Decizia civilă nr. 785/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. (...)

D. CIVILĂ NR. 785/R/2012

Ședința publică din data de 21 februarie 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I.-R. M.

JUDECĂTORI: C. M.

S.-C. B.

G.: G. C.

S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul Ș. N. împotriva sentinței civile nr. 1 din 4 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. M., având ca obiect recalculare pensie.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 februarie 2012, încheiere care face parte din prezenta decizie.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 1 din 4 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a respins cererea formulată de reclamantul Ș. N. împotriva pârâtei C. J. DE P. M., ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin D. nr. 1.1 din (...) privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă, reclamantului i s-a stabilit o pensie de serviciu în cuantum de 13.212 lei RON, din care suma de 1230 lei reprezentând pensia contributivă se suporta din bugetul asigurărilor de stat.

Prin D. contestată, nr. 1./(...), pensia de serviciu i-a fost recalculată în baza art. 1 lit. g din L. 1., rezultând un cuantum de 1699 lei RON.

În cuprinsul deciziei de recalculare s-a consemnat că, în conformitate cu prevederile art. 3 din L. 1., pensia stabilită prin D. nr. 1. din (...) a devenit pensie în înțelesul L. 1..

Această lege a fost supusă controlului de constituționalitate înainte de promulgare la sesizarea unui grup de 37 de senatori, iar prin D. nr. 871 din (...) Curtea Constituțională a decis cu opinie majoritară că dispozițiile L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate în sesizarea acestuia.

Curtea Constituțională s-a pronunțat și la sesizarea Î. C. de C. și Justiție asupra constituționalității L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor înainte de promulgare, constatând prin D. nr. 873 din (...) că dispozițiile art. 1 lit. a, b, d-i și art. 2-12 din această lege sunt constituționale.

Prin aceste decizii definitive și general obligatorii,Curtea Constituțională a decis că L. 1. nu încalcă prevederile art.15 al. 2 din C., care instituie principiul constituțional al neretroactivității legii și nici principiul doctrinar al drepturilor câștigate.

A reamintit Curtea că în D. nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în

Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".

Cele statuate de Curtea Constituțională prin deciziile pronunțate se impun cu caracter obligatoriu instanței de judecată, susținerea reclamantului potrivit căreia instanța ar trebui să țină cont de opinia minoritară a unuia dintre judecătorii C. C. fiind total lipsită de suport juridic.

Raportat la jurisprudența C. E. a D. O., instanța consideră că pensia este un bun care intră sub protecția art. 1 din Protocolul 1 la C.

Simpla lectură a dispozițiilor cuprinse în art. 1 Protocolul nr. 1 evidențiază faptul că protecția pe care el o instituie nu este una absolută, căci nu conține numai principiul protecției dreptului de proprietate, ci și două limite ale exercițiului acestui drept: posibilitatea privării de proprietate pentru cauză de utilitate publică și reglementarea exercitării acestui drept în conformitate cu interesul general. Curtea E. a D. O. a consacrat și o limită jurisprudențială dată de „. substanței"; dreptului, respectiv cerința existenței unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul avut în vedere.

În urma recalculării în baza L. 1., pensia reclamantului s-a diminuat de la

13.212 lei la 1.699 lei, acesta suportând o restrângere semnificativă a dreptului de proprietate.

Ingerința statului în exercitarea dreptului este, în întregime, posibilă dacă se sprijină pe o bază legală, urmărește un scop legitim și este necesară într-o societate democratică și aceasta deoarece dreptul de proprietate, ca aproape toate drepturile ocrotite de C., nu are un caracter absolut.

Așa cum a indicat Curtea E., statele contractante beneficiază de o marjă de apreciere pentru a hotărî necesitatea unei ingerințe, acest aspect impunându-se în contextul în care autoritățile naționale dispun de o cunoaștere aprofundată și concretă a situației sociale locale și, de aceea, sunt mai bine plasate decât judecătorul internațional pentru a determina ce măsuri apar ca imperative de interes general al comunității.

Chiar Curtea E. a D. O. a cărei jurisprudență a avut adesea drept consecință modificări legislative semnificative în dreptul intern al statelor, a manifestat reticență în a interveni în marja de apreciere a statelor, în special în ce privește chestiuni de natură fiscală, ce țin de politicile socio- economice.

În speță, ingerința a fost prevăzută de lege, iar scopul legitim al măsurilor luate este evidențiat ca atare în expunerea de motive a L. 1. și recunoscut de

Curtea Constituțională în D. nr. 871 și 873 din (...) când a analizat constituționalitatea acestei legi în raport de încălcarea art. 53 din C., respectiv necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale de stat.

De altminteri, în jurisprudența sa, însăși Curtea E. a statuat că nu este rolul său de a verifica în ce măsură existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor în care aprecierea autorităților este vădit lipsită de temei.

În materie de asigurări sociale, Curtea E. acordă o mai largă marjă de apreciere în stabilirea propriilor politici și tocmai de aceea, iar sub aspectul proporționalității, lipsa de despăgubiri nu conduce la o încălcare a art. 1

Protocolul nr. 1 adițional (Mellacher și alții c. Austria).

Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că în speță nu s-a produs o încălcarea a prevederilor art. 1 Protocolul nr. 1, măsura recalculării pensiei de serviciu a reclamantului în temeiul art. 1 li. g din L. 1. intrând în marja de apreciere a statului cu privire la reglementarea politicilor sociale și economice.

Nu poate fi reținută nici susținerea reclamantului conform căreia L. 1. impietează asupra conținutului muncii sale, asupra dreptului de a munci sau asupra dreptului la pensie, căci, așa cum s-a mai arătat pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementată printr-o lege specială, are două componente: pensia contributivă și un supliment din partea statului, care, prin adunarea cu pensia contributivă, reflectă cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială.

Acordarea acestui supliment a urmărit instituirea unei regim special, compensatoriu pentru anumite categorii socioprofesionale supuse unui statut special și nu are ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia.

Din această perspectivă nu sunt aplicabile nici prevederile art. 180 al. 7 din L. 1. întrucât se referă la schimbarea sistemului de calcul al pensiei contributive, fundamentat pe contribuțiile fiecăruia la sistemul de securitate socială care conferă corelativ dreptul de a beneficia la un anumit moment de avantajele conferite de acest sistem, iar nu la suplimentul acordat de stat care este supus unor elemente variabile: resursele financiare de care dispune și optica legiuitorului față de politica socială.

Instanța a apreciat că este nefondată și susținerea reclamantului referitoare la nelegalitatea deciziei contestate determinată de înlăturarea efectelor unei legi organice prin aplicarea unei hotărâri de guvern, având în vedere că recalcularea pensiei reclamantului s-a realizat în temeiul L. 1. prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare ( art. 3 al.

1).

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Ș. N. solicitândmodificarea sentinței și admiterea contestației.

În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, deoarece nu s-a ținut cont de prevederile C. E. a D. O. de dispozițiile art. 15 și 20 din Constituția R..

Potrivit art.17 alin.1 din Cartea D. Fundamentale a Uniunii E. intitulat

„Dreptul de proprietate"; orice persoană are dreptul de a deține în proprietatea sa de a folosi, de a dispune de bunurile pe care le-a dobândit în mod legal.

Potrivit art.1 din primul Protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ratificată de R. prin L. 30/(...), Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa. Nu s-a ținut cont de principiul neretroactivității legii și nici principiul doctrinar al drepturilor câștigate.

Pârâta C. J. DE P. M. prin întâmpinare (f.56-57) a solicitat respingerearecursului ca nefundat și menținerea în întregime a sentinței tribunalului.

Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:

Prin art.1 lit. g din L. nr. 1., pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă au devenit pensii în înțelesul L. nr.1., calculate pe baza principiului contributivității.

În aplicarea acestui act normativ, pârâta C. J. de P. M. a emis decizia nr.

1./(...) prin care a stabilit în favoarea reclamantului, începând cu data de 1 septembrie 2010 o pensie de asigurări sociale de 1.699 lei care înlocuia pensia de serviciu de 15.728 lei, cuantum aflat în plată începând cu data de 12 septembrie

2008.

În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține, în plus față de considerentele expuse de instanța de fond, următoarele repere cu caracterobligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Î. C. de C. și Justiție și ale C. E. a

D. O.:

În ceea ce privește controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit. a din C., prin nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

Curtea Constituțională a pronunțat și nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.

Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. - ex. D. nr.1579/(...).

În ceea ce privește recursul în interesul legii referitor la aplicarea L. nr. 1.,

Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 29/(...) a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr. 871 și nr. 8. cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, reținând următoarele:

„(…)Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.

Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C. europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Însă, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în R., potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.

În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din C., iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusăcontrolului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..(…)";

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.

„(…)În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.

Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.

Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.

Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..

Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C. europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.

Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărareadrepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).

În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.

Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§

48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și

40).

Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.

Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr.

1., și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, C. W. împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.

Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus la inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).

Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest elementce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..

Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.

În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.

Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).

Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. E. a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din

Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).

Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. (C. Hasani împotriva

Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie

2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011,

C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.

În raport cu jurisprudența C. E. a D. O. reiese că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.(…)";

În ceea ce privește D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R., în considerentele acestei hotărâri s-a avut în vedere că, deșiarticolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr.

43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr.

(...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).

S-a reținut că statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. și S. c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.

De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. Cu privire la acest aspect, Curtea E. a D. O. a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. S-a remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.

Având în vedere aceste considerente, Curtea E. a D. O. a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.

În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, instanța de recursconstată că soluția primei instanțe este corectă, sens în care va înlătura criticile reclamantului referitoare la încălcarea dreptului de proprietate sau a principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil șiaccesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu.

În concret, reclamantul beneficiază de o pensie de asigurări sociale de

1.699 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă în luna septembrie

2010 în cuantum de 859 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantei.

Drept urmare, reținând și că în cauză reclamantul nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și D. nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în care se evidențiază că în raport de jurisprudența C. E. a D. O. este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de A. apreciază în raport de probele administrate în cauză că reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit nu ar fi respectat.

Referitor la invocarea de către reclamant a jurisprudenței altor instanțe careau pronunțat hotărâri judecătorești irevocabile de anulare a deciziilor de recalculare emise în temeiul L. 1., se reține că singurul remediu prevăzut de dreptul intern pentru asigurarea practicii unitare este recursul în interesul legii, iar prezenta hotărâre este conform Deciziei nr. 29/2011 a Î. C. de C. și Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii în această materie. De altfel, în C. Ștefănică și alții împotriva R. din 2 noiembrie 2010 instanța europeană a statuat că „anumite divergențe în interpretare pot fi acceptate ca fiind caracteristici inerente ale oricărui sistem judiciar care, asemenea celui din R., se bazează pe o rețea de instanțe de fond și de recurs competente în domeniul lor de jurisdicție teritorială (paragraf 30).

Pentru aceste considerente se apreciază că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este întemeiat.

Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E :

Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ș. N. împotriva sentinței civile nr. 1 din 4 ianuarie 2011 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

I. R. M. C. M. S. C. B.

Cu opinie separată în sensul admiterii recursului reclamantului

G. G. C.

Red.SCB Dact.SzM/2ex.

(...)

Jud. fond:G. B.

Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.

Consider că recursul formulat de reclamantul Ș. N. este fondat, în ceea ce privește motivele de recurs privind constatarea în cauză a unei încălcări a drepturilor sale garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

În cauză reclamantul invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul său la un "., în sensul C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale , dar percepția sa certă și, de aici, principalul său motiv de

nemulțumire și chiar nelămurire cu privire la situa ția nouă creată în urma

recalculării este, în primul rând, că drep tul s ău l a pens ie de servic iu er a u n

"drep t c âș tig at";, respectiv un drept acordat de o lege în vigoare, prin decizii

administrative ce a u rămas definitive și executorii, în te meiul raportul ui de

muncă pe care l -a avut, și care trebuia să fie, în consecință, plătit acestuia, lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conform L. nr.223/2007.

Î n acest sens, deși doctrina de drept administrativ subliniază că "nimeni

nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative";, voi analiza

în cele ce urmează situația acestui particular, pentru a înțelege și a aprecia dacă,

în urma modificări i legislației pensiilo r, în anul 20 10, acesta era sau nu

îndreptățit să se bucure în continuare de bunul său.

Astfel, în cadrul jurisprudenței sale, de exemplu în C. W. împotriva Poloniei (cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.

În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale.";

Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că:

"Abordarea C. privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecterealitatea modului în care protecția socială este în prezent organizată încadrul statelor membre ale C. Europei";.

De asemenea, s-a mai reținut că: „În statul modern, democratic, multepersoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte dinaceasta, complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecție socială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine și desecuritate și prevăd prestații care trebuie plătite - în urma îndepliniriicondițiilor de eligibilitate - de drept (a se vedea Stec și alții).";

Percepția reclamantului asupra dreptul ui său la pensie de s erviciu ca fi ind

un drept câștigat și, de aici, considerarea măsurii de recalculare a acestei pensii

- de fapt, astfel cum voi argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat -ca fiind un act abuziv al S., trebuie

privită în primul rând, prin prisma modului în care realitățile istorice privind

protecția socială în țara noastră i -au cr eat acestui particula r convingerea fermă

că se poate ba za pe un venit din pensie într-un anumit cuantum, legal stabilit,de un act normativ în vigoare.

Astfel, în primul rând, în țara noastră, încă din anul 1902, toate legile care au reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care

aceste reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.

Astfel, L. generală de pensiuni din (.. .), cu modificările din 1904 și

1906, care a con stituit, la rândul său, o regle mentare reformatoare și

unificatoare a sistemului de pensii, a prevăzut, la capitolul ". transitorii";, în art.56 că: "Pensi unile deja consta tate și înscrise î n virtutea legilor

anterioare, precum și a statutelor căilor ferate, fie că titularii și -auexercitat sau nu dr epturile, vor conti nua să fie servite c onform titlurilor ce

posedă cei în drept și cu reținerile ce li se făceau în virtutea legilor

anterioare promulgării acestei legi";.

Aceleași dispoziții tranzitorii privind păstrarea drepturilor de pensie

câștigate regăsim și în art.54 din L. generală de pensi uni republicată la data de (...).

De asemenea, L. pentru unificarea asigurărilor sociale din (...) a

prevăzut, în art.127 că: "D.le câștigate până la punerea în aplicare a prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce privește pensiunile lor de

bază.";

L. asigurărilor so ciale din (...) preve dea, de asemenea, la capitolul ".

transitorii";, în art.319 alin.3, că: "D.le de pensie stabilite potrivit diferitelor

legi de asigurări sociale până la punere a în aplicare a legii de față, se

respectă";.

Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul A.lor S.de S., prevedea că: "Pierd dreptul la pensie și la ajutor social acele persoane

care, până la 23 august 1944, au desfășurat o activitate an tidemocratică,

reacționară, potrivnică intereselor poporului, acei care au militat și au avut un rol activ în introducerea dictaturii militar-fasciste, precum și acei care

manifesta atitudine dușmănoasă fata de regimul democrat -popular";.

Prin L. nr.27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și

pensia suplimentară, s-a prevăzut , la art.76, că: ". s au ajutorul social

stabilite pe baza unei decizii rămase definitive nu pot fi anulate decât în

situațiile prevăzute la art.56, și nici revocate."; Situațiile de la art.56 din lege aveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzareainvalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.

Potrivit art.87 din L. nr.3/1977 privi nd pensiile de asi gurări sociale

de stat și de asistență socială, "P.le și ajutoarele soc iale stabilite pînă la

data prezentei legi, se mențin în continuare, atît timp cît sînt îndeplinite

condițiile în baza cărora au fost acordate.";

L. nr.1. privind sistemul public de pensii publice și alte drepturi de

asigurări sociale, prevedea recalcularea pe ns iilor cuven ite conf or m leg isl aț ie i

an ter io are, îns ă, co nf or m art.180 ali n.7, "în situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel stabilit în baza

legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos";.

D in an al iz are a aces tor d ispoz iț ii leg ale, rezul tă c ă recl aman tul ș i, de al tf el

toț i pens ion ar ii d in R ., ave au to ate d atele c are s ă le f or meze c onv ingere a f er mă c ă

drep tur ile lor de pen s ie, od ată s tab il ite p r in tr -o dec iz ie def in itiv ă, er au c âș tig ate, putând f i cel mul t rec alcul ate pe al te b aze, index ate, major ate, f ăr ă a f i îns ă af ectat

cu an tu mul pens ie i af l ate în pl ată, as tf el înc ât, mai mu l t, nu ave au n ic iun ele men t

c are s ă le insp ire un sentime n t de ince r titud ine pr iv ind pl ata pe v iitor a aces te i pensii lunare.

M ai prec is, nu cuno ș te au s ă f i ex is tat în R. al te c azur i de d iminu ar e a

cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în ur ma punerii în aplicare a dispozițiilor unui sistem de reformare a pensiilor, c are, în speț ă, cu atât mai mul t, s -a vruta fi conform pr inc ip iil or ech ităț ii.

În al doilea rând, reclamantul a avut în vedere, tot din privit din

perspec tiv ă is tor ic ă, cadrul normativ în care au fost stabilite pensiile

personalului navigant, prin reglementări speciale, încă din anul 1959.

Astfel, Decretul nr.292/1959, prevedea, la art.2 care sunt categoriile de pensii în cadrul asigurărilor sociale de stat, respectiv: de bătrânețe, de invaliditate, pentru merite deosebite, de serviciu, de urmaș.

Potrivit art. 24 alin.1 lit.a) din acest decret, personalul navigantprofesionist din aeronautica civilă,care nu mai îndeplinea nici una din

funcțiile de navigan t profesionist în ae ronautica, avea dreptul la pensie deserviciu, d ac ă ave a o vech ime în serv ic iu d e cel puț in 20 de an i ș i î mpl in ise vârsta de 50 de ani.

Conf or m al in.3 d in acel aș i ar ticol, în c azul în care personalul navigantprofesionist din aeronautica civilă avea o vechime în funcție de cel puțin

20 ani, însă nu avea vârsta de 50 de ani, fiind oprit să mai exercitefuncții de navigant profesionist în aeronautica civilă, avea drept la pensiede serviciu tranzitorie.

De asemenea, toate legile de asigurări sociale de stat ulterioare

(Decretul nr. 416/1953, L. nr. 27/1966, Decretul nr. 215/1977, L. nr.

3/1977, L. nr. 1.) tratează pensiile cuvenite acestei categorii de personal în mod distinct, prin prevederi speciale, derogatorii, stabilind vârste de pensionare obligatorii și stagii complete de cotizare cu mult reduse față de ceilalți salariați, precum și încadrarea în grupa I-a de muncă cu caracter permanent, respectiv condiții speciale de muncă, vechime suplimentară în muncă în raport cu numărul orelor de zbor, de tipul de aeronavă și funcția îndeplinită.

Astfel, conform art.11 din L. nr. 27/1966, personalul navigant

prof esion is t d in aero n au tic a c iv il ă ave a drep t l a pens ie in teg r al ă p en tru l imita de

v ârs tă l a î mpl in ire a v ârs te i de 50 de an i, d ac ă ave a o vech ime în serv ic iu de cel

puț in 25 de an i, b ărb aț ii ș i 20 de an i, f e me ile, în c al itate de pe rson al n av ig an t.

Conf or m al in.3 d in acel aș i ar ticol, pe rson alul n avigant profesionist din

aeron au tic a c iv il ă c are ave a vech ime a ce ru tă în munc ă, în ac e as tă c al itate, ceru tă

pen tru acord are a pe ns ie i in tegr ale pen tru l imita de v ârs tă, d ar nu a î mpl in it v ârs ta

de 50 de an i ș i er a opr it de org anele c o mp e ten te s ă mai ex e rc it e f uncții l a bordul aeronavelor, deoarece nu mai corespunde din punct de vedere psihofizic, avea drept la o pensie tranzitorie.

Potrivit art.1 și art.2 alin.2 lit.e) din Decretul nr.215/1977, având în

vedere condițiile, complexitatea, solicitarea mai mare și importanța

muncii, au fost încadrate în grupa I de muncă, cu caracter permanent,

locurile de muncă ale personalului navigant din aviația civilă care

realizează numărul de ore de zbor minim prevăzut, pe diferite tipuri de

aeronave și funcția îndeplinită, în anexa nr.1.

Conform acestei anexe, pentru pe rsonalul navigant din aviația

civilă, la stabilirea pensiei se lua în calcul, pentru fiecare an lucrat în

grupa I de muncă, câte 2 ani.

De asemenea, art. 17 din L. nr.3/1977, prevedea că personalului navigant din aviația civilă care avea o vechime în muncă de cel puțin 25

de ani, bărbații și 20 de ani, femeile, la stabilirea pensiei i se lua în calcul

o vechime suplime ntară potrivit legii , în raport cu num ărul orelor de zbor ,

de tipul de aeronavă și funcția în deplinită.

Pe această bază, personalul navigant avea dreptul, la cerere, să fie pensionat la împlinirea vârstei de 50 de ani.

Personalul naviga nt care nu avea v echimea în muncă prevăzută de

alin.1 avea dreptu l să i se ia în cal cul vechimea supl imentară s tabilită potrivit legii. În aceste cazuri nu se reducea limita vârstei de pensionare.

În al treilea rând, reclamantul a avut în vedere, în formarea convingerii

s ale c ă pens ia de serv ic iu es te un drep t c âș tig at, f ap tul c ă, atât la data

adoptării L. nr.1., a H. nr.737/2010, cât și la data emiterii deciziei administrative nr.1., de „. a pensiei sale din data de (...), dispozițiile L. nr.

223/2007 privind această categorie de pensie de servic iu erau în vigoare,

fiind abrogate abia după jumătate de an de la dat a intrării în vigoare a L. nr.1., respectiv la data de (...).

Pr ac tic, ne abrog ând pr in L. nr.1., aces te d ispoz iț ii ale L. p r iv ind s tatu tul personalului aeronautic civil, chiar legiuitorul a recunoscut beneficiarilor

acestor pensii un drept câștigat, cel c are le conferea statutul de pensionar din serviciul aeronautic civil, cons ider ând c ă în aces t f el, măsur a

lu ată v a ap ăre a d o ar c a o reducere pr in rec alcul are a cu an tu mulu i pens ie i,

de ter min ată de in teresul publ ic, ș i nu c a o af ectare subs tanț ial ă ș i irevocab il ă/per mane n tă a drep tulu i ace s tor a, în sensul el imin ăr ii pens iilor de serviciu.

În acest context, recurentul -reclamant a suferit, prin decizia nr.

nr.1./(...), o ingerință esențială în drepturile sale, nu numai prin diminuarea cuantumului pensiei sale, ci, mai ales prin pierderea

calității, a statut ului de pensionar din serviciul ae ronautic civil, în

condițiile în care L. nr.223/2007, legea în baza căreia i s -a recunoscut acest drept, prin decizia nr. 1./(...) , era în vigoare.

Trebuie remarcat, în acest sens, că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.

Observând că prevederile L. nr.223/2007, în baza cărora i s-a stabilit pensia de serviciu, nu au fost abrogate prin dispozițiile L. nr.1., recurentul, în mod justificat, se prevalează de statutul său de pensionar din serviciul aeronautic civil, pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la pensie, ci și la data recalculării pensiei sale, pe data de (...).

În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din L. nr.24/2000republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede,sub titulatura ";ev itar e a p ar alel is melor";, că:

„În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativori în două sau mai multe acte normative.

În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";

De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ.

Potrivit disp.art.17 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată, „Învederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte decontradictorialitate cu reglementarea preconizată.";

Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din L. nr.24/2000, ce prevedecă: „În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinateexpres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";

Prezumția că a numite norme a u făcut obiectul modi ficării,

completării sau abrogării lor implicite es te pos ib il ă, conf or m art.67 alin.1

din aceeași lege, doar în cazuri deosebite, în care la elaborarea și

adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, îns ă în speț ă nu n e pu te m af la în prez enț a unu i ase mene a caz, deoarece la adoptarea L. nr.1., legiuitorul a avut în vedere tocmai categoriile

de perso ane c are be nef ic iaz ă de pens ii în te me iul unor leg i spe c iale, ac te nor mative

pr in tre c are se af lă ș i L. nr.223/2007.

De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în cauze recente, respectiv C. F. M. și A. G. S. contra R., în cereri ce priveau măsuri luate de către

S. Român în aceeași perioadă, respectiv prin L. nr.118/2010, în sensul diminuăriisalariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că: „Totuși, atunci când odispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.";

Dacă în ceea ce privește măsura dispusă prin L. nr.118/2010, Curtea EDO

a reținut că nu ne aflam în situația prezentată mai sus, considerând că pentru lunile iulie-decembrie 2010 salariul reclamanților era cel stabilit p rin această

lege, aceasta fiind considerată legea în vigoare, nu aceeași este situația în speță,

în care L. nr.1. nu a prevăzut doar redu cerea pensiilor de serviciu cu un anumit

procent, ci a anulat practic dispozițiile L. nr.223/2007, lege î n vigoare, eli minânddreptul reclamantului la pensie în serviciul aeronautic civil, la statutul de

pensionar în acest sistem, cu toate drepturile aferente, actuale și viitoare.

În speță, decizia contestată, nr.1./(...), prin care a fost stabilităreclamantului o pensie de 1699 lei, a fost emisă în temeiul L. nr. 1. care, la art. 1 lit.g), prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit prevederilor

legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată ";, se calculează prindeterminarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1..

Chiar prin textul art . 3 din L. nr. 1., legi uitorul precizează că aceste pensii

speciale sunt prevăzute de lege, fiind ". potrivit prevederilor legilor cu caracter

special"; și sunt „cuvenite";.

Consider că primează în cauză sublinierea unor as pecte particulare ale

pensiilor de servici u ale personalului aeronautic navigan t din aviația civilă,

care, în lipsă de practică judiciară neunitară la data pronunțării deciziei

nr.29/2011 a Î. C. de C. și Justiție , nici nu au putut fi analizate în cadrul acestui recurs în interesul legii.

În acest sens, chiar din considerentele acestei decizii, se reține că reprezentantul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reliefat că, având în vedere faptul că jurisprudența neunitară atașată recursului în interesul legii vizează în majoritatea covârșitoare litigii generate de aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1., s-ar impune chiar amânarea judecării recursului în interesul legii, pentru a fi verificată jurisprudența la nivelul curților de apel, în vederea identificării și depunerii la dosar a hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate și litigii generate de aplicarea celorlalte dispoziții ale art.1 din legea respectivă.

Aces te aspec te spe c if ice, d ar de o de oseb ită imp or tanț ă, în cerce tare a

inger ințe i S. în drep tul recl aman tulu i, sun t ur măto arele :

I. pensia de servic iu stabilită în tem eiul art. 43, 44, 5 0 din L. nr.

223/2007 privind statutul personalului aeronautic civ il n av ig an t d in av iaț ia c iv il ă din R., era un dr ept de securitate socială pe care legea l -a acordat

reclamantului, având în vedere „condițiile speciale de muncă existente în

mediul aerian, în care acesta și -a desfășurat activitatea, ce sunt specificate la art. 31 și 42 din lege, respectiv: suprasolicitarea psihică și

nervoasă, stresul, zgomotul intens și de lungă durată, pericolul,

nocivitățile, radiațiile și radiațiile cosmice, substanțele chimice toxice,

accelerațiile și vibrațiile .

Aceste condiții care , de-a lungul timpului, au fost considerate ca fiind

foarte vătămătoare, grele și periculoas e, iar în prezent, s peciale, în care și -a

desfășurat munca reclamantul timp de 25 de ani, au fost recunoscute, astfel

cum am menționa t anterior, de toat e legile de asigură ri sociale din țar a

noastră, aceasta fii nd și motivația car e a stat la baza i nițiativei legislative

din anul 2007, de reluare a vechilor r eglementări privind acordarea pensie i de serviciu.

II. Riscurile sociale acoperite prin acest drept de securitate socială,

pensia de serviciu, nu au fost decât î n ultimă instanță pentru bătrânețe,

ci, în primul rând, de natură economică, fizică și psihologică.

Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a considerat necesară stabilirea pensiei de serviciu a reclam antului au fost risc urile activității de

personal aeronautic, cu toate solicitările,

riscurile,privațiunile,responsabilitățile aferente, precum și pierderile de

venituri ca urmare a pensionării din acest sistem.

III. În cauză, ingerința în dreptul recurentului la pensie este unaesențială, având în vedere atât faptul că tipul de prestați e de care beneficia

aceasta, pensia de serviciu, a fost asimilată de către normele comunitare

noțiunii de „., cât și faptul că perioada de 2 ani, în care a beneficiat de

acest drept, precum și lipsa absolută de previzibilitate a măsurii luate, au

fost de natură a crea convingerea fermă a reclamantului că se poate baza pe un anumit venit lunar, cu acest titlu.

IV. Instanțele de contencios administrativ, sesizate cu suspendar ea

executării și anularea H. nr.737/2010 privind metodologia de recalculare

a categoriilor de p ensii de serviciu p revăzute la art.1 l it.c -h din L. nr.1.,

au pronunțat hotărâri de suspendare a executării acestei hotărâri și de anulare a acestui act normativ, hotărâri cu efect erga omnes, constatând

cauze de aparență de nelegalitate, respectiv de nelegalitate a dispozițiilor

acestui act normativ în baza căruia a fost emisă decizia contestată în

cauză.

V. În cauză nu se p oate reține că recu rentul „cumula"; d ouă tipuri de

pensii, respectiv p ensia din sistemu l public de asigur ări sociale și cea

plătită din bugetul de stat, ci beneficia de un unic drept de pensie, cel la pensie de serviciu.

Astfel, în cazul personalului aeronautic civil, deși, potrivit art.46 alin.1 din L. nr. 223/2007, odată cu stabili rea cuantumului pe nsiei de serviciu se

stabilește și pensia pentru limită de vârstă din sistemul public,acordată personalului aeronautic civil navigant profesionist conform legii nr.1., potrivit

alin. 2 al aceluiași articol, doar în cazul în care cuantumul pensiei de serviciu calculat conform acestei legi este mai mic decât cel al pensiei din

sistemul public, se acordă cuantumul cel mai avantajos.

I.Argumentarea primului aspect spec ific al "recalculări i"; pensiei de serviciu a reclamantului.

Chiar prin E. de motive a inițiatori lor L. nr.223/200 7 s-au reținut

următoarele:

"Legislația română cu privire la st atutul personalulu i aeronautic

navigant din Aviația civilă ar trebui să se adapteze celei internaționale în domeniu și să aibă în vedere responsabilitatea, valoarea, multitudinea

factorilor de risc, c omplex itatea acestei categorii de elită , alături de mediul

aerian în care își desfășoară activitatea și efectele nocive asupra

organismului uman.";

S-a mai arătat că desfășurarea activității aeronautice de zbor se face sub incidența: A. factorilor externi: chimici (lipsa de oxigen, lipsa de umiditate), fizico-mecanici (temperatură, presiune, radiații ultraviolete, undele de înaltă frecvență, radiațiile cosmice, zgomotul, încărcarea electrostatică a organismului), forțele turbulente (vibrațiile, zgomotul), factori de deplasare geografică ( desincronizările de ritm biologic, modificările de metabolism); B. factorilor umani: claustrarea, volumul de muncă ridicat pe unitate de timp, influența condițiilor meteo asuprafactorului decizional, situații critice în timpul zborului.

"Ca efect al activității de zbor, personalul aeronautic navigant profesionist,

prin programul variat de curse de zi și de noapte pe care le execută, îșidereglează metabolismul și ritmul bi ologic față de cel al unui om obișnuit,

fiind obligat să -și i mpună ore de somn și de masă într -o p uternică contradicție cu normalul biologic.

Datorită acestui as pect, personalul ae ronautic civil navig ant nu poate avea o viață de familie obișnuită și nu poate participa la o viață socială

normală . Riscul la nivelul activității de zbor este cel m ai mare producător

de stres, deoarece pilotul, ca urmare a stimulilor cerebrali, este obligat să

decidă în numai câteva secunde, cu im plicații directe penale și materiale.

Desfășurarea activității la bordul avioanelor pres upune factori

permanenți de risc și responsabilitate și fac îndreptățită așezarea categoriei de personal aeronautic civil navigant într-o grupă spe cială de muncă, c u salarizare specială și nivel de pensi e corespunzător, c are să recunoască

acești factori: risc de viață; risc de accidente; risc penal și financiar; risc

familial; risc sporit în ex punerea la bo li profesionale, cu precădere la cancer

- în acest sens ex istă ma teriale, stud ii de detaliu, stati stici, cercetări de

specialitate efectuate de specialiști în domeniu, din care rezultă speranța

limitată de viață a personalului aer onautic civil navig ant, atât în timpul

desfășurării activității, cât și după pensionare .

Studiul dozimetric al radiațiilor pe timpul zborului efectuat de organisme

internaționale de profil (cum a fost cel prezentat la C. I . de la F. din 1994) a

concluzionat că "nivelul radiațiilor crește dramatic o dată cu altitudinea, nivelul acestora se dubleaz ă la fiecare 1500 m altitudine, astfel, z borurile frecvente la altitudini mari (11000-12000 m) reprez intă un risc foarte r idicat, deoarece, au

arătat specialiștii, mortalitatea în rândul personalului aeronautic civilnavigant profesionist a crescut în ultimii ani cu 32% datorită cancerului de

stomac, testicular, la creier, cu precădere în urma iradierii.

Categoria de personal aeronautic civil navigant profesionist nu poate

fi asimiliată și este inconfundabilă față de alte profesii terestre. Ea se

deosebeșt e esențial de toate activitățil e terestre prin fapt ul că se derulează: într-un spațiu tridimensional; într -o continuă criză de timp; într -o ambianță

severă, adesea incompatibilă cu însăși viața.";

"Astfel, s -a constatat că în primii 5 ani după ieșirea la pe nsie, rata

îmbolnăvirilor grave atinge 90%, iar cea a mortalității depășește 40%.

Aceste studii reli efează efectele n ocive asupra orga nismului uman a

factorilor prezentați, generatori de boli profesionale specifice.";

"Efectele tuturor fac torilor menționaț i, se cumulează în dec ursul anilor de

zbor, astfel că uzura acumulată este ex trem de ridicată, capacitatea

organismului de recuperare fiind diminuată corespunzător anilor biologici,

iar numărul celor care reușesc să ajungă la anii de pensie este diminuat,

speranța de viață după pensionare este dramatic scăzută, media fiind între

56-58 de ani.";

"Astfel, este necesară o reglementare legală privind statutul

personalului aeronautic navigant profesionist, care să legifereze cu caracter

permanent obligațiile, răs punderile, drepturile, condițiile de ieșire la pensie

și modul de calcul al acesteia, pentru categoria de personal aeronautic civil

navigant profesionist.";

Prin avizul înregistrat sub nr.999/(...) la Senatul R., C. L. a avizat favorabil propunerea legislativă, reținân d că: "Prezenta prop unere legislativă are ca obiect reglementarea statutului personalului aeronautic civil navigant

profesionist din Aviația Civilă din R., considerat ca o categorie specială ,

datorită calităților și pregătirii polivalent e, exi gențelor de sel ecție foarte ridicate,

creșterii rolului acestui personal în scopul transportului pasagerilor în condiții

de maximă siguranță, factorilor externi și umani care produc efecte nocive

asupra organismului uman și factorilor permanenți de risc și responsabilitate.";

N u se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în ceea

ce privește statutul categoriei de personalul din care făcea parte

reclamantul, care să transforme aceste drepturi, în doar câțiva ani de la consacrarea lor legislativă, în pensii in echitabile în ansa mblul sistemului d e pensii.

Practic, se constată că raționamentele avute în vedere la data stabilirii

pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea Constituțională de-a lungul anilor, aceasta apreciind că drepturile stabilite prin actele

normative speciale nu reprezintă privilegii, ci doar compensații parțiale ale

inconvenientelor ce rezultă din rigo area statutelor sp eciale (decizia nr.

20/(...)), se mențin neschimbate și în prezent.

Se mai reține în acest sens că, tot Curtea Constituțională , prin decizianr.279/2006, analizând sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor privind

pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu contravin

prevederilor constituționale întrucât, „…n ici o prevedere din C. nu impune

uniformitatea sistemului de pensii. D e altfel, nu numai pentru deputați ș i

senatori, ci și pent ru alte categorii so cioprofesionale, cum sunt magistrații,

cadrele militare, di plomații și alte cat egorii - s-au stabilit, prin legi speciale, sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. D., în toate aceste cazuri,

nu este contrară prevederilor art.16 din C. și se justifică prin specificitatea

activității acestei categorii socioprofesionale.";

III. Argumente în sensul că m ăsura dispusă a adus atingere dreptului reclamantului la pensie de serviciu, calificat de dreptul

comunitar ca un „. de remunerație"; și privind lipsa absolută de

previzibilitate a acestei „recalculări";.

Prin ho tăr âre a d in (...) în cauz a C -262/88, Barber vs.Royal Exchange

Assurance Group, C urtea de Justiție a C. E. a decis că toate formele de pensie

ocupațională constituie un element de remunerație în sensul art.141 din

Tratat.

Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere la adop tare a D. 9. a C.din (...), de modificare a D. 8. priv ind apl ic are a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de tr atame n t

în tre b ărb aț i ș i f e me i în c adrul reg imu r ilor prof esion ale de secu r itate soc ial ă, as tf el

cu m rezul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mu n itar.

În conf or mitate cu h o tăr âr ile pron unț ate de Cur te a de Jus tiț ie în c auz a C -

7/93, Bes tuur v an he t Alge meen burgerl ijk pens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în cauza C-351/00, P irkko N ie mi, un s is te m de pens ie pen tr u f uncțion ar i in tr ă în

do men iul de apl ic ar e al pr inc ip iulu i eg al ităț ii de re muner are, în cond iț iile în care

sistemul de pensii se referă la o anumită categorie de lucrători, prestațiile

se plătesc în baza relației acestora de muncă cu angajatorul public, în

cadrul unui sistem ce face parte din sistemul general prevăzut de lege, ia r

prestaț iile depind în mod direct de v echimea în muncă realizată și sunt

calculate pe baza ultimului salariu al funcționarului.

Aceste statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea D. 2. a P.

E. ș i a C. d in (...), as tf el cu m rezul tă d in pr e ambulul ac estui act comunitar.

Des igur aces te a sun t nor me co mun itare pr iv ind eg al itate a d e re muner aț ie

în tre f e me i ș i b ărb aț i în mater ie de înc adr are în munc ă ș i de mu nc ă, d ar cons ider

c ă trebuie reținut ă calificarea, garanțiile și implicit, recunoașterea ca drept sui generis, izvorând din rapo rturile de muncă sau de serviciu, p e

care Curtea de Ju stiție a C. E. o ac ordă drepturilor beneficiarilor unor

asemenea forme d e prestații de secu ritate socială, asi milându -le noțiunii

de remunerație, ap reciindu -le ca fiind plăt ite în baza rel ației de muncă al

acestor lucrători cu angajatorul public, drepturile de pensie având ca temei

d ispoz iț iile leg ale ce regle men te az ă ch iar aces te r apor tur i jur id ice.

Mai trebuie reținut faptul că R., în calitate de stat membru al Uniunii E., a avut obligația implementării, până la data de 30 septembrie 2007, a D. nr.8.. În acest context, în cadrul consultărilor desfășurate între experții C.

E. și reprezentanții instituțiilor române care se încadrează în sistemele de

pensii ocupaționale, schem ele de pen sionare ale militarilor, magistraților,

personalului auxil iar de specialitat e, ș.a., au f ost c onsiderate scheme

ocupaționale de către reprezentanții C. E. ^{, în sensul directivei amintite.}

De al tf el, și Cur te a E . a D. O., pr in hotăr ârea pronunțată la data de (...), în cauza Lombardo contra Italiei, a dec is, în leg ătu r ă cu o contestație

inițiată de un judecător cu privire la pensia pe care era îndreptățit prin

lege să o primească, că statul, "în îndeplinirea acestei obligații nu face uz de puterea sa disc reționară și poate fi comparat, în a ceastă privință cu un angajator privat, parte într-un co ntract de muncă g uvernat de dreptul

privat.";

Î n consecință, coroborând cele statuate de către Curtea de Justiție de la L.

cu cele reținute de Curtea E. a D. O. în această cauză, dar și în C. F. M. și A. G .

S. contra R., rezultă că dreptul la pensie de serviciu era datorat recurentului în

temeiul raporturilor sale de muncă, în calitatea acest uia de pilot, potrivit

d ispoz iț iilor L. nr.2 23/2007, c are er au în v igo ar e la data emiterii deciziei administrative de recalculare, astfel încât obligația S. trebuia îndeplinită

astfel cum aceasta a fost asumată ^{, respectiv ca orice ". de remunerație";,}

iar această obligație nu poate fi considerată ca fiind executată, potrivit principiilor generale ale dreptului civil, decât prin îndeplinirea întocmai a acesteia^{, nu prin plata unei pensii d atorate potrivit prin cipiului solidarității}

sociale, oricărui salariat, în temeiul L. n r.1., în temeiul rapo rturilor de asigurări sociale.

Faptul că reclamantul beneficia anterior apariției L. nr.223/2007,

respectiv din anul 1997, de o pensie d e asigurări sociale de stat, nu prezintă

nicio relevanță în speță , fiind vorba despre două categorii de drepturi

distincte, în ceea ce privește natura aces tora.

L. nr.223/2007 a recunoscut, chiar de la adoptarea acesteia, dreptul la

pensie de serviciu ș i personalului aeronautic civil navigant profesionist care, la

data intrării în vigoare a legii era pensionat pentru limită de vârstă sau pentru pierderea totală a c apacității de muncă , dar care îndepline ște condițiile pentru acordarea pensiei de serviciu, constatând că toate persoanele care fac parte

din această categorie de personal au lucrat în aceleași condiții menționate

anterior, cu aceleași riscuri, resp onsabilități, privațiuni, astfel încât, cel

puțin începând cu data intrării în vigoare a acestor prevederi, se impune

crearea și pentru aceștia unui nou statut, nediscriminatoriu, ce ar fi trebuit

să ex iste dintotdeauna,asigurându -le acestora o compensație pentru lipsa unui interes real al legiuitorului român în acest sens, timp de zeci de ani.

Practic, pentru munca prestată, personalului navigant i s -aurecunoscut, prin L. nr.223/2007, o serie de drepturi cu caracter de

remunerație, print re care plata s ala riului și a altor d repturi, în timpul

activității propriu -zise, dar și plata pensiei de serviciu, după încetarea

raporturilor de mu ncă. Acestor drept uri le corespunde obligația corelativ ă

a S., ca angajator, prin diferitele sale instituții publice, să l e plătească,astfel cum acestea au fost reglementate.

Faptul că tot S. e ra cel care trebui a să plătească at ât pensia de

serviciu, ca element de remunerație, în calitate de angajator, cât și o

pensie de asigură ri sociale de stat, în calitate de as igurător, a permis

practic, în speță, confuziunea celor două drepturi și î n final, înlocuirea

dreptului reclama ntului dobândit în anul 2007, cu un a lt drept, și car e nu

poate constitui o executare a obligației asumate prin legea specială.

Potrivit disp.art.8 din Codul mun cii, raporturile d e muncă se

bazează pe princi piul consensualității și al bunei -c redințe. În cauză,

recurentul și -a exe cutat cu bună -cred ință toate obligații le sale decurgând

din raporturile de muncă, mai ales cea privind prestarea muncii, în

condițiile grele menționate anterior. În consecință, S. are obligația de a -și

executa, cu bună -c redință, toate înda toririle asumate pr in L. nr.223/2007,

deci să plătească acestuia, tocmai în temeiul raportului de muncă pe care l-a avut, în calitate de personal navigant cu o vechime de 25 de ani,

pensia de serviciu, astfel cum a înțeles să o reglementeze prin legea

organică, prin dispoziții legale mai favorabile apărute după data

pensionării sale în sistemul asigurărilor sociale de stat.

În acest sens, se mai reține că acesta avea deja dobândit un drept la pensie

de asigurări sociale de stat, care, fiind însă în cuantum mai redus, a optat,

începând cu anul 20 07 și i -a fost plătită o altă categorie de pensie, cea specială, prevăzută de o lege ce a urmărit o recunoaștere a statutului pe care l-a avut, în condițiile unei reglementări ce să elimine, cel puțin începând cu această dată, discriminările din cadrul categoriei de personal ce a lucrat în aceleași funcții și condiții de muncă.

Practic, începând cu anul 2007, reclamantul îndeplin ea condițiile

pentru două categorii de drepturi , prev ăzu te, amb ele, de l eg i în v igo are ch iar ș i

l a d ata rec alcul ăr ii d in 2010, respec tiv un drept decurgând din raporturile de

muncă ș i un drept decurgând din raporturile de asigurări socia le, drepturidistincte.

Din acest punct de vedere este lesne de observat că, pentru a-și obține

pensia de asigurări sociale de stat, stabilită deja din anul 1997 , reclamantul nu mai avea nevoie de nicio recunoaștere din partea statului, respectiv de o recalculare a acestei pensii, aceasta fiind deja recalculată

potrivit „algoritmului de calcul pr evăzut de L. nr. 1.";, astfel încât, o

asemenea ingerinț ă în ceea ce priveș te dreptul său la a ceastă categorie de

pensie apare ca fii nd lipsită de cerinț a esențială a neces ității ce trebuie să guverneze orice act administrativ.

Aceasta demonstre ază odată în plu s faptul că, prin măsura de

recalculare a pe nsiei reclamantul ui potrivit „algor itmului de calcul

prevăzut de L. nr.1."; ^{, s-a dorit și s -a ajuns de fapt la afectarea unui alt}

drept, al unei alte categorii de pensie recunoscute de o lege specială

aceleiași persoane, cea de serviciu, în sensul eliminării acesteia.

Consider că în sp eță sunt aplicabil e, din acest punc t de vedere,

principiile generale ce guvernează exe cutarea obligațiilor civile, și anume:

Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care intimata-pârâtă trebuia să își execute obligația, conform căruia creditorul are dreptul de a

obține de la debito r îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neex ecu tare

totală sau parțială, sau în caz de ex ecutare necorespun zătoare, creditorul

are dreptul la despăgubiri.

De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia „creditorul

nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela care i se datorește, chiar dacă

valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";

Interesul recurentului este, în speță, acela de a obține obiectul

specific și ex act avut în vedere la nașterea raporturilor juridice dintre părți.

În ceea ce privește noul Codul civil, se reține că, potrivit art.1481, încazul obligației de rezultat, debitorul este ținut să procure creditorului rezultatul promis.

Conform art.1350 alin.1 din Codul civil actual, orice persoană trebuie

să își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.

Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că obiectul obligației este prestația

la care se angajează debitorul.

Potrivit art.1270 din același cod, contractul valabil încheiat are

putere de lege între părțile contractante.

Art.1272 Cod civil, prevede că un contract valabil încheiat obligă nu

numai la ceea ce este ex pres stipulat, dar și la toate urmările pe care

practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau

contractului, după natura lui.

De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei de serviciu ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost

prevăzute a fi plătite în totalitate din bugetul asigurărilor sociale de stat, prin legile ce le-au reglementat, ci, în totalitate sau, în cea mai mare parte, din bugetul S., ce apare în acest raport obligațional ca angajator sui generis.

Pentru aceste considerente, apreciez că pensiile de serviciu nici nu

puteau fi integrate în sistemul pens iilor prevăzute de L. nr.1., având în

vedere faptul că, potrivit art.7 din aceast ă lege: „ În sistemul public

prestațiile de as igu r ăr i soc iale reprez in tă venituri de înlocuire pentru pierderea

to tal ă s au p arț ial ă a ven itur ilor, c a u r mare a bătr âneții , invalidității sau

decesului"; , ori, pensia de serviciu a reclamantului nu poate fi încadr ată în vreun a

d in tre aces te c ateg or ii de pres taț ii, av ând în vedere r isc ur ile soc iale l imitati v

prev ăzu te în aces t ar ticol.

Astfel, pensia specială a fost acordat ă acestuia, priorit ar, nu pentru

a constitui venit de înlocuire în caz de bătrânețe, ci pent ru acoperirea

unor riscuri decur gând din specificu l activității de pil ot și instructor de

zbor prestate în cadrul aviației civile.

Av ând în vedere cele reț inu te de c ătre Curte a E. a D. O. în C. F. M. ș i A. G. S.

con tr a R. ș i lu ând în cons ider are d isp. ar t. 162 alin.2 din Codul muncii republicat,

S., în c adrul mar je i s ale de aprec iere, ave a pos ib il itate a, cu re spec tare a cond iț iilor

leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț ion al ităț ii, s ă ia, pr in lege, măsur i de d imin u are a pensiei de serviciu, pe perioada crizei economice, astfel cum a procedat, în calitate

de ang ajator su i ge ner is, pr in L. nr.118 /2010, d ar nu s ă e l imine, pr in L. nr.1.,

drep tul l a pens ie de serv ic iu ș i s ă -l înlocuiasc ă, în f az a execu tăr ii obl ig aț ie i, cu un

al t drep t, de as igur ăr i soc iale de s tat.

Ace as ta pen tru c ă, as tf el cu m a reț inu t C ur te a E. a D. O. în C . F. M. ș i A. G.

S. con tr a R., atunc i c ând o d ispoz iț ie l eg al ă es te în v igo are ș i prevede pl at a

anu mitor benef ic ii, iar cond iț iile s tipul ate sun t respec tate, au to r ităț ile nu po t ref uza în mod deliberat plata acestora.

Având în vedere faptul că dreptul la pensie de serviciu își are

izvorul în contractul individual de muncă al reclamantului, în timp ce

dreptul la pensia de asigurări sociale, își are izvorul în contractul de

asigurare socială, co nsider că recurentul în niciun caz nu putea fi lipsit

de dreptul la pensi e de serviciu recun oscut de o lege în vigoare și, cu atâ t

mai mult, nu se putea ajunge la această finalitate, prin dispozițiile unei

legi organice, dar din domeniul asigurărilor socia le.

Prin urmare, reclamantul nu putea fi privat de dreptul la pensie de

serviciu, obținută în temeiul art.43,44 și 50 din L. nr.223/2007, respectiv

la pensie calculată potrivit acestei legi atât la momentul cererii de înscriere la pensie de serviciu, cât și, ulterior, prin actualizare.

Mai trebuie subliniată, în aceste sens, și lipsa absolută de

previzibilitate a măsurii ce a af ectat în mod su bstanțial dreptul recurentului la pensie de serviciu, ce rezultă cu de osebită claritate di n prevederile art. 12 ale O. nr. 1/2010^{, adoptate cu doar câteva luni înainte de}

intrarea în vigoare a L. nr. 1., în aceeași perioadă de criză economică, după

adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr. 330/2009.

Acest articol prevede că: „ În anul 2010 , măsurile prevăzut e de L. cadru nr. 330/2009 și de prezenta ordonanță de urgență referitoare la reîncadrarea

și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte

asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de stat și pensiilor de serviciu aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/. acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele , plățilecompensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în

funcție de nivelul și structura bazei de calcul în vigoare la data de (...), fără a fi

afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.";

Mai trebuie amintit aici și faptul că un siste m de reformare ce a afectatatât de radical drepturile reclamantului nu a fost însoțit de o perioadă de

tranziție corespun zătoare, care să p ermită, în condiții de ex ercitare cu

bună-credință a dr epturilor tuturor p articipanților la ra porturile juridice, adaptarea particularilor la noua situație creată, ci a fost pusă în executare în

termen de 30 de z ile de la adoptarea H. nr.737/2010, dată în organizarea

aplicării L. nr.1..

În acest context, trebuie reținut și faptul că, bazându-se pe aceste dispoziții legale, în condițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamantul nu a fost în măsura de a -și lua, în

cunoștință de cauz ă și din timp, măs uri personale de at enuare a riscurilor

diminuării veniturilor sale și ale familiei sale, având în vedere că perioada de

2 ani în care a în casat lună de lună pensia de serviciu , a creat acestui a

convingerea că se poate bizui pe acest venit lunar, orientându -și conduita în

raport cu dispozițiile legale existente.

Astfel, reclamantul este pus în situația de a suporta sarcina acestei măsuri, în condițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce priveștemodul în care acesta a acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate depensionar.

Mai trebuie subliniat faptul că, în R., cadrul normativ privind pensiile privatea fost stabilit abia prin L. nr.411/2004, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie

2006, iar cel privind pensiile facultative, prin L. nr.204/2006, într-o per io ad ă în care reclamantul nu mai avea calitatea de salariat.

În condițiile în care legislația ce-l privea ar fi prevăzut că dreptul lapensia de serviciu, respectiv partea ce se suportă de la bugetul de stat, seva acorda doar în măsura în care vor exista fondurile necesare finanțării acesteia, desigur că acesta și-ar fi luat din timp măsuri pentru asigurarea riscurilor pe care le implică bătrânețea și diminuarea veniturilor lunare din pensie.

Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile recurentului.

IV. Motivație privin d aspectele de apa rență de nelegalita te, respectiv,

de nelegalitate a H. nr.737/2010 co nstatate prin hot ărâri judecătoreșt i

pronunțate de instanțe de contencios administrativ din țară, hotărâri cu efect erga omnes.

Astfel, prin sentința civilă nr.491/(...) a C. de A. C. -Secția comercială,

de contencios ad ministrativ și fiscal s -a dispus sus pendarea executării

acestei hotărâri de guvern și anularea acesteia.

Prin această hotărâre definitivă s-a reținut că, în primul rând, C. europeană pentru apărarea drepturilor omului nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (C. Artico împotriva Italiei, 1980).

De asemenea, s-a mai reținut că dreptul la pensie al reclamanților și intervenienților este un „bun";, iar lipsirea de proprietatea unui bun la care se refeă dispozițiile din convenție, poate fi justificată numai dacă se demonstrează că a intervenit pentru cauză de utilitate publică și doar în condițiile prevăzute de lege.

Contenciosul administrativ a stabilit în acest sens că: „chiar dacă există untext de lege care pare a justifica poziția pârâtului, nu a fost relevat interesul public care ar legitima o asemenea măsură, chiar dacă ar fi luat în considerare contextul economic și lipsa disponibilităților financiare.

Chiar și așa fiind, este discutabil în ce măsură considerentele de natură financiară pot fi opuse reclamantelor, în condițiile în care Curtea E. s-a pronunțatîn sensul în care lipsa de fonduri nu poate justifica încălcarea dreptului deproprietate invocat.

În aceste condiții, exigențele unei bune administrații la care are dreptul oricecetățean ar fi și ele încălcate.

Instanța consideră că nu este îndeplinită nici cerința unui just echilibru,reclamanții fiind puși în situația de a suporta o sarcină excesivă și exorbitantă, care nu poate justificată în nici un mod.";

Prin sentința civilă nr.3811/(...) pronunțată de Curtea de A. B.,

Secția a V. -a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.(...), s-a

dispus suspendar ea executării H. nr.737/2010 pâ nă la pronunțare a

instanței de fond.

Prin sentința civilă nr.284/CA/(...), Curtea de A. O., Secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a suspendat executarea

H. nr.737/2010.

Curtea de A. P., Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a suspendat executarea H. nr.737/2010, prin sentința nr.16/(...).

Prin sentința civilă nr.1575/(...), pronunțată în dosarul nr.(...) a C. de

A. B., s-a dispus suspendarea exe cutării H.nr.73 7/2010 până la datasoluționării irevocabile a acțiunii de anulare a acestui act administrativ.

Potrivit art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. R. nu este suspensiv de executare.

Conform alin.7 al aceluiași articol , suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

Mai trebuie menționat că, Î nalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.38/ (...) pronunțată în recursul împotriva sentinței pronunțate în contencios administrativ privind suspendarea executării H. nr.735/2010 a reținut următoarele:

"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta

timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într -un proces de evaluare,din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca

acesta din urmă să nu -și producă efectele asupra celor vizați .";

"…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H. nr.735 din (...) - act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes, ca

și sentința recurată.";

Prin sentința civil ă nr.333/(...) a C. de A. C. -Secția co mercială, de

contencios administrativ și fiscal s -a dispus anularea H. nr.737/2010.

Contenciosul administrativ a reținut, pentru a se pronunța astfel, următoarele:

Dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privată (C. Buchen contra Cehiei din 2002).

În această situație, s-a apreciat că reclamanții își legitimează interesul în invocarea unei valori patrimoniale având semnificația unui drept câștigat, recunoscut și executat de stat în temeiul unei legi speciale, suficient de clară și previzibilă la data pensionării și care i-a permis să-și planifice acțiunile atât pe termen lung cât și pe termen scurt pentru sine și familia sa, precum și o anumită manieră de gestionare a bunurilor sale prezente și viitoare.

S-a mai reținut, în ceea ce privește condiția ca ingerința să fie prevăzută de lege, că: „. poate avea însă și un sens mai extins, privind nu doar calitatea legii în vigoare, ci și posibilitatea de a modifica legile pentru viitor, persoanele având astfel un drept la continuitatea acțiunii sale.

Acest drept presupune că statul nu poate încălca încrederea legitimă a persoanelor în continuitatea acțiunii sale.";

În ceea ce privește scopul legitim urmărit, s-a reținut că, „dacă măsurile de recalculare a pensiilor de serviciu ale anumitor categorii de foști angajați din sectorul bugetar în sensul diminuării acestora sunt calificate ca având natura unor măsuri cu caracter excepțional, atunci este cu totul evident că L. nr.1. nu s-ar putea întemeia pe art.53 din Constituția revizuită deoarece lipsește una din cele două caracteristici esențiale, care ar permite evocarea sa, și anume caracterul temporar, limitat în timp, efectul recalculării pensiilor fiind unul definitiv și nu temporar.";

S-a mai reținut că diminuarea pensiilor de serviciu ale reclamanților cu

70-80% atinge chiar substanța dreptului.

Astfel cum rezultă din certificatul depus de către reclamant la dosar, acesta a formulat acțiune în anularea și suspendarea executării H. nr.737/2010, înregistrată sub nr.(...) pe rolul C. de A. B.-Secția a V.-a.

Deși toate aceste aspecte de aparență de nelegalitate, respectiv, de nelegalitate, au fost evidențiate de instanțele de contencios administrativ, acest act normativ în baza căruia s-a recalculat pensia reclamantului și-a produs efectele, în ceea ce privește pensia lunară plătită acestuia, până la data de (...), timp de un an de zile de la data recalculării pensiei, dată la care G. a luat anumite măsuri de înlăturare a aspectelor de nelegalitate sesizate, care nu au fost însă în sensul revocării actelor administrative individuale emise în baza acestui act normativ, cu repunerea particularilor în situația anterioară, deci a repunerii în plata pensiilor de serviciu, ci a adoptă rii Ordonanței de U. nr.5., care a prevăzut o nouă metodologie de recalculare a pensiilor de serviciu, urmată de emiterea unor noi decizii de revizuire.

Trebuie subliniat în acest sens că, prin expunerea de motive a acestui act, G. a recunoscut că ingerința sa în drepturile categoriilor de pensionari vizați de ordonanță, printre care se află și recurentul, nu a permis instituțiilor implicate realizarea tuturor procedurilor administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, fiind necesară încă o etapă de revizuire a cuantumului pensiilor, pentru a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie.

Pentru aceste motive, prin art.4 din O. nr.5., s-a dispus abrogarea H. nr.737/2010.

Cu toate acestea, măsura radicală, reformatoare, adoptată și pusă în

ex ecutare la scurt timp, după două luni de la adoptarea L. nr.1., și -a produs

efectele prin lipsirea recurentului d e pensia de servi ciu și diminuarea cuantumului pensiei sale timp de un an de zile, până la adoptarea O. nr.5. .

Din preambulul O. nr.5. rezultă că aceasta a fost adoptată:

"având în vedere exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării L. nr.1., în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să poată realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiei, cu respectarea principiului contributivității și egalității, scopul fiind acela de a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.";

Î n ceea ce privește modul de soluționare a recursurilor formulate împotriva

sentințelor de suspendare a executării, respectiv anulare a H. nr.737/2010,

menționate anterior, se reține că:

Abia la data de (...), prin decizia nr.5960, pronunțată în dosarul nr.(...), Înalta Curte de Casație și Justiție s -a p ronunțat asupra rec ursului formulat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr.491/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că a admis recursul, a modificat sentința și a respins ca inadmisibilă acțiunea, fără a ne fi, până la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză, accesibilă motivarea acestei decizii ainstanței supreme.

R. împotriva sentinței civile nr.333/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr.(...), are termen de

judecată la Î nalta Curte de Casație și Justiție pe data de (...) .

R. împotriva sentinței civile nr.3811/(...) pronunțată de Curtea de A. B., în dosarul nr.(...), s-a judecat de către Î nalta Curte de Casaț ie și Justiție abia l a data de (...), după abrogarea H. nr.737/2010, astfel încât, prin decizia nr.3888, s-a admis recursul formulat de Guvernul României, s-a modificat sentința, în sensul respingerii c ererii de suspendare a executării acestei hotărâ ri de govern,

ca fiind rămasă fără obiect .

V. Argumentația în sensul dreptului unitar al reclamantului la pensie de serviciu.

Reclamantului i s-a stabilit, prin L. nr.223/2007 un unic drept la pensie, cel la pensie de serviciu, cele două componente ale acestuia privind doar sursa din care s-a convenit ca acestea să fie plătite, respectiv statul asumându-și obligația ca partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public să fie suportată din bugetul de stat, prin bugetul M. M., F. și E. de Ș.

În acest sens, legiuitorul s-a obligat, prin lege specială ^{, să plătească}

categoriei de personal din care face parte și reclamantul, o pensie de serviciu ce

reprezintă de fapt o indemnizație ce are un caracter compensatoriu, pentruresponsabilitățile speciale, riscurile, privațiunile cu care aceștia s -au confruntat

în cursul vieții active.

Prin L. nr.1., drepturile de pensie specială sunt doar în mod formal recalculate, de fapt sunt înlocuite cu pensiile pe care pensionarii le-ar fi obținut potrivit legii generale a pensiilor din sistemul public, fără luarea în considerare astatutului special al acestora, în speță, a recurentului, și mai mult, punerea

grabnică în plată a drepturilor astfel „recalculate"; într-un termen de doar 30 de zile de la data hotărârii privind aprobarea metodologiei de recalculare, fără o

perioadă tranzitorie, a determinat și stabi lirea unor pensii gre șit calculate potrivit

L. nr. 1., astfel cum legiuitorul a constatat după un an de zile, chiar prin preambulul O. nr. 5..

Astfel, analizând chiar modul în care i s-a "recalculat"; reclamantului pensia, rezultă că acestuia, deși are un stagiu realizat ca personal navigant de 25 de ani, nu i s-a recunoscut nici cel puțin dreptul la un stagiu complet redus de cotizare, fiind raportate drepturile sale de pensie la stagiul complet de cotizare general, de 30 de ani, deși, conform art.20 alin.1 lit.c, coroborat cu art.43 alin.2 și art.77 alin.2 din L. nr.1., această categorie de personal avea recunoscut dreptul la un stagiu complet de cotizare de 25 de ani.

Pe de altă parte, dacă s-ar fi dorit stabilirea unui sistem într-adevăr echitabil de pensii, s-ar fi recunoscut și recurentului, în calitate de pilot, ca fiind stagiu complet de cotizare, stagiul minim de cotizare de 20 de ani prevăzut de art. 43 alin.1 din L. nr.223/2007.

În acest sens trebuie menționat că, în cadrul altui proces de recalculare a pensiilor din sistemul public, în conformitate cu principiile L. nr. 1., respectiv cel reglementat prin H. nr.1550/2004 și O. nr.4/2005, au fost prevăzute norme derogatorii, speciale privind stagiile complete de cotizare, ce vor fi utilizate în acest proces, tocmai pentru a asigura stabilirea echitabilă a acestora, prin luarea în considerare a condițiilor legislației speciale în temeiul căreia s-au acordat inițial drepturile la pensie.

Astfel, potrivit art.2 alin.4 din Normele metodologice de evaluare a pensiilordin sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat

potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în ve derea recalculării în conformitate cu principiile L. nr. 1., norme ce fac parte integrantă din H. nr.1550/2004, pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condițiile

prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare

utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă

necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative.

Conform Normelor tehnice emise de C. N. de P. și alte D. de A. S. în aplicarea H. nr.1550/2004, înregistrate sub nr.5388/(...), s-au stabilit

următoarele:

"În înțelesul Hotărârii G.ui nr.1550/2004, stagiul complet de cotizare

reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vi goare la data

deschiderii dreptului la pensie de care pensionarul beneficiază la data începerii

operațiunilor de evaluare, sau care i se cuvine la această dată.";

Potrivit punctului A.4.6. din aceste norme tehnice, "În situația pensiilor stabilite potrivit pre vederilor Hotărârii G.ui nr.478/1990, c ât și a celor stabilit e potrivit Decretului-lege nr.114/1990, stagiul complet de cotizare ce se va utilize la determinarea punctajului mediu anual, este de 20 de ani pentru persoanele

care au desfășurat a ctivitate în locuri în cadrate în grupa I de muncă și de 25 de ani pentru persoanele care au desfășurat activitate în locuri de muncă încadrateîn grupa a II-a de muncă, atât pentru femei, cât și pentru bărbați.";

Conform art.4 din Decretul-lege nr.114/1990, personalul navigant din

aviația civilă care realizează anual un număr de ore de zbor, de salturi ori

starturi, în raport d e funcția îndeplinită , se încadrează în gr upa I de munca sau

grupa II de munca, potrivit criteriilor prevăzute în anexa nr. 4 .

De asemenea, mai consider că veniturile mari realizate în timpul activității

de către reclamant, acesta beneficiind î n permanență de ad aosuri la salariul de

bază pentru orele de zbor, care -l situau pe acesta, în ceea ce privește salarizarea, în topul angajaților, chiar și anterior a nului 1989, nu put eau conduce, potrivi t

principiului echității, la stabilirea unei pensii care este su b nivelul câștigului

salarial mediu brut pe economie utilizat la stabilirea bugetului de asigurări sociale.

Considerente avute în vedere în aprecierea încălcării de către S. a drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, pornind de la aspectele de drept și de fapt specifice evidențiate anterior:

Conform art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor

omului și libertățil or fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

Potrivit art. 25 din Declarația Universală a D. O., orice om are dreptul la un nivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală,invaliditate, bătrânețe.

Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. prevede că: "Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;

Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E.,

„Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.

Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.

Art. 20 alin. 1 din Constituția R. prevede că dispozițiile constituționaleprivind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate la care R. este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Potrivit art. 8 din De clarația Universală a D. O., orice persoană are dreptulla satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.

Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î . Curtea de C. și Justiție a reținut

următoarele:

"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art.1 din Protocolul nr.1adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";

Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului Unit,

Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, M. și alții împotriva Italiei, W. împotriva

Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementafolosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.

În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că atunci când legislația națională îi recunoaște unei persoane un drept la

prestație socială, chi ar non contributivă, art. 1 din Protocolul adițional la C. este aplicabil.

Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W. împotriva

Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este important să se ia în considerare dacă dreptul reclamantului de a primi pensie în cauză a fost

încălcat astfel încât să conducă la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia.

Aprecieri asupra le galității și necesită ții ingerinței statul ui în dreptul reclamantului.

În ceea ce privește atitudinea S., în cadrul ingerinței sale, trebuie subliniat

faptul că, deși, ast fel cum am mențio nat anterior, instanțele de contencios

administrativ din țară, prin hotărâri definitive, dar executorii, dar și instanțe de

asigurări sociale, pr in hotărâri irevocabi le pronunțate în co ntestațiile împotriva

deciziilor individuale de recalculare, au semnalat nelegalitatea măsurii de

recalculare a pensiil or de serviciu, acest a a luat anumite m ăsuri de înlăturare a

situației nelegale create abia la data de (...), prin adoptarea O. nr.5..

Însă, chiar și la această dată, S. nu a revocat actul administrativ

individual contestat în cauză, cu repunerea recur entului în situați a

anterioară emiterii acestuia.

Trebuie avut în ved ere și contextul în c are a fost em isă dec izia contestată

în cauză, în care, astfel cum am menționat anterior, L. nr.223/2007 mai era în vigoare, dar G. pregătea intrarea în vigoare a L. nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care abroga, începând cu data de (...), dispoziți ile acestei legi privind pensiile de serviciu.

Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că:

„…principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligațiade a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";

În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție

de importanța și complexitatea acestora, de o activitate de documentare și

analiză științifică, pentru cunoașterea temeinică a realitățil or economico-sociale

care urmează să fie reglementate, a istoricului legislației din acel domeniu,

precum și a reglementărilor similare din legislația străină.

Conform art. 6 din aceiași lege , orice proiect de act normativ trebuie săinstituie reguli necesare, suficiente și po sibile care să condu că la o cât mai mare

stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica

legislativă a S. Rom ân și cerințele c orel ării cu ansamblul re glementărilor interne

și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele

internaționale la care R. este parte, precum și cu jurisprudența C. E. a D. O..

În cazul în care s-ar fi respectat aceste dispoziții nu s -ar fi ajuns la

situația de a se constata, la un an de la emiterea unei decizii ce se bucură

de privilegiul prealabilului, de la ingerința neașteptată în drepturile reclamantului, printr-o măsură radicală, de recalculare superficială a pensiei sale, că m ai este necesară în că o etapă de revi zuire a drepturilo r sale de pensie.

Î n acest sens, trebuie amintit că, în C. Păduraru contra R., Curtea E. a

D. O. a arătat că: "odată ce a fost adoptată o soluție de către stat, ea trebuie

implementată cu o cla ritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât

posibil insecuritatea juridică și incert itudinea pentru su biecții de drept la

care se referă măsurile de aplicare a acestei soluții; în această privință,

trebuie subliniat fa ptul că incertitudi nea , fie e a legislat ivă, administrativă

sau provenind din practicile aplicate de autorități este un factor importan t

ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita statului.";

De fapt, prin decizia contestată, "de recalculare"; a pensiei de serviciu, la o dată la care dispozițiile L. nr.223/2007 mai erau în vigoare, reclamantului nu i s-au diminuat doar drepturile de pensie cu 85%.

În realitate, principala sa pierdere, în privința căreia nu a existat

nici cel puțin o i ntenție de reparație din partea S. și c are va afecta în

timp evoluția pen siei sale, este că mecanismul de re calculare a pensiei

adoptat în baza L. nr.1., a H. nr.737/2010 și a O. nr.5. implică L. SA DE

S.UTUL DE PENSIONAR DIN SERVICIUL AERONAUTIC CIVIL și prin aceasta,

L. SA DE P. PE C. I-O O. A(...) L. N., ÎN S. A. P. S. DE S., în luna martie a

fiecărui an cu procentul care să acopere integral rata inflației din anul precedent.

Aceasta constituie o pierdere însemnată pentru recurent întrucât

este lipsit de o măsură de protecție socială ce ave a menirea de a garanta

acestuia o mențin ere a pensiei sale la un nivel aprop iat ultimului venit

avut în viața activă, ori simplele indexări acordate de către S. doar atunci când mijloacele financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului unitar de pensii p ublice, vor determina în timp o scăde re treptată, tot ma i

accentuată, a pensiei acestuia în raport cu ultimul venit avut în activitate.

Prin urmare, iată că S., prin deciz ia de recalculare contestată în

cauză, anulând practic dispozițiile unei legi în vigoare la data emiteriiacestora, respectiv a L. nr.223/2007, drepturi ce decurgeau din calitatea

reclamantului de pensionar din serviciul aeronautic civil, și care au devenit inaplicabile prin noua metodologie de stabilire a pensiei sale, a afectat drepturile acestuia nu numai la data emiterii sale, ci și pe termen

lung, respectiv pentru toată viața acestuia.

Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamantului, fără a întruni condițiile legalității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.

Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut, nulitatea sa neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către G., care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale.

Mai consider că și î n ipoteza în care s -ar considera ingerin ța statului ca

fiind prevăzută de lege și necesară, aceasta nu înd eplinește cerința

proporționalității^{, întrucât atingerea adusă dreptului rec urentului a fost de}

natură a afecta chiar esența acestuia.

În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra

Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just î ntre ex igențele interesului general al

comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.

Potrivit art.10 din Charta comunitară privind drepturile f undamentale ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are dr eptul la o protecție

socială adecvată și la prestații de securitate socială la un nivel suficient.

În analizarea acestui criteriu consider că, în cazul re clamantului,

trebuie pornit de l a aspectele eviden țiate anterior, în s ensul că ace sta nu

este beneficiarul u nei pensii obișnuit e pentru bătrânețe /limită de vârstă ș i nici al unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii acordate de

către S., practic, atât pentru acope rirea riscurilor profesiei de persona l aeronautic navigant amintite anterior, pentru cei 25 de ani de vechime în

această calitate.

Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității

măsurii nu poate fi luată ca reper, în cazul recurentu lui, pensia medie

lunară pe economie sau indemnizația socială pentru pensionari, ci, întrucât

această măsură a afectat indirect dr eptul acestuia la muncă, implicit la

salariu, controlul de proporționalitate trebuie să pornească de la câștigul pe care acesta l-ar fi p utut obține din mu ncă în anul 2010, s ituație în car e este

evident că recalcularea pensiei sale la suma de 1699 lei constituie o

sarcină ex cesivă pe care trebuie să o suporte.

În acest sens, în speță, trebuie să mai avem în vedere faptul că, așteptările reclamantului privind obținerea unei pensii apropiate de veniturile realizate din muncă existau chiar și la data când aceasta a fost înscris la pensie în sistemul asigurărilor sociale de stat, în anul 1997, în temeiul dispozițiilor L. nr.3/1977, întrucât acestuia îi fusese stabilită, prin decizia nr.15414/1997, o pensie din această categorie în sumă de 773.603 lei, în timp ce retribuția medie tarifară a acestuia, ce a constituit baza de calcul a pensiei a fost de 8633,91 lei.

În consecință, încă de la data pensionării, intimatul avea previziunea obținerii unui venit, chiar din pensia de asigurare de stat, într-un cuantum apropiat de ultimul salariu realizat în timpul activității și cu atât mai mult, aceasta avea speranța, după reconsiderarea de către legiuitor a statutuluicategoriei de personal din care făcea parte, să obțină o pensie de serviciu ce să se mențină la un nivel comparabil față de remunerația unui pilot și instructor de zbor în funcție.

De altfel, politica S. manifestată încă din anul 2005 în domeniul

stabilirii și recalculării pensiilor din sistemul public, tocmai în temeiul

dispozițiilor L. nr.1., în sistemul căro ra legiuitorul a înțe les să încadreze și pensiile de serviciu, avea ca principiu: „l a condiții egale de pensionare pensii

egale, indiferent de anul ieșirii la pensie ";.

Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficiarii de prestații

sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tuturor

pensiilor, întrucât se raportează chiar la condițiile de pensionare care sunt, în

speță diferite, astfel cum am arătat an terior, fiind cele prevăzute în statutul special al beneficiarului.

Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță,

încă din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia:

Potrivit art.79 din Constituie, C. L. este organ consultativ, de specialitate al

P., care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării

și coordonării întregii legislații . El ține evidența oficială a legislației R..

Astfel, prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul adoptării L. nr. 1., chiar C. L. a arătat că: „… atât în statele membre ale

Uniunii E., cât și în legislația altor state, există și alte categorii profesionale care

beneficiază de sisteme proprii de pensionare, în funcție de importanța socială a

muncii prestate,… ";

S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fost acordate în baza unor legi emise de S. Român, în vigoare în momentul stabilirii.

O recalculare a acestor pensii, legal acordate, ar însemna o încălcare de cătrestat a propriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupra caracterului de stat de drept";.

S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există posibilitatea ca un mare număr de pensionari afectați de recalcularea pensiilor să se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale, pentru contestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține câștig de cauză în procesele respective.";

De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 8. a C. C.,

86 de judecători p rezenți din totalul de 113 judecători î n funcție în cadrul

Î. C. de C. și Justiție au votat, în ședința din (...), pent ru adoptarea hotărârii

nr.2 a Secțiilor U nite ale instanțe i supreme , de sesi zare a instanței de

contencios constituțional cu neconstituționalitatea dispozițiilor L. nr. 1. , în

ceea ce privește p ensiile de serviciu ale magistraților, dar cuprinzând și considerente generale, privind celelalte pensii speciale vizate de legea

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, apreciind că acestea

contravin prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la C. europeană pentru

apărarea drepturilor omului și liber tăților fundamentale.

S-a susținut prin ac eastă sesizare că: " …legea criticată imp une o pierdere

ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o veritabilă expropriere,

aducând atingere art.1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 la C. pentru apărar ea

drepturilor omului și libertăților fundamentale."; și că: "…legea criticată impune o

restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului la pensie,….";

S-a mai arătat de că tre autorul sesizării că: "….diminuarea substanțială a cuantumului pensiilor, determinată de recalcularea acestora impusă prin legea

criticată, are drept consecință nerespectarea condiției refer itoare la caracterul

rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…..";.

Prin aceeași sesizare s -a mai reținut că:

"Totodată, din persp ectiva art.1 din Protocolul nr.1 și a jurisprudenței C.

E. a D. O. referitoare la aceste dispoziții, drepturile care decurg din contribuțiile

în cadrul regimurilo r de securitate socia lă, cum este dreptul la pensie, constituie drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1 din Protocol.

Recunoscând marja de apreciere a stat elor în materia legislației sociale,

Curtea E. a D. O. a subliniat obligația autorităților publice de a menține un just

echilibru între interesul general și imperati vele protecției drepturilor

fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de câte ori, prin

diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină

execsivă și disproporționată. Î ntr -o astfel de situație, există o încăl care a art.1

din Protocolul nr.1 la C., determinată de încălcarea cara cterului rezonabil ș i

proporțional al dim inuării drepturilor patrimoniale. (C. Kj artan Asmundsson contra Islandei, 2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).

Or, diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzută de lege a criticată, cu

consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora le

este aplicabilă o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just

echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei.

Î n ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența C. E. a D. O., în

aplicarea art.1 din P rotocolul nr.1, recun oaște și ocrotește pe nsia stabilită pentru

anumite profesii și nu permite ca aces t drept să fie diminuat decât în cazuri

excepționale, cu res pectarea principiului proporționalității, ceea ce înseamnă c a

măsura aplicată să fie justificată de sco pul legitim urmărit ( C. Banfield contra

Regatului Unit, 2005).";

De altfel, și Președintele Senatului , exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C. C., că L. nr.

1. ";impune o pierdere ireversibilă a pensiei de serv iciu, aceasta echivalând cu o

veritabilă expropriere, aducând atingere art. 1 paragraf 2 di n Protocolul nr. 1 la

C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale";.

Pentru toate aceste considerente, apreciez că, în cauză, prin măsura luată, dreptul reclamantului de a primi pensia cuvenită a fost încălcat astfel încât s-a ajuns la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia.

Constatând în cauz ă încălcarea dreptului reclamantului la un ". în sensul

art. 1 din Protocol ul adițion al la C. pentru apărarea dr epturilor omului și

libertăților fundamentale, consider că nu mai este necesară analizarea motivelor

de recurs privind încălcarea, în speț ă, a art. 14 din C., cu privire la nediscriminare.

Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamantului, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior integral sau parțial din bugetul de stat, sunt în prezent achitate doar din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.

Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă orice cetățean al R. are dreptul la securitate socială și

juridică, ceea ce presupune ca măsurile luate , mai ales că privesc domeniulprotecției sociale, să nu -l pună pe acesta într -o situație total, substanțial

disproporționată față de cea în care acesta se afla atât la data când și -a

părăsit locul de muncă, cât și atunci când a optat pentru a -și valorificadreptul la pensie de serviciu, în condițiile în care, lipsa de previzibilitate a

măsurii și a unei perioade tranzitorii, nu i -au permis acestuia să ia măsuri

personale necesare de atenuare a risc urilor diminuării veniturilor sale și al e familiei, cu atât mai mult cu cât perioada îndelungată în care acesta a

încasat lună de lună pensia de serviciu, a creat acestuia convingerea că își

poate orienta întreaga conduită în raport cu dispozițiile legale ex istente .

De altfel, în acest sens, recurentul, fără a avea studii juridice, pentru a enunța principii de drept și a face trimiteri la jurisprudența națională și internațională, totuși cu înțelegere față de situația S., a menționat în cadrul concluziilor pe fond din recurs că ar fi acceptat și înțeles o anumită „. suplimentară"; a pensiei sale, în această perioadă de criză, însă nu un procent de diminuare cu 85% a drepturilor ce i se cuvin, care să îl aducă la un cuantum al pensiei egal cu cel al oricărui muncitor calificat, care nu a lucrat în condițiile de risc și răspundere specifice activității de pilot în aviația civilă.

Mai trebuie subliniat și faptul că L. nr.223/2007 acord a acest drept

tuturor celor care îndeplineau condițiile privind 20 de ani de activitate ca

personal aeronautic civil profesionist, însă trebuie să remarcăm că recurentul,

prin întreaga sa activitate, a excelat în domeniul său, în calitate de pilot și

instructor de zbor în cadrul aviației civile , cu peste 4500 de o re de zbor, activitate

de mare responsabilitate și uzură fizică și psihică, care îl îndreptățeau la o

bătrânețe sigură, fără lipsuri materiale .

Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea admiterea recursului formulat de reclamantul Ș. N., cu modificarea în tot a sentinței pronunțate de către prima instanță, în sensul admiterii acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. M. și a anulării deciziei nr.1./(...), cu repunerea părților în situația anterioară emiterii acestei decizii, deci cu menținerea în plată a pensiei de serviciu.

Red./Tehnored.:C.M.;

2 ex./(...).

C. M.

Judecător

← Decizia civilă nr. 4858/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...		Decizia civilă nr. 4337/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 2095/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3369/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3349/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4858/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4337/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 889/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3366/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 1380/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale