Decizia civilă nr. 4126/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Decizii civile - asigurări sociale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. (...)

D. CIVILĂ NR. 4126/R/2012

Ședința publică din data de 2 octombrie 2012

Instanța constituită din:

P.: C. M.

JUDECĂTORI: S.-C. B.

I.-R. M. GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul T. I. O. I. împotriva Sentinței civile nr. 334 din 2 martie 2012, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați C. DE C. D. C. S. R. DE I., CASA DE PENSII S. D. C. S. R. DE I. și S. R. DE I., având ca obiect contestație decizie de pensionare.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26 septembrie 2012, încheiere care face parte din prezenta decizie.

Pentru termenul de astăzi, reprezentanta reclamantului recurent a depus la dosar, prin fax, dovada cheltuielilor de judecată.

C U R T E A

Prin Sentința civilă nr. 334 din 2 martie 2012 a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă excepția lipsei de obiect invocată de intimata C. de P. S. din cadrul S. R. de I., ca neîntemeiată.

A fost respinsă contestația formulată de recurentul T. I. I. în contradictoriu cu intimații C. de P. S. din cadrul S. R. de I. B., C. de contestații din cadrul S. R. de I. B. și S. R. de I. B. împotriva deciziei de pensionare nr. 8. (...), ca neîntemeiată.

A fost respinsă solicitarea recurentului de a obliga intimații la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin emiterea unei decizii ulterioare de către intimata C. de P. S. din cadrul S. R. de I., contestația formulată împotriva deciziei anterioare nu rămâne fără obiect. Prima decizia de revizuire a pensiei emisă de intimată la data de (...) și-a produs efectele, astfel încât recurentul T. I. I. poate avea un interes patrimonial sau chiar nepatrimonial de desființarea acestei decizii.

Recurentul T. I. I. a fost pensionat în anul 2009, el beneficiind de o pensie de serviciu conform L. nr. 164/2001, în decizia de pensionare (f.23) fiind reținută o perioadă totală de vechime de 46 ani 9 luni și 20 zile (din care spor pentru condiții speciale sau deosebite - 18 ani).

La data de 11 iunie 2011 în baza OUG nr. 1. s-a emis D. nr. 84345 prin care s-a dispus revizuirea pensiei de serviciu raportat la stagiul contributiv efectiv, în cuprinsul acestei decizii fiind reținut c-a s-a realizat un stagiu de cotizare de 45 ani 9 luni și 20 zile (din care spor aferent condițiilor de muncă - 17 ani). Ca urmare a emiterii acestei decizii de revizuire, pensia recurentului a fostredusă de la suma de 2.795 lei (pe care o încasa începând cu luna ianuarie 2011) la suma de 2.511 lei.

T. I. I. a atacat această decizie de revizuire, dar prin H. nr. 377/(...) i s-a respins contestație ca neîntemeiată de către C. de C. din cadrul S. R. de I.

Instanța de fond a apreciat în cauză că nu este încălcat principiul neretroactivității, reținând considerentele D. nr. 458 din 2 decembrie 2003 a C.i

Constituționale. Dispozițiile legale criticate respectă prevederile art. 15 alin. 2 din C., în sensul că afectează pensiile speciale doar pentru viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acesteia.

Cu privire la încălcarea dreptului de proprietate a recurentului și încălcarea principiului drepturilor câștigate, instanța a apreciat că în cauză nu se paote vorbi de o astfel de încălcare, și a reiterat considerentele menționate în deciziile nr. 871/2010 și 1237/2010 ale C.i Constituționale precum și D. nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.

În ceea ce privește conformitatea măsurilor luate în temeiul L. nr. 1. și OUG nr. 1. cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. europeană a drepturilor omului, tribunalul a constatat că prin { H. "http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.asp?action=html&documentId=9.&port al=hbkm&source=externalbydocnumber&table=F69A27FD8FB86142BF01C1166

DEA398649" "_." | de inadmisibilitate pronunțată la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma Timar, E.a Tanko, M. M. și L. Ghețu împotriva R. (nr. (...)(...)(...)(...)8/11), Curtea E. a D. O. a constatat neîncălcarea de către S. român a dispozițiilor articolului 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C., sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul L. nr. 1..

T. a reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de L. nr. 1.

și OUG nr.1. și urmărește un „scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența C.i E. a D. O., constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.

În ceea ce privește raportul rezonabil de proporționalitate tribunalul observă că stabilirea acestuia este o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte și, pe lângă circumstanțele obiective, cum sunt cuantumul lunar al indemnizației sociale minime, care este de doar 350 lei, cuantumul lunar al salariului minim brut pe țară garantat în plată, care a evoluat de la 600 lei în

2010, la 670 lei, în 2011 și va fi de 700 lei în 2012, cuantumul lunar al pensiei medii, care a evoluat în cursul anului 2011 de la 744 la 776 lei, trebuie avute în vedere, circumstanțele particulare ale fiecărei cauze.

În cazul de față, prin recalcularea pensiei militare, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat, respectiv partea necontributivă, pensia netă a recurentului s-a redus de la 2.410 lei lunar, anterior recalculării, la 2153 lei net lunar, după recalculare(pensia brută fiind de

2.795 lei lunar, anterior recalculării și respectiv 2.511 lei lunar, după recalculare) rezultând astfel o reducere a pensiei nete cu 10,66%.

Se poate observa că, deși cuantumul pensiei recurentului a fost redus, acest cuantum redus al pensiei este unul considerabil și nu este derizoriu, în condițiile în care, la data recalculării pensiei, pensia lunară medie nu depășea

776 lei, indemnizația socială minimă era de doar 350 lei, iar salariul minim brut pe țară garantat în plată era de doar 670 lei, suma de 2.153 lei lunar cuvenită recurentului permițând acestuia să aibă un nivel de trai peste nivelul mediu.

Raportat la cele arătate mai sus, instanța a apreciat că aserțiunile recurentului T. I. I. cu privire la încălcarea dreptului său de proprietate și cuprivire la încălcarea principiului neretroactivității dispozițiilor legale, nu au putut fi reținute.

Neîntemeiate sunt de asemenea susținerile din contestație cu privire la faptul că art. 1 din OUG nr. 1. ar prevedea că se pot revizui doar pensiile pentru care s-au emis decizii de recalculare, dar art.1 alin. 1 din OUG nr. 1. prevede că

„pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari."; Nu rezultă nici din aliniatul citat, nici din aliniatele subsecvente condiționarea emiterii deciziei de revizuire de existența unei decizii de recalculare. A. text de lege face referire la L. nr. 1. doar în ceea ce privește categoriile de pensii vizate, nu și la procedura de recalculare reglementată de aceasta.

D. actele depuse la dosar rezultă că încă la data de 10 iunie 2011 i-a fost plătită recurentului pensia revizuită, deși decizia de revizuire poartă data de (...)

și nu a fost comunicată recurentului decât mai târziu.

În acest sens trebuie avute însă în vedere dispozițiile art. 2 din OUG nr.

11., care stabilesc că pensiile prevăzute la art. 1 pot fi revizuite și la cererea beneficiarului, în baza actelor doveditoare prezentate de acesta, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare/revizuire, perioade referitoare la drepturi cu caracter salarial, perioade suplimentare la vechimea în serviciu, respectiv în muncă, utile în sistemul public de pensii, care se au în vedere la stabilirea stagiului de cotizare și a punctajului mediu anual. Totodată se reglementează că drepturile de pensii revizuite se cuvin de la data de 1 ianuarie 2011, dacă cererea de revizuire, împreună cu toate actele doveditoare, a fost depusă la casa de pensii sectorială până la data de 1 ianuarie 2014.

Rezultă astfel că prin încasarea deja din luna iunie a pensiei revizuite într- un cuantum mai scăzut, recurentul nu a fost prejudiciat în nici un fel, întrucât această decizie de revizuire potrivit dispozițiilor legale își produce efectele din momentul intrării în vigoare a OUG nr. 1., respectiv din (...) și nu doar de la data emiterii deciziilor de revizuire, fiind astfel evitată o posibilă discriminare între pensionarii pentru care datele au fost prelucrate în luna ianuarie 2011 și cei pentru care deciziile s-au emis de exemplu în luna octombrie 2011.

Contestatorul a mai subliniat faptul că în noua decizie de pensionare se reține ca și perioadă contributivă cu 1 an mai puțin, decât în deciziile anterioare, însă nu se evidențiază punctual de ce ar fi greșite noile statuări ale casei de pensii sectoriale, iar instanța nu a identificat nici o neregularitate în modul de calcul a perioadei contributive și a recunoașterii doar a 17 ani pentru condiții speciale de muncă, în loc de 18 ani, cum era înainte.

S-a mai criticat prin contestația formulată H. nr. 377/(...) emisă de C. de C. din cadrul S. R. de I., apreciindu-se că această hotărâre este lovită de nulitate, întrucât hotărârea nu cuprinde numele părților, domiciliul acestora, calitatea procesuală, nu este motivată în fapt și în drept și nu este menționată nici data pronunțării, aspecte care în opinia recurentului contravin dispozițiilor art. 260 și

261 Cod procedură civilă și conform art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă ar atrage nulitatea actului.

Instanța a considerat ca fiind neîntemeiate susținerile contestatorului, întrucât art. 260 și art. 261 C.pr.civ. se referă la hotărâri pronunțate de instanțele de judecată care funcționează conform dispozițiilor L. nr. 304/2004 și nicidecum la hotărâri pronunțate de eventuale organe administrative sau comisiide contestații înființate în cadrul Caselor Teritoriale de P., respectiv în cazul de față în cadrul instituției centrale, S. R. de I., astfel încât lipsa acestor elemente nu poate atrage nulitatea actului atacat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul T. I. O. I., solicitând modificarea sentinței atacate, cu consecința admiterii acțiunii principale așa cum a fost susținută la instanța de fond.

În motivare s-a arătat în esență că prin D. nr. 84345 din (...) emisă de C. de P. din cadrul S. R. de I., U. 0472 B., urmare a examinării actelor din dosarul de pensionare înregistrat la nr. 2609427 din (...), s-a stabilit că are o vechime în serviciu de 46 ani 9 luni si 20 de zile, iar pensia bruta este de 2.795 lei.

Ulterior, i s-a emis D. nr. 8.(...) privind revizuirea pensiei în baza OUG nr.

1. de către Casa de pensii S. din cadrul S. R. de I. prin care s-a stabilit ca are un stagiu de cotizare total de 45 ani 9 luni si 20 zile (deci cu un an mai puțin față de decizia anterioară), iar pensia brută este de 2.511 lei.

Firește nemulțumit de nelegalitatea D. nr. 8.(...), a contestat-o în termenul legal de 30 de zile la C. de C. din cadrul S. R. de I., contestația fiind respinsă prin

H. nr. 377/(...) ca neîntemeiată, menținându-se dispozițiile D. de revizuire nr.

84345 din (...) emisă de C. de P. S. a S.

În opinia recurentului se impune anularea D. nr. 8.(...) privind revizuirea pensiei în baza OUG nr. 1. de către Casa de pensii S. din cadrul S. R. de I., pentru următoarele considerente:

În opinia recurentului dispozițiile art. 1 din O.U. G nr. 1. și art. 107 din L. nr. 2. stabilesc că pentru ca un drept la pensie să poată fi revizuit, era absolut necesar să se emită decizie de recalculare a pensiei legal câștigată în baza legii anterioare L. nr. 1.. În situația în care pensia lui era recalculată, aceasta putea fi revizuită ca urmare a includerii, total sau parțial, a salariului mediu brut pe economie în baza de calcul a cuantumului pensiei recalculate.

D. de revizuire încalcă dreptului de proprietate prin faptul că aceasta are obiect dreptul câștigat anterior datei de (...) de contestator, în timp ce OUG. nr.1. prevede revizuirea drepturilor de pensie recalculate născute după data de (...).

Măsura privind revizuirea pensiei sale, are loc prin încălcarea principiului neretroactivității legii, prevăzut la art.15 alin. 2 din Constituția R., republicată, conform căruia „L. dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile". Încălcarea acestui principiu rezultă din faptul că decizia de revizuire, emisă la data de (...), își produce efecte retroactiv, de la data de (...), în condițiile în care la data de (...) dreptul său de pensie era născut pe baza legii anterioare apariției L. nr.1..

În sprijinul celor afirmate s-au invocat Deciziile C.i Constituționale nr.

830/2008, nr. 375/2005, nr.57/2006 și nr. 120/2007, prin care, în părțile relevante, se arată că noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, dispunând numai pentru viitor, fără a aduce atingere drepturilor legal câștigate anterior.

Se susține în continuare că prin avizul consultativ dat cu privire la acest act normativ, Consiliul Legislativ a apreciat că: pensiile aflate în plată constituie drepturi legal câștigate și nu pot fi afectate prin recalculare, care prin efectele ei, ar constitui implicit o aplicare retroactivă a legii, orice nouă reglementare aplicându-se numai pe viitor, adică pensiilor stabilite după data intrării în vigoare a acesteia.

Drepturile sale legal câștigate sunt cele prevăzute de legea anterioară L. nr.

1. și nu cele cuprinse în decizia nelegală de revizuire a pensiei. Ori revizuirea, în opinia legiuitorului, urmărește corectarea unor presupuse erori intervenite în procesul legal de recalculare al unor drepturi de pensie. C. este că nu se poate revizui ceva ce nu a fost recalculat.

D. de revizuire a pensiei pe care înțelege să o conteste, este nelegală deoarece încalcă un principiu fundamental și anume: principiul drepturilor câștigate. Drepturile sale legal câștigate sunt drepturile consacrate prin acte legale emise de statul român, prin casa de pensii, după pensionarea sa și existente, în fapt, la data de (...).

Cu privire la cuantum în acțiunea formulată se arată că pensia legal câștigată (cea existentă pe talonul de pensie din decembrie 2010, în baza legii anterioare L. nr. 1.) s-a diminuat cu 284 lei, ca urmare a deciziei de revizuire. A. cuantum revizuit este incorect stabilit constituind o eroare în activitatea de revizuire a pensiei sale în raport cu cuantumul pensiei legal dobândite și primit în luna decembrie 2010.

Recurentul apreciază că nu era posibil că decizia nr. 84345 emisă în 11 iunie 2011 să fie aplicată - pusă în plată - anterior acestei date.

S-a mai arătat că la emiterea D. nr. 8.(...) s-a avut ca bază de calcul vechimea în muncă totală de 46 ani 9 luni și 20 zile, iar când s-a emis D. de revizuire a pensiei nr. 8.(...) s-a avut ca bază de calcul o vechime în muncă totală de 45 ani 9 luni si 20 zile.

Anexa (3 pagini) la D. nr. 8. (...) intitulată „Date și elemente care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare", deși fac parte integrantă din decizie, nu sunt semnate de către C. de P. S. din cadrul SRI ceea ce atrage în opinia recurentului anularea acestei anexe, întrucât nu este însușită de membrii comisiei. Iar un act nesemnat și neștampilat nu poate avea efecte juridice considerându-se că nu există.

D. de revizuire a pensiei este însoțită de tabelul nesemnat menționat mai sus anexă la decizie intitulat „Date și elemente care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare", tabel al cărui conținut contravine prevederilor art. 5 din OG nr. 33/2002, modificată și aprobată prin L. nr. 2., care reglementează eliberarea certificatelor și adeverințelor de către autoritățile publice centrale și locale. În acest articol se menționează că: "Certificatele și adeverințele eliberate vor conține, în mod obligatoriu, pe lângă situațiile sau datele a căror confirmare sau atestare se solicită și menționarea documentului din care rezultă acestea". Astfel, se află în imposibilitatea să confrunte datele cu originalul, să confirme sau să infirme corectitudinea datelor înscrise. A. lucru poate fi îndreptat de către instanță într-un singur mod, să constate incorectitudinea și incertitudinea bazei de calcul a pensiei revizuite și să anuleze decizia de revizuire a pensiei nr. 8.(...).

În privința motivelor de nulitate a H. nr. 377 din (...) emisa de C. de C. din cadrul S. R. de I. se arată că este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ care prevede că: „hotărârea ... cuprinde arătarea instanței care a pronunțat-o și numele judecătorilor care au luat parte la judecată ... ". Nu este menționată în hotărâre adresa instanței care a soluționat contestația formulată, nu este menționat nici completul care a participat la judecarea contestației, ci doar la final sunt 4 semnături, fapt sancționat cu nulitatea hotărârii în baza art. 105 alin. 2 teza I C.pr.civ.

Se mai susține că H. nr. 377/(...) este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ. care prevede că: hotărârea va cuprinde numele, domiciliul sau reședința părților, însă instanța care a soluționat contestația nu a făcut nici o referire vizând denumirea și sediul Casei de P. S. din cadrul S. R. de I. a cărei decizie o contesta și în contradictoriu cu care se judeca. H. este nemotivată în fapt și în drept, întrucât comisia de contestații a făcut doar o motivare sumară a hotărârii, din cuprinsul căreia nu rezultă ce a avut în vedere atunci când a dat soluția de respingere a acțiunii ca neîntemeiată. (în acest sens,s-a pronunțat C.S.J. Sec. de cont. adm. Dec. nr. 723/2000, Dreptul nr. 3/2001, pag. 162).

Totodată se arată prin acțiune că hotărârea nu are scrisă data pronunțării comisiei, mențiune care echivalează cu inexistenta mențiunilor referitoare la pronunțare, fapt care atrage anularea hotărârii atacate în baza dispozițiilor art. 260, art. 261 alin. 1 pct. 8 coroborat cu dispozițiile art. 105 alin. 2 teza I C.pr.civ.

Mai mult, hotărârea trebuia dată în numele legii în baza art. 261 lin. 1 C.pr.civ, faptul că comisia nu a procedat în acest fel ne duce la concluzia că a dat hotărârea în nume personal, fapt care atrage o dată în plus anularea hotărârii atacate.

Pentru aceste vicii grave ale hotărârii nr. 377/(...) se solicită instanței să anuleze această hotărâre ilegală.

În drept, s-au invocat dispozițiile L. nr. 164/2001, art. 149 - 157 din L. nr.

2., OUG nr. 1., Ordin SRI nr. 10161/(...), L. nr. 1., art. 260, 261 și urm. C.pr.civ.,

L. nr. 554/2004.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 21 august 2012 (f.18-20) pârâtulintimat S. R. DE I. - C. de P. S. a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant ca fiind nefondat, menținerea sentinței atacate prin care a fost respinsă acțiunea acestuia.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține, cu opinie majoritară, că recursul este nefondat,având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Contestația dedusă judecății vizează legalitatea deciziei nr. 8.(...) emisă de pârât în temeiul OUG nr. 1., prin care a fost revizuită pensia de serviciu a reclamantului. P. de serviciu a reclamantului a fost transformată în pensie stabilită pe principiul contributivității, în temeiul L. nr. 1. coroborat cu prevederile HG nr. 7.., însă o decizie de recalculare nu a fost emisă și comunicată reclamantului pentru a putea fi contestată în instanță și supusă astfel controlului jurisdicțional, motiv pentru care Curtea apreciază că se impune în prezenta cauză analizarea legalității deciziei de revizuire a pensiei prin prisma tuturor motivelor invocate prin prezentul recurs și în fața instanței de fond.

Eronat se susține de către recurent faptul că, în lipsa unei decizii de recalculare emisă în baza L. nr. 1., decizia de revizuire ar fi lovită de nulitate, în condițiile în care decizia de revizuire emisă în temeiul OUG nr. 1. are în vedere stabilirea cuantumului efectiv al pensiei reclamantului, cu luarea în considerare a tuturor documentelor justificative care atestă vechimea în muncă și veniturile realizate, în timp ce transformarea pensiei speciale a recurentului s-a realizat

„ope legis"; în baza art. 1 din L. nr. 1.. Asupra fondului, Curtea reține punctual următoarele aspecte:

În ceea ce privește neretroactivitatea, după cum s-a statuat prin D. nr. 29 din (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) nu pot fi primite criticile potrivit cărora L. 1. și OUG nr. 1. încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin. 2 din C., prin prisma faptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din C., Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie

2010, publicate în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.

Jurisprudența anterioară a C.i Constituționale în materie nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de recurenți.

Astfel, prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. 2 neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 dreptul de proprietate privată, art. 47 nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. 2 lit. f privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

De asemenea, prin D. nr. 873 din 25 iunie 2010 s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a, b, d - i și art. 2-12 din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, fiind analizată din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.

Totodată, s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. c din aceeași lege (la data formulării obiecției de neconstituționalitate) sunt neconstituționale, din perspectiva prevederilor art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din C. (referitoare la statutul judecătorilor și procurorilor).

Astfel, în D. nr. 871/2010 se reține că „având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C.. Relevantă în acest sens este și D. nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".

Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C., textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, L. privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita";.

Întrucât, în prezenta cauză retroactivitatea prevederilor legale enunțate se invocă numai în raport de dispozițiile art. 15 alin. 2 din C., Curtea de A. apreciază că această analiză excede competențelor sale întrucât ar însemna să efectueze un control de constituționalitate, care se poate realiza numai de Curtea Constituțională, potrivit art. 1 alin. 2 din L. nr. 47/1992, republicată. De altfel, deciziile C.i Constituționale sunt obligatorii și (așa cum s-a arătat anterior) instanța de contencios constituțional s-a pronunțat cu privire la acest aspect.

Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziilor C.i Constituționale, precum și al considerentelor acestora, în limitele controlului de constituționalitate, instanța de judecată nu este în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiuluineretroactivității legii, o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii din perspectiva C.i europene a drepturilor omului impunându-se în mod distinct, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Astfel, în jurisprudența C.i E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. 1 din C., ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, în care Curtea E. a statuat în sensul că puterii legislative nu îi este interzis să reglementeze, prin prevederi retroactive, drepturi derivate din legile aflate în vigoare, principiul legalității și noțiunea de proces echitabil consacrată de art. 6 excluzând, cu excepția motivelor convingătoare de interes public, doar amestecul legislativului în administrarea justiției menit să influențeze rezolvarea juridică a unei dispute, ceea ce nu este cazul în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza L. nr. 1. sau a celor de revizuire stabilite în temeiul OUG nr. 1., întrucât în cursul judecării acestei plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.

Referitor la nediscriminare, așa cum s-a statuat de Înalta Curte de Casație și Justiție în D. nr. 29 din (...), instanța de drept comun nu poate face reevaluări în temeiul art. 16 din C., iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații identice) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C.i Constituționale.

Analizând ingerința S. prin prisma prevederilor art. 1 din Primul Protocol la

C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că în numeroase decizii Curtea E. a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art. 1 din Protocolul nr. 1, ca drept de a primi o prestație socială (C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie

2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, paragraf 71), C.

Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004, paragraf 39).

În jurisprudența organelor C.i, noțiunea de „. de proprietate"; semnifică preluarea completă și definitivă a unui bun, titularul dreptului asupra acelui bun nemaiavând posibilitatea exercitării vreunuia dintre atributele conferite de dreptul pe care îl avea în patrimoniul său. Astfel, în C. Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei (paragraf 48), s-a statuat că pierderea unei pensii complementare nu constituie o ingerință de tipul „. de proprietate";, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. În mod similar a statuat Curtea E. a D. O. și în cauzele Rasmussen împotriva Poloniei din 28aprilie 2009, (paragraf 71) sau Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (paragraf 40).

De asemenea, Curtea E. a reținut în C. Kjartan Asmundsson contra Islandei

(paragraf 39) următoarele: „totuși, chiar dacă art. 1 din Protocolul adițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum";.

În C. Keckho contra Ucrainei din 8 noiembrie 2005 (paragraf 23) Curtea E. a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. S. poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, prin modificări corespunzătoare ale legislației. Totuși, din momentul în care o dispoziție legală în vigoare prevede plata anumitor beneficii și condițiile legale sunt îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să refuze plata acestora, atâta timp cât acele dispoziții legale sunt încă în vigoare.

Curtea de A. constată că prin L. nr. 1. și, respectiv OUG nr. 1. nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantului, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantului ca urmare a intrării în vigoare a L. nr. 1. și a OUG nr. 1. nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1.

Prin L. nr. 1. pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul L. nr.

1., iar reclamantul care anterior beneficia de o pensie militară de stat, a devenit titularul unei pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei; prin urmare L. nr. 1. reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantului, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru ca ingerința să nu determine încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la

C. E. a D. O., ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să existe un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele sale de realizare.

Fiind prevăzută de L. nr. 1. transformarea pensiilor militare de stat în pensii de asigurări sociale de stat are caracter legal.

Referitor la calitățile pe care trebuie să le îndeplinească legea, așa cum au fost ele determinate în jurisprudența C.i E., respectiv să fie accesibilă, precisă și previzibilă, Curtea de A. apreciază că jurisprudența reținută de prima instanță nu este relevantă în prezenta cauză întrucât prin L. nr. 1. și OUG nr. 1. s-a dispus recalcularea/revizuirea tuturor pensiilor militare de stat (și a altor pensii de serviciu) și transformarea acestora în pensii de asigurări sociale de stat, astfel încât faptul că reglementările interne nu au prevăzut anterior cazurile și condițiile în care pensia militară de stat poate fi diminuată sau suprimată trebuie examinată din perspectiva marjei de apreciere pe care o are statul în reformarea sistemelor de asigurări sociale (analiză care se va realiza ulterior în cadrul acestui recurs).

D. expunerea de motive ce a stat la baza legii, rezultă că motivele care au determinat adoptarea L. nr. 1. sunt: evoluția crizei economice în anul 2009 și extinderea acesteia în cursul anului 2010; respectarea angajamentelor asumate de R. prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale; diminuarea dezechilibrelor bugetare existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile; existența unui decalaj uriaș între cea mai mică pensie și cea mai mare pensie plătită de stat generată de apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale; eliminarea discrepanțelorprivind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice.

Așa cum s-a reținut constant în jurisprudența C.i E. a D. O. (de exemplu, în C. Andrejeva împotriva Letoniei din 8 decembrie 2009, par. 83) „statul dispune de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește măsurile economice și sociale de ordin general. Datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine poziționate decât judecătorul internațional pentru a stabili ceea ce reprezintă utilitate publică în materie economică sau socială. În principiu, Curtea respectă modul în care statul concepe imperativele de utilitate publică cu excepția cazului în care judecățile emise se dovedesc a fi „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă"; (a se vedea spre exemplu, N. and Provincial Building Society și alții împotriva Regatului Unit, 23 octombrie 1997, paragraf. 80, et Stec și alții, paragraf 52)";.

De asemenea, Curtea E. a constatat ca nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (W. c. Poloniei din 8 decembrie 2009, paragraf 59 sau Mellacher c. Austriei din 19 decembrie 1989, paragraf 53). În mod similar, se apreciază că instanța de recurs nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să constatate că statul ar fi putut găsi sau identifica alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit.

Întrucât reformarea sistemului de pensii, eliminarea inechităților existente în sistem și criza economică și financiară a statului nu sunt „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă";, Curtea de A. apreciază că ingerința urmărește un scop legitim.

Mai mult, prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C.i E. a D. O. încauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, E.a Tanko, M. M. și L. Ghețiu împotriva R., releavntă și în cauza dedusă judecății datorită similitudinii situației analizate, a stabilit că „…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).

S.ele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. și S. c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232

/11 și 44605/11).

În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și carereprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilorreclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.

În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";

De asemenea, în cauza Abaluță și alții c/a R., Curtea a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților, pensionari militari, prin care aceștia s-au plâns de faptul că măsurile legislative adoptate prin L. nr. 1., HG nr. 7. și ulterior prin OUG nr. 1., ce au avut ca efect diminuarea pensiilor lor, încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. și art. 14 din C..

Astfel, Curtea a reținut faptul că S.ele părți la C. se bucură de o mare marjă de apreciere în ceea ce privește reglementarea politicilor sociale iar

reducerea pensiilor reclamanților a constituit o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 2., pentru a echilibra bugetul de S. și a corecta diferențele existente între diferitele sisteme de pensie. Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate și, de asemenea, că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv iar durata în care reclamanții au prestat serviciul militar a fost asimilată perioadelor de cotizație în sensul legii.

În cazul concret dedus judecății, pentru a se putea analiza raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, se impune o analiză a pensiei reclamantului, care a fost beneficiar unei pensii militare de stat. În temeiul L. nr. 1. pensiile militare de stat au devenit pensii de asigurări sociale de stat și au fost recalculate utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de L. nr.1.. Întrucât la recalcularea pensiilor militare de stat s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, aceste pensii au fost revizuite conform art. 1 din OUG nr. 1..

Singurul efect pe care l-a avut L. nr. 1. cu privire la pensia militară de stat a reclamantului a fost de transformarea acesteia în pensie de asigurări sociale de stat, cuantumul pensiei reclamantului fiind stabilit prin decizia de revizuire emisă în temeiul OUG nr.1.. Curtea de A. apreciază că L. nr. 1. a modificat sistemul pensiilor, însă în analiza raportului de proporționalitate se impune referirea la cuantumul pensiei stabilit prin decizia de revizuire, procentul dediminuare a pensiei militare de stat pentru reclamant urmând a fi stabilit în raport de acest cuantum.

În concret, Curtea de A. reține că reclamantul a avut o pensie militară de stat în cuantum brut de 2.795 lei și o pensie revizuită de 2.511 lei.

Prin urmare, pensia revizuită a reclamantului nu este mai mică decât pensia medie pentru limită de vârstă în iunie 2011 în R., care este de 860 lei.

Controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări și analizarea motivelor invocate de recurentul reclamant în fața instanței de fond și reiterate prin motivele de recurs.

Recurentul reclamant a înțeles să conteste decizia de revizuire a pensiei și prin prisma faptului că stagiul complet de cotizare reținut este mai mic decât în deciziile anterioare, fără însă să formuleze critici concrete în sensul de a arăta care este perioada lucrată care nu i-a fost luată în considerare și să depună dovezi în acest sens. Prin urmare, prima instanță în mod corect a reținut că nu pot fi luate în considerare aceste critici, cu atât mai mult cu cât cu ocazia verificării perioadei contributive nu a putut fi identificată nicio eroare.

Referitor la faptul că H. nr. 377/(...) nu ar respecta, din punct de vedere formal, prevederile art. 260, 261 C.pr.civ., statuările primei instanțe sunt de asemenea corecte, C. de contestații din cadrul S. R. de I. nefiind un organism cu activitate jurisdicțională care să funcționeze după regulile și principiile de organizare ale unei instanțe judecătorești.

Astfel cum rezultă din conținutul deciziei de revizuire nr. 84345 din (...), contestată în cauză, în acord cu prevederile OUG nr. 1., revizuirea pensiei s-a făcut începând cu data de (...), prin urmare nu prezintă nicio relevanță faptul că reclamantul a primit pensia în cuantum revizuit, începând cu data de (...), aceasta fiind o dată anterioară emiterii deciziei de revizuire.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. 1, va respinge, cu opinie majoritară, recursul declarat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.

PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E

Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamantul T. I. O. I. împotriva Sentinței civile nr. 334 din 2 martie 2012 a T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2012.

P. JUDECATORI

C. M. S.-C. B. I.-R. M.cu opinie separată în sensuladmiterii recursului

GREFIER

G. C.

Red.I.R.M/Dact.S.M

2 ex./(...)

Jud. fond: B. I. S.

Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.

Consider că recursul formulat de reclamantul T. I. I. I. este fondat în ceea ce privește motivele de recurs privind constatarea în cauză a unei încălcări a drepturilor acestuia garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Trebuie subliniat în acest sens că reclamantul s-a adresat instanței pentru proteguirea unui drept de securitate socială, considerând că pensia sa militara de serviciu era un „bun";, în sensul jurisprudenței C.E.D.O., pe care acesta avea speranța legitimă de a-l primi lunar în cuantumul actualizat stabilit potrivit deciziei nr.8.(...), în baza L. nr.164/2001, pentru o vechime efectivă ca militar de

19 de ani, 3 luni și 13 zile.

În cauză reclamantul invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul său la un "., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, dar percepția sa certă și, de aici, principalul său motiv de nemulțumire și chiar nelămurire cu privire la situația nouă creată în urma recalculării este, în primul rând, că drep tul s ău l a pens ie mil itar ă er a un "dre p t

c âș tig at";, respectiv un drept acordat de o lege în vigoare, prin decizii

administrative ce au rămas definitive și executorii, în temeiul raportului de serviciu pe care l-a avut, și care trebuia să fie, în consecință, plătit acestuia, lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conform L. nr.164/2001.

În acest sens, deși doctrina de drept administrativ subliniază că "nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative";, voi analiza în cele ce urmează situația acestui particular, pentru a înțelege și a aprecia dacă, în urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010, acesta era sau nu îndreptățit să se bucure în continuare de bunul său.

Se reține că, în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în C. W. împotriva Poloniei (cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.

În aceeași cauză s-a mai reținut că: "A. lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale.";

Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C.i privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului încare protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta,complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecțiesocială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel depersoane particulare necesită un grad de certitudine și de securitate și prevăd prestații care trebuie plătite-în urma îndeplinirii condițiilor de eligibilitate-de drept (a se vedea Stec și alții).";

Percepția reclamantului asupra dreptului său la pensie militară ca fiind un drept câștigat și, de aici, aprecierea ca act abuziv al S. a măsurii de recalculare a acestei pensii - de fapt, astfel cum voi argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat - trebuie privită în primul rând, prin prisma modului în care realitățile istorice privind protecția socială în

țara noastră i-au creat acestui particular convingerea fermă că se poate baza pe o pensie militară într-un anumit cuantum, legal stabilit, de un act normativ în vigoare.

Astfel, în primul rând, în țara noastră, încă din anul 1902, toate legilecare au reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care aceste reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.

Astfel, L. generală de pensiuni din ( ...), cu modificăril e din 1904 și

1906, care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare și unificatoare a sistemului de pensii, a prevăzut, la capitolul ". transitorii";, în art.56 că: "Pensiunile deja constatate și înscrise în virtutea legilor

anterioare, precum și a statutelor căilor ferate, fie că titularii și -au exercitat

sau nu drepturile, vor continua să fie servite conform titl urilor ce posedă cei

în drept și cu rețineril e ce li se făceau în virtutea legilor anterioare

promulgării acestei legi";.

Aceleași dispoziții tranzitorii privind păstrarea drepturilor de pensie câștigate le regăsim și în art.54 din L. generală de pe ns iuni republicată l a data de (...).

De asemenea, L. pentru unificarea asigurărilor soci ale din (...) a

prevăzut, în art.127 că: "Drepturile câștigate până la punerea în aplicare a

prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce privește pensiunile lor de

bază.";

L. asigurărilor sociale din (...) prevedea, de asemenea, la capitolul ".

transitorii";, în art.319 alin.3, că: "Drepturile de pensie stabilite potrivit

diferitelor legi de asigurări sociale p ână la punerea în aplicare a legii d e

față, se respectă";.

Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul

Asigurărilor Sociale de S., c are or icu m nu se apl ic a ș i c adrelor mil itare

permanente, prevedea că: "Pierd drep tul la pensie și la ajutor social acel e

persoane care, pînă la 23 august 1944, au desfășurat o activitate

antidemocratică, reacționa ră, potrivnică intereselor poporului, acei care au

militat și au avut un rol activ în introducerea dictaturii militar -fasciste,

precum și acei care manifesta atitudine dușmănoasă fata de regimul

democrat-popular";.

Prin L. nr.27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și

pensia suplimentară, s-a prevăzut, la art.76, că: ". sau ajutorul social

stabilite pe baza unei decizii rămase definitive nu pot fi anulate decît în

situațiile prevăzute la art.56, și nici r evocate."; Situațiile de la art.56 din legeaveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzarea invalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.

Potrivit art.87 din L. nr.3/1977 privind pensiile de asigur ări sociale de

stat și de asistență socială, "P.le și ajutoarele sociale stabilite pînă la

data prezentei legi, se mențin în continuare, atît timp cît sînt îndeplinite

condițiile în baza cărora au fost acordate.";

D. nr.214/(...) privind pensiile militare de stat, cuprindea dispoziții

tranzitorii similare, în art.73, în sensul că: "P.le sta bilite pînă la dat a

prezentului decret se mențin, în continuare, atât timp cât sunt îndeplinite

condițiile în baza cărora au fost acordate.";

De altfel, deciziile de pensie emise în temeiul acestui decret cuprind

mențiunea că drepturile de pensie se acordă începând cu data de ……, "..

L. nr.164/2001 privind pensiile militare de stat reglementa recalcularea

pens iilor mil itare s tab il ite în b az a leg isl aț ie i an ter io are d ate i in tr ăr ii în v igo are a

acestei legi, potrivit art.79 alin.1 lit.a), însă, la lit.b, prev ede a c ă: "în cazul î n

care cuantumul pensiei obținut conform lit.a) este mai mic decât

cuantumul pensiei în plată se menține cuantumul pensiei în plată";.

L. nr.1. privind sis temul public de pe nsii publice și alte drepturi de

asigurări sociale, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilor cuvenite conform

leg isl aț ie i an ter io ar e, îns ă, conf or m a rt.180 alin.7, "în situația în care

cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel stabilit

în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantum ul avantajos";.

D. an al iz are a aces to r d ispoz iț ii leg ale, re zul tă c ă recl aman tul ș i, de al tf el toț i

pens ion ar ii d in R., ave au to ate d atele c are s ă le f or meze conv ingere a f er mă c ă

drep tur ile lor de pens ie, od ată s tab il ite pr in tr -o dec iz ie def initiv ă, er au c âș tigate,

pu tând f i cel mul t rec alcul ate pe al te b aze , index ate, major ate, f ără a f i îns ă af ectat

cu an tu mul pens ie i af late în pl ată, as tf el înc ât, mai mu l t, nu ave au n ic iun ele men t

c are s ă le insp ire u n sen time n t de inc er titud ine pr iv ind pl ata pe v iitor a acestei pensii lunare.

M ai prec is, nu cuno ș te au s ă f i ex is tat în R. al te c azur i de d iminu are a

cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în ur ma punerii în apli care a dispozițiilo r

unui act normativ de reformare a pensiilor, cu atât mai mult cu cât, L. nr.1. s-

a vru t a f i conf or mă pr inc ip iilor ech ităț ii.

În al doilea rând, reclamantul a avut în vedere, tot din privit din

perspec tiv ă is tor ic ă, cadrul normativ în care au fost stabilite pensiile

militarilor, prin reglementări speciale, încă din anul 1889.

Astfel, conform art. 1 și 2 din L. pent ru pensiuni milita re din 1 iulie

1889, cu mod if ic ăr i d in 1891, 1893 ș i 1897, ofițerii, asimilații lor și

funcționarii civili în serviciul armatei aveau dreptul la o pensiune de

retragere, în raport de vechimea în serviciu, iar cuantumul pensiei,

reprezenta, în rap ort cu această vec hime, un anumit p rocent din solda d e

mijloc a gradului avut în momentul retragerii, respective din "mijlocia

soldei gradului ce a avut în cei din urmă 2 ani de serviciu";.

M ai trebu ie subl in iat ș i f ap t ul c ă, po trivit art.22 din această lege,

această lege s -a pus în aplicare d oar de la 1 iulie a anului următo r,

as igur ând as tf el tr an z iț ia de l a un s is te m de pens ii l a al tul.

Potrivit L. generale de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și

1906, dispoz iț iile aces te ia er au apl ic ab ile tu turor f uncțion ar ilor s tatulu i, c iv il,

mil itar i,ecles ias tic i, î ns ă de l a mo dul de c alcul gener al al pe ns ie i s tab il it de ar t. 1,

erau exceptați ofițerii generali și superiori și ofițerii inferiori și asimilații

lor, pentru care, la art.2, erau prevăzute anumite condiții speciale de

vechime și de cal cul al pensiei, ba za de calcul a ac esteia constituind -o solda mijlocie a celor 2 ani anteriori datei înscrierii la pensie.

Dispoziții similare, de excepție în ceea ce îi privește pe militari, regăsim și

în art.2 alin.1 din L. generală de pensiuni republicată la data de (...).

De asemenea, prin art.2 lit.a) din L. pentru unificarea asigurărilor

sociale din (...), au fost în mod expres exceptați de la aplicarea

dispozițiilor aceste i legi "salariații su puși legii generale de pensiuni";, deci

și militarii.

Acele aș i regle men tăr i, de exceptare a militarilor, de fapt a tuturor

funcționarilor statului de la aplicarea prevederilor sale, au ex is tat ș i în L.

asigurărilor sociale din (...), a rt.6 din acest act normativ prevăzând că n u

intră în asigurarea obligatorie salariații supuși legii generale de pensiuni.

Mai mult, în anul 1 959, în timp ce le gea generală a pe nsiilor era D.

nr.292/1959, a ap ăru t o nouă reglem entare specială privind pensiile ce se

acordă ofițerilor și subofițerilor , respectiv D. nr.293/1959, ce prevedea, în

art.1 și art.2 lit.a) c ă of ițer ii ș i subof ițe r ii, dup ă trecere a lor în rezerv ă s au d irec t

în re tr agere, au drep tul l a pens ie în co nd iț iile aces tu i ac t nor mativ, iar în art.5, că

fondurile neces are pl ăț ii pens iilor se asi gură de stat.

Conform art.11 din acest decret, cuantumul pensiei se stabilea în raport cu vechimea, într-un anu mit procent din dreptul de sol dă

corespunzător ultimului grad avut în activitate.

În anul 1977, în timp ce actul normativ general privind pensiile de stat a devenit L. nr.3/1977, a fost adoptat D. nr.214/1977 privind pensiile militare de stat, î n b az a c ăru ia pensiile cadrelor militare permanente se

calculau în raport cu media retribuțiilor tarif are din 5 ani de serviciu consecutivi în cadrele permanente, la alegere, din ultimii 10 ani

premergători ieșirii din cadrele permanente, medie la care se lua în calcul

solda gradului pe care îl are militarul la data ieșirii din cadrele

permanente.

Ulterior, o nou ă lege spec ial ă pr iv ind pens iile mil itare de s tat a f ost adop tată în anul 2001, respectiv L. nr.164/2001, ul ter ior sch imb ăr ii c adrulu i nor mativ general al pensiilor din sistemul public, prin L. nr.1..

Această lege, în temeiul căreia reclamantului i s-a stabilit dreptul la

pensia de serviciu, prevedea, în art. 1, că: "dreptul la pensii și asigurări

sociale pentru ca drele militare est e garantat de sta t și se exercită î n

condițiile prezentei legi";, iar în art. 2, că: " S.ul pensiil or mil itare de s tat ș i

as igur ăr ilor soc iale în do men iul ap ăr ăr ii n aț ion ale, ord in ii publ ice ș i s igur anțe i

n aț ion ale acoperă riscurile activității militare, precum și pierderile de

venituri d ator ate in v al id ităț ii, b ătr âneț ii ș i decesulu i";.

Conform art.5 din legea nr.164/2001, fondurile necesare pentru plata

pens iilor mil itare de s tat ș i a al tor drep tur i de as igur ăr i soc iale se as igur ă de la bugetul de stat prin bugetele M..N., M., S..

Potrivit art.21 din această lege, b az a de c alcul f olosită p en tru s tab il ire a

pensiei militare de stat este solda lunară brută avută în ultima lună de

activitate, care include solda de gra d corespunzătoare la data trecerii î n

rezervă.

În al treilea rând, reclamantul a avut în vedere, în formarea convingerii

s ale c ă pens ia de se rv ic iu es te un drep t c âș tig at, f ap tul c ă, l a data adoptării L .

nr.1. și a H.G. nr.7., L. nr.164/2001 era în vigoare, fi ind abrogată abia

după jumătate de an de la data intrării în vigoare a L. nr.1., respectiv la

data de (...).

Practic, neabrogând prin L. nr.1., L. privind pensiile militare din 2001, chiar

legiuitorul a recun oscut beneficiarilor acestor pensii u n drept câștigat, c el

care le conferea statutul de pensionar militar, conside r ând c ă, în aces t f el,

măs ur a lu ată v a ap ăre a do ar c a o reduce re pr in rec alcul are a cu an tu mulu i pensiei,

de ter min ată de in teresul publ ic, ș i nu c a o af ectare subs tanț ial ă ș i

irevoc ab il ă/per mane n tă a drep tulu i aces tor a, în sensul el imin ăr ii pens iilor mil itare.

În acest context, recurentul-reclamant a suferit o ingerinț ă esențială în

drepturile sale, nu numai prin diminuarea cuantumului pensiei sale, ci,

mai ales prin pie rderea calității, a statutului de pen sionar militar, ce -i fusese recunoscut prin decizia nr. 8., în temeiul L. nr.164/2001.

Se constată în acest sens și faptul că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.

Prin întâmpinarea formulată la judecarea fondului cauzei, S. R. de I. a arătat că, urmare a modificărilor legislative intervenite prin apariția L. nr.1., începând cu data de (...), prin determinarea punctajului mediu anual, a rezultat un alt cuantum al drepturilor bănești cuvenite pensionarului, fără a proba în cauză emiterea unei decizii de recalculare a pensiei reclamantului în temeiul dispozițiilor acestei legi.

În consecință, decizia contestată în speță, nr. 8.(...), prin care a fost stabilită reclamantului o pensie 2511 lei, a fost emisă în temeiul O. nr.1., intenționând însă să pună în aplicare L. nr. 1. care, la art. 1 lit.a), prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile militare de stat devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art.

3, ca aceste pensii „stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată";, se calculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1..

Se observă din enunțarea acestor dispoziții că legiuitorul, chiar prin textul

art. 3 din L. nr. 1., precizează că aceste pensii speciale sunt prevăzute de lege, fiind ". potrivit prevederilor legilor cu caracter special"; și sunt „cuvenite";.

Consider că primea ză în cauză sublini erea unor aspecte particulare ale

pensiilor de servi ciu ale militarilor, care, în lipsă de practică judiciară

neunitară la data pronunțării deciziei nr.29/2011 a Î. C. de C. și Justiție , nici nu au putut fi analizate în cadrul acestui recurs în interesul legii.

În acest sens, chiar din considerentele acestei decizii, se reține că reprezentantul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reliefat că, având în vedere faptul că jurisprudența neunitară atașată recursului în interesul legii vizează în majoritatea covârșitoare litigii generate de aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1., s-ar impune chiar amânarea judecării recursului în interesul legii, pentru a fi verificată jurisprudența la nivelul curților de apel, în vederea identificării și depunerii la dosar a hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate și litigii generate de aplicarea celorlalte dispoziții ale art. 1 din legea respectivă.

A.e aspec te spec if ice , d ar de o deoseb ită imp or tanț ă, în cerce tare a inger ințe i

S. în drep tul recl ama n tulu i, sun t ur măto ar ele :

I. decizia de revizuire a pensiei de serviciu a reclamantului a fost emisă de către S. R. DE I., în temeiul O. nr.1., fără a fi precedată, astfel cum

am menționat anterior, de un act administrativ individual emis în temeiul L.

nr.1. și a H.G. nr.7..

II. decizia contesta tă nu respectă ceri nțele art.21 din Metodologia de revizuire aprobată prin O. nr.1. , aceasta necuprinzând temeiurile de fapt care au stat la baza revizuirii.

III. pensia militară a reclamantului nu cuprindea o parte contributivă

și una necontributivă, fondurile necesare pentru plata pensiilor militare

nefiind asigurată niciodată din bugetul asigurărilor sociale de stat, ci doar

din bugetul de stat, prin cel al M. A. N., practic militarilor recunoscându-li-se, ca funcționari ai statului, un drept la pensie ca o recunoaștere adusă acestora pentru serviciile puse în slujba țării, a devotamentului în perioada în care au servit intereselor statului.

Astfel, potrivit art.5 alin.2 din legea nr.164/2001, fondurile necesare

pentru plata pensiilor militare se asigură din bugetul de stat, prin bugetele M.,

M., S..

IV. riscurile sociale acoperite prin acest drept de securitate socială,

pensia militară, nu au fost decât în ultimă instanță de natură fizică, pentru

bătrânețe, ci, în primul rând, cele inerente activității de militar, precum și

cele de natură economică și psi hologică.

Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a considerat necesară

stabilirea pensiei de serviciu a reclamantului au fost: risc urile activității de

militar, cu toate privațiunile, interdicțiile și incomp atibilitățile acestei

profesii, precum și pierderile de venituri ca urmare a trecerii acestora în

rezervă la vârste când aceștia se aflau încă în cursul vieții active, și la care,

practic, pentru a presta o altă activitate lucrativă, ar fi trebuit să urmeze

noi forme de pregătire profesională, să depună noi efort uri pentru obținerea

unor alte locuri de muncă, care să le asigure cele neces are traiului lor și a

familiei.

V. În cauză ingerința în dreptul recurentului la pensie este una esențială , întrucât, pe lângă faptul c ă a afectat, direct, dreptu l la pensie

al acestuia, a dus atingere, în mod indirect, și unui alt „bun"; al său,

respectiv dreptul la muncă, ce include și dreptul la salariu, măsura

dispusă afectând un drept de protecț ie socială complex, ce constituia unsubstitut a dreptului la muncă/salariu, acordat de către S. român.

I. Argumentarea primului aspect s pecific al "recalc ulării"; pensiei

militare a reclamantului.

Practic, în cauză, singura decizie pe care S. R. de I. - C. de P. S. - a prob at c ă

a emis-o dup ă ado p tare a L. nr.1. ș i c ar e a avut drept efect suprimarea dreptului

recl aman tulu i l a pen s ie mil itar ă es te dec iz ia cu nr. 84345, ce po ar tă denu mire a de

„., e mis ă l a ab ia l a d ata de (...), în te me iul O. nr.1. .

Analizând situația creată în cauză prin această decizie contestată de către reclamant, în mod corect prima instanță a reținut că acest act administrativ individual a fost de fapt cel care a eliminat dreptul

recurentului la pe nsie militară întrucât, pân ă la data d e (...), drepturile de

pensie ale acestuia au fost stabilite doar prin decizia nr. 84345 din (...),

conform L. nr.164/2001, decizie pe care intimatul nu a revocat-o.

Intimatul consideră că recalcularea pensiei militare a reclamantului ar fi operat de drept în temeiul L. nr.1., fără a mai fi nevoie de un act administrativ individual care să modifice categoria și cuantumul drepturilor la care era îndreptățit acesta, cunoaștem însă din întreaga doctrină că un act normativ nu poate acorda unui particular decât o vocație la un drept, în timp ce dreptul efectiv al recurentului nu putea să ia naștere în mod valabil decât în temeiul unei decizii de pensie valide, ceea ce în cauză lipsește cu desăvârșire.

În acest context și decizia nr. 8.(...), deși trebuie analizată ca fiind

actul administrativ individual care a afectat în mo d esenț ial dreptul

reclamantului la pensie militară, poartă impropriu denumirea de decizie

de „. , cu toate că din conținutul acesteia nu se poate reține care sunt erorile de

stabilire a pensiei pentru care a fost necesară această ingerință și care a fost

actul astfel revizuit.

Potrivit L. nr.2., lege organică ce reglementează regimul general privind

pensiile publice-în condițiile art.73 alin.3 din C.-asemenea acte administrative de

rev izu ire po t f i e mise do ar în s itu aț iile prev ăzu te l a art.107 alin.1 din lege,

respectiv: „În situația în care, ulterior stabilirii și /. plății drepturilor de

pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și /. plătite și cele legal

cuvenite, c as a ter ito r ial ă de pens ii, resp ec tiv c as a ter itor ial ă, opere az ă, d in of ic iu

sau la solic itare a pe ns ion arulu i, mod if ic ăr ile ce se imp un, pr in dec iz ie de rev izu ire."; În același sens erau și dispozițiile art.89 din L. nr.1., ce prevedeau că în situația în care se constată erori în stabilirea și plata drepturilor de pensie,casa teritorială de pensii operează revizuirile și modificările legale.

S., în preambulul O. nr.1., recunoaște că în termenul stabilit de L.

nr.1., "nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a

veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 1. de

persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra valorificării dreptului

la pensie al benefi ciarilor acestei leg i, în sensul că, pe ntru cei care nu a u

prezentat acte care să dovedească veniturile obținute, în funcție de care s -a

recalculat pensia de serviciu, s-a utili zat salariul mediu brut pe economie";,

acesta fiind și motivul pentru care a considerat necesară emiterea unor

decizii de revizuir e care să corectez e erorile de stabili re a drepturilor de

pensie recalculate în tot, sau în cea mai mare parte, pe baza salariului mediu pe economie.

În cauză însă, nefi ind emisă o decizie de recalculare care să fie

comunicată pensi onarului și care să poată fi conte stată în condițiil e

legale, în mod normal intimatul nu putea constata nici existența unor

drepturi de pensie care să necesite o revizuire, astfel încât ingerința sa în

drepturile reclamantului apare ca fiind lipsită de condițiile legalității și

necesității.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu se mai putea contesta legalitatea pensiei stabilite recurentului prin decizia de pensie nr. 8., singura care a stabilit drepturile

de pens ie cuven ite aces tu ia p ân ă l a d ata de (...), ace as ta f iind def in itiv ă.

În consec inț ă, n ic i n u se pu te au rev izu i aces te drep tur i de p ens ie s tab il ite în

mod legal po tr iv it L . nr.164/2001, f ăr ă a ex is ta ac tul pr in c are s ă f ie pr ac tic

mo d if ic ată c ategor ia de pens ie cuven ită re cl aman tulu i.

Observând și acest aspect, recurentul, în mod justificat, se prevalează destatutul său de pensionar militar, pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la această categorie de pensie, ci și la data revizuirii pensiei sale.

II. Argumente cu privire la nemotivarea deciziei de revizuire, conform

dispozițiilor legale în vigoare.

Conform art. 21 din Metodologia de revizuire a pensiilor aprobată prin O. nr.1., stabilirea pensiei revizuite se face prin decizie emisă de casele de pensii sectoriale din cadrul instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, care va cuprinde în mod obligatoriu temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza revizuirii, precum și termenul în care poate fi introdusă contestația.

Astfel, drepturile reclamantului au fost afectate printr-o decizie de

revizuire care încalcă aceste prevederi legale, nefiind motivată defel în

fapt, deși aceasta se impunea cu atât mai pregnant în speță, cu cât actul administrativ era defavorabil particularului.

În acest sens, doctrina și jurisprudența de contencios administrativ, au

statuat, în privința actelor administrative, mai ales a celor prin care se suprimă

drepturi sau situații juridice individuale, că asemenea acte unilaterale trebuie

să îmbrace forma scrisă, să cuprindă în chiar conținutul lor motivarea în

fapt și în drept a măsurii luate și să fie comunicate, aduse la cunoștința

persoanelor interesate în mod legal.

Art.31 alin.1 și 2 din C. garantează dreptul persoanei de a avea acces laorice informație de interes public. Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.

Potrivit art.19 din Declarația Universală a D. O., orice om are libertateade a căuta și de a primi informații.

Art.10 din C. E. a D. O. garantează dreptul persoanei la libera exprimare, ce include și dreptul de a primi sau comunica informații.

De asemenea, art.2 4 alin.1 din Const ituția R. garantează dreptul la apărare.

În speță, decizia nr. 8.(...) emisă de recurent, contestată în cauză, nu

cuprinde în concret nicio motivare în fapt a măsurii luate prin acest act , aerorilor de calcul constatate, a căror revizuire a fost necesară, purtând doar mențiunea că a fost emisă în temeiul O. nr.1..

Astfel, se reține că, potrivit doctrinei și jurisprudenței instanței supreme,

motivarea este necesară mai ales în cazul actelor prin care se suprimă

drepturi sau situații juridice individuale , cum este cazul în speță, aceasta trebuind să fie suficient de precisă astfel încât motivul actului să transpară

clar și trebuie să fie intrinsecă actului, adică trebuie conținută nu neapărat în înscrisul ce cuprinde manifestarea de voință în sine, ci de oricare dintre înscrisurile ce formează actul și care se comunică particularului odată cu acesta.

Doar printr-o motivare concretă a actului decizional se asigura atât

informarea corectă a părții cu privire la problema de interes personal, anterior

formulării contestației, cât și ex ercitarea de către subie ct ul de drept căruia i

se adresează a dreptului la apărare și a celui la un proces echitabil.

De asemenea, în lipsa motivării actului decizional, instanța nu poate aprecia asupra legalității acestui act. Pentru a-și putea exercita atribuția de control a legalității actelor decizionale ale instituțiilor publice, instanța de

judecată trebuie să cunoască rațiunile p entru care emitentul actului, în

îndeplinirea puterii sale discrețion are, a ales soluți a criticată de ce l

vătămat, iar aceast ă motivare trebuie să fie intrinsecă ac tului administrativ,

neputând fi complinită în cursul cercetării judecătorești.

D. perspectiva instanței de judecată, motivarea este decisivă pentru a face demarcația dintre actul adoptat în cadrul marjei de apreciere conferită

de lege autorității publice și cel adoptat prin ex ces de putere, astfel cum

este definit acest termen prin art.2 alin.1 lit.n) din L. nr.554/2004.

Nemotivarea măsurii luate, ce privește revizuirea drepturilor de pensie ale

recurentului, ce a condus la încălcarea drepturilor acestuia la apărare și la

informare, constituie un alt motiv de nelegalitate a măsurii luate.

IV. Motivații privind specificului riscurilor sociale a coperite prin

pensia militară de care beneficia reclamantul -recurent.

P. militară a fost stabilită de către legiuitor, atât în considerarea

riscurilor specifice activității de militar, cât și a interdicțiilor și

incompatibilităților care au afectat drepturile reclamantului în perioada de

actvitate.

Astfel, potrivit disp.art.28 din L. nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, cadrelor militare în activitate le este interzisă exercitarea următoarelor drepturi: a) sa facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori sa desfășoare propaganda prin orice mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcții publice; b) sa candideze pentru a fi alese în administrația publica locală și în

Parlamentul României, precum și în funcția de P. al R.

Conform art.80 din același act normativ, ofițerii, maistrii militari și subofițerii în activitate au obligația de a nu efectua activități care contravin demnității, prestigiului și normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare.

Cadrelor militare în activitate le este interzis: a) sa îndeplinească alte funcții decît cele în care sînt încadrate, cu excepția cumulului prevăzut de lege, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale; b) sa fie asociat unic ori sa participe direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori societăți comerciale, cu excepția celor numite în consiliile de administrație ale regiilor autonome și societăților comerciale din subordinea M. A. N., din cadrul industriei de apărare sau în legătura cu aceasta.

Nu se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în ceea ce privește statutul personalului ce beneficia de pensiile speciale, care să transforme aceste drepturi, în doar câțiva ani de la consacrarea lor legislativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii.

Practic, se constată că raționamentele avute în vedere la data stabilirii

pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea Constituțională

de-a lungul anilor, aceasta apreciind că drepturile stabilite prin actele

normative speciale nu reprezintă privilegii, ci doar compensații parțiale ale

inconvenientelor ce rezultă di n rigoarea statutelor speciale (decizia nr.

20/(...)), se mențin neschimbate și în prezent.

Se mai reține în acest sens că, tot Curtea Constituțională , prin decizia

nr.279/2006, analizând sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor privind pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu contravin dispozițiilor constituționale întrucât, „…nici o prevedere din C. nu impune uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru deputați și senatori, ci și pentru alte categorii socioprofesionale, cum sunt magistrații, cadrele militare, diplomații și alte categorii - s-au stabilit, prin legi speciale, sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. D., în toate aceste cazuri,

nu este contrară p revederilor art.16 din C. și se justifică prin specificitatea

activității acestei categorii socioprofesionale.";

V. Argumente în sensul că măsura dispusă a adus atingere, în mod

indirect, și/. mai ales, unui alt „bun"; al reclamantului, respectiv dreptul la

muncă, ce include și dreptul la sold ă, precum și cu pr ivire la calificarea

pensiei de serviciu, în dreptul comunitar, ca fiind un „. de remunerație";:

Pentru munca prestată în calitate de militar, recurentului i s -au

recunoscut o serie de drepturi cu caracter de remunerație, printre care

plata soldei și a altor drepturi, în timpul activității propriu -zise, dar și

plata pensiei de serviciu, după încetarea raporturilor de serviciu. A.

drepturi le corespunde obligația corelativă a S., ca angajator, prin

diferitele sale instituții publice, să le plătească, astfel cum acestea au fost

reglementate, avâ nd în vedere faptu l că, la fel ca și s alariul, și pensia de

serviciu, a fost atât cauza, cât și obiectul raportului de muncă.

De altfel, prin ho tăr âre a d in (...) în c auz a C -262/88, Barber vs.Royal

Exchange Assurance Group, Curtea de Justiție a C. E. a decis că toate formele

de pensie ocupați onală constituie un element de re munerație în sensul art.141 din Tratat.

Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere l a adop tare a D. 9. a C.

din (...), de modificare a D. 8. pr iv ind apl ic are a pr in c ip iulu i eg al ităț ii de

tr atame n t în tre b ărb aț i ș i f e me i în c adr ul reg imur ilor prof esion ale de secur itate

soc ial ă, as tf el cu m re zul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mun itar.

În conf or mitate cu h o tăr âr ile pronunț at e de Cur te a de Ju s tiț ie în c auz a C -

7/93, Bes tuur v an h e t Alge meen burgerl ijk pens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în c auz a

C-351/00, P irkko N ie mi, un s is te m de p ens ie pen tru f uncțio n ar i in tr ă în do men iul

de apl ic are al pr inc ip iulu i eg al ităț ii de re muner are, în c ond iț iile în c are sistemul de

pensii se referă la o anumită categorie de lucrători, prestațiile se plătesc

în baza relației acestora de muncă cu angajatorul public, în cadrul unui

sistem ce face parte din sistemul general prevăzut de lege, iar prestațiile

depind în mod direct de vechimea în muncă realizată și sunt calculate pe

baza ultimului salariu al funcționarului .

A.e statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea D. 2. a P. E.

și a C. din (...), as tf el cu m rezul tă d in pr e ambulul aces tu i ac t comunitar.

Des igur aces te a sun t nor me co mun itare pr iv ind eg al itate a de re muner aț ie

în tre f e me i ș i b ărb aț i în mate r ie de înc ad r are în munc ă ș i de mu nc ă, d ar cons ider

c ă trebu ie reț inu tă c alificarea, garanțiile și implicit, recunoașterea ca drept

sui generis, izvorâ nd din raporturile de muncă sau de serviciu, pe care

Curtea de Justiție a C. E. o aco rdă drepturilor beneficiarilor unor

asemenea forme de prestații de secu ritate socială, asimilându -le noțiunii

de remunerație, ap reciindu -le ca fiind plătite în b a za rel ației de muncă al

acestor lucrători cu angajatorul public , drepturile de pensie având ca temei

d ispoz iț iile leg ale ce regle men te az ă ch iar aces te r apor tur i jur id ice.

De altfel, prin E. de motive a L. nr.14/2008, de aprobare a de urgenta a

G. nr. 7. pentru modificarea si completarea L. nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum si pentru modificarea L. nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, s-au reț inu t ur măto arele: „ Prin dobândirea calității de stat membru

al Uniunii E., R. și -a asumat, de la data de 1 ianuarie 2007, obligația de a

transpune aquis-ul comunitar, implicit de a asigura respectarea principiului

eg al ităț ii de ș anse î n tre f e me i ș i b ăr b aț i în cadrul schemelor ocupaționale de

securitate socială, inclusiv în ceea c e privește sistemul pensiilor militare

de stat, reglementat prin L. nr.164/2001.";

De asemenea, s-a mai reț inu t c ă: „ ur mare a consultărilor bilaterale,

desfășurate între experți i C. E. și reprezentanții instituțiilor române care

se încadrează în sistemele de pensi i ocupaționale, a rezultat caracterul

imperativ al modificării legislației incidente, sens în care M. Muncii,

Familiei și Egalității de Ș. a promovat proiectul Ordonanț ei de urgență a

G. privind egalitatea de tratament între bărbați și femei în cadrul

schemelor profesionale de securitate socială. A.a transpune dispozițiile D.

8. privind aplicar ea principiului eg alității de tratam ent între bărbați și

femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială, astfel cum a

fost modificată prin D. 9..";

De al tf el, și Cur te a E . a D. O., pr in hotăr ârea pronunțată la data de (...),

în cauza Lombardo contra Italiei, a dec is, în leg ătu r ă cu o contestați e

inițiată de un judecăt or cu privire la pensia pe care era îndreptățit prin

lege să o primească, că statul, "în îndeplinirea acestei obligații nu face uz

de puterea sa discreționară și poate fi comparat, în această privință cu un

angajator privat, parte într-un contract de muncă guvernat de dreptul

privat.";

În consecință, coroborând cele statuate de către Curtea de Justiție de la L. cu cele reținute de Curtea E. a D. O. în cauza anterior menționată, dar și în C. F.

M. ș i A. G. S. contr a R., rezultă că dreptul la pensie militară era datorat

recurentului în temeiul raporturilor sale de serviciu, în calitatea acestuia de militar, po tr iv it d ispo z iț iilor L. nr.164/200 1.

As tf el, oblig aț ia S. trebu ia îndepl in ită as tf el cu m ace as ta a f ost asu mată ,

respectiv ca orice ". de re muner aț ie";, iar ace as tă obl ig aț ie nu po ate f i cons ider ată

c a f iind execu tată, po tr iv it pr inc ip iilor gener ale ale drep tulu i c iv il, dec ât pr in

îndeplinirea întocmai a acesteia, nu prin plata unei pensii datorate potrivit principiului solidarității sociale, oricărui asigurat în sistemul public, în temeiul L. nr.1., în temeiul raporturilor de asigurări sociale.

Putem afirma că dreptul la pensie militară s-a realizat practic zi cu zi, înperioada prestării muncii de către reclamant, până la atingerea vechimii înspecialitate necesară pentru a fi înscris la pensie specială.

Faptul că tot S. e ra cel care trebui a să plătească at ât pensia de

serviciu, ca element de remunerație, în calitate de a ngajator, cât și o

pensie de asigurări sociale de stat, a permis practic, în speță, co nfuziunea

celor două dreptu ri și în final, înlo cuirea dreptului r eclamantului cu u n

alt drept, nesolicitat de către acesta și care nu poate constitui o executare

a obligației asumate.

Potrivit disp.art.8 din Codul muncii, raporturile de muncă se bazează

pe principiul consensualității și al bunei -credințe. În cauză, reclamantul

și-a executat cu bună -credință toate obligațiile sale decurgând din

raporturile de serviciu, mai ales cea privind prestarea muncii, în condițiile

grele menționate anterior, având nume roase interdicții și

incompatibilități. În consecință, S. a re obligația de a -și executa, cu bună-

credință, toate îndatoririle asumate prin L. nr.164/2001, deci să plătească reclamantului-recurent pensia militară, astfel cum a înțeles să o reglementeze prin legea organică.

Consider că în speță sunt aplicabile, din acest punct de vedere,

principiile generale ce guvernează executarea obligațiilor civile, și anume:

Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care intimatul-pârât trebuiasă își execute obligația, conform căruia creditorul are drep tul de a obține de l a

debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neexecutare totală sau

parțială, sau în ca z de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul are dreptu l

la despăgubiri.

De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia „creditorul

nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela care i se datorește, chiar dacă

valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";

Interesul reclamantului-recurent este, în speță, acela de a obține

obiectul specific ș i ex act avut în vedere la nașterea r aporturilor juridice

dintre părți.

În ceea ce privește noul Codul civil, se reține că, potrivit art.1481, încazul obligației de rezultat, debitorul este ținut să procure creditorului

rezultatul promis.

Conform art.1350 alin.1 din Codul ci vil actual, orice pe rsoană trebuie

să își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.

Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că o biectul obligației este prestația la

care se angajează debitorul.

Potrivit art.1270 di n același cod, c ontractul valabil încheiat are putere

de lege între părțile contractante.

Art.1272 Cod civil, prevede că un contract valabil încheiat obligă nu

numai la ceea ce este ex pres stipulat, dar și la toate urmările pe care

practicile statornicite între părți, uza nțele, legea sau echitatea le da u

contractului, după natura lui.

De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei militare ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost prevăzute a fi plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat, prin legile ce le-au reglementat, ci din bugetul S., ca angajator sui generis.

Pentru aceste considerente, apreciez că pensiile militare nici nu

puteau fi integrat e în sistemul pens iilor prevăzute de L. nr.1., având î n

vedere faptul că, potrivit art.7 d in această lege: „ În sistemul public

prestațiile de as igu r ăr i soc iale reprez in tă venituri de înlocuire pentru pierderea

to tal ă s au p arț ial ă a ven itur ilor, c a u r mare a bătrâneții , invalidității sau

decesului";, or i, pen s ia mil itar ă de s tat a recuren tulu i nu po ate f i înc adr ată î n

vreun a d in tre aces te c ategor ii de pres taț ii, av ând în vedere r isc ur ile soc iale l imitativ

prev ăzu te în aces t ar ticol.

Astfel, pensia specială a fost acorda tă acestuia, prioritar, nu pentru

a constitui venit de înlocuire în caz de bătrânețe, ci pentru acoperirea

unor riscuri decurgând din specificul activității prestate în calitate de

militar.

Av ând în vedere cele reț inu te de c ătre Cu r te a E. a D. O. în C. F. M. ș i A. G. S.

con tr a R. ș i lu ând în cons ider are d isp. art.162 alin.2 din Codul muncii republicat,

S., în cadrul mar je i s ale de aprec iere, av e a pos ib il itate a, cu respec tare a cond iț iilor

leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț ion al ităț ii, s ă ia, pr in lege, măsur i de d imin u are a

pensiei de serviciu, pe perioada crizei economice, astfel cum a procedat, în calitate

de ang ajator su i ge ner is, pr in L. nr.118/2010, d ar nu s ă e l imine, pr in L. nr.1.,

drep tul l a pens ie mil itar ă ș i s ă -l înlocu iasc ă, în f az a execu tăr ii obl ig aț ie i, cu un al t

drep t, de as igur ăr i s oc iale de s tat.

Având în vedere faptul că dreptul la pensie militară își are izvorul în

raportul de serviciu al reclamantului, în timp ce dreptul la pensia de

asigurări sociale, își are izvorul în contractul de asigurare socială,

consider că recurentul în niciun caz n u putea fi lipsit de dreptul la pensie

de serviciu recunoscut de o lege în vigoare și, cu atât mai mult, nu se

putea ajunge la ac eastă finalitate, pr in dispozițiile unei legi organice, dar

din domeniul asigurărilor sociale.

Trebuie subliniată în acest sens și lip sa absolută de pr evizibilitate a

măsurii ce a afectat în mod substanțial dreptul recurentului la pensie

militară, ce rezultă cu deosebită claritate din prevederile art. 12 ale O. nr.

1/2010, adoptate cu doar câteva luni înainte de intrarea în vigoare a L. nr. 1., în

aceeași perioadă de criză economică, după adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr.

330/2009.

A. articol prevede că: „ În anul 2010, măsurile prevăzute de L. cadru nr.

330/2009 și de pr ezenta ordonanță de urgență referitoare la reîncadrarea șisalarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte

asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de stat și pensiilor

de serviciu aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/.acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele, plățilecompensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în funcție de nivelul și structura bazei de calcul în vigoare la data de (...), fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.";

Astfel, bazându-se pe dispozițiile L. nr.164/2001, în condițiile lipseitotale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor,reclamantul nu a fost în măsura de a-și lua, în cunoștință de cauză și din timp, în cursul vieții active, măsuri personale de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei, ca urmare a pensionării, respectiv de a încheia contracte de asigurări private de pensie sau de acotiza la alte fonduri de pensii ocupaționale.

În consecință, reclamantul este pus în situația de a suporta sarcina acestei măsuri, în condițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce privește modul în care acesta a acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate de pensionar.

Mai trebuie subliniat faptul că, în R., cadrul normativ privind pensiile privatea fost stabilit abia prin L. nr.411/2004, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie

2006, iar cel pr iv ind pens iile f acul tative, pr in L. nr.204/2006, în cond iț iile în c are,

as tf el cu m am me nț ion at an ter ior, în ț ar a no as tr ă mil itar ii au benef ic iat în to tde aun a

de pensii speciale.

În condițiile în care legislația privind pensiile militare ar fi prevăzutcă aceste drepturi se vor acorda doar în măsura în care vor exista fondurile necesare finanțării acestora, desigur că acesta și-ar fi luat din timp măsuri pentru asigurarea riscurilor pe care le implică bătrânețea și diminuarea veniturilor prin pensionare.

Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile recurentului.

Considerente avut e în vedere în apr ecierea încălcării de către S. a

drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Proto colul adițional la C.

pentru apărarea d repturilor omului și libertăților fundamentale, pornind

de la aspectele de drept și de fapt specifice evidențiate anterior:

Conform art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

Potrivit art. 25 din Declarația Universală a D. O., orice om are dreptul la un nivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, bătrânețe.

Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. prevede că:

"Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;

Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. „

Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.

Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.

Art. 20 alin. 1 din Constituția R. prevede că dispozițiile constituționaleprivind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate la care R. este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Potrivit art. 8 din Declarația Universală a D. O., orice persoană are dreptulla satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.

Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î. Curtea de C. și Justiție a reținut următoarele:

"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de labugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C.i E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";

Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului Unit,

Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, M. și alții împotriva Italiei, W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.

În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că atunci când legislația națională îi recunoaște unei persoane un drept la

prestație socială, chiar non contributivă, art. 1 din Protocolul adițional la C.

este aplicabil.

Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este important să se ia în considerare dacă dreptul reclamantului de a primi pensie în cauză a fost încălcat astfel încât să conducă la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia.

Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în dreptul

reclamantului.

În ceea ce privește atitudinea S., în cadrul ingerinței sale, trebuie subliniat

faptul că acesta a afectat dreptul la pensie al reclamantului printr-o decizie de revizuire, emisă în temeiul unei ordonanțe de urgență emise în scopul a corecta erorile ce au apărut în procesul de recalculare a pensiilor militare, fără ca, în fapt, reclamantului să-i fie stabilite, în prealabil, drepturi de pensie recalculate în temeiul L. nr.1..

Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că: "În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";

Ori, decizia de revizuire contestată în cauză, care, astfel cum am menționat anterior, este practic lipsită de obiect, nefiind probate în cauză erorile de calcul a pensiei care a fost necesar la data de (...) a fi corectate și care este actul administrativ individual ce s-a impus a fi revizuit, a fost astfel emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv a art.107 din L. nr.2..

De altfel, mecanismul legislativ folosit de către Guvernul României, prin dispozițiile O. nr.1., prevede, la art.6, că în cazul în care pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie

și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie

2010, se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010,începând cu luna ianuarie 2011 și până la emiterea deciziei de revizuire, când se va efectua regularizarea acestora, ori, astfel cum am menționat anterior, intimata nu a probat în prealabil emiterii deciziei de revizuire că pensia reclamantului-recurent ar fi fost de fapt recalculată.

Mai consider că ingerința S. trebuie raportată la momentul în care aceasta a intervenit, respectiv la data de (...), după un an de la intrarea în vigoare a L. nr.1. și cu depășirea esențială a termenului de 5 luni de la intrarea în vigoare a H.G. nr.7. de aplicare a prevederilor acestei legi, în care reclamantul a trăit cu nesiguranța recalculării pensiei sale, a cuantumului ce va rezulta în urma acestei operațiuni, care-i era totalmente inaccesibil și imposibil de prevăzut, însă urmărind interesul urmărit de către legiuitor, îi crea o temere că acesta va fi diminuat.

În final, acestuia i-a fost comunicată decizia contestată în cauză, ce într-adevăr i-a confirmat faptul că dreptul său va fi afectat pe viitor printr-o eliminare a pensiei militare și modificare a categoriei de pensie cuvenite, având drept consecință o reducere a cuantumului dreptului de asigurări sociale, de la suma de 2795 lei, la cea de 2511 lei, conform mandatelor poștale depuse la dosar.

Pe de altă parte, conform art.6 din O. nr.1., decizia nr. 8.(...), de „. a pensiei reclamantului, a produs de fapt efecte retroactive, fiindu-i în realitate

stabilite drepturile de pensie diminu ate, în sumă de 25 11 lei, începând c u

data de (...), situație în care, printr-o măsură de regularizare a pensiei, îi vor fi reținute din drepturile de pensie sumele încasate în plus în perioada ianuarie- mai 2011, drepturi care, în lipsa unei decizii de recalculare legal emise, se cuveneau acestuia în temeiul deciziei nr.8., care nu fusese revocată printr-un alt act administrativ individual legal emis.

În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție de importanța și complexitatea acestora, de o activitate de documentare și analiză științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico-sociale care urmează să fie reglementate, a istoricului legislației din acel domeniu, precum și a reglementărilor similare din legislația străină.

Conform art. 6 din aceiași lege, orice proiect de act normativ trebuie să

instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a S. R. și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la care R. este parte, precum și cu jurisprudența C.i E. a D. O..

Mai trebuie amintit că, în C. P ădur aru c on tr a R., Cur te a ED O a arătat că: "odată ce a fost adoptată o soluție de către stat, ea trebuie implementată cu o

claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluții; în această privință, trebuie subliniat faptul că incertitudinea , fie ea legislativă, administrativă sau provenind din practicile aplicate de autorități este un factor important ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita statului.";

De altfel, aceleași argumente aduse în fața instanței, reclamantul le-a prezentat și C. de contestații pensii din cadrul S., fără ca în cadrul acestei proceduri să se analizeze aspectele invocate de către acest particular privind îndreptățirea sa la plata pensiei militare și nelegalitatea revizuirii, respingându- se, prin hotărârea nr.377/(...) contestația formulată de către acesta.

Mai consider că, prin decizia contestată, denumită de "de revizuire"; a

pensiei sale, reclamantul, pierzând calitatea pe care o avea dobândită, de

pensionar militar, statut de care s-au bucurat în țara noastră toți militarii

de carieră ce s -au pensionat din anul 1889 și până î n prezent, acesta a suferit doar aparent doar o diminuare a cuantumului pensiei sale, care, conform

jursprudențe i CEDO, în măsur a în c are ar f i f ost proporț ion al ă cu scopul u r măr it, ar

fi intrat în marja de apreciere a statului.

În realitate, princ ipala sa pierdere, în privința căreia nu a existat

nici cel puțin o intenție de reparație din partea S. și care va afecta în

timp evoluția pensiei sale, este că mecanismul de recal culare a pensiei

adoptat în baza L. nr.1., a H.G. nr.7. și a O. nr.1. implică LIPSIREA SA DE

S.UTUL DE PENSI ONAR MILITAR și i mplicit, de P. PE C. I -O O. A(...) L. N., privind ACTUALIZAREA P.LOR MILITARE, ce prevede a c ă:"; a) ori de câte ori

se majorează s ol da de grad și /. solda funcției m axime ale cadrel or

militare în activita te, potrivit gradul ui militar și fu ncți ei exercitate, avut e

la data trecerii în rezervă, în raport cu procentul de st abilire a pensiei î n

condițiile prevăzute la art.22 -24; cadrele militare pot opta pentru baza de

calcul cea mai avantajoasă luată în considerare la calculul pensiei; b) în

funcție de posibil itățile financiare, în cursul execuț iei bugetare, prin

indexare cu un procent care să acopere cu până la 1. rata inflației, prin

hotărâre a G., cu excepția situației de la lit.c), în care aceste indexări s e

regăsesc în majorarea soldelor de la lit.a).

Aceasta constituie o pierdere însemnată pentru recurent, întrucât

aceste dispoziții, pe care chiar L. n r.164/2001 le con sidera în art. 48, ca

fiind de ". socială ";, aveau menirea de a garanta aces tuia o menținere a

pensiei sale la un nivel apropiat ultimului venit avut în viața activă, ori

simplele indexări acordate de căt re S., doar at un ci când mijloacele

financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului unitar de pensii

publice, vor determina în timp o sc ădere treptată, tot mai accentuată, a

pensiei acestuia în raport cu ultima sa soldă avută în activitate.

Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamantului, fără a întruni condițiile legalității și necesității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de revizuire.

Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut.

Mai consider că, și în ipoteza în care s-ar considera ingerința statului ca fiind prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința

proporționalității , întrucât atingerea adusă dreptului recurentului a fost de

natură a afecta chiar esența acestuia.

În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra

Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o măsură privativă de proprietate

trebuie să păstreze un echilibru just între ex igențele interesului general al

comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale

individului.

Potrivit art.10 din Charta comunitară privind drepturile fundamentale

ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are dreptul la o protecție

socială adecvată și la prestații de securitate socială la un nivel suficient.

În analizarea acestui criteriu consi der că, în cazul reclamantului,

trebuie pornit de la aspectele evidențiate anterior, în sensul că acesta nu

este beneficiarul unei pensii obișnuite pentru bătrânețe/limită de vârstă și

nici al unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii acordate de

către S., practic, atât pentru acoperirea riscurilor activității militare, pentru

cei aproape 20 de ani de vechime efectivă ca militar.

Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității

măsurii nu poate fi luată ca re per , în cazul recurentului, pensia medie

lunară pe economie sau indemnizația socială pentru pen sionari, ci, întrucât

această măsură a a fectat indirect dre ptul acestuia la re munerație, controlul

de proporționalitate trebuie să pornească de la câștigul pe care acesta l-ar fi

putut obține din muncă în anul 20 11, situație în ca re este evident c ă

recalcularea pensiei sale la suma de 2511 lei, constituie o sarcină ex cesivă

pe care acesta trebuie să o suporte.

De altfel, politica S. manifestată încă din anul 2005 în domeniul

stabilirii și recalculării pensiilor din sistemul public, tocmai în temeiul

dispozițiilor L. nr.1., avea ca principiu: „la condiții eg ale de pensionare

pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie ";.

Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficiarii de prestații sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tuturor pensiilor, întrucât se raportează chiar de la condițiile de pensionare care, astfel cum am arătat anterior, sunt, în speță diferite, fiind cele prevăzute în statutul special al beneficiarului.

Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această

ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță,

încă din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia:

Astfel, prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul adoptării L. nr. 1., chiar Consiliul Legislativ a arătat că: „… atât în statele membre ale Uniunii E., cât și în legislația altor state, există și alte categorii profesionale care beneficiază de sisteme proprii de pensionare, în funcție de importanța socială a muncii prestate, ….";.

S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fost

acordate în baza unor legi emise de S. R., în vigoare în momentul stabilirii. O recalculare a acestor pensii, legal acordate, ar însemna o încălcare de către stat a propriei legislații, iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupra caracterului de stat de drept";.

S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există

posibilitatea ca un mare număr de pensionari afectați de recalcularea pensiilor să se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale, pentru contestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține câștig de cauză în procesele respective.";

De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 873/2010

a C.i Constituționale, 86 de judecători prezenți din totalul de 113

judecători în funcți e în cadrul Î. C. de C. și Justiție au v otat, în ședința din

(...), pentru adoptarea hotărârii nr.2 a Secțiilor Unite ale instanței supreme ,

de sesizare a instanței de contencios constituțional cu neconstituționalitatea dispozițiilor L. nr. 1., în ceea ce privește pensiile de serviciu ale magistraților, dar

cuprinzând și con siderente general e, privind celelal te pensii special e

vizate de legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor,

apreciind că acestea contravin prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la C.

europeană pentru apărarea dr epturilor omului și libertăților fundamentale .

S-a susținut, prin această sesizare, că: "…legea criticată impune o pierdere ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o veritabilă expropriere,

aducând atingere art.1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale."; și că: "…legea criticată impune o restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului la pensie,….";

S-a mai arătat de către autorul sesizării că:";….diminuarea substanțială a cuantumului pensiilor, determinată de recalcularea acestora impusă prin legea criticată, are drept consecință nerespectarea condiției referitoare la caracterul rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…";.

Prin aceeași sesizare s-a mai reținut că:

"Totodată, din perspectiva art.1 din Protocolul nr.1 și a jurisprudenței C.i

E. a D. O. referitoare la aceste dispoziții, drepturile care decurg din contribuțiile în cadrul regimurilor de securitate socială, cum este dreptul la pensie, constituie drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1 din Protocol.

Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale, Curtea E. a D. O. a subliniat obligația autorităților publice de a menține un just

echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată. Într-o astfel de situație, există o încălcare a art.1 din Protocolul nr.1 la C., determinată de încălcarea caracterului rezonabil și proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale. (C. Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).

Or, diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzută de legea criticată, cu

consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora le este aplicabilă o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei.

În ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența C.i E. a D. O., în

aplicarea art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește pensia stabilită pentru anumite profesii și nu permite ca acest drept să fie diminuat decât în cazuri excepționale, cu respectarea principiului proporționalității, ceea ce înseamnă că măsura aplicată să fie justificată de scopul legitim urmărit ( C. Banfield contra Regatului Unit, 2005).";

De altfel, și P.le Senatului, exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C.i Constituționale, că L. nr. 1. ";impune o pierdere ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o veritabilă expropriere, aducând atingere art. 1 paragraf 2 din Protocolul nr. 1 la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale";.

Pentru toate aceste considerente, apreciez că, în cauză, prin măsura luată, dreptul reclamantului de a primi pensia cuvenită a fost încălcat astfel încât s-a

ajuns l a o atingere adus ă esențe i drep tul u i l a pens ie al acestuia.

Constatând în cauză încălcarea dreptului reclamantului la un ". în sensul

art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, consider că nu mai este necesară analizarea motivelor de recurs privind încălcarea, în speță, a art. 14 din C., cu privire la nediscriminare.

În consecință, validarea unei asemenea măsuri prin care statul a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamantului, pornind de la modificarea statutului pensiei sale, cu toate garanțiile aferente, consider că nu poate conduce decât la o neîncredere totală a salariaților și a pensionarilor în raporturile cu S. R., care vor refuza cu certitudine să accepte orice provocări viitoare ale unor acte normative în scopul de a-și părăsi locuri de muncă sigure și bine plătite, la vârste la care mai pot presta muncă până la împlinirea vârstei standard de pensionare, obținute prin pregătire profesională, concursuri serioase, experiență în domeniu, gândindu-se că oricând drepturile lor pot fi afectate de schimbările cadrului normativ, astfel încât să nu mai poată reveni la posturile deținute anterior și săobțină o pensie în cuantum comparabil cu pensia medie de asigurări sociale pe economie.

Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamantului, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior doar din bugetul de stat, sunt în prezent achitate chiar din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.

Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă or ice cetățean al R. are dreptul la se curitate socială și

juridică, ceea ce presupune ca măsurile luate , mai ales că privesc domeniulprotecției sociale, să nu -l pună într -o situație total, substanțial

disproporționată față de cea în care acesta se afla atât la data când și -a

părăsit locul de muncă, cât și atunci când a optat pentru a -și valorifica

dreptul la pensie de serviciu, în condițiile în care, lipsa de previzibilitate a

măsurii nu i -au permis acestuia să ia măsuri personale necesare de at enuare

a riscurilor diminu ării veniturilor sale și ale familiei , cu atât mai mult cu cât

perioada în care acesta a încasat pensia militară a creat acestuia

convingerea că își poate orienta întreaga conduită în raport cu dispozițiile

legale existente.

Pentru toate aceste considerente , opinez în sensul că se impunea admiterea recursului formulat de reclamantul T. I. I., cu modificarea în tot a sentinței pronunțate de către prima instanță, în sensul admiterii acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâții: S. R. de I., C. S. de P. a S. R. de I. și C. de C. din cadrul S., a anulării deciziei de revizuire a pensiei, cu repunerea părților în situația anterioară emiterii acestei decizii, în sensul obligării pârâților să plătească acestuia pensia militară stabilită prin decizia nr.8.(...), astfel cum aceasta a fost actualizată până în anul 2010.

C. M.

Judecător

Red./Tehnored.:C.M..

2 ex.-(...).

← Decizia civilă nr. 1189/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...		Decizia civilă nr. 4272/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Decizia civilă nr. 4126/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 4126/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale