Decizia civilă nr. 3715/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3715/R/2012
Ședința 4 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. A. împotriva sentinței civile nr. 4738 din 11 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată B. V., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâta recurentă C. J. de P. A. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că în cursul acestei zile de 24 septembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată a transmis prin fax la dosar extras de pe site-ul portalul instanțelor privitor la dosar nr. (...) aflat pe rolul C. de A. B., privitor la anularea OUG nr. 5., adresa nr. 5408/(...) emisă de Curtea Constituțională, adresa nr. (...) emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, extras de pe site-ul portalul instanțelor privitor la dosar nr. (...), soluționat irevocabil de Curtea de A. B., extras de pe site-ul portalul instanțelor privitor la dosar nr. (...), soluționat irevocabil de Curtea de A. P.
Curtea, după deliberare, respinge cererea formulată de reclamanta intimată privind sesizarea C. de Justiție a U. E. în procedura accelerată a întrebărilor preliminare, având în vedere că potrivit dezlegărilor din cauza C-434/11 Curtea de Justiție a U. E. s-a declarat că este vădit necompetentă să răspundă unor întrebări care se referă la dispozițiile legale interne care nu pun în aplicare drepturile U. E..
De asemenea, respinge cererea formulată de reclamanta intimată de suspendare a cauzei în temeiul art. 244 alin. 1 C.pr.civ.
În ceea ce privește cererea de sesizare a C. C. cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 5. pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c din L. nr. 1. prin raportare la art. 1 alin. 5 din Constituție, art. 47 alin. 1 din Constituție și art. 20 din Constituție, Curtea, în urma deliberării, o va încuviința și va dispune sesizarea C. C..
De asemenea, reținând că în urma modificărilor legislative ale L. nr.
47/1992, cererea de sesizare a C. C. nu suspendă cursul procesului, Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr.(...), reclamanta B. V. a chemat în judecată pe pârâta C. J. de P. A. solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- anularea Deciziei privind revizuirea pensiei nr. 1./(...), emisă de C. J. de
P. A. la data de 15 iulie 2011, și menținerea în plată a deciziei de pensionare nr.
1. din (...);
- obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând diferența dintre pensia de serviciu stabilită potrivit L. nr. 567/2004, aflată în plată la data intrării în vigoare a L. nr. 1. și pensia stabilită prin decizia de revizuire potrivit O.U.G. nr. 5., începând cu data de (...) și până la data repunerii în plată a deciziei pentru pensia de serviciu nr. 1. din (...), precum și dobânzile legale aferente, calculate de la data introducerii cererii, până la plata efectivă.
Prin sentința civilă nr. 4738/(...), pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr.
(...), s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanta B. V. și a fost anulată decizia de pensionare nr.1./(...), emisă de către pârâtă și s-a dispus menținerea în plată a deciziei de pensie nr.1./(...).
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre pensia de serviciu stabilită prin decizia de pensie nr.1./2S.06.2009 și decizia de pensie nr.1./(...), actualizată cu indicele de inflație aferent acesteia.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța soluția menționată, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Reclamanta a fost pensionată pentru limită de vârstă prin decizia nr.
1./(...), fiind beneficiară a pensiei de serviciu în condițiile speciale ale L. nr.
567/2004, art.68 alin 1 și 7, în cuantum stabilit la suma de 5549 lei.
Prin L. nr. 1. adoptată la data de 7 iunie 2010, în urma angajării răspunderii Guvernului, s-a decis că pensiile de serviciu devin pensii în înțelesul
L. nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii.
In temeiul dispozițiilor L. nr. 1., ale HG. nr. 737/2010, coroborate cu prevederile L. nr. 19/2000, pârâta a emis decizia nr.1./(...), prin care a stabilit o pensie din sistemul public în cuantumul arătat în această decizie.
Prin sentința civilă nr.726/ (...) pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr.
(...), s-a dispus anularea deciziei 1./(...) și menținerea pensiei de serviciu stabilită în baza L. nr. 567/2004.
Ulterior s-a adoptat O.U.G. 5. care În art. 1 dispune: "P.le prevăzute la art. llit. c)-h) din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiași legi, se revizuiesc, din oficiu, de către casele teritoriale de pensii În evidența cărora se află dosarele de pensie, prin emiterea unor decizii de revizuire" In temeiul, acestui act normativ a fost emisă decizia nr. 1./(...) r prin care s-a revizuit dreptul de pensie al reclamantei.
D. contestată afectează drepturi patrimoniale stabilite potrivit legii, anterior adoptării L. nr. 1.. Intrarea în vigoare a L. nr.1. care impune anularea pensiilor de serviciu pentru persoanele care au făcut parte din personalul auxiliar în sistemul de justiție nu poate afecta drepturile la pensie deja stabilite. Este de necontestat faptul că norma juridică nouă nu afectează pensia pentru lunile scurse anterior intrării sale în vigoare, însă aceasta nu se datorează împrejurării că legea nu are caracter retroactiv, ci însăși naturii obligației pe care și-a asumat- o statul prin art. 68 din L. nr. 567/2004.
Pensia specială este o prestație periodică, lunară, pe care statul s-a angajat să o plătească foștilor angajați în serviciile auxiliare din justiție, nu o sumă stabilită lunar prin acte normative diferite.
Obligația statului este unică, cu executare periodică, nu o sumă de obligații care pot fi modificate de la lună la lună. Potrivit dispozițiilor legii nr. 567/2004, persoanele pensionate au dreptul de a primi lunar o indemnizație de 80% din salariul avut. O normă care intervine ulterior și modifică acest cuantum este, în mod inevitabil, o normă care se aplică retroactiv, modificând o valoare care era deja stabilită.
Este, prin urmare, cert că măsura contestată a avut drept fundament o normă de drept intern și că, în privința aplicării acesteia, pârâta nu avea o marjă de apreciere ori de interpretare, și nici putere decizională asupra modalității de punere în executare, comportamentul său fiind predetenninat prin chiar legea în discuție.
Se constată însă, că, suprimând pensiile speciale recunoscute și reglementate de legislația anterioară, și aflate deja în plată, prin adoptarea unui nou act normativ, statul român și-a încălcat obligațiile asumate prin ratificarea C. E. asupra D. O. și Libertăților Fundamentale, cu specială referire la protecția proprietății private, realizată prin an. 1 din Primul Protocol Adițional la C., realizându-se prin. aceastao ingerință care afectează dreptul în substanța sa.
Noțiunea de "bunuri" poate cuprinde atât "bunuri actuale", cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern, sau în virtute a cărora reclamantul poate pretinde că are cel puțin o "speranță legitimă" să obțină exercitarea efectivă a unui drept de proprietate (Hotărârea C. în cauza Draon împotriva Franței).
Din această perspectivă, reclamanta își legitimează interesul său prin invocarea unei valori patrimoniale cu valența unui drept câștigat, recunoscut și executat de către stat în temeiul unei legi speciale, suficient de clare și previzibile, de la data pensionării sale, lege care îi permite a să-și previzioneze, la nivel individual și familial, o anumită manieră de gestionare prezentă și viitoare a acestei venituri.
O asemenea prerogativă trebuie recunoscută ca făcând parte din dreptul de dispoziție al oricărei persoane asupra unei componente a patrimoniului său legal dobândit, iar suprimarea ei prin intervenția intempestivă a legiuitorului nu poate avea altă consecință decât afectarea substanței dreptului în partea sa cea mai importantă și definitorie - prerogativa dispoziției, Reclamanta avea, așadar, la intrării în vigoare a noii legi, un bun actual, în accepțiunea art. 1 din Primul
Protocol Adițional la C., ce i-a fost înlăturat printr-o ingerință din partea statului.
Asupra justificării ingerintei, instanța trebuie să analizeze dacă ingerinta denunțată se justifică, respectiv dacă ea era legală în sensul noțiunii de supremație a dreptului. Principiul legalității presupune existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor (Ex- Regele Greciei și alții împotriva Greciei, Beyeler împotriva Italiei, Fener Rum Patrikligi împotriva Turciei). Or, cum s-a arătat deja, tocmai exigențele legate de caracterul accesibil și previzibil al noii reglementări nu sunt satisfăcute, așa încât se poate constata că, în cazul de față, claritate a și previzibilitate a impuse de noțiune a de "legalitate" au fost grav afectate, iar măsura nu mai apare astfel ca fiind justificată și rezonabilă, necesară într-o societate democratică.
Restrângerea exercitiului unor drepturi, în lumina celui de al treilea paragraf al art. 2 din Protocolul nr. 4 adițional la C. E., trebuie să se raporteze la păstrarea echilibrului între drepturile individului și interesele mai largi ale unei societăți democratice.
În acest domeniu, jurisprudenta C. E. a stabilit regula strictei interpretări asupra condițiilor de restrictionare: acele restricții trebuie să fie prevăzute de lege și să fie necesare într-o societate democratică.
Adoptarea de restricții prevăzute de lege impune ca legea respectivă să fie accesibilă și formulată în mod precis, astfel ca orice cetățean să-și poată adapta conduita, iar exercițiul puterii de discreție al statului să vizeze un scop legitim (cauza Malone c. Regatului Unit - 1984).
Pe de altă parte, este adevărat că, așa cum a statuat în mod constant
Curtea E., statele dispun de o marjă largă de apreciere pentru a stabili ceea ce este în interesul public, mai ales atunci când este vorba de adoptarea și aplicarea unei măsuri de reformă economică sau de justiție socială (hotărâre a Viașu
Împotriva României - 2008, hotărâre a Ramadhi și alții Împotriva A.niei), însă se poate constata că mecanismul ales de legiuitorul intern pentru punerea în aplicare a măsurilor de reformare a sistemului de pensii, prin eliminarea inechităților din acest sistem, nu a fost implementat într-un mod compatibil cu art. 1 din Protocolul nr. 1 și cu celelalte reglementări din C..
Curtea E. a decis chiar că un stat nu poate invoca o stare generală de necesitate pentru a justifica restrângerea drepturilor și libertăților dacă criza sau pericolul public nu au un caracter excepțional, de o așa gravitate încât măsurile normale sau restricțiile permise de C. pentru asigurarea siguranței publice, a sănătății și ordinii să se dovedească ineficiente (Grecia - 1969), și că în nici un caz nu există o justificare din partea statului atunci când starea excepțională sau criza sunt, ele Însele, în tot sau în parte, rezultatul unor politici greșite ori al neluării măsurilor adecvate astfel încât drepturile și libertățile cetățenilor să nu fie afectate.
În aceste condiții, chiar presupunând că ingerința în dreptul contestatoarei este prevăzută de lege și că ea ar servi unei cauze de utilitate publică, instanța apreciază că justul echilibru care trebuie păstrat între protecția proprietății contestatoarei asupra bunurilor sale și cerințele interesului general a fost distrus și contestatoarea a suportat - o.
De altfel, principiul respectării drepturilor câștigate, ca expresie, a nerectroactivitătii legii și ca o garanție a supremației dreptului, nu este numai o creație a doctrinei șt practicii judiciare, ci el a fost recunoscut de legiuitorul român, printre alte acte normative, și prin L. nr. 2. privind tehnica legislativă (art.
69 din Lege), căci nici un stat responsabil nu-și poate permite să legifereze într- un mod haotic și necorelat, negând drepturi și libertăți recunoscute anterior cu putere de lege.
Dacă se are în vedere că, prin D. C. C. nr. 8. (...), s-a apreciat că legea nouă este conformă cu anumite dispoziții constituționale, pe care Curtea le-a analizat în limitele investirii sale, în egală măsură nu se poate ignora ca această decizie nu poate să acopere, prin problema de drept analizată și prin considerentele acolo expuse, toate aspectele referitoare la speța dedusă judecății.
Concordanța legii nr. 1. cu textele constituționale, pe care Curtea a constatat-o, cu toată motivare a asupra amenințării la adresa stabilității economice, nu se poate substitui aprecierii instanțelor în orice situație în care sunt invocate încălcări ale unor drepturi.
Instanțele interne, care alcătuiesc puterea judecătorească în accepțiunea L. nr. 304/2004 privind organizarea judiciară (art.1 alin. 1 și art; 2 independente și imparțiale, sunt și trebuie să rămână singurele care au plenitudine de competență și singurele investite cu puterea de a aprecia, în litigiile cu care sunt sesizate, dacă trebuie să aplice un text dintr-o lege internă, ori să aplice direct o normă internațională, în baza prevederilor art. 20 alin. 2 din Constituție, potrivit cu care: "Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare ladrepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile."
Așadar, a nega prerogativa instanțelor de a aprecia ele însele, în mod independent și imparțial, asupra modului de aplicare și interpretare a unei legi, sub motivul că o anumită interpretare a aceleiași legi a fost făcută de Curtea
Constituțională (care nu reprezintă un "tribunal independent și imparțial" în accepțiunea C.), înseamnă a le nega acestora puterea (și obligativitatea) de a soluționa pretenția dedusă judecății, ceea ce ar însemna un regretabil regres în evoluția statului de drept, din perspectiva cerințelor primului paragraf al art. 6 din C..
F. a nega obligativitatea unei hotărâri pronunțare de Curtea
Constituțională, trebuie totuși amintit că deciziile acesteia sunt general obligatorii numai atunci când se constată o încălcare a vreunei norme constituționale printr-o altă normă internă (în interpretarea sistematică a art. 12 alin. 3 din L. nr. 47/1992 cu modificările ulterioare), ceea ce, evident, nu este cazul în speță.
Față de cele expuse, constatând că pretenția contestatoarei este întemeiată și în esență, argumentele acestuia sunt corecte, în sensul mai sus explicat, T. a admis contestația și, în limitele învestirii, a anulat decizia contestată cu consecința menținerii deciziei anterioare de stabilire a drepturilor din pensie
T. a respins capătul de cerere privind obligarea la plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre pensia de serviciu stabilită prin decizia de pensie nr.1./(...) și decizia de pensie nr.1./(...) actualizată cu indicele de inflație aferent acesteia având în vedere că din fișa pentru evidenta drepturilor bănești depusă de pârâtă rezultă că reclamantei i s-a menținut în plată pensia de serviciu.
În baza art.274 C.pr.civ., a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. J. de P. A., solicitândadmiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei B. V.
Menționează recurenta că prin decizia nr. 8.(...) a C. C. s-a statuat cu privire la constituționalitatea legii nr. 1., astfel că acest aspect este obligatoriu pentru instanță. Cu toate acestea, T. a soluționat cauza omițând să aibă în vedere decizia menționată.
De asemenea, învederează că nu au fost încălcate dispozițiile constituționale prin aplicarea L. 1..
P.le de serviciu se bucura de un regim juridic diferit in raport cu pensiile acordate in sistemul public de pensii. A., spre deosebire de acestea din urma, pensiile de serviciu sunt compuse din doua elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, si anume: pensia contributivă si un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributiva, sa reflecte cuantumul acestui supliment, a urmărit instituirea unei regim special, compensatoriu pentru anumite categorii socio-profesionale supuse unui statut special. Aceasta compensație, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, tine de politica statului in domeniul asigurărilor sociale si nu se subsumează constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. (Dec. C. C. 100).
Atâta timp cât Constituția se referă distinct la dreptul de pensie față de alte drepturi de asigurări sociale publice sau private pe care nu le nominalizează, legiuitorul are dreptul exclusiv de a dispune, in funcție de politica sociala si fondurile disponibile, asupra acordării lor, precum si asupra cuantumului si condițiilor de acordare (cum este cazul pensiei de serviciu).
Prin urmare, atâta timp cât L.1. nu a intervenit asupra pensiilor deja încasate de reclamantă nu se poate vorbi de retroactivitatea legii și de încălcarea dispozițiilor art.15 al.2 din Constituție.
Dispozițiile L.1. afectează pensiile speciale doar pe viitor, si numai in ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate in aceea profesie si vârsta eligibila nu sunt afectate de noile reglementari.
L. privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente in sistem si, nu in ultimul rând, situația de criza economica si financiara cu care se confrunta statul, deci atât bugetul de stat, cat si cel al asigurărilor sociale de stat.
În ceea ce privește încălcarea art.1 din Protocolul nr. 1 al C. precizează că partea contributivă a pensiei de serviciu, chiar daca poate fi încadrata, potrivit interpretării pe care Curtea E. a D. O. a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, in noțiunea de "bun", ea reprezintă totuși din aceasta perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate pana la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.
Dreptul la pensie vizează pensia obținuta in sistemul social de pensionare, neexistând un drept constituțional la pensie speciala, deci la suplimentul financiar le stat.
Reclamanta intimată s-a opus admiterii acțiunii.
De asemenea, aceasta a formulat o cerere de sesizare a C. în vederea formulării unei întrebări preliminare, a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 5. pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c din L. nr. 1. prin raportare la art. 1 alin. 5 din Constituție, art. 47 alin. 1 din Constituție, și art. 20 din Constituție, respectiv, a solicitat suspendarea cauzei în baza art. 244 pct. 1 Cod de procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. (...) aflat pe rolul Î. C. de C. și J.
Curtea de A. a respins cererea de suspendare a cauzei și cererea de sesizare a C., pentru motivele arătate prin încheierea de ședință din (...), respectiv a dispus sesizarea C. C., în conformitate cu art. 29 alin. 4 din L. nr. 47/1992.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
L. 1. a realizat o analiză concretă de convenționalitate raportată la situațiareclamantei în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. E. a D. O., analiză la care era obligată conform art. 20 din Constituție, așa cum s-a dispus cu caracter obligatoriu și prin D. nr. 2. pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii în această materie.
Nu se poate reține în cauza incidența autorității de lucru judecat, în contextul în care sentința civilă nr.726/20211 a T. A., prin care reclamantei i-a fost menținută pensia de serviciu nu a rămas irevocabilă, aceasta fiind modificată în întregime de către instanța de recurs.
A., prin D. nr. 1256/(...) pronunțată de Curtea de A. B. în dosar nr. (...), s-a admis recursul formulat de pârâta CJP A. împotriva sentinței civile nr.726/20211 a T. A., și s-a modificat sentința, în sensul că s-a respins contestația formulată de B. V.
Pentru a pronunța această hotărâre, raportându-se la jurisprudența C. E. a
D. O. (inclusiv D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României) și la D. nr. (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,instanța de recurs a apreciat în privința reclamantei că prin aplicarea L. nr. 1., nu a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul Adițional nr. 1 al C. E. a D. O..
Prin D. nr. 1./(...), emisă de C. J. de P. A. (contestată în prezenta cauză) s-a revizuit în temeiul OUG 5. pensia reclamantei stabilită prin D. nr. 1./(...) și nu pensia de serviciu pe care acesta a avut-o anterior datei de (...), ca personal de specialitate al instanțelor judecătorești. Rațiunea emiterii OUG 59/2010 (așa cum rezultă și din expunerea de motive a actului normativ) a fost de a da deplină eficiență principiului contributivității, prin luarea în considerare a veniturilor realizate de asigurat pe parcursul întregii activități profesionale și nu de a transforma pensia de serviciu în pensie în sistemul public de asigurări sociale.
Având în vedere aceste considerente și reținând și că atât motivele pentru care s-a solicitat de către reclamantă anularea deciziei de revizuire, cât și considerentele reținute de instanța de fond pentru admiterea acțiunii se referă la faptul că prin decizia de revizuire a pensiei contestată în prezenta cauză s-a modificat pensia de serviciu avută anterior de reclamantă, Curtea apreciază că instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile OUG 59/2010, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
De altfel, o analiză a legalității deciziei de revizuire în raport de dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 al C. E. a D. O. trebuie justificată de elemente de fapt diferite de cele dezlegate cu putere de lucru judecat prin hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a constatat că decizia de recalculare emisă în baza L. 1. este conformă exigențelor C..
În consecință, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii în întregime a acțiunii reclamantei B. V. F. cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta C. J. DE P. A. împotriva sentinței civile nr. 4378 din (...) a T. A. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte și, în consecință, respinge în întregime acțiunea formulată de reclamanta B. V. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. A.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER S. D. D. G. L. D. C. M.
Red. /dact./ DG
2ex./(...)
Jud.fond: E.Dumbrăvean
| ← Decizia civilă nr. 1176/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 2913/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
