Decizia civilă nr. 3602/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3602/R/2012
Ședința publică din data de 12 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. L. împotriva sentinței civile nr. 351 din 28 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. M., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
R. a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 6 septembrie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 351 din 28 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins contestația formulată de contestatorul M. L. împotriva CASEI DE P. A JUDEȚULUI M., pentru anularea deciziei nr. 2. din (...) de revizuire a pensiei de serviciu.
Pentru a pronunța această sentință, în esență, s-a reținut că prin decizia
29/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție dată în interesul legii, s-a stabilit în ceea ce privește critica adusă neretroactivității legii și discriminării, că instanțele judecătorești nu sunt în drept să facă aprecieri asupra unor criterii neconstituționale, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății, deoarece, în jurisprudența C. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil art. 6 alin.1 din C. (ex. Cauza Maggio ș.a. contra Italiei din (...)), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de revizuire a pensiilor speciale în baza OUG 59/2011, nu este îndeplinită întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.
Neretroactivitatea L. nr. 1. față de pensiile speciale a fost deja stabilită de
Curtea Constituțională (decizia 871/2010).
Nici referitor la discriminare instanțele de drept comun nu pot face reevaluări în temeiul art. 16 din C. iar analiza în baza art. 14 și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. C. ar presupune stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doarmagistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. I lit.c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecțiilor de neconstituționalitate) în raport cu art. 124 alin.3 și 132 alin.1 din Constituție, iar nu prin aplicarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În privința cerinței de proporționalitate a măsurii adoptate, cu scopul urmărit, respectiv a necesității menținerii unui fost echilibru între interesele în discuție, în considerentele deciziei sus menționată la care face trimitere contestatorul prin răspunsul la întâmpinare, reține faptul că „este necesar a se preciza că în analiza raporturilor de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr.1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de „. în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să recurgă la specie proximă (încălcări ale art.1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare)";.
În cauza Aizupurna Ortiz contra Spaniei din (...), prin care s-a analizat pierderea unei pensii complementare din perspectiva principiului general, privind dreptul la respectarea bunurilor, a apreciat că încălcarea dreptului de proprietate ca urmare a modificării cuantumului pensiei, nu este una de tipul „. de proprietate"; . Curtea neanalizând situația reducerii pensiilor sau a salariilor ca și cum ingerința ar fi o „privare de proprietate";. Curtea mai arată faptul că S. are prerogativa unei largi marje de apreciere pentru a determina politica sa în domeniul asigurărilor sociale. În această ordine de idei, în materia pensiilor, Curtea acceptă reduceri substanțiale ale cuantumului pensiei fără a ajunge la concluzia încălcării art.1 al Protocolului adițional nr.1, jurisprudența C. fiind foarte vastă în acest sens (T. contra Suediei, Jankovics contra Croația etc.).
Analiza efectuată de Curtea Constituțională asupra obiecțiilor de neconstituționalitate a L. nr. 1. se plasează pe aceleași repere stabilite în jurisprudența C..
Conform art. 20 din Constituția R., dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate la care R. este parte, însă dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția prin legile interne conține dispoziții mai favorabile.
Prin urmare, stabilindu-se conformitatea actului normativ (de reducere a pensiei) în Constituție, implicit s-a recunoscut de principiu conformitatea acestuia și cu reglementările internaționale în materia drepturilor omului la care
R. este parte.
În ceea ce privește revizuirea pensiei aceasta nu numai că nu a fost suprimată, dar este în acord și cu Constituția și protocoalele sale adiționale, Curtea statuând că nu este exclus dreptul statului de a adopta, în domeniul civil, prevederi legale noi, care să reglementeze drepturi ca decurg din vechea legislație, cu condiția ca acea legislație să nu aducă atingere principiilor convenționale.
Instanța de contencios european a reiterat pe calea unei jurisprudențe constante că art.1 din Protocolul nr. 1 nu stabilește nicio restricție pentru statele membre în a alege orice formă a sistemului de asigurări sociale, tipul ori cuantumul beneficiilor acordate în cadrul unui anumit sistem, însă în situațiileîn care un stat membru a adoptat o legislație care prevede dreptul la pensie ca un drept de securitate socială, indiferent dacă este condiționat sau nu de plata contribuțiilor, acea legislație trebuie privită ca generând un interes patrimonial ce intră sub incidența art.1 din Protocolul nr.1 adițional la C., în privința persoanelor care satisfac cerințele prevăzute de lege. (cauza Wieczorek contra Poloniei, Rasmussen versus Polonia, Aizupurna ș.a. versus Spania).
Instanța nu poate califica „bunul"; contestatorului ca fiind dreptul de a primi un anumit cuantum al pensiei, deoarece cuantumul este protejat de convenție doar pentru perioadele în care acesta are un fundament legal în dreptul intern.
Dreptul solicitat de contestator în baza dispozițiilor legii anterioare
217/2008 nu mai are fundament legal în dreptul intern deoarece dispozițiile L.
217/2008, au fost abrogate expres prin L. 2..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. L. solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii contestației și anulării deciziei privind revizuirea pensiei.
În motivarea recursului s-a arătat că a formulat contestație împotriva celor două decizii respectiv împotriva deciziei nr. 2. din (...) și cea ulterioară privind recalcularea pensiei de serviciu emisă de C. J. de P. M., contestație înregistrată sub dosar nr. (...). Contestația ajungând în recurs la Curtea de A. C. a fost respinsă ca nefondată.
Motivarea contestației reprezintă faptul că dispozițiile L. nr. 1. și ale H.G. nr. 737/2010 reprezintă o încălcarea dreptului de proprietate astfel cum acest drept este recunoscut în art. 1 din Protocolul 1 adițional la C. E. a D. O. și interpretat în jurisprudența C. E. a D. O. de la S., în art. 17 din Carta D.
Fundamentale ale Uniunii E., precum și art. 17 din Declarația Universală a D. O..
Având în vedere faptul că OUG nr. 59/2011 a fost adoptată în aplicarea L. nr. 1. în scopul respectării principiului contributivității și egalității abrogându-se HG 737/2010 și stabilindu-se o nouă metodologie de calcul, menține principiile care au stat la baza adoptării L. nr. 1. și anume transformarea pensiilor de serviciu în pensii în interesul L 1..
Apreciez scopul revizuiri ca fiind acela de a stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de ordonanță sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.
În concluzie apreciază această revizuire a cuantumului pensiei cât și recalcularea anterioară a acesteia ca fiind nelegale sub mai multe aspecte.
Pensia de serviciu stabilită în conformitate cu L. nr.217/2008, reprezintă un drept câștigat prin lege. A. unei legi care să modifice modul de calcul și tipul pensiei ce se cuvine anumitor categorii de persoane nu poate afecta drepturile deja câștigate printr-o altă lege, care este în vigoare.
Conform principiului neretroactivității legii prev. de art. 15 alin 2
Constituția R., pentru a fi în acord cu Constituția această lege nu poate fi aplicată persoanelor care deja și-au câștigat dreptul la un anumit tip de pensie.
Această viziune este susținută și de reglementările anterioare privind recalcularea pensiilor din sistemul de stat, și anume art. 180 din L nr. 1., art. 6 din OUG nr. 4/2005, ambele prevăzând ca și norme tranzitorii că în cazul recalculării pensiilor conform noilor reglementări, dacă rezultă o pensie mai mică decât cea care se află în plată, se va plăti în continuare pensia cea mal mare.
Conform jurisprudenței C., recalcularea în minus a pensiei reprezintă încălcarea unui drept câștigat iar o reducere substanțială a nivelului pensiei putând afecta substanța acestui drept.
Conform jurisprudenței C., cauza Buchen contra Cehiei din 2002, noțiunea de "bun" înglobează orice interes a unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel că dreptul la pensie poate fi asimilat unui bun, ce formează obiectul dreptului de proprietate.
Pensia reprezintă un bun în sensul convenției astfel că trebuie stabilit în continuare dacă L. nr. 1. prin care are loc o restrângere a acestui drept are o bază legală, urmărește un scop legitim, reprezintă o măsură necesară într-o societate democratică și păstrează un echilibru între drepturile individuale și interesele mai largi ale unei societăți democratice.
Consideră că prin L. 1. se suprimă existența pensiei de serviciu, pensie care astfel cum se arată în jurisprudența C. Constituționale nu reprezintă un privilegiu, ci o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale, având loc o transformare a acesteia dintr-o pensie specială într-una obișnuită, reglementată de L nr. 1., motivată de necesitatea uniformizării și reformării sistemului de pensii, bazat pe contributivitate, fapt ce ar corespunde unui interes general, dar atunci o astfel de măsură trebuia să fie proporțională cu speranța legitimă a subsemnatului dea mă bucura de un drept câștigat pe viitor.
Reducerea cuantumului pensiei rezultând din transformarea acesteia cu aproximativ 75 %, presupune o pierdere însemnată a cuantumului valoric de natură să afecteze substanța dreptului, stricând echilibrul proporționalității.
Atât tratatele internaționale la care a făcut referire cât și Constituția R. prevăd care ar fi condițiile în care exercițiul unui drept fundamental poate fi restrâns, respectiv existența unui interes public sau național, nu există nici o astfel de justificare în restrângerea acestui drept.
Pe de altă parte, restrângerea exercițiului unor drepturi conform art. 53 alin 2 din Constituția R. trebuie să fie proporțională, nediscriminatorie și să nu aducă atingere existenței dreptului.
Având în vedere jurisprudența C. în materie, cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei, hotărârea din 12.oct.2004, cauza Pressos Compania Naviera S.A. and Others contra Belgiei, hotărârea din 20.nov.1995, cauza Muller contra Austriei nr. 5849/1972 și faptul că potrivit C. aceasta a arătat că fără plata unei sume rezonabile în raport cu valoarea bunului, privarea de proprietate constituie în mod normal o atingere excesivă și că lipsa totală a despăgubirilor nu poate fi justificată în domeniul art. 1 Protocol 1, decât în împrejurări excepționale (cauza Ex-regele Greciei și alții împotriva Greciei, cererea nr. (...), cauza Broniowski contra Poloniei cererea nr. 31443/1996).
S. este obligat a despăgubi pe proprietar în caz de încălcare a dreptului său, pentru că, fără plata unei sume rezonabile, raportate la valoarea bunului, ea constituie o atingere excesivă a dreptului la respectarea bunurilor sale, imposibilitatea de a obține fie și o despăgubire parțială, dar adecvată în cadrul privării de proprietate, constituie o rupere a echilibrului între necesitatea protecției dreptului și exigențele de ordin general.
In cuprinsul legii sunt prezentate justificări ale luării măsurilor, dar nu și justificări ale lipsei totale de despăgubiri, ceea ce a impus subsemnatului o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate garantat de art. 1 protocol 1 adițional la C.
Având în vedere cuantumul reducerilor pensiilor operate prin prezenta lege, care în cazul reclamantului depășesc 50 %, acesta apreciază că o astfel de reducere afectează însăși substanța dreptului la pensie, neputând fi considerată proporțională cu împrejurarea care a determinat această restrângere, conducând la încălcarea drepturilor persoanelor în vârstă consacrate în art. 25 din Carta D.
Fundamentale ale Uniunii E., care recunoaște dreptul persoanelor în vârstă la o viață demnă și independentă.
Dispozițiile L 1. în forma care a fost adoptată, încalcă principiul egalității consacrat în art. 16 din Constituția R., fiind discriminatorie în sensul art. 21 din Carta D. Fundamentale ale Uniunii E., art. 14 din C. E. a D. O. și art. 26 din Pactul Internațional cu Privire la D. C. și P.
Această concluzie rezultă fără echivoc din D. nr. 871/25 iunie 2010 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a disp. L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Or, în condițiile în care în forma sa actuală legea nu mai include printre pensiile speciale la care se referă și pe cele ale procurorilor, judecătorilor și a magistraților asistenți ai C. Constituționale, este evident că este discriminatorie în raport cu celelalte categorii de persoane care beneficiau de pensii speciale și care începând cu intrarea în vigoare a acestei legi nu vor mai beneficia de ele.
Din acest punct de vedere este semnificativă motivația C. Constituționale din aceeași decizie, care argumentează constituționalitatea legii făcând referire la necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat cât și cel al asigurărilor sociale de stat. A. această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară, de asemenea, Curtea urmează a observa că măsura nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor săi, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale nu selectiv, nu prevede diferențieri procentuale ....
Forma actuală a legii, vine în contradicție cu această motivație, care exclude pensiile speciale ale judecătoriilor și procurorilor, judecătorilor și magistraților asistenți ai C. Constituționale, o interpretare per a contrario a acestor argumente conducând tocmai la ideea că în măsura în care legea nu se referă la toate pensiile speciale, ea este neconstituțională.
De asemenea apreciază că această motivație vine în contradicție și cu decizia nr. 873/25 iunie 2010 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a disp. L. privind unele măsuri din domeniul pensiilor de serviciu ale judecătorilor procurorilor și magistrați asistenți ai C. Constituționale, ca fiind neconstituțională.
Pârâta C. J. de P. M., prin întâmpinare (f.12-14) a solicitat respingerearecursului ca nefondat și menținerea în întregime a sentinței civile tribunalului.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea rețineurmătoarele:
Reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu în cuantum brut de
6.055 lei stabilită conform L. nr. 217/2008, privind organizarea și funcționarea
C. de C.
În aplicarea L. nr. 1., drepturile de pensie cuvenite reclamantului au fost recalculate începând cu data de 1 septembrie 2010, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei, conform algoritmului de calcul prevăzut de L. nr. 1., fiind emisă decizia nr. 2./(...) prin care s-a stabilit o pensie în cuantum brut de 1.878 lei, ulterior majorată la suma de 1.934 lei.
Prin sentința civilă nr. 831 din 19 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosar nr. (...), rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, s-a respins contestația formulată de reclamant împotriva deciziei de recalculare a pensiei.
Pentru a pronunța această soluție, raportându-se la jurisprudența C. E. a
D. O., instanțele au apreciat că nu s-a produs o încălcarea a prevederilor art. 1
Protocolul nr. 1 și că măsura recalculării pensiei de serviciu a reclamantului întemeiul art. 1 lit. h din L. 1. intră în marja de apreciere a statului cu privire la reglementarea politicilor sociale și economice.
După apariția OUG nr. 59/2011, pârâta C. J. de P. M. a emis decizia nr. 2. din data de (...), prin care au fost revizuite drepturile de pensie ale reclamantului, stabilindu-se începând cu data de 1 august 2011 un cuantum brut al pensiei de
1.934 lei.
Așadar, prin D. nr. 2./(...) emisă de C. J. de P. M., contestată în prezenta cauză, nu a fost revizuită în temeiul OUG nr. 59/2011 pensia de serviciu pe care reclamantul a avut-o anterior datei de (...) ca personal în cadrul C. de C., ci a fost revizuită pensia acestuia stabilită prin D. recalculare nr. 2./(...).
Rațiunea emiterii OUG nr. 59/2011, astfel cum rezultă și din expunerea de motive a actului normativ, a fost de a da deplină eficiență principiului contributivității prin luarea în considerare a veniturilor realizate de asigurat pe parcursul întregii activități profesionale și nu de a transforma pensia de serviciu în pensie în sistemul public de asigurări sociale.
Deși în cauză nu există autoritate de lucru judecat, reclamantul prin acțiunea de față contestă decizia ulterioară de revizuire din data de (...) și solicită anularea acestei invocând aceleași aspecte, și anume încălcarea principiului neretroactivității, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la încălcarea dreptului de proprietate prin prisma art. 1 din Protocolul 1 al C.i europene a drepturilor omului, ca și în cazul contestației îndreptată împotriva deciziei de recalculare din data (...).
Cu alte cuvinte, împrejurările pe care recurentul-reclamant le invocă în prezenta acțiune ca fiind motive de anulare a noii decizii de pensie din data de
(...), au fost verificate și cenzurate în litigiul finalizat irevocabil, care a statuat, așa cum s-a arătat mai sus, că pârâta a emis în mod legal decizia de recalculare a pensiei în temeiul L. nr. 1..
Așa fiind, recurentul nu mai poate pune în discuție cele dezlegate în mod irevocabil sub aspectul modului în care a avut loc trecerea de la pensia de serviciu stabilită în baza Legi nr. 217/2008 la pensia din sistemul public de pensii.
De altfel, o analiză a legalității deciziei de revizuire în raport de dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 al C.i E. a D. O. trebuie justificată de elemente de fapt diferite de cele dezlegate în mod irevocabil prin hotărârea judecătorească prin care s-a constatat că decizia de recalculare emisă în baza L. nr. 1. este conformă exigențelor C.i, ceea ce în speță nu s-a realizat.
Având în vedere aceste considerente și reținând că motivele pentru care s-a solicitat de către reclamant anularea deciziei de revizuire, se referă doar la faptul că prin decizia de revizuire a pensiei contestată în prezenta cauză s-a modificat pensia de serviciu avută anterior de reclamant, Curtea apreciază că instanța de fond a interpretat în mod corect dispozițiile OUG nr. 59/2011, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă, cu opinie separată, ca nefondat recursul declarat de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. L. împotriva sentinței civile nr. 351 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
Cu opinie parțial separată în sensul admiterii în parte a recursului, modificarea în parte a sentinței, admiterea în parte a acțiunii, în sensul anulării deciziei de revizuire și obligării C.J.P. M. la despăgubiri în sumă de 28.847 lei către reclamant, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin acestei soluții.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond: C. M.
G. G. C.
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Consider că recursul formulat de reclamantul M. L. este doar î n parte
fondat, și în consecință, se impunea modificarea în parte a sentinței primei
instanțe, cu admiter ea în parte a acțiuni i, în sensul anulării deciziei de revizuire
a pensiei nr.2./(...) emisă de C. J. DE P. M., astfel încât recurentului i se cuveneau, ca urmare a emiterii acestei decizii nelegale, prin care s-a adus
atingere dreptului acestuia la un proces echitabil, precum și dreptului său la
apărare și informare, despăgubiri în sumă de 28.847 lei lei.
Pentru considerentele pe care le voi expune în cele ce urmează, apreciez că
pentru repararea prejudiciului suf erit, reclamantul este îndreptățit la
despăgubiri, reprezentând parte din dif erențele de drepturi de pensie de care
acesta a fost lipsit, prin emiterea deciziei de revizuire, până la data la c are s-a
pronunțat hotărârea judecătorească irevocabilă în cauza având ca obiect contestarea deciziei de recalculare a pensiei sale de serviciu.
Se impunea însă păstrarea dispozițiilor sentinței recurate privind
menținerea deciziei nr.2./(...) și obliga rea intimatei la plata în continuare a
pensiei de serviciu în baza acestei decizii, având în vedere faptul că aceste
aspecte au fost dezlegate cu autoritate de lucru judecat de către Curtea de A. C., prin decizia nr. 786/R/(...).
Contrar celor reținute prin opinia majoritară, consider că în cauză
reclamantul nu a invocat doar aspecte ce țin de ingerința în dreptul său la pensie
de serviciu, la data „. acesteia, potrivit dispozițiilor L. nr.1. și a H.G. nr.737/2010.
A., aceasta a invocat de fapt noua in gerință a S.ui, de fapt a puterii
ex ecutive, în dreptul său la pensie, după ce instanțe de contencios
administrativ au semnalat aparența de nelegalitate și chiar nelegalitatea
recalculării pensiei sale de serviciu, prin hotărâri definitive și ex ecutorii.
S-a mai invocat că noua decizie a fost emisă în temeiul O. nr.59/2011,
în timp ce primul act administrativ ce a afectat dre ptul său la pensie
specială era încă în faza evaluării, din punct de vedere a l egalității, de către
jurisdicția competentă.
De asemenea, ceea ce s-a mai invocat este lipsa condiției necesității
acestei ingerințe a S.ui, întrucât, printr -o decizie denumită de revizuire a pensiei sale, care presupunea deci o corectare a unor erori de stabilire a acesteia, i-a fost stabilit de fapt un cuantum al pensiei identic cu cel
rezultat în urma primei ingerințe în dreptul său, respectiv acela de 1934 lei.
Î n consecință, reclamantul a invocat a specte ce țin de c ea de -a doua
ingerință a statului în dreptul său la pe nsie, considerând implicit că s -a adusatingere astfel dreptului său la un pr oces echitabil, garantat de art.6 din C .
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Analizând în timp evoluția situației pensiei reclamantului M. L., se reține că acesta a beneficiat de pensia de serviciu, începând cu luna ianuarie a anului
2010, prin decizia nr.2. stabilindu-se în favoarea acestuia o pensie de serviciu de 6055 lei, în temeiul L. nr.94/1992, în calitatea acestuia de controlor financiar în cadrul C. de C.
La data de (...), a fost emisă, în temeiul L. nr.1. și H.G. nr.737/2010, decizia nr.2., pensia fiindu-i stabilită la suma de 1878 lei.
Împotriva acestei decizii, reclamantul-intimat a formulat contestație, ce a format obiectul dosarului nr. (...) al T.ui M..
Prin decizia nr. 2./(...), s-a revizuit cuantumul pensiei reclamantului, acesta stabilindu-se la suma de 1934 lei.
În baza sentinței civile nr.491/(...) pronunțată de Curtea de A. C. -
Secția de contencios administrativ și fiscal , în dosarul nr.(...), s-a dispus
suspendarea exec utăr ii H.G. nr.737 /2010 până la pr onunțarea instanț ei
de fond.
Prin sentința civil ă nr.3811/(...) pron unțată de Curtea d e A. B., Secția
a V.-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.(...), s-a dispus
suspendarea exec utării H.G. nr.737 /2010 până l a pr onunțarea instanț ei
de fond.
Prin sentința civilă nr. 831 din 19 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-a respins contestația formulată și precizată de reclamantul M. L. împotriva deciziei nr. 2. /(...).
Prin sentința civ il ă nr.333/(...) a C. de A. C. -Secția c omercială, de
contencios administrativ și fiscal s -a dispus și anulare a H.G. nr.737/2010,
act administrativ no r mativ cupr inz ând me todolog ia de c alc ul în te me iul c ăre ia a
f ost e mis ă dec iz ia de rec alcul are a pens ie i de serviciu a reclamantului.
Potrivit disp.art.23 din L. nr.554/2004, hotărârile judecătorești definitive
și irevocabile prin care s -a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu
caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viit or.
R. împotriva sentinței civile nr.333/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal , pronunțată în dosarul nr.(...), nu fusese soluționat până la data emiterii deciziei de revizuire contestată în prezenta cauză.
Conform art.15 alin.4 din L. nr.554/2004,în ipoteza admiterii acțiunii defond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept
până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei , chiar dacă reclamantul nua solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. 1.
Abia la data de (...), prin decizia nr. 5960, după abrogarea H.G. nr.737/2010, Înalta Curte de Casaț ie și Justiție s-a pronunțat asupra
recursului formulat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr .491/(...) a C. de A. C.-Secția co mercială, de contencios administrativ și f iscal, în sensul că a admis recursul, a modificat sentința și a respins ca inadmisibilă acțiunea.
La data de (...), G. a emis O. nr.59/2011, reținând în prea mbulul acestui act normativ că acesta ar fi fost adoptat:
"având în vedere exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării L. nr.1., în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să poată realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiei, cu respectarea principiului contributivității și egalității, scopul fiind acela de a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.";
Cu toate acestea, măsurile luate de către G. prin acest act normativ nu au fost în sensul înlăturării aspectelor de nelegalitate sesizate atât de către instanțele de contencios administrativ din întreaga țară, prin hotărâri cu efecterga omnes, în ceea ce privește actul administrativ normativ, cât și de cătreinstanțele de asigurări sociale, ce au soluționat acțiunile de anulare a actelor administrative individuale emise în baza H.G.nr.737/2010, astfel încât nu au fost revocate deciziile de recalculare a pensiilor speciale, cu repunerea
particularilor în situația anterioară, deci a repunerii în plata pensiilor de serviciu.
Prin O. nr.59/2011 s-a abrogat H.G.nr.737/2010, stabilindu-se o metodologie de calcul privind revizuirea pensiilor prevăzute la 1 lit. c)-h) din L. nr. 1..
În temeiul art.1 din O. nr.59/2011, C. J. de P. M. emite, la data de (...), decizia nr.2., contestată în cauză, prin care a fost „revizuită"; pensia recurentului, stabilindu-se același cuantum rezultat în urma recalculării, respectiv
1934 lei.
La data de (...), cu majoritate de opinii, Curtea de A. C. a pronunțat decizia nr. 786/R/2012, prin care a respins recursul declarat de reclamantul M. L. împotriva sentinței civile nr. 831 din 19 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș, care a menținut, ca fiind legală și temeinică, decizia nr. 2. /(...) de recalculare a pensiei sale în temeiul L. nr.1..
Mai trebuie subliniat faptul că, deși H .G.nr.737/2010 a f ost abrogată la
data intrării în vigo are a O. nr.59/2011 , efectele acestei hot ărâri s -au produs în patrimoniul recurentului, timp de un an, până la data adoptării de către G. a acestui din urmă act normativ.
Prin urmare, la data emiterii deciziei de revizuire contestate în prezenta
cauză, în temeiul O. nr.59/2011, reclamantul avea pronunțate, în favoarea sa, două hotărâri definitive și executorii, sentințe cu efecte erga omnes.
Prima, prin care instanța de contencios administrativ a suspendat executarea H.G. nr.737/2010, măsura prelungindu -se de drept până l a
soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de anulare a actului normativ ce a stat la baza emiterii deciziei de ". .
Potrivit art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin care se
pronunță suspendarea este ex ecutorie de drept . R. nu este suspensiv de executare.
Conform alin.7 al aceluiași articol , suspendarea ex ecutării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de ex ecutare, până la
ex pirarea duratei suspendării.
Mai trebuie mențion at că, Î nalta Curte de Casație și Justiți e, prin decizia nr.38/(...) pronunțată în recursul împotriva sentinței pronunțate în contencios administrativ având ca obiect suspendarea executării H.G. nr.735/2010, adoptate în scopul organizării aplicării L. nr.1. privind recalcularea pensiilor militare, a reținut următoarele:
"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta
timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într -un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este
echitabil ca acesta din urmă să nu -și producă efectele asupra celor vizați .";
De asemenea, s-a mai reținut că: „...instanța de control judiciar are în vedere faptul că H.G. nr.735 din (...) - act administrativ unilateral cu caracternormativ - produce efecte erga omnes, ca și sentința recurată .";
De altfel, prin R. nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul Consiliului
Europei, s-a arătat că particularilor trebuie să li se ofere, când este necesar, o protecție jurisdicțională provizorie, apreciindu-se că autoritățile administrative
acționează în numeroase domenii și că activitățile lor pot fi de natură a afecta
drepturile, libertățile și interesele persoanelor.
S-a mai constatat prin aceeași R. că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite condiții, cauza un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
R. prevede printre principiile enunțate în acest domeniu, la art.II, că
asemenea măsuri pot fi luate mai ales atunci când executarea actului
administrativ este d e natură a cauza p agube grave, dificil de reparat și când
există un argume nt juridic aparent valabil față de legalitatea actul ui administrativ.
Cea de-a doua hotărâre judecătorească definitivă și executorie este cea prin care instanța de contencios administrativ a dispus anularea H.G. nr.737/2010, act administrativ normativ cuprinzând metodologia de calcul în
temeiul căreia a fos t emisă decizia de recalculare a pensiei de serviciu a reclamantului.
Practic, în urma pronunțării sentințelor civile nr.491/(...) și nr.333/(...) ale C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal , s-ar fi impus ca intimata C. J. de P. M. să suspende executarea deciziei de recalculare și să
mențină în plată pensia de serviciu a recurentului, astfel cum au procedat casele
teritoriale de pens ii din țară în ca zul altor particula ri aflați în situații comparabile.
Î n situația prezentată a nterior, în care, la data de (...), reclamantul avea
pronunțate în favoarea sa două hotărâri judecătorești executorii , emiterea și
punerea în plată a unei decizii de rev izuire emise în temeiul O. nr.59/2011,
cu nerespectarea dispozițiilor acestora, reprezin tă o în călcare a dreptului
reclamantului la un proces echitabil, garantat de at.6 din C. europeană
privind apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Potrivit c auze i Horn sby con tr a Grec ie i, ho tăr âre d in (...), executarea unei
hotărâri judec ăt orești face par te integrantă d in proces. Dac ă
administrația refuză sau omite să execute o hotărâre sau întârzie să o
facă, garanțiile oferire de art.6 și -ar pierde orice rațiune.
Se reține în acest sens și jurisprudența C. în cauza Antonakopoulos
Vortsela și Antonkopoulou contra Greciei, în care s-a constatat că principiul
supremației dreptului și noțiunea de proces echitabil se opun oricărui amestec al
puterii legislative în administrarea justiției în scopul influențării
deznodământului judiciar al litig iului în care statul este parte.
Curtea EDO a statuat, prin jurisprudența sa, că „. puterilor etatice
care au o influență asupra drepturilor și libertăților garantate de C., atrage
răspunderea statului, independent de forma în care sun t ex ercitate aceste puteri ( Vodopyanovy împotriva Ucrainei, nr.22214/2006) și că
administrația constituie un element al statului de drept al cărui interes se
identifică, așadar cu cel al unei bune administrări a justiției ( Hornsby contra Greciei, 1997).
Mai consider că dre pt urile reclamantului au fost afectate printr-o decizie
de revizuire care încalcă art.20 și 22 din O. nr.59/2011.
De asemenea, potrivit art.20 din O. nr.59/2011, stabilirea pensieirevizuite se face prin decizie emisă de casele teritoriale de pensii, care va
cuprinde în mod o bligatoriu temeiuri le de fapt și de dr ept care au stat la baza revizuirii.
Art.22 din aceeași ordonanță prevede că procedura de stabilire, plată, recalculare, suspendare, reluare și încetare a pensiilor revizuite potrivit metodologiei din anexa la acest act normativ, este cea prevăzută de L. nr.2..
Potrivit disp.art.171 din L. nr.2., la data intrării în vigoare a acestei legi, pensiile din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, inclusiv
categoriile de pensii prevă zute la art.1 din legea nr.1. privind stabilirea unor
măsuri în domeniul pensiilor, devin pensii în înțelesul prezentei legi.
În raport cu titulatura deciziei nr. 2./(...), de revizuire a pensiei, se
reține că, potrivit L. nr.2., lege organică ce reglemen tează regimul general privind pensiile publice-în condițiile art.73 alin.3 din Constituție -asemenea acte
ad min is tr ative po t f i e mise do ar în s itu aț iile prev ăzu te l a art.107 alin.1 din lege, respectiv: „În situația în care, ulterior stabilirii și /sau plăți i drepturilor de
pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și /sau plătite și cele
legal cuvenite, c as a ter itor ial ă de pens ii, respec tiv c as a ter itor ial ă, opere az ă, d in
of ic iu s au l a sol ic itare a pens ion arulu i, mo d if ic ăr ile ce se imp un, pr in dec i zie de
rev izu ire.";
În același sens erau și dispozițiile art.89 din L. nr.1., ce prevedeau că în situația în care se constată erori în stabilirea și plata drepturilor de pensie, casa teritorială de pensii operează revizuirile și modificările legale.
Analizând cele două decizii emise de casa de pensii în temeiul L. nr.1. și ale
O. nr.59/2011, se remarcă doar două diferențe între acestea, respectiv data
emiterii celor două acte și actul normativ în temeiul cărora au fost adoptate , fiindpractic emis cel de-al doilea act ad ministrativ cu același conținut, astfel încât nu a fost corectată nicio eroare de stabilire a pensiei, nu s -a constatat
nicio diferență între drepturile de p ensie stabilite prin cele două decizi i -
cuantumul pensiei fiind același, de 1934 lei, calculat pentru același punctaj mediu anual de 2,63812 puncte, la valoarea punctului de pensie de 732,8 lei-, toate celelalte elemente privind stagiile de cotizare, vârsta de pensionare fiind identice, astfel încât nu se justifica emiterea unei decizii de revizuire în sensul art.107 alin.1 din L. nr.2..
Orice act administrativ este emis în scopul de produce, potrivit legii, anumite efecte juridice recunoscute de lege, ori se poate lesne observa în
cauză că decizia de revizuire nu a produs niciun efect asu pra cuantumuluipensiei reclamantului, nu a corectat nicio eroare de stabilire a acesteia.
Pe de altă parte, n u a fost motivată defel decizia în fa pt, astfel cum
prevede și art.20 din O. nr.59/2011, deși aceasta se impunea cu atât mai
pregnant în speță, cu cât actul administrativ emis lipsea de efecte cel puți n
două hotărâri judecătorești definitive , aceasta fiind de altfel și singura
consecință juridică a noii decizii de „. a pensiei reclamantului.
Î n acest sens, doctrina și jurisprudența de contencios administrativ, au
statuat, în privința actelor administrative, mai ales a celor prin care se suprimă
drepturi sau situații juridice individuale, că asemenea acte unilaterale trebuie
să îmbrace forma scrisă, să cuprindă în chiar conținutul lor motivarea în
fapt și în drept a măsurii luate și să fie comunicate, aduse la cunoștința persoanelor interesate în mod legal.
Art.31 alin.1 și 2 din Constituție garantează dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public. Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.
Potrivit art.19 din Declarația Universală a D. O., orice om are libertateade a căuta și de a primi informații.
Art.10 din C. E. a D. O. garantează dreptul persoanei la libera exprimare,ce include și dreptul de a primi sau comunica informații.
De asemenea, art.2 4 alin.1 din Const ituția R. garantează dreptul la apărare.
Î n speță, decizia nr. 2./(... ) emisă de C. J. de P. M. , contestată în cauză, nu
cuprinde în concre t nicio motivare în fapt a măsurii luat e prin aceste act , aerorilor de calcul constatate, a căror revizuire a fost necesară, purtând doar mențiunea că a fost emisă în temeiul O. nr.59/2011.
A., se reține că, potrivit doctrinei și jurisprudenței instanței supreme,
motivarea este necesară mai ales în cazul actelor prin care se suprimă
drepturi sau situații juridice individuale , cum este cazul în speță, aceastatrebuind să fie suficient de precisă astfel încât motivul actului să transpară clar și trebuie să fie intrinsecă actului, adică trebuie conținută nu neapărat înînscrisul ce cuprinde manifestarea de voință în sine, ci de oricare dintre înscrisurile ce formează actul și care se comunică particularului odată cu acesta.
Doar printr-o motivare concretă a actului decizional se asigura atât informarea corectă a părții cu privire la problema de interes personal, anterior formulării contestației, cât și exercitarea de către subiectul de drept căruia i se adresează a dreptului la apărare și a celui la un proces echitabil.
De asemenea, în lipsa motivării actului decizional, instanța nu poate aprecia asupra legalității acestui act. Pentru a-și putea exercita atribuția de control a legalității actelor decizionale ale instituțiilor publice, instanța de judecată trebuie să cunoască rațiunile pentru care emitentul actului, în îndeplinirea puterii sale discreționare, a ales soluția criticată de cel vătămat, iar această motivare trebuie să fie intrinsecă actului administrativ, neputând fi complinită în cursul cercetării judecătorești.
Din perspectiva instanței de judecată, motivarea este decisivă pentru a face demarcația dintre actul adoptat în cadrul marjei de apreciere conferită de lege autorității publice și cel adoptat prin exces de putere, astfel cum este definit acest termen prin art.2 alin.1 lit.n) din L. nr.554/2004.
Nemotivând măsura luată, ce privește revizuirea drepturilor de pensie ale
recurentului, pe lân gă faptul că au fost încălcate dreptur ile acestuia la apărar e
și la informare, nu a fost demonstrat în cauză că interesul public impunea o
nouă ingerință în dreptul reclaman tului, cu atât mai mult cu cât, actul
administrativ emis în temeiul L. nr.1. era încă în curs de evaluare în cadrul jurisdicției asigurărilor sociale.
Curtea mai reține că, având în vedere f aptul că dreptul afectat prin decizia
de rev izu ire a c ăre i anul are se cere er a men it s ă as igure se cur itate a soc ial ă a
reclaman tulu i, d ar ș i încredere a aces tu ia în s tatul de drep t ș i soc ia l, se impune
anul are a dec iz ie i de rev izu ire nr.2./(...) emis ă de C. J. de P. M., ca fiind un act
prin care statul a încălcat dreptul aces tuia la un proces echitabil, fără ca
această ingerință să fie necesară pentru protejarea interesului general .
Având în vedere s itu aț ia ex is ten tă l a d ata in troducer ii acț iun ii ș i l a d ata
judec ăr ii acț iun ii în p r imă ins tanț ă, recl aman tul a sol ic itat în c auz ă, c a o co nsec inț ă
a anul ăr ii aces te i de c iz ii de rev izu ire ș i r epunere a s a în s itu aț ia an ter io ar ă e miter ii acesteia, respec tiv me nț inere a în pl ată a pens ie i s ale de serv ic iu s tab il ite pr in decizia nr. 2./(...)..
În prezen t îns ă, av ând în vedere dec iz ia c iv il ă nr.786/R pronunț ată de Curtea de A. C., la data de (...), prin care s-a respins recursul formulat de reclamantul M. L. în cauza având ca obiect anularea deciziei de recalculare nr.2./(...) emisă de C. J. de P. M., decizie irevocabilă, se reține că nu se mai poate
repune în discuție î ndreptățirea recure ntului la plata pe nsiei sale de servici u stabilite prin decizia nr.2./(...).
A., practic, această decizie a consfințit atât legalitatea măsurii de înlocuire a
pensiei de serviciu, cu o pensie de asi gurări sociale de st at, cât și c uantum ul pensiei brute cuvenit reclamantului începând cu data de (...), ca fiind cel de 1934 lei lunar.
Consider însă că, având în vedere atitudinea S.ui în cauză, ce a condus
la încălcarea drep tului reclamantului la un proces ec hitabil, garantat d e
art.6 din C. E. a D. O., recurentul est e îndreptățit, în ur ma anulării decizie i de revizuire, pentru prejudiciul suferit, având în vedere și disp.art.8 și
art.18 alin.3 din L. nr.554/2044, la despăgubiri pentru repararea pagubei cauzate prin actul administrativ.
Aceste dezdăunări se cuvin reclamantului-recurent, în primul rând, întrucât H.G. nr.735/2010 a fost abrogat la data de (...), prin O. nr.59/2011, dar decizia de recalculare a pensiei de serviciu a reclamantului, care a marcat practic schimbarea categoriei de pensie a acesteia, dintr-o pensie de serviciu, într-una de asigurări sociale, a avut la bază tocmai acest act administrativ normativ, a cărui nelegalitate fusese deja constatată de către instanțe de contencios administrativ, iar această decizie se afla încă în faza de evaluare a legalității înaintea instanțelor judecătorești competente.
Apreciez că pronunțarea hotărârilor judecătorești mai sus menționate ar fi impus suspendarea executării actelor administrative individuale emise în temeiul actului administrativ normativ ce a stat la baza emiterii acestora.
A., f ăr ă a pu te a in tu i c are v a f i so ar ta l itig iulu i de as igur ăr i s oc iale în c adrul
c ăii de atac ce ur ma s ă s tab ile asc ă în mo d irevoc ab il leg al itate a, neces itate a ș i
proporț ion al itate a pr ime i inger ințe în drep tul recl aman tulu i l a pens ie de serv ic iu ș i
cu to ate c ă de ja in s tanțele de con tenc ios ad min is tr ativ co ns tataser ă mo tive d e
ap arenț ă de neleg al itate, respec tiv de nele g al itate a ace s te i măsur i, iar În al ta Cur te
de C as aț ie ș i Jus tiț ie f usese sesiz ată în v edere a pronunț ăr ii u ne i dec iz ii în in teresu l
leg ii în cee a ce pr iveș te proble matic a r ec alcul ăr ii pens iil or de serv ic iu, S. a
cons ider at to tuș i nec es ar s ă in terv in ă cu o a dou a inger inț ă, p e c are am an al iz at -o
în prezen ta c auz ă, c are, pr in conț inu tul s ău, nu a avu t n ic iu n ef ect recunoscu t d e
lege, respectiv de corectare a unor erori de stabilire a pensiei reclamantei, astfel
cu m aces te a au f os t rec alcul ate, d ar c are a l ips it de f ap t de ef ecte ho tăr âr i
judec ătoreș ti def in itive ș i execu tor ii f avor ab ile aces tu ia.
Consider că această despăgubire se cuvine reclamantului -recurent, în primul rând, având în vedere faptul c ă dreptul său la pe nsie de serviciu, în
temeiul art.51 din L. nr.94/1992, respectiv la pensie calculată potrivit acestei legi
atât la momentul cererii de pensionare, cât și, ulterior, prin actualizare, precum
și celelalte drepturi d e protecție socială reglementate de această lege au fost tocmai cauza care l-au determinat să renunțe la dreptul său la muncă, în anul 2009, când acesta avea doar vârsta de 61 de ani, îndeplinind doar
peste aprox imativ 3 ani condiția de vârstă standard pe ntru înscriere la
pensie în sistemul public de asigurări sociale și având dreptul de a fi
menținut în funcție până la vârsta de 65 de ani.
Practic, luând în considerare vârstele standard prevăzute de legislație, acesta, fiind născut la data de (...), putea fi pensionat pentru limită de vârstă, potrivit A. nr.9 la 0. nr.340/2001, privind aprobarea Normelor de aplicare a L. nr.19/2001 și a A. nr.5 la L. nr.2., la vârsta de 64 de ani și 4 luni, abia în luna iulie 2012, dar conform normei la care trimite art.51 din L. nr.94/1992, respectiv a art.74 alin.2 din L. nr.7/2006, acesta avea dreptul la pensie pentru limită de vârstă la împlinirea vârstei de 65 de ani, așadar în luna martie 2013.
În acest sens sunt și dispozițiile C.i privind aplicarea unitară a prevederilor referitoare la pensiile de serviciu potrivit L. nr.94/1992, înregistrată la Curtea de
Conturi a României sub nr.3370/(...), ce prevăd, la art.3 alin.1 lit.a) că beneficiază de pensie de serviciu persoanele care, la data solicitării acestei categorii de pensii, dețin funcția de auditor public extern, au împlinit vârsta de
65 de ani și au o vechime în muncă de cel puțin 30 de ani, din care cel puțin 14 ani în funcția de controlor financiar/auditor public extern în cadrul C. de C.
Trebuie subliniat în acest sens că reclamantul avea dreptul de a fi
menținut în activitate încă 4 ani, în condițiile în care câștigul lunar pe care aceasta l-ar fi putut obține din muncă, în calitate de controlor financiar, ar fi fost superior sumei de 7384 lei, salariu obținu t de către acesta chiar în
ultima lună anterioară încetării activității, deci în luna ianuarie 2009, astfel
cum rezultă și din buletinul de calcul a pensiei, situație î n care este evident
că revizuirea pens iei sale la suma d e 1934 lei, cu încă lcarea dre ptului la un proces echitabil, constituie o sarcină ex cesivă pe care trebuie să o suporte.
Mai mult, aprecie z că această dezd ăunare se cuvine reclamantului
având în vedere f aptul că, în speță , prin emiterea ac tului administrativ contestat, respectiv a deciziei de re vizuire, cu nerespectarea dispozițiilor
unor hotărâri ju decătorești defini tive și ex ecutorii și cu încălcare a disp.art.107 din L. nr.2., C. J. de P. M. nu a corectat nici cel puțin eroarea de stabilire a stagiului complet de cotizare a recurentului, care, ieșind la pensie în anul 2009, avea dreptul la stabilirea cuantumului pensiei sale prin raportarea punctajului total realizat la un stagiu complet de cotizare de 32
de ani și 2 luni, conform A. nr.3 la L. nr.1..
Consider astfel că acesta este î ndreptățit la o despăgubire în sumă de
28.847 lei, reprez entând diferențele de drepturi de securitate socială care
ar fi trebuit să -i fie plătite acestuia în perioada august 2 011 -februarie 2012,
în temeiul hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de către instanțele
de contencios administrativ, până la pronunțarea irevocabilă a instanțelor
de asigurări sociale asupra legalității deciziei de recalculare a pensiei sale de serviciu.
Pentru aceste motive, consider că se impunea admiterea doar în parte a recursului formulat de către reclamantul M. L., modificarea în parte a sentinței primei instanțe, admiterea în parte a acțiunii, în sensul anulării deciziei derevizuire și obligarea Casei Județene de P. M. la despăgubiri în sumă de 28.847 lei către reclamant, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței recurate.
C. M.
Judecător,
Red./Tehnored.: C.M.;
2 ex.-(...).
| ← Decizia civilă nr. 4542/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 687/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
