Decizia civilă nr. 4757/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I C.
Dosar nr. (...)
D. C. Nr. 4757/R/2012
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: : D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta A. C. împotriva sentinței civile nr. 8693 din 3 septembrie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe intimata pârâtă C. J. DE P. C., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtei intimate - consilier juridic B. I. D..
P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentantul pârâtei arată că nu are cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri în probațiune sau de altă natură, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 8693 din 3 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a respins acțiunea formulată de către reclamanta A. C. împotriva pârâtei C. J. DE P. C..
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin decizia nr.
70501/(...), pârâta a stabilit pentru reclamantă o pensie de 704 lei ca urmare a revizuirii drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile OUG nr. 59/2011 a cărei plată se va face începând cu data de (...).
Potrivit prevederilor art. 1 din OUG nr. 59/2011, pensiile prevăzute la art. 1 lit. c-h din L. nr. 1. categorie în care s-a încadrat si pensia reclamantei, care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor aceleiași legi, se revizuiesc, din oficiu, de către C. T. de P. în evidența cărora se află dosarul de pensie, prin emiterea unor decizii de revizuire.
Potrivit alin.3 din același articol, pensiile pot fi revizuite si la cererea beneficiarului dacă acesta depune la C. T. de P. noi acte doveditoare, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date si elemente decât cele existente la dosarul de pensie, care se au în vedere la stabilirea stagiului de cotizare si a punctajului mediu anual.
Din actele existente la dosar nu a rezultat existența unor acte doveditoare noi depuse de către reclamantă, astfel că sub acest aspect cererea reclamantei este nedovedită.
În ceea ce privește afirmațiile reclamantei din motivarea cererii de chemare în judecată, instanța a apreciat că sunt neîntemeiate deoarece L. nr. 1. privind stabilirea or măsuri în domeniul pensiilor a fost declarată constituțională iar revizuirea pensiei s-a făcut în temeiul acestei legi, pe de o parte, iar pe de altă parte, potrivit jurisprudenței CEDO, art. 1 din Protocolul adițional garantează acordarea unei indemnizații oricărei persoane care a contribuit la asigurările sociale, dar nu garantează acordarea unei anumite sume (cauza Skorkiewicz contra Poloniei) si statul poate introduce, suspenda sau înceta plata anumitor drepturi prin edictarea unor modificări legislative adecvate (cauza Kechko contra Ucrainei).
Având în vedere cele ce preced si anume nedovedirea susținerilor si jurisprudența CEDO în materie, instanța a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A. C. solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 și al art.3041 din Codul de P. C. admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive așa cum a fost formulată. De asemenea, solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor judecată în fond și în recurs. În motivarea recursului, recurenta a arătat că prin decizia de pensionare nr. 70501, din (...), emisă de C. județeană de pensii C., i-a fost admisă cererea de pensionare, în baza art. 68 alin. 3 din L. nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea. Așa cum a arătat mai sus, decizia de pensionare a fost emisă în temeiul art. 68 din L. nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor cu următorul cuprins: „Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea se poate pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani și beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă are o vechime în funcție de cel puțin 25 de ani. C. vechime în funcție perioada în care personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea a îndeplinit în cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea funcția de: grefier, grefier statistician, grefier documentarist, grefier informatician. grefier arhivar. grefier registrator, grefier dactilograf grefier analist programator, informatician, secretar, secretar ajutor, secretar dactilograf, dactilograf, arhivar, registrator. arhivar-registrator, executor judecătoresc " Prin urmare, pensionarea și stabilirea pensiei de serviciu s-a făcut în condiții de deplină legalitate, în baza unui text de lege. Cu toate acestea, la data de (...). C. județeana de pensii C. i-a comunicat o nouă decizie de pensionare, nr. 70501, din (...), prin care i-a fost stabilit un cuantum al pensiei de numai 704 lei brut, reducându-i-se substanțial pensia de serviciu. cu 1428 lei brut (- deci o diminuare de 66.98 %). C. J. de P. C. a emis la data de 21 iulie 2011 o nouă decizie "privind revizuirea pensiei" prin care i-a stabilit „ o pensie din sistemul public de pensii" în sumă de 704 lei brut, dispunând ca plata „. revizuire" să se facă începând cu 1 august 2011. Prin contestația înregistrată sub nr.(...). pe rolul T. C., subsemnata. Recurentă în contradictoriu cu pârâta intimată a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care sa dispună: - admiterea contestației și anularea deciziei de revizuire a pensiei de serviciu nr. 70501 din 21 iulie 2011 emisă de C. J. de P. C. - menținerea efectelor deciziei de pensionare nr. 7., din 10 februarie 2009 emisă de C. J. de P. C., prin care i-a fost stabilită o pensie de serviciu în cuantum de 2.132 lei (brut) începând cu data de 1 august 2011 și pentru viitor: - obligarea Casei Județene de P. C. la plata pensiei restante. reprezentând diferența dintre pensia de serviciu cuvenită și pensia revizuită, sumă care să fie actualizată în raport de indicele de inflație la data plătii elective a pensiei restante, începând cu data de 1 august 2011 și până la achitarea integrală a pensiei restante: - obligarea Casei Județene de P. C. la plata dobânzii legale aferentă cuantumului pensiei restante reprezentând diferența dintre pensia de serviciu cuvenită și pensia revizuită: Solicită cheltuieli de judecată. În temeiul art. 581 din C. pr. civilă solicită suspendarea de urgență a deciziei de revizuire a pensiei de serviciu nr. 70501 din 21 iulie 2011. În motivarea acțiunii astfel promovate a invocat nelegalitatea deciziei, principiul neretroactivității legii raportat inclusiv la jurisprudența C. C., dar și natura patrimonială a dreptului meu la pensia de serviciu, drept protejat la nivel internațional prin intermediul art.1 din Protocolul nr.1 la C. E. a D. O. Tribunalul Cluj a respins acțiunea formulată într-o motivare lacunară care ignoră în totalitate argumentele de ordin personal expuse de subsemnata recurentă, apreciind că nu a fost încălcat art.1 din Protocolul nr.1 la C. E. a D. O. deoarece dreptul la o prestație de asigurări sociale nu este garantat de C. într-un anumit cuantum și statul poate introduce, suspendă sau înceată plata anumitor drepturi prin edictarea unor modificări legislative adecvate iar L. 1. a fost declarată constituțională iar revizuirea pensiei s-a făcut în baza acesteia. Referitor la încălcarea dreptului de proprietate, instanța de fond a reținut în mod inexact aprecierea recurente potrivit căreia dispozițiile legale în baza cărora s-a dispus revizuirea pensiei contravin practicii C. În realitate i-a motivat contestați a invocând explicit legislația CEDO, practica fiind doar unul dintre argumente. Instanța de fond respinge orice argumentare legata de pensie considerată ca proprietate bazându-se pe faptul că L. 1. a fost declarată constituțională iar CEDO nu impune prin hotărârile sale respectarea cuantumului pensiei odată acordate. Recurenta a mai arătat OUG 59/2011 prevede transformarea pensiilor de serviciu in pensii de asigurări sociale, iar de la (...) trec sub incidenta L. 263/2011 în scopul unificării sistemului de pensii. Din păcate s-a ignorat complet faptul că pensiile aflate în plată nu au la baza întotdeauna principiul contributivității pentru că sunt încă pensionari în viață cărora pensiile li s-au calculat altfel. Acestea cum era și normal au fost acceptate. Singurele care au suferit modificări, în sensul diminuării drastice fiind pensiile de serviciu ( art. 1 alin c-h din OUG 59). Principiul contributivitătii nu poate fi aplicat acolo unde nu au existat contribuții statul fiind cel care s-a angajat să se îngrijească de bătrâni săi. A se cere acum contribuții i se pare cel puțin de neînțeles la fel cum este de neînțeles C. de P. când cu o atitudine relativ binevoitoare a solicitat acte suplimentare prin care să dovedească contribuția la asigurările sociale, când văzându-i vârsta -85 de ani-este absolut sigur că nu mai poate contribui cu nimic. În concluzie sub acest aspect, al dreptului meu de proprietate, hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală după cum o și arăt în cele ce urmează: Potrivit art. l din Protocolul nr.1 la C. E. a D. O. „ Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor."; În jurisprudența C. s-a statuat că noțiunea de bun arc o semnificație autonomă și nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporale: anumite alte drepturi și interese ce constituie active pot să fie considerare „ drepturi de proprietate", deci bunuri. Mai precis de atât în cauza Buchen contra Cehiei din 2002 se arată că noțiunea de "bun" înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce arc o valoare economică, astfel încât dreptul la pensie poate li asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privată. Așadar este îndreptățită înscrierea dreptului meu în domeniul de aplicație al articolului menționat și invocarea lui în motivarea cererii. Pornind din acest punct invocă absența condițiilor privării de proprietate așa cum sunt ele determinare în legislația și jurisprudența C. Partea a doua a art. I din Protocolul nr. l la C. stabilește trei condiții legale în prezența cărora privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a dreptului titularului asupra acelui bun: a) Privarea de proprietate să fie prevăzută de lege. Instanța de fond își întemeiază decizia pe aplicarea necondiționată a L. 1. și OUG 59/2011. Totuși simpla existenței a L. 1. ~și a OUG 59/2011 nu sunt suficiente pentru a justifica privarea de proprietate, acestea trebuie să fie accesibile, precise și mai ales previzibile. Lăsând la o parte accesibilitatea sau precizia nu reușește să identifice nici măcar un element menit să confere previzibilitatea legii. D. de pensionare nr. 1. din (...) a fost emisă în baza legilor aflate atunci în vigoare iar pensia stabilită în cuantum de 2132 lei (brut) beneficia de calificativul „. și nimic nu părea să prevestească relativitatea noțiunii și cu atât mai puțin apariția unei legi care reușind să treacă limita temporală a intrării ei în vigoare tinde să retroactiveze în pofida oricăror principii juridice, de stabilitate socială sau pur și simplu de bun simț. Așadar efectele produse odată cu emiterea primei decizii de pensionare păreau a fi stabilite pentru totdeauna și ca o consecință firească planificarea acțiunilor (cheltuielilor) subsemnatei pe termen mediu și lung a fost determinată de resursele financiare de care știam că pot dispune din moment ce i-au fost acordare printr-o decizie definitivă. În concluzie contestă caracterul previzibil al legii și susține că nu a avut posibilitatea efectivă de a-i reprezenta exigențele pe care aceasta le impune pentru a fi astfel în măsură să prevadă consecințele comportamentului pe care în prezent este obligată să-l adopte. b) Privarea de proprietate să fie impusă de o cauză de utilitate publică . În speța de față instanța ";uită"; că este investită să soluționeze un cât se poate de concret și generalizează fără măcar a-și baza generalizările pe un minim probatoriu. Așadar hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Dacă există sau nu un dezechilibru economic cauzat tocmai de decalajul intre cea mai mare și cea mai mică pensie plătită de stat (iar reducerea cuantumului pensiei reclamantei ar contribui la refacerea echilibrului) apreciază just ca unastfel de argument să fie susținut de date concrete de natură a demonstra revigorarea economiei și înlăturarea pericolului destrămării acordurilor cu organismele financiare internaționale (pe care instanța nici măcar nu le identifică dovedind încă o dată superficialitate în judecarea cererii ). Instanța are datoria să analizeze fiecare cauză în parte și să o judece separat, în niciun caz nu poate pronunța hotărâri sintetice (cum este cea recurată) pentru că în acest fel (dincolo de lipsa de profunzime a judecății pe care o asemenea practică o trădează) s-ar putea spune că se antepronunță vis-a-vis de cererile similare formulate de oricare alți membrii ai categoriilor socio- profesionale la care a făcut referire. În concluzie interesul de utilitate publică, dacă există, nu este dovedit și cu siguranță nu este determinată legătura cauzală între diminuarea pensiei sale și satisfacerea acestui interes. c) Privarea de proprietate să fie conformă normelor de drept internațional. În mod evident instanța de fond consideră și această condiție satisfăcută în pofida numeroaselor inadvertențe pe care le semnalează în motivarea prezentului recurs. Jurisprudența organelor C.i Europene a D. O. a mai adăugat acestor prime trei alte două condiții jurisprudențiale, creații care s-au impus ca fiind absolut necesare în cazul unei privări legale de proprietate: d) Indemnizarea titularului pentru privarea dreptului său. Deși condiția indemnizării proprietarului privat de dreptul său nu este prevăzută textul art. 1 din Protocolului nr.1 la C. jurisprudența CEDO a impus-o astfel începând cu speța Sporrorig el Lonnroth c/Suede a decis în mod constant că „ o privare de proprietate pentru cauză de utilitate publică nu se justifică fără plata unei indemnizări". Temeiul juridic al acestei a patra condiții a fost găsit de Curte în același art. 1 din Protocolul nr. 1 la C., Analizând textul legal în ansamblul său Curtea a statuat că „ în absenta unei îndemnizații art.1 din Protocolul nr.1 n-ar asigura decât o protecție iluzorie și ineficace a dreptului de proprietate, în totală contradicție cu dispozițiile C.i ". Această obligație de indemnizare a proprietarului este o cerință impusă de C. tocmai pentru ca o privare de proprietate să nu înfrângă dispozițiile de protecție instituite de art. l din Protocolul nr. l. Condiția e de natură să compenseze pierderea suferită de titularul dreptului și ca principiu indemnizarea trebuie stabilită și plătită cât mai aproape de momentul privării într-un termen care ar putea li calificat drept rezonabil. În speța de față, legiuitorul nici măcar nu-și pune problema stabilirii unei asemenea indemnizări compensatorii, iar instanța de fond omite cu desăvârșire să se refere la această carentă gravă de natură a scoate din tiparul CEDO privarea de proprietate suferită de recurentă. În concluzie fiind mai mult decât evidentă lipsa oricărei intenții a legiuitorului de a stabili o oarecare indemnizare corespunzătoare principiilor CEDO consideră privarea de proprietate abuzivă fiind săvârșită cu încălcarea flagrantă a art.1 din Protocolul nr.1. Privarea de proprietate să fie proporțională cu scopul avut în vedere prin instituirea ei fără a atinge însăși substanța dreptului de proprietate. Raportând diminuarea pensiei la criteriul proporționalității consacrat de C. - proporționalitate care trebuie să existe între scopul urmărit și mijloacele lui de realizare - nu reușește să identifice acel „just echilibru" care ar trebui să se verifice in urma examenului global al intereselor naționale (ale României) și individuale (ale recurentei ) care probabil era de datoria instanței de fond. După cum a constatat Curtea, în aceeași cauză. Sporrorig el Lonnroth c/Suede (...), limitările aduse dreptului de proprietate al reclamanților de către autoritățile statale au făcut ca acesta să devină precar, cu consecințe asupra valorii bunurilor care formează obiectul acelui drept. Se pune problema dacă în cauza de față a fost sau nu afectata substanța dreptului de proprietate al reclamantei. Curtea a decis ca în cazul în care statul reduce temporar pensia (ceea ce nu e cazul în speța de față) în situații de recesiune economică rapidă, rămâne totuși un corp de principii de la care acestuia îi este interzis să deroge și a considerat esențial să examineze dacă dreptul la securitate socială a fost atins în substanța sa. B) Referitor la încălcarea principiului neretroactivității legii. Principiul neretroactivității legii este consacrat expres în art.15 alin.2 din Constituția României, unde se prevede:";L. dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile". Acest principiu constituțional are caracter imperativ pentru toate ramurile de drept. Îl regăsește în dreptul penal în art. 11 din Codul penal "L. penală nu se aplică faptelor care la data când au fost săvârșite nu erau prevăzute ca infracțiune" dar și în art.1 din Codul Civil.";L. dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă". Acest principiu exprimă deci regula juridică după care o lege se aplică numai situațiilor care se ivesc în practică de la data intrării în vigoare a legii, iar nu situațiilor anterioare, trecutul scapă legii. În situația în care o stare de fapt existentă sub imperiul legii vechi produce efecte care se realizează sub o nouă lege este posibilă apariția unui conflict între cele două legi. Conflictul însă se va soluționa avându-se în vedere un principiu general recunoscut unanim de statele de drept, este vorba despre principiul respectării drepturilor câștigate. În susținerea recursului opune interpretării date de T. o altă decizie a C. C., decizia nr.120/2007. Această hotărâre face referire expresă la intangibilitatea drepturilor câștigate astfel: „În cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câștigate anterior". Evident motivările celor două decizii trebuie coroborate pentru că numai astfel se va găsi o soluție corectă din punct de vedere constituțional. În sprijinul susținerilor reclamantei vine și o a treia decizie a C. C., decizia nr.57/2006 unde se statuează că "orice prevedere nouă poate fi aplicată numai de la data intrării ei în vigoare, pentru a respecta principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin.(2) din Constituție". Prin urmare, faptele creatoare, modificatoare sau extinctive de situații juridice sunt supuse legii în vigoare la data când ele au avut loc, o lege ulterioară neputând să aducă atingere constituirii, modificării sau stingerii situațiilor juridice anterioare. L. nouă nu poate atribui unui fapt (inclusiv juridic) trecut efecte pe care acest fapt nu le putea produce în condițiile legii în vigoare la data realizării sale. Concluzionând, pensiile aflate în plată constituie drepturi legal câștigate și nu pot fi afectate prin revizuire, care prin efectele ei, ar constitui implicit o aplicare retroactivă a legii, orice nouă reglementare aplicându-se numai pentru viitor, adică pensiilor care urmează a fi stabilite prin decizii emise după data intrării în vigoare a L. 119 din 2010. C) Referitor la interzicerea discriminării Potrivit art.14 al C.i Europene a D. O. „ Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără niciodeosebire bazată, în special. pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație";. În prezenta speță discriminarea apare datorită faptului că titularilor dreptului de proprietate (pensionarilor) le-au fost aplicate tratamente distincte în funcție de categoria socio-profesională căreia i-au aparținut anterior pensionării pe de o parte - spre exemplu recalcularea pensiilor militare de stat se realizează după un algoritm cu totul diferit de cel aplicat în cazul grefierilor - iar pe de altă parte există numeroase cazuri în care pensionari proveniți din rândul personalului auxiliar din instanțe și parchete și-au recâștigat pensia. A) Jurisprudența C. C. a) Prin D. nr.20 din (...) Curtea Constituțională a statuat că ,"acordarea pensiei de serviciu nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună" Această constatare, arată Curtea Constituțional se bazează pe specificul activității care, astfel cum a rezultat din analiza dispozițiilor constituționale și legale aplicabile domeniului, impune acestei categorii profesionale obligații și interdicții severe, precum și riscuri sporite, ceea ce justifică în mod obiectiv și rezonabil o diferențiere a regimului juridic de pensionare față de regimul stabilit pentru alți asigurați care nu sunt supuși acelorași exigențe, restricții și riscuri. În mod concret. subliniază Curtea Constituțională, beneficiarii pensiilor de serviciu au infinit mai puține drepturi decât orice alt cetățean obișnuit, lor revenindu-le, concomitent o lungă serie de obligații care nu sunt întâlnite la același cetățean obișnuit. Este vorba de constrângeri și de restrângeri severe, inclusiv ale unor drepturi constituționale, altfel accesibile oricui. b) Prin decizia nr. 46/2002, Curtea Constituțională a reținut, analizând constituționalitatea ordonanței ce prevede suspendarea L. 164/2001 privind pensiile militare de stat că: „ deși prin noua lege se reglementează un nou mod de calcul și de stabilire a pensiilor militare de stat, acest nou mod de calcul se poate aplica doar pensiilor stabilite după data intrării în vigoare a legii";. c) Curtea Constituțională. prin D. nr.375/2005. a statuat că „ Noile reglementări nu pot fi aplicare cu efecte retroactive, respectiv în privința cuantumului pensiilor anterior stabilite, ci numai pentru viitor, începând cu data intrării în vigoare". Prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a reținut că ";deși prin noua lege se reglementează un nou mod de calcul și de stabilire a pensiilor militare de stat, evident, acest nou mod de calcul se poate aplica doar pensiilor stabilite după data intrării în vigoare a legii."; d) De asemenea, Curtea Constituțională, prin decizia nr.57/2006, reiterează în mod explicit și hotărât neretroactivitatea în materia reglementari pensiilor, după cum urmează: „....este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau completa legislația în materia pensiilor și de a stabili data de la care operează recalcularea, însă orice prevedere poate fi aplicată numai de la data intrării sale în vigoare, pentru a respecta principiul neretroactivității legii, consacrat art. 15 alin.2 din Constituție";. B) Jurisprudența instanțelor judecătorești Prin 860 hotărâri instanțele judecătorești naționale s-au pronunțat favorabil în spețe perfect identice cu cea supusă atenției în prezentul dosar. (diferențele privesc doar cuantumul pensiilor, din care deocamdată, 200 au fost irevocabile. În esență în toate aceste dosare (prin care se dispune anularea deciziei de revizuire a pensiei precum și menținerea efectelor deciziei inițiale de pensionare) se dă eficiență dispozițiilor C.i și se constată încălcarea dreptului la proprietate consacrat la nivel național și internațional. C) Jurisprudența C. Europene de justiție. În final, solicita a reține și practica C.E.J. , aceasta statuând că dacă „ prestațiile acordate în temeiul regulamentului vechia sunt mai favorabile decât cele plătite în conformitate cu regulamentul nou acestea nu trebuie să fie reduse";. Având în vedere preeminența dreptului internațional, principiile promovate de C. E. a D. O., normele juridice constituționale dar și această întreagă motivare solicită admiterea recursului formulat. Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele: Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare. Prin art.1 lit. c din L. nr.118/2010, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea au devenit pensii în înțelesul L. nr.19/2010, calculate pe baza principiului contributivității. În aplicarea acestui act normativ, pârâta C. J. de P. C. a emis decizia nr. 70501 din (...) prin care a stabilit în favoarea reclamantei, începând cu data de (...) o pensie de asigurări sociale de 704 lei care înlocuia pensia de serviciu de 2132 lei. În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Înaltei Curți de C. și Justiție și ale C. Europene a D. O. 1) Controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit. adin Constituție. Prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituți onale, în raport c u dispozițiile constituțion ale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată , art. 47 alin. (1) -nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. Curtea Constituțională a pronunțat și D. nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2- 12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituți e raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate. Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. (ex. D. nr.1579/(...)). 2) D. nr.29/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție Soluționând un recurs în interesul legii referitor la aplicarea L. nr.1., Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr.871 și nr.873/2010 cu privire la neretroactivitatea legii și la discrimi nare. „Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiuluineretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit. Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Însă, în jurisprudența C. Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționa te, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată. În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de dr ept c omun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 1 6 din Constituție , iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale. În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C.."; De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C. „În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C. Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată șiînlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat. Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C. Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1.. Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional. Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.). În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un „interes patrimonial"; ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc. Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o „. din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40). Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat. Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr. 1., și urmărește un „scop legitim";, de ut i litate publică , în deplină concordanță cujurisprudența C. Europene a D. O. (de exemplu, C. Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale. Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existen ța „raportului rezonabil de proporționalitate"; a fost sursa practicii neunitare ce a condus lainițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici „. nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva „dreptului la respectarea bunurilor"; (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul „. de proprietate"; (cea de-a doua normă din același text). Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru r eclamantul cauzei, iar nu indicarea une i marje generale a diminuării pen siilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1.. Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de „., în afara statutului de „. (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență. În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere cri terii precum indemn izația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 11 8/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii e chilibrului bugetar) ori pensia medie lu nară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei. Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit „. de dificultate"; pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiționalla C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației). Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. Europene a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de „. în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare). Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. (C. Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată. În raport cu jurisprudența C. Europene a D. O. reiese că stabilirea raportului de propo rționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare."; 3) D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. Europene a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României. „Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55). Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectar ea inegalităților exi stente între diferite le sisteme de pensii. De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în nici un fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor. În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale , dobândite în tem eiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu . În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de j ustificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii . Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari."; Ca urmare, au fost declarate inadmisibile sesizările conexate cu privire la invocata încălcare a dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional la C. Prin aceeași decizia, a fo st amânată analiza încălcării art. 6 și 14 din C. 4. De asemenea, prin decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de 13 noiembrie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețu împotriva României (nr. 45312/11), Curtea E. a D. O. a constatat neîncălcarea de către S. român a dispozițiilor art. 6 și 14 din C., sub aspectul pretinsei jurisprudențe divergente a curților de apel. În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, instanța de recurs va înlătura criticile reclamantei referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 567/2004, ca și la raportul de proporționalitate privit în sens global, adică prin raportare la dispozițiile generice ale legii, iar nu cu privire la situația concretă, specială, a reclamantei. Prin urmare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantei în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „.ul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional . În concret, reclamanta beneficiază de o pensie de asigurări sociale de 7., apropiată ca valoare pensiei medii pentru limită de vârstă cuvenită femeilor în anul 2010 în cuantum de 767 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantei. În speță, raportat la cuantumul pensiei recalculate a reclamantei, nu se conturează o situație excepțională ce ar putea să o expună unor dificultățimateriale insurmontabile și să o lipsească prin urmare de mijloacele de subzistență, raportat la situația comună a pensionarilor din țară și la cheltuielile curente pe care fiecare dintre aceștia trebuie să le suporte lunar. Curtea de A. apreciază că reclamanta nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a încălca raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit. Cât privește invocarea art.17 din C. D. Fundamentale a U.E., Curtea de apel constată că observă că CEJ a declarat că „. C. nu reprezintă un instrument juridic obligatoriu";, fiind calificată în doctrină ca o sursă a principiilor generale ale dreptului comunitar. De altfel, art. 17 alin. 1 din C. instituie dreptul de proprietate: „. persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general";, fiind aplicabile sub acest aspect considerentele ce preced relative la neîncălcarea dreptului de proprietate al reclamantei prin măsura contestată. Sub raportul incidenței art. 45 din Tratatul de la L. se rețin aceleași considerente. În fine, se constată că art. 153 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene prevede că Uniunea susține și completează acțiunea statelor membre în domeniile privind securitatea socială și protecția socială a lucrătorilor, însă conform alin. 4 din același articol dispozițiile adoptate în acest sens „nu aduc atingere dreptului recunoscut statelor membre de a-și defini principiile fundamentale ale sistemului lor de securitate socială și nu trebuie să aducă atingere echilibrului financiar";. Drept urmare, întrucât orice stat membru este pe deplin suveran să își organizeze sistemul de securitate socială, nu se poate reține că pensia de serviciu este un drept câștigat, garantat pentru viitor, în sensul normelor europene. Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1-3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ., va respinge ca nefondat recursul reclamantei. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. C. împotriva sentinței civile nr. 8693 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI D. C. G. G.-L. T. I. T. GREFIER N. N. Red. C.D.G./ dact. V.R. 2 ex. / (...) Jud. fond. P. U.
| ← Decizia civilă nr. 4469/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 865/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
