectarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) din
Constituție, respectiv cu majoritatea de voturi cerută pentru adoptarea legilor organice, deși sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale nu este echivalent cu regimul general privind protecția socială.";
Criticile recurenților vizând faptul că în anii 2009 și 2010 nu a avut loc nici un fenomen din cele prevăzute de art. 53 alin. 1 și 2 din Constituție, pentru a putea fi justificate măsurile luate vizând categoria socială a pensionarilor, urmează a fi înlăturate, întrucât, pe de o parte, prin motivele invocate la fond și prin excepția de neconstituționalitate formulată, reclamanții și intervenienții nu s-au raportat la aceste prevederi constituționale, acestea fiind invocate pentru prima dată în recurs.
Pe de altă parte, este de observat că în expunerea de motive a O. de urgență a G. nr. 1. sunt menționate împrejurările care au impus adoptarea acestei ordonanțe de urgență arătându-se că: „evoluția crizei economice în anul 2009, precum și extinderea acesteia în cursul anului 2010, impuneluarea de urgență a unor măsuri pentru a se putea asigura respectarea angajamentelor asumate de R. prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale, acorduri absolut necesare pentru stabilitatea economică a României, pentru atingerea țintelor de deficit ale bugetului general consolidat în anul 2010.
S-a mai arătat că diminuarea dezechilibrelor existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile creează premisele relansării economice, astfel că se impune adoptarea în regim de urgență a unor măsuri cu caracter excepțional, prin care să se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare și în anul 2010 și că neadoptarea acestor măsuri în regim de urgență ar duce la pierderea acordurilor cu instituțiile financiare internaționale, cu consecința creării unor dezechilibre macroeconomice de natură să ducă la imposibilitatea relansării economice, toate aceste elemente vizând interesul general public.
Criticile recurenților privind cheltuielile de judecată sunt lipsite de obiect întrucât, astfel cum este lesne de observat din dispozitivul sentinței, instanța nu a obligat reclamanții sau intervenienții la plata unor cheltuieli de judecată, ci a respins cererile acestora, respectiv atât capătul de cerere principal, cât și cererea acestora de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți și intervenienți.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. L. AL P. S. și recursul intervenienților D. D., D. F., P. A., B. M., M. C. L., M. R. T., P. E., P. L. și P. M. împotriva sentinței civile nr. 1206 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...)* pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 iulie 2012.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
D. C. G. G.-L. T. I. T.
A. în concediu de odihnă A. în concediu de odihnă
Semnează vicepreședintele Semnează vicepreședinteleinstanței instanței
N. N.
GREFIER
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: A.R.P.
| ← Decizia civilă nr. 3369/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 4858/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
