Decizia civilă nr. 1217/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 1217/R/2012
Ședința publică din data de 6 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta N. I. împotriva sentinței civile nr. 372 din 25 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C., având ca obiect recalculare pensie.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29 februarie 2012, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 372 din 25 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosar nr. (...) s-a respins acțiunea formulată de reclamanta N. I.împotriva pârâtei C. J. DE P. C., având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
Pentru a hotărî astfel s-a reținut că reclamanta a fost beneficiara unei pensii de serviciu stabilită în condițiile L. 223/2007. Prin decizia contestată, emisă de către pârâtă în baza dispozițiilor L., această pensie a fost recalculată stabilindu-i-se o pensie de asigurări sociale.
Conform prevederilor art. 1 din Protocolul nr.1 la C. E. a D. O., orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Reducerea pensiei reclamantei pentru viitor și lipsirea acesteia de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente, reprezintă indiscutabil o ingerință ce a avut ca efect privarea reclamantei de bunul său, adică de pensia de serviciu stabilită în baza Lg.567/2004.
Privarea reclamantei de pensia de serviciu este stabilită prin L. privind stabilire a unor măsuri în domeniul pensiilor și H. nr.737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensiei de serviciu prevăzute la art. 1 literele „c-h"; din L., acte normative accesibile precise și previzibile în sensul jurisprudenței CEDO.
L. 1. a fost adoptată în vederea respectării angajamentelor asumate de R. prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale, acorduri absolut necesare pentru stabilitatea economică a țării, ca o măsură cu caracter excepțional prin care să se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare în anul 2010, apreciindu-se că diminuarea dezechilibrelor existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile creează premisele relansării economice, măsura fiind necesară și pentru menținerea acordurilor cu organismele financiare internaționale.
Transformarea pensiei reclamantei stabilită pe baza legislației anterioară în pensie în înțelesul Lg.19/200 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale au fost determinate de menținerea deficitului bugetar și relansarea economică, de asigurare a sustenabilității financiare a sistemului de pensii publice, de eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice, precum și de eliminarea legilor speciale de pensionare care prevăd criterii diferite mai avantajoase în favoarea anumitor categorii profesionale.
Stabilitatea economică a țării este noțiune care se circumscrie celei de cauză de utilitate publică prevăzute de art. 1 din Protocolul nr.1 la C.
Având în vedere că privarea de pensia de serviciu este prevăzută prin L., o lege clară, accesibilă, precisă și previzibilă și că transformarea pensiei stabilite în baza legislației anterioare este determinată de menținerea stabilității economice a țării, noțiune care se circumscrie cauzei de utilitate publică, instanța apreciază că cererea reclamantei cu privire la încălcarea prevederilor art. 1 din Protocolul nr.1 la C. este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.
P.le de serviciu care s-au bucurat de un regim juridic diferit în raport cu pensiile acordate în sistemul public de pensii sunt compuse din două elemente și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care adunat cu pensia contributivă reflectă cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, iar partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat.
Acest supliment din partea statului a urmărit instituirea unui regim special compensatoriu pentru categoria socio-profesională din care a făcut parte reclamanta și nu are temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie ca element constitutiv al acestuia.
Având în vedere aceste din urmă drepturi de asigurări sociale, legiuitorul are dreptul exclusiv de a dispune în funcție de politica socială și fondurile disponibile asupra acordărilor, asupra cuantumului și asupra condițiilor de acordare.
Deoarece, acordarea pensiilor speciale cu cele două elemente este condiționată de resursele financiare de care dispune statul, de faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă, de caracterul succesiv al prestațiilor, dreptul câștigat reprezintă doar prestațiile realizate până la intrarea în vigoare a L., asupra cărora legiuitorul a intervenit cu respectarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C..
În D. nr.458/(...) Curtea Constituțională a statuat că „ o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior
și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituie sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare";.
Având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale și decizia C. C. cu privire la retroactivitatea legii, instanța apreciază că cererea reclamantei cu privire la anularea deciziei de pensionare, cu motivarea încălcării dreptului câștigat și a principiului neretroactivității legii este nefondată.
Conform prevederilor art. 14 din CEDO, există discriminare atunci când persoane aflate în situații identice sau comparabile se bucură de un tratament preferențial unele față de altele, alin.1 și principiul discriminării presupune aplicarea unui tratament egal tuturor indivizilor care sunt egali în drepturi.
Pentru a se reține încălcarea acestui principiu trebuie întrunite cumulativ următoarele elemente: persoanele plasate în situații analoge sau comparabile în materie beneficiază de un tratament preferențial și această distincție să nu -și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Reclamanta nu se află într-o situație identică sau comparabilă cu cea a unui magistrat pentru a i se aplica un tratament egal cu a acestuia, deoarece magistrații se bucură de un anumit statut conferit de L. 3. statut pe care personalul aeronautic civil navigant nu îl are, astfel încât aprecierea reclamantei cu privire la existența unei asemenea discriminări este nefondată și urmează să fie respinsă.
Pensia stabilită la data acordării a fost calculată conform prevederilor
Lg.1. pentru partea contributivă și conform legii speciale pentru partea necontributivă reprezentând suplimentul acordat de stat, ambele aspecte fiind cunoscute de către reclamantă la data comunicării deciziei de pensionare.
Pensia recalculată prin decizia contestată este conformă cu prevederile art.180 alin. 7 din Lg.1. al cărui cuantum este rezultat din înmulțirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea punctului de pensie, astfel încât aprecierea reclamantei că decizia contestată nu respectă principiul stabilit în acest articol este nefondată și a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta N. I. solicitând admiterea recursului.
În motivare a arătat că a fost privată de un drept constituțional obținut, pensia actuală nu îi garantează un tren decent datorită cheltuielilor mari, medicamente, rate la bancă, nu toate categoriile sociale care au avut și au pensii speciale au fost recalculate, ex. militari magistrați etc.
Consideră că nu a fost respectată Constituția R. referitoare la dreptul de proprietate. În dovedire, s-a depus la dosar acte medicale, contract credit și facturi.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Începând cu data de 1 ianuarie 2008, reclamanta a fost beneficiara unei pensii de serviciu în calitate de urmaș în cuantum brut de 2.392 lei acordată prin decizia nr. 2. emisă în temeiul L. nr. 223/2007.
Prin art.1 lit. g din L. nr. 1., pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă au devenit pensii în înțelesul L. nr.1., calculate pe baza principiului contributivității.
În aplicarea acestui act normativ, pârâta C. J. de P. M. a emis decizia nr.
247219/(...) prin care a stabilit în favoarea reclamantei, începând cu data de 1 septembrie 2010 o pensie de asigurări sociale de 612 lei reprezentând 50% din drepturile care li s-ar fi cuvenit susținătorului.
În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține, în plus față de considerentele expuse de instanța de fond, următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Î. C. de C. și Justiție și ale C. E. a
D. O.:
În ceea ce privește controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit. a din C., prin nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) -neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53
- restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Curtea Constituțională a pronunțat și nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea
"bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. - ex. D. nr.1579/(...).
În ceea ce privește recursul în interesul legii referitor la aplicarea L. nr. 1., Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 29/(...) a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr. 871 și nr. 8. cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, reținând următoarele:
„(…)Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.
Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din
31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în R., potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.
În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din C., iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de aexcepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..(…)";
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.
„(…)În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.
Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.
Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.
Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..
Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.
Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărareadrepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).
În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.
Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr.
1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr.
1., și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, C. W. împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus la inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).
Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecarestatut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..
Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr.
1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C.
Hasani împotriva Croației).
Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. E. a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. (C. Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante auadoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudența C. E. a D. O. reiese că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.(…)";
În ceea ce privește D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D.
O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R., în considerentele acestei hotărâri s-a avut în vedere că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai
2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).
S-a reținut că statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. și S. c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
Cu privire la acest aspect, Curtea E. a D. O. a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. S-a remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.
Având în vedere aceste considerente, Curtea E. a D. O. a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, instanța de recursconstată că soluția primei instanțe este corectă, sens în care va înlătura criticile reclamantei referitoare la încălcarea dreptului de proprietate sau la existența unei discriminări și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu.
În concret, pentru a se putea analiza raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, se impune o analiză a pensiei reclamantei care în calitate de urmaș beneficiază de o pensie de asigurări sociale de 612 lei brut, reprezentând 50% din drepturile pe care le-ar fi avut susținătorul, și care s-ar fi situat peste nivelul pensiei medii pentru limită de vârstă în luna septembrie 2010 în cuantum de 859 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantei.
Mai mult decât atât reclamanta este și beneficiara și unei pensii proprii pentru limită de vârstă în cuantum de 950 lei brut acordată din anul 1997 prin decizia nr. 1., pensie ce a fost repusă în plată începând cu data de (...).
Controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări și analizarea situației reclamantei în raport de circumstanțele particulare invocate în recurs, pentru a determina dacă a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional.
Calitatea de debitor într-un contract de credit, nu reprezintă în sine o împrejurare obiectivă, independentă de conduita reclamantei și având un caracter insurmontabil, de natură a fi asimilat unei obligații imposibil de executat în absența menținerii în plată a pensiei de serviciu, dimpotrivă, existența unui pasiv patrimonial reflectă asumarea voluntară a unei obligații de garanție care este în mod indisolubil legată și de posibilul risc al imposibilității de executare la un moment dat, din diverse motive, a obligației menționate.
În cadrul circumstanțelor obiective cu caracter excepțional reținute de
D. nr. 2. a Î. C. de C. și Justiție, care accentuează efectele diminuării cuantumului pensiei prin aplicarea L. nr.1., în sensul că determină depășirea
„pragului de dificultate";, nu poate fi inclusă o atare împrejurare a garantării sau contractării unui împrumut acordat de o instituție bancară.
Referitor actele cu caracter medical de care se prevalează reclamanta (filele 24 - 26 doar recurs) ar putea fi considerate relevante în stabilirea stării de nevoie în care se află, numai în măsura în care ar reflecta sarcina financiară impusă de diagnosticul atestat, de a cărui gravitate depinde în mod inevitabil și situația cheltuielilor medicale suportate în acest sens.
Or, aceste acte medicale de specialitate - bilet externare, nu atestă caracterul absolut obligatoriu al urmării unui tratament medical de durată pentru ameliorarea, menținerea sau evitarea degradării stării de sănătate a reclamantei, și nici periodicitatea sau durata acestui tratament, nerezultând nici că aceste afecțiuni sunt de o gravitate ce implică o sarcină patrimonială excesivă.
În speță, reclamanta nu a dovedit existența unei situații excepționale ce ar putea să o expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să o lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență.
Pentru aceste considerente se apreciază că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este întemeiat.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamanta N. I. împotriva sentinței civile nr. 372 din 25 ianuarie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
Cu opinie separată în sensuladmiterii recursului
G. C.
GREFIER
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond: P. U.
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Consider că recursul formulat d e reclamanta N. I. este fondat, în ceea ce privește motivele de recurs privind constatarea în cauză a unei încălcări a drepturilor sale garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Trebuie subliniat în acest sens că reclamanta s -a adresat instanței
pentru proteguirea unui drept de secur itate socială, consid erând că pensia sa
specială de urmaș era un „bun";, în sensul jurisprudenței C.E.D.O., pe care
acesta avea speranța legitimă de a -l primi lunar în cuantumul stabilit potrivitdeciziei nr.247219/(...), în temeiul L. nr.223/2007, în calitate de urmaș,
respectiv soție a parașutistului și instructorului de parașutism N. L., ce a avut o vechime efectivă ca personal navigant profesionist - de 24 de ani și un stagiu de cotizare realizat în grupa I-a de muncă de 22 de ani , 9 luni și
11 zile.
În cauză reclamanta invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul său la un "., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale , dar percepția sa certă și, de aici, princip alul său motiv de
nemulțumire și chi ar nelămurire cu p rivire la situația no uă creată în urma
recalculării este, în primul rând, c ă dr ep tul s ău l a pens ie spec ial ă de ur maș
er a un "drep t c âș tig at";, respectiv un drept acordat de o lege în vigoare, prin
decizii administrative ce au rămas definitive și executorii, în temeiul raportului
de muncă pe care l -a avut, și care trebu ia să fie, în consecin ță, plătit acestuia, lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conform L. nr.223/2007.
Î n acest sens, deși doctrina de drept administrativ subliniază că "nimeni
nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative";, voi
analiza în cele ce u rmează situația acestui particular, pentru a înțelege și a aprecia dacă, în urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010, acesta era
sau nu îndreptățit să se bucure în continuare de bunul său.
Astfel, în cadrul jurisprudenței sale, de exemplu în C. W. împotriva
Poloniei (cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.
În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale."; Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C. privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în care protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta, complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecție socială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine și desecuritate și prevăd prestații care trebuie plătite- în urma îndepliniriicondițiilor de eligibilitate- de drept (a se vedea Stec și alții).";
Percepția reclamant ei asupra dreptului său la pensie specia lă de urmaș
serviciu ca fiind un drept câștigat și, de aici, considerarea măsurii de recalculare a acestei pensii - de fapt, astfel cum voi argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat - ca fiind un act abuziv al S., trebuie privită în primul rând, prin
prisma modului în care realitățile istorice privind protecția socială în țara
noastră i -au creat ac estui particular conv ingerea fermă că se poate baza pe un venit din pensie într-un anumit cuantum, legal stabilit, de un act normativ în vigoare.
Astfel, în primul rand, în țara noastră, încă din an ul 1902, toate legilecare au reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care
aceste reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.
Astfel, L. generală de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și
1906, care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare și
unificatoare a sistemului de pensii, a prevăzut, la capitolul ". transitorii";, în art.56 că: "Pensiunile deja constatate și în scrise în virtutea legilor
anterioare, precum și a statutelor căilor ferate, fie că titularii și -au
ex ercitat sau nu drepturile, vor continua să fie servite conform titlurilor
ce posedă cei în drept și cu reținerile ce li se făceau în virtutea legilor anterioare promulgării acestei legi";.
Aceleași dispoziții t ranzitorii privind p ăstrarea drepturilor de pensie
câștigate regăsim și în art.54 din L. g enerală de pensiu ni republicată la data de (...).
De asemenea, L. p entru unificarea asigurărilor sociale din ( ...) a
prevăzut, în art.127 că: "D.le câștigate până la punerea în aplicare a
prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce prive ște pensiunile lor
de bază.";
L. asigurărilor sociale din (...) prevedea, de asemenea, la capitolul ".
transitorii";, în art.319 alin.3, că: "D.le de pensie stabilite potrivit
diferitelor legi de a sigurări sociale pâ nă la punerea în a plicare a legii de
față, se respectă";.
Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul A.lor
S. de S., prevedea că: "Pierd dreptu l la pensie și la aj utor social acele
persoane care, până la 23 august 1944, au desfășurat o activitate
antidemocratică, reacționară, potrivnică intereselor poporului, acei care
au militat și au avut un rol activ în introducerea dictaturii militar -fasciste, precum și acei care manifesta atitudine dușmănoasă fata de regimul democrat-popular";.
Prin L. nr.27/1966 privind pensiile d e asigurări sociale de stat și
pensia suplimentară, s-a prevăzut , la art.76, că: ". sau ajutorul social stabilite pe baza unei decizii rămase definitive nu pot fi anulate decât în
situațiile prevăzute la art.56, și nici revocate."; Situațiile de la art.56 din lege aveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzareainvalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.
Potrivit art.87 din L. nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale
de stat și de asist ență socială, "P.le și ajutoarele soci ale stabilite pînă
la data prezentei legi, se mențin în continuare, atî t timp cît sînt
îndeplinite condițiile în baza cărora au fost acordate.";
L. nr.1. privind sis temul public de pe nsii publice și alte drepturi de
asigurări sociale, prevede a rec alcul are a pens iilor cuven ite conf or m leg isl aț ie i
an ter io are, îns ă, co nf or m art.180 alin .7, "în situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel stabilit în baza
legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos";.
D in an al iz are a aces tor d ispoz iț ii leg ale, r ezul tă c ă recl aman tu l ș i, de al tf el
toț i pens ion ar ii d in R., ave au to ate d atel e c are s ă le f or meze conv in g ere a f er mă
c ă drep tur ile lor d e pens ie, od ată s tab il ite pr in tr -o dec iz ie def in itiv ă, er au
c âș tig ate, pu tând f i c el mul t rec alcul ate pe al te b aze, index ate, majo r ate, f ăr ă a f i
îns ă af ectat cu an tu mu l pens ie i af late în pl ată, as tf el încât, mai mu l t, nu ave au
n ic iun ele men t c are s ă le insp ire un sen time n t de incer titud ine pr iv ind pl ata pe viitor a acestei pensii lunare.
M ai prec is, nu cuno ș te au s ă f i ex is tat î n R. al te c azur i de d iminu are a
cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în urma punerii în aplicare a dispozițiilor unui sistem de reforma re a pensiilor, c ar e, în speț ă, cu atât mai mult, s-a vru t a f i conf or m pr inc ip iilor ech ităț ii.
În al doilea rând, reclamanta a avut în vedere, tot din privit din
perspec tiv ă is tor ic ă, cadrul normativ în care au fost stabilite pensiile
personalului navigant, prin reglementări speciale, încă din anul 1959.
Astfel, Decretul nr.292/1959, prevedea, la art.2 care sunt categoriile de pensii în cadrul asigurărilor sociale de stat, respectiv: de bătrânețe, de invaliditate, pentru merite deosebite, de serviciu, de urmaș.
Potrivit art. 24 alin.1 lit.a) din acest decret, personalul navigantprofesionist din aeronautica civilă,care nu mai îndeplinea nici una din
funcțiile de navigant profesionist în aeronautica, avea dreptul la pensie deserviciu, d ac ă ave a o vech ime în serv ic iu de cel puț in 20 d e an i ș i î mpl in ise vârsta de 50 de ani.
Conf or m al in.3 d in acel aș i ar ticol, în c az ul în c are personalul navigantprofesionist din aeronautica civilă avea o vechime în funcție de cel puțin
20 ani, însă nu avea vârsta de 50 de ani, fiind oprit să mai exercitefuncții de navigant profesionist în aeronautica civilă, avea drept lapensie de serviciu tranzitorie.
De asemenea, toate legile de asigurări sociale de stat ulterioare
(Decretul nr. 416/1953, L. nr. 27/1966, Decretul nr. 215/1977, L. nr.
3/1977, L. nr. 1.) tratează pensiile cuvenite acestei categorii de personal în mod distinct, prin prevederi speciale, derogatorii, stabilind vârste de pensionare obligatorii și stagii complete de cotizare cu mult reduse față de ceilalți salariați, precum și încadrarea în grupa I-a de muncă cu caracter permanent, respectiv condiții speciale de muncă, vechime suplimentară în muncă în raport cu numărul orelor de zbor, de tipul de aeronavă și funcția îndeplinită.
Astfel, conform art.11 din L. nr. 27/1966, personalul navigant
prof esion is t d in aero n au tic a c iv il ă ave a d rep t l a pens ie in tegr al ă pen tru l imita de
v ârs tă l a î mpl in ire a v ârs te i de 50 de an i, d ac ă ave a o vech ime în serv ic iu de cel
puț in 25 de an i, b ărb aț ii ș i 20 de an i, f e me ile, în c al itate de pe rson al n av ig an t.
Conf or m al in.3 d in acel aș i ar ticol, pers on alul n av ig an t pr of es ion is t d in
aeron au tic a c iv il ă c are ave a vech ime a ceru tă în munc ă, în ace as tă c al itate,
ceru tă pen tru acord are a pens ie i in tegr ale pen tru l imita de v ârs tă, d ar nu a
î mpl in it v ârs ta de 50 de an i ș i er a opr it d e org anele co mpe ten te s ă mai exerc ite
f uncții l a bordul aer on avelor, deo arece n u mai corespunde d in punc t de vedere psihofizic, avea drept la o pensie tranzitorie.
Potrivit art.1 și art.2 alin.2 lit.e) din Decretul nr.215/1977, având în
vedere condițiile, complexitatea, solicitarea mai mare și importanța
muncii, au fost în cadrate în grupa I de muncă, cu car acter permanent,
locurile de muncă ale personalului navigant din aviația civilă care
realizează numărul de ore de zbor minim prevăzut, pe diferite tipuri de
aeronave și funcția îndeplinită, în anexa nr.1.
Conform acestei anexe, pentru personalul navigant din aviația
civilă, la stabilirea pensiei se lua în calcul, pentru fiecare an lucrat în
grupa I de muncă, câte 2 ani.
De asemenea, art. 17 din L. nr.3/19 77, prevedea că personalului
navigant din aviația civilă care avea o vechime în muncă de cel puțin 25
de ani, bărbații și 20 de ani, femeile, la stabilirea pensiei i se lua în calcul o vechime suplimentară potrivit legii, în raport cu numărul orelor
de zbor, de tipul de aeronavă și funcția îndeplinită.
Pe această bază, personalul navigant avea dreptul, l a cerere, să fie pensionat la împlinirea vârstei de 50 de ani.
Personalul navigant care nu avea vechimea în muncă prevăzută de
alin.1 avea dreptul să i se ia în calcul vechimea suplimentară stabilită potrivit legii. În aceste cazuri nu se reducea limita vârstei de pensionare.
În al treilea rând, reclamanta a avut în vedere, în formarea convingerii
s ale c ă pens ia spec ial ă de ur maș es te u n drep t c âș tig at, f ap tul c ă, atât la data
adoptării L. nr.1., a H. nr.737/201 0, cât și la data emiterii deciziei
administrative nr.2., de „. a pensiei sale din data de 0(...), dispozițiile L. nr. 223/2007 privind această categorie de pensie erau în vigoare, fiind
abrogate abia după jumătate de an de la data intrării în vigoare a L. nr.1., respectiv la data de (...).
Pr ac tic, ne abrog ând pr in L. nr.1., aces te d ispoz iț ii ale L. pr iv ind s tatu tul personalului aeronautic civil, chiar legiuitorul a recunoscut beneficiarilor
acestor pensii un drept câștigat, cel care le conferea statutul de
pensionar din serviciul aeronautic civil, respectiv de urmaș al unei persoane ce avut acest statut, cons ide r ând c ă, în aces t f el, măsur a lu ată v a
ap ăre a do ar c a o re ducere pr in rec alcul are a cu an tu mulu i p ens ie i, de ter min ată
de in teresul publ ic, ș i nu c a o af ectare su bs tanț ial ă ș i irevoc ab il ă/per manen tă a
drep tulu i aces tor a, în sensul el imin ăr ii pe ns iilor spec iale.
În acest context, recurenta-reclamantă a suferit, prin decizia nr.
nr.247219/0(...), o ingerință esențială în drepturile sale, nu numai prin diminuarea cuantumului pensiei sale, ci, mai ales prin pierderea
calității, a statutu lui de pensionar î n condițiile L. nr.2 23/2007, cu atât
mai mult cu cât acest act normativ, în baza căruia i s -a recunoscut acest drept, prin decizia nr. 247219/(...) , era în vigoare.
Trebuie remarcat, în acest sens, că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.
Observând că prevederile L. nr.223/2007, în baza cărora i s-a stabilitpensia specială, nu au fost abrogate prin dispozițiile L. nr.1., recurenta, în mod justificat, se prevalează de statutul său de urmaș al unei persoane ce a avut calitatea de personalul din serviciul aeronautic civil, pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la pensie, ci și la data recalculării pensiei sale, pe data de 0(...).
În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede,sub titulatura ";ev itar e a p ar alel is melor";, că:
„În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorașireglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativori în două sau mai multe acte normative.
În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fieprin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";
De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într- un singur act normativ.
Potrivit disp.art.17 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată, „Învederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte decontradictorialitate cu reglementarea preconizată.";
Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din L. nr.24/2000, ceprevede că: „În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";
Prezumția că anumite norme au făcut obiectul modificării,
completării sau ab rogării lor implicit e es te pos ib il ă, conf or m art.67 alin.1
din aceeași lege, doar în cazuri d eosebite, în care la elaborarea și
adoptarea unei re glementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, îns ă în speț ă nu ne pu te m af la în preze nț a unu i ase mene a caz, deoarece la adoptarea L. nr.1., legiuitorul a avut în vedere tocmai categoriile
de perso ane c are benef ic iaz ă de pen s ii în te me iul unor leg i spec iale, ac te
nor mative pr in tre c ar e se af lă ș i L. nr.223 /2007.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în cauze recente, respectiv C. F. M. și A. G. S. contra R., în cereri ce priveau măsuri luate de către S. Român în aceeași perioadă, respectiv prin L. nr.118/2010, în sensul diminuării salariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că: „Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.";
Dacă în ceea ce privește măsura dispusă prin L. nr.118/2010, Curtea
EDO a reținut că nu ne aflam în situația prezentată mai sus, considerând că pentru lunile iulie-d ecembrie 2010 sala riul reclamanților er a cel stabilit prin
această lege, aceasta fiind considerată legea în vigoare, nu aceeași este situația
în speță, în care L. nr.1. nu a prevăzut doar reducerea pens iilor de serviciu cu
un anumit procent, ci a anulat practic dispozițiile L. nr.223/2007, lege în
vigoare, eliminând dreptul reclamantei la pensie specială de urmaș, la statutul
de pensionar în sis temul acestei legi, c u toate drepturile af erente, actuale și viitoare.
În speță, decizia contestată, nr.247219/0(...), prin care a fost stabilităreclamantei o pensie de 612 lei, a fost emisă în temeiul L. nr. 1. care, la art. 1 lit.g), prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit
prevederilor legilor cu caracter speci al, cuvenite sau a flate în plată ";, se calculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumuluifiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1..
Chiar prin textul art. 3 din L. nr. 1., legiuitorul precizează că aceste
pensii speciale sunt prevăzute de lege, fiind ". potrivit prevederilor legilor cu
caracter special"; și sunt „cuvenite";.
Consider că primează în cauză sublinierea unor aspecte particulare ale pensiilor de serviciu ale personal ului aeronautic na vigant din aviația
civilă, care, în lipsă de practică judiciară neunitară la data pronunțării
deciziei nr.2. a Î. C . de C. și Justiție , nici nu au putut fi analizate în cadrul acestui recurs în interesul legii.
În acest sens, chiar din considerentele acestei decizii, se reține că reprezentantul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reliefat că, având în vedere faptul că jurisprudența neunitară atașată recursului în interesul legii vizează în majoritatea covârșitoare litigii generate de aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1., s- ar impune chiar amânarea judecării recursului în interesul legii, pentru a fi verificată jurisprudența la nivelul curților de apel, în vederea identificării și depunerii la dosar a hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate și litigii generate de aplicarea celorlalte dispoziții ale art.1 din legea respectivă.
Aces te aspec te spec if ice, d ar de o deoseb ită imp or ta nț ă, în cerce tare a
inger ințe i S. în drep tul recl aman te i, sun t ur măto arele :
I. pensia de serviciu stabilită în temei ul art. 48 din L. nr. 223/2007
pr iv ind s tatu tul person alulu i aeron au tic c iv il n av ig an t d in av iaț ia c iv il ă d in R., era un drept de securitate socială pe care legea l -a acordat reclamantei,
având în vedere necesitatea protejării membrilor familiei personalului
aeronautic civil navigant, cu luare în considerare a condițiilor speciale
de muncă existent e în mediul aerian , în care și -a desfă șurat ac tivitatea
susținătorul acestora, ce sunt specificate la art. 31 și 42 din lege,
respectiv: suprasolicitarea psihică și nervoasă, stresul, zgomotul intens
și de lungă durată, pericolul, nocivitățile, radiațiile și radiațiile
cosmice, substanțele chimice tox ice, accelerațiile și vibrațiile .
Aceste condiții ca re, de -a lungul timpului, au fost considerate ca
fiind foarte vătămătoare, grele și periculoase, iar în prezent, speciale, în
care și -a desfășurat munca soțul reclamantei timp de 24 de ani, au fost recunoscute, astfe l cum am menți onat anterior, de toate legile de
asigurări sociale din țara noastră, aceasta fiind și motivația care a stat la
baza inițiativei legislative din anul 2007, de reluare a vechilor
reglementări privind acordarea pensiei de serviciu, respectiv a pensiei
pentru urmașii persoanelor ce au avut calitatea de personal navigant în
aviația civilă.
II. Riscurile sociale acoperite prin acest drept de securitate socială
au fost riscurile a ctivității de perso nal aeronautic, cu toate solicitările,
riscurile, privațiunile,responsabilitățile aferente, precum și pierderile de
venituri ale membrilor familiei, în cazul decesului susținătorului acestora,
care făcea parte din această categorie de personal.
III. În cauză, ingerința în dreptul recurentei la pensie este unaesențială, având în vedere atât faptul că tipul de prestație de care beneficia
aceasta, pensia specială de urmaș, a fost asimilată de către normele
comunitare noțiunii de „., cât și faptul că perioada de 2 ani, în care a beneficiat de acest drept, precum și lipsa absolută de previzibilitate a
măsurii luate, au f ost de natură a cre a convingerea ferm ă a reclamantei
că se poate baza pe un anumit venit lunar, cu acest titlu.
IV. Instanțele de contencios administrativ, sesizate cu suspendarea executării și anularea H. nr.737/2010 privind metodologia de
recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art.1 lit.c -h
din L. nr.1., au pronunțat hotărâri de suspendare a executării acestei
hotărâri și de anulare a acestui act normativ, hotă râri cu efect erga
omnes, constatând cauze de aparență de nelegalitate, respectiv de
nelegalitate a dispozițiilor acestui act normativ în b aza căruia a fost
emisă decizia contestată în cauză.
V. În cauză nu se poate reține că recurenta „cumula"; două tipuri
de pensii, respectiv pensia din sistemul public de asigurări sociale și cea
plătită din bugetul de stat, ci beneficia de un unic drept de pensie, cel la pensie de serviciu.
Astfel, în cazul personalului aeronautic civil, deși, potrivit art.46 alin.1 din L. nr. 223/2007, odată cu stabilirea cuantumului pensiei de serviciu se
stabilește și pensia pentru limită de vârstă din sistemul public,acordată personalului aeronautic civil navigant profesionist conform legii nr.1., iar potrivit alin. 2 al aceluiași art icol, doar în cazul în care cuantumul pensiei de serviciu calculat conform acestei legi este mai mic decât cel al pensiei
din sistemul public, se acordă cuantumul cel mai avantajos, același regim avându-l și pensia specială de urmaș.
I.Argumentarea primului aspect specific al "recalculării"; pensiei
speciale de urmaș a reclamantei.
Chiar prin E. de motive a inițiatorilor L. nr.223/2007 s-au reținut
următoarele:
"Legislația română cu privire la statutul personalului aeronautic
navigant din Aviația civilă ar trebui s ă se adapteze celei internaționale în
domeniu și să aib ă în vedere respo nsabilitatea, valoarea, multitudinea
factorilor de risc, complex itatea acestei categorii de elită, alături de
mediul aerian în care își desfășoară activitatea și efectele noci ve asupra
organismului uman.";
S-a mai arătat că desfășurarea activității aeronautice de zbor se face sub incidența: A. factorilor externi: chimici (lipsa de oxigen, lipsa de umiditate), fizico-mecanici (temperatură, presiune, radiații ultraviolete, undele de înaltă frecvență, radiațiile cosmice, zgomotul, încărcarea electrostatică a organismului), forțele turbulente (vibrațiile, zgomotul), factori de deplasare
geografică ( desincronizările de ritm biologic, modificările de metabolism); B.factorilor umani: claustrarea, volumul de muncă ridicat pe unitate de timp,influența condițiilor meteo asupra factorului decizional, situații critice în timpul zborului.
"Ca efect al activității de zbor, personalul aeronautic navigant profesionist, prin programul variat de curse de zi și de noapte pe care le
execută, își deregle ază metabolismul și ritmul biologic f ață de cel al unui
om obișnuit, fiind ob ligat să -și impună or e de somn și de mas ă într -o puternică
contradicție cu normalul biologic.
Riscul la nivelul activități i de zbor este cel mai mare producător de
stres, deoarece pilotul, ca urmare a stimulilor cerebrali, este obligat să
decidă în numai câteva secunde, cu implicații directe penale și materiale.
Desfășurarea activității la bordul avioanelor presupune factori
permanenți de ri sc și responsabili tate și fac îndre ptățită așezarea categoriei de personal aeronautic civil navigant într-o grupă specială de
muncă, cu salarizare specială și nivel de pensie coresp unzător, care să
recunoască acești factori: risc de via ță; risc de acciden te; risc penal și financiar; risc familial; risc sporit în expunerea la boli profesionale, cu
precădere la cance r - în acest sens ex istă materiale, studii de detaliu,
statistici, cercetări de specialitate efe ctuate de specialișt i în domeniu, din
care rezultă spera nța limitată de vi ață a personalului aeronautic civil
navigant, atât în timpul desfășurării activității, cât și după pensionare .
Studiul dozimetric a l radiațiilor pe timpu l zborului efectuat d e organisme
internaționale de profil (cum a fost cel prezentat la C. I. de la F. din 1994) a
concluzionat că "nivelul radiațiilor crește dramatic o dată cu altitudinea,
nivelul acestora se dublează la fiecare 1500 m altitudine, astfel, zborurile frecvente la altitudini mari (11000-12000 m) reprezintă un risc foarte ridicat,
deoarece, au arătat specialiștii, mortalitatea în rândul personalului aeronautic civil navigant profesionist a crescut în ultimii ani cu 32%
datorită cancerului de stomac, testicu lar, la creier, cu p recădere în urma iradierii.
Categoria de personal aeronautic civil navigant profesionist nu
poate fi asimiliată și este inconfundabilă față de alte profesii terestre. Ea
se deosebește esențial de toate activitățile terestre prin faptul că se
derulează: într -un spațiu tridimensio nal; într-o continu ă criză de timp; într-o ambianță severă, adesea incompatibilă cu însăși viața.";
"Astfel, s -a constatat că în primii 5 ani după ieșirea la pensie, rata
îmbolnăvirilor grave atinge 90%, iar cea a mortalității depășește 40%.
Aceste studii reliefează efectele no cive asupra organ ismului uman a
factorilor prezentați, generatori de boli profesionale specifice.";
În consecință, s -a considerat că: „este necesară o reglementare
legală privind statu tul personalului ae ronautic navigant profesionist, care
să legifereze cu caracter permanent obligațiile, răspunderile, drepturile,
condițiile de ieșire la pensie și modul de calcul al acesteia, pentru
categoria de personal aeronautic civil navigant profesionist.";
Prin avizul înregistrat sub nr.999/(...) la Senatul R., C. L. a avizat favorabil propunerea legislativă, reținând că: "Prezenta propunere legislativă are ca obiect reglementarea statutului personalului aeronautic civil navigant
profesionist din Avi ația Civilă din R., considerat ca o c ategorie specială ,
datorită calităților și pregătirii polivalente, exigențelor de selecție foarte
ridicate, creșterii rolului acestui personal în scopul transportului pasagerilor în
condiții de maximă siguranță, factorilor externi și umani care produc efecte nocive asupra organismului uman și factorilor permanenți de risc și
responsabilitate.";
Nu se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în
ceea ce privește st atutul categoriei d e personal din care făcea parte soțul
reclamantei, care să transforme aceste dr epturi, în doar câțiva ani de la
consacrarea lor leg islativă, în pensii i nechitabile în ansa mblul sistemului de pensii.
Practic, se constată că raționamentele avute în vedere la data stabilirii
pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea
Constituțională de-a lungul anilor, ace asta apreciind că drepturile stabilite
prin actele normative speciale nu reprezintă privilegii, ci doar
compensații parțiale ale inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale (decizia nr. 20/(...)), se mențin neschimbate și în prezent.
Se mai reține în ace st sens că, tot Curt ea Constituțională , prin decizianr.279/2006, analizând sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor
privind pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu
contravin prevederilor constituționale întrucât, „…nici o prevedere din C. nu impune uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru
deputați și senatori, ci și pentru alte categorii socioprofesionale, cum sunt
magistrații, cadrele milit are, diplomații și alte categorii - s-au stabilit, prin legi speciale, sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. D., în toate
aceste cazuri, nu este contrară prev ederilor art.16 din C. și se justifică
prin specificitatea activității acestei cat egorii socioprofesionale.";
III. Argumente în sensul că măsu ra dispusă a ad us atingere
dreptului reclamantei la pensie specială de urmaș, calificat de dreptul
comunitar ca un „. de remunerație"; și privind lipsa absolută de
previzibilitate a acestei „recalcu lări";.
Prin ho tăr âre a d in (...) în c auz a C -262/88, Barber vs.Royal Exchange
Assurance Group, Curtea de Justiție a C. E. a decis că toate formele de
pensie ocupaționa lă constituie un element de remu nerație în sensul art.141 din Tratat.
Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere l a adop tar e a D. 9. a C.din (...), de modificare a D. 8. pr iv in d apl ic are a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de
tr atame n t în tre b ărb aț i ș i f e me i în c adru l reg imur ilor prof esio n ale de secur itate
soc ial ă, as tf el cu m re zul tă d in pre amb ul ul acestui act comunitar.
În conf or mitate cu ho tăr âr ile pronunț ate d e Cur te a de Jus tiț ie în c auz a C -
7/93, Bes tuur v an he t Alge meen burge rl ijk pens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în cauza C-351/00, P ir kko N ie mi, u n s is te m de p ens ie pen tru f uncțion ar i in tr ă în domen iul de apl ic are al pr inc ip iulu i eg al ităț ii de re muner are, î n cond iț iile în care
sistemul de pensii se referă la o anumită categorie de lucrători,
prestațiile se plătesc în baza relației acestora de munc ă cu angajatorul public, în cadrul unui sistem ce face parte din sistemul general prevăzut
de lege, iar prestațiile depind în mod direct de vechimea în muncă
realizată și sunt calculate pe baza ultimului salariu al funcționarului.
Aceste statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea D. 2. a
P. E. ș i a C. d in (...), as tf el cu m rezul tă d in pre ambulul aces tu i ac t co mun itar.
Des igur aces te a sun t nor me co mun itare pr iv ind eg al itate a de re muner aț ie
în tre f e me i ș i b ărb aț i în mater ie de înc adr are în munc ă ș i de munc ă, d ar cons ider
c ă trebuie reținută c alificarea, garanțiile și implicit, recunoașterea ca
drept sui generis, izvorând din raporturile de muncă sau de serviciu, pe
care Curtea de Justiție a C. E. o acordă drepturilor beneficiarilor unor
asemenea forme de prestații de securitate socială , asimil ându-le
noțiunii de remunerație, apreciindu -le ca fiind plătite în baza relației de
muncă al acestor lucrători cu angajatorul public, drepturile de pensie
av ând c a te me i d ispoz iț iile leg ale ce regle men te az ă ch iar aces te r apor tur i juridice.
Mai trebuie reținut faptul că R., în calitate de stat membru al Uniunii
E., a avut obligația implementării, până la data de 30 se ptembrie 2007, a
D. nr.8.. În acest context, în cadrul consultărilor desfășurate între
experții C. E. și reprezentanții instituțiilor române c are se încadrează în sistemele de pensii speciale, schemele de pensionare ale militarilor,
magistraților, personalului auxiliar de specialitate, ș.a., au fost
considerate ca fiind scheme ocupaționale de către reprezentanții C. E. ,în sensul directivei amintite.
De al tf el, ș i Cur te a E. a D. O., pr in hot ărârea pronunțată la data de
(...), în cauza Lombardo contra Italiei, a dec is, în leg ătur ă cu o contestație
inițiată de un judecător cu privire la pensia pe care era îndreptățit prin
lege să o primească, că statul, "în îndeplinirea acestei obligații nu face
uz de puterea sa discreționară și poate fi comparat, în această privință cu un angajator privat, parte într-un contract de muncă guvernat de
dreptul privat.";
Î n consecință, coroborând cele statuate de către Curtea de Justiție de la
L. cu cele reținute de Curtea E. a D. O. în această cauză, dar și în C. F. M. și A.
G. S. contra R., rez ultă că dreptul la pensie specială de urmaș era datorat
recurentei în temeiul raporturilor de muncă pe care le -a avu t soțul ace steia, în calitatea acestuia de personal navigant, po tr iv it d ispoz iț iilo r L. nr.223/2007, care erau în vigoare și la data emiterii deciziei administrative de recalculare,
astfel încât obliga ția S. trebuia înd eplinită astfel cu m aceasta a fost
asumată, respectiv ca orice ". de rem unerație";, iar această obligație nu
poate fi considerată ca fiind executat ă, potrivit principiilor generale ale dreptului civil, decât prin îndeplinirea întocmai a acesteia, nu prin plataunei pensii datorate potrivit principiului solidarității sociale, oricărui asigurat în sistemul public de pensii, în temeiul L. nr.1., în temeiul raporturilor de
asigurări sociale.
De altfel, prin E. de motive a inițiatori lor L. nr.223/2007 s-a reținut,
că, datorită specificului activității, persona lul aeronautic civil navigant nu
poate avea o viață de familie obișnuită și nu poate participa la o viață
socială normală.
De asemenea, s-a mai constatat c ă: „Efectele tuturo r factorilor
menționați, se cumulează în decursul anilor de zbor, astfel că uzura
acumulată este ex trem de ridicată, capacitatea organismului de
recuperare fiind d iminuată corespun zător anilor biolog ici, iar numărul
celor care reușesc să ajungă la anii de pensie este diminuat, speranța de
viață după pensionare este dramatic scăzută, me dia fiind între 56-58 deani.";
Î n aceste condiții, legiuitorul român a considerat că se impune și
protejarea membrilor familiei acestei categorii de pers onal, care suportă
deopotrivă neajunsurile specifice profesiei, fiind absolut necesară și protejarea urmașilor personalului navigant profesionist din aviația civilă, pentru
acoperirea riscurilor de natură psihologică și economică cărora aceștia sunt
expuși în cazul de cesului susținătorului lor, prin acord area unei pensii
speciale de urmaș, care, din punct de vedere material și moral, să le asigure,
cel puțin în parte, un nivel comparabil de trai cu cel avut în perioada
anterioară.
Î n acest sens, trebuie subliniat în cauză că reclamanta, ce a fost
căsătorită timp de 31 de ani cu o persoană ce a avut această deosebit de
riscantă profesie, era îndreptățită la o b ătrânețe sigură, fără lipsuri materiale ,astfel încât pensia specială de urmaș ce a fost acordată acesteia, în sumă de
2392 lei, nu poate fi considerată ca fiind inechitabilă în cadrul sistemului de pensii.
Faptul că reclamanta beneficia anterior apariției L. nr.223/2007,
respectiv din anul 1997, de o pensie de asigurări sociale de stat, ce a fost
suspendată în anul 2008, pentru a putea beneficia de pensia specială de
urmaș, nu prezintă nicio relevanță în speță , fiind vorba despre două
categorii de drepturi distincte, în ceea ce privește natura acestora.
Practic, pentru munca prestată, personalului navigant i s -au recunoscut, prin L. nr.223/2007, o serie de drepturi cu caracter de
remunerație, printre c are plata salariului și a altor drepturi, în timpul
activității propriu -zise, dar și plata, după încetarea raporturilor de
muncă, fie a pens iei de serviciu, fie a pensiei de urma ș pentru soția și copiii acestuia. Ac estor drepturi le c orespunde obligați a corelativă a S.,
ca angajator, prin diferitele sale instituții publice, să le plătească, astfel cum acestea au fost reglementate.
Faptul că tot S. era cel care treb uia să plătească atât pensia
specială de urmaș, ca element de remunerație, în calitate de an gajator,
în temeiul raporturilor de muncă avute cu soțul reclamantei, cât și o
pensie de asigurări sociale de stat, în calitate de asigurător, în temeiul raporturilor de asigurare avute cu reclamanta a condus practic, în
speță, la confuziunea celor două dr epturi și în final, la înlocuirea dreptului reclamantei dobândit în anul 2008, cu un alt drept, neputând
constitui o executare a obligației asumate prin legea specială.
Potrivit disp.art.8 din Codul munc ii, raporturile de muncă se
bazează pe princi piul con sensualită ții și al bunei -cre dințe. În cauză,
soțul reclamantei și -a executat cu bună -credință toate obligațiile sale
decurgând din raporturile de muncă, mai ales cea privind prestarea
muncii, în condițiile grele menționate anterior, care, posibil, au avut
drept consecință și dece sul acestuia la vârsta de doar 61 ani. În
consecință, S. are obligația de a -și executa, cu bun ă -credință, toate
îndatoririle asumate prin L. nr.223/2007, deci să plătească reclamantei,
tocmai în temeiul raportului de muncă pe care l-a avut soțul acesteia, în
calitate de person al navigant cu o ve chime de 24 de ani , pensia specială
de urmaș, astfel c um a înțeles să o reglementeze prin legea organică,
prin dispoziții leg ale mai favorabile apărute după data pensionării sale în sistemul asigurărilor sociale de stat.
Se mai reține că reclamanta avea deja dobândit un drept la pensie de
asigurări sociale de stat, care, fiind însă în cuantum mai redus, a optat,
începând cu anul 2008 și i -a fost pl ătită o altă catego rie de pensie, cea specială, prevăzută de o lege ce a urmărit o recunoaștere a statutului pe care l- a avut soțul său.
Practic, începând cu anul 2008, reclamanta îndepline a condițiile
pentru două categorii de drepturi , prev ăzu te, amb ele, de leg i în v igo are ch iar
ș i l a d ata rec alcul ăr ii d in 2010, respec tiv un drept decurgând din raporturile
de muncă pe care le-a avu t soțul ac es te ia ș i un drept decurgând din
raporturile de asigurări sociale , drepturi distincte.
Din acest punct de vedere este lesne de observat că, pentru a-și obține pensia de asigurări sociale de stat, stabilită deja din anul 1997 , reclamanta nu mai avea nevoie de nicio recunoaștere din partea statului, respectiv de o recalculare a acestei pensii, aceasta fiind deja recalculată
potrivit „algoritmului de calcul prevăzut de L. nr.1.";, astfel încât, o
asemenea ingerință în ceea ce privește dreptul său la această categorie de
pensie apare ca fiind lipsită de cerința esențială a necesității ce trebuie să guverneze orice act administrativ.
Aceasta demonstrează odată în plus fa ptul că, prin măsura de
recalculare a pensiei reclamantei potrivit „algoritmului de calcul
prevăzut de L. nr.1."; , s-a dorit și s -a ajuns de fapt la afectarea unui alt
drept, al unei alte categorii de pensie recunoscute de o lege specială
aceleiași persoane, cea specială de urmaș, în sensul eliminării acesteia.
Consider că în speță sunt aplicabile, din acest punct de vedere,
principiile generale ce guvernează executarea oblig ațiilor civile, și anume:
Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care intimata-pârâtă trebuia să își execute obligația, conform căruia creditorul are dreptul de a
obține de la debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neex ecutare
totală sau parțială, sau în caz de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul are dreptul la despăgubiri.
De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia
„creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela care i se
datorește, chiar dacă valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";
Interesul recurentei este, în speță, a cela de a obține obiectul
specific și ex act avut în vedere la nașterea raporturilor juridice dintre
părți.
În ceea ce privește noul Codul civil, se reține că, potrivit art.1481, în cazul obligației de rezultat, debitoru l este ținut să pro cure creditorului rezultatul promis.
Conform art.1350 alin.1 din Codul civil actual, orice persoană
trebuie să își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.
Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că obiectul obligației este prestația
la care se angajează debitorul.
Potrivit art.1270 din același cod, c ontractul valabil î ncheiat are
putere de lege între părțile contractante.
Art.1272 Cod civil, prevede că un cont ract valabil încheiat obligă nu
numai la ceea ce este ex pres stipulat, dar și la toate urmările pe care practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau
contractului, după natura lui.
De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei speciale de urmaș ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost prevăzute a fi plătite în totalita te din bugetul asig urărilor sociale de stat, prin legile ce le-au reglementat, ci, în cea mai mare parte, din bugetul S.,
ce apare în acest raport obligațional ca angajator sui generis.
Av ând în vedere cele reț inu te de c ătre C ur te a E. a D. O. în C. F. M. și A. G.
S. con tr a R. ș i lu ând în cons ider are d isp. ar t.162 al in.2 d in Codul munc ii republicat, S., în cadrul marjei sale de apreciere, avea posibilitatea, cu
respec tare a cond iț iil or leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț ion al ităț ii, s ă ia, pr in lege,
măs ur i de d imin u ar e a pens ie i de serv ic iu, pe per io ad a cr ize i econo mice, as tf el cum a procedat, în calitate de angajator sui generis, prin L. nr.118/2010, dar nu
s ă el imin e, pr in L. nr .1., drep tul l a pens ie spec ial ă de ur maș ș i s ă -l înlocu iasc ă,
în f az a execu tăr ii obl ig aț ie i, cu un al t drep t, de as igur ăr i soc ial e de s tat.
Ace as ta pen tru c ă, as tf el cu m a reț inu t C ur te a E. a D. O. în C. F. M. ș i A. G.
S. con tr a R., atu nc i c ând o d ispoz iț ie leg al ă es te în v igo ar e ș i prevede pl ata anumitor benef ic ii, iar cond iț iile s tipul ate sun t respec tate, au tor ităț ile nu po t refuza în mod deliberat plata acestora.
Având în vedere faptul că dreptul la pensie de serviciu își are
izvorul în contractul individual de m uncă al soțului rec lamantei, în timp
ce dreptul la pensia de asigurări sociale, își are izvorul în contractul de
asigurare socială, consider că recurenta în niciun caz nu putea fi lipsită de dreptul la pensie specială recuno scut de o lege în vi goare și, cu atât mai mult, nu se putea ajunge la acea stă finalitate, prin dispozițiile unei
legi organice, dar din domeniul asigurărilor sociale.
Prin urmare, reclamanta nu putea fi privată de dreptul la pensie
specială de urma ș, obținută în te meiul art.48 din L. nr.223/2007, respectiv la pensie calculată potriv it acestei legi at ât la momentul
cererii de înscri ere la pensie d e serviciu, cât și, ulterior, prin actualizare.
Conform acestui arti col, la decesul titula rului pensiei de serv iciu, soțul/.
și copiii acestuia b eneficiază de pensie de urmaș, în cond ițiile prevăzute de
legislația privind sistemul public de pen sii și alte drepturi d e asigurări sociale,
iar aceasta se calculează din pensia de serviciu a titularului, aflată în plată sau
la care ar fi avut dreptul în condițiile acestei legi, dacă ace asta este mai
avantajoasă decât pensia stabilită sau cuvenită în sistemul public.
Mai trebuie subliniată, în aceste sens, și lipsa absolută de
previzibilitate a măsurii ce a afectat în mod substanțial dreptul recurentului la pensie de serviciu, ce rezultă cu deosebită claritate din prevederile art. 12 ale O. nr. 1/2010, adoptate cu doar câteva luni înainte
de intrarea în vigoare a L. nr. 1., în aceeași perioadă de criză economică, după
adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr. 330/2009.
Acest articol prevede că: „ În anul 20 10, măsurile prev ăzute de L.
cadru nr. 330/2009 și de prezenta ordonanță de urgență referitoare lareîncadrarea și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de
stat și pensiilor de serviciu aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/. acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.
După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele , plățilecompensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în
funcție de nivelul și structura bazei de calcul în vigoare la data de (...), fără a fi
afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.";
Mai trebuie amintit aici și faptul că un sistem de reformare ce a afectat atât de radical drepturile reclamantei nu a fost însoțit de o perioadă de
tranziție corespunzătoare, care să permită, în condiții de ex ercitare cu
bună -credință a drepturilor tut uror participanților la raporturile juridice,
adaptarea particularilor la noua situație creată, ci a fost pusă în executare
în termen de 30 de zile de la adoptarea H. nr.737/2010, dată în organizarea
aplicării L. nr.1..
În acest context, trebuie reținut și faptul că, bazându-se pe aceste dispoziții legale, în condițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamanta nu a fost în măsura de a -și lua, în
cunoștință de cauză și din timp, măsuri personale de atenuare a riscurilor
diminuării veniturilor sale și ale familiei sale , având în vedere că perioada
de 2 ani în care a î ncasat lună de lun ă pensia de serviciu , a creat acesteia
convingerea că se p oate bizui pe acest venit lunar, orientându -și conduita în raport cu dispozițiile legale existente.
Astfel, reclamanta este pusă în situația de a suporta sarcina acestei măsuri, în condițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceeace privește modul în care acesta a acționat atât în cursul vieții active, cât și încalitate de pensionar.
Mai trebuie subliniat faptul că, în R., cadrul normativ privind pensiile private a fost stabilit abia prin L. nr.411/2004, care a intrat în vigoare la data de
1 iulie 2006, iar cel privind pensiile facultative, prin L. nr.204/2006, într-o
per io ad ă în c are n ic i recl aman ta, n ic i soț ul aces te ia nu mai ave au c al itate a de
s al ar iaț i.
În condițiile în care legislația ce-l privea ar fi prevăzut că dreptul la pensia de serviciu, respectiv partea ce se suportă de la bugetul de stat, se va acorda doar în măsura în care vor exista fondurile necesarefinanțării acesteia, desigur că aceasta și-ar fi luat din timp măsuri pentru asigurarea riscurilor pe care le implică bătrânețea și diminuarea veniturilor lunare din pensie.
Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile recurentei.
IV. Motivație pri vind aspectele d e aparență de nelegalitate,
respectiv, de nelegalitate a H. nr.737/2010 constatate prin hotărâri
judecătorești pronunțate de instanțe de contencios administrativ din
țară, hotărâri cu efect erga omnes.
Astfel, prin sentința civilă nr.491/(...) a C. de A. C. -Secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal s -a dispus suspendarea
executării acestei hotărâri de guvern și anularea acesteia.
Prin această hotărâre definitivă s-a reținut că, în primul rând, C. europeană pentru apărarea drepturilor omului nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (C. Artico împotriva Italiei, 1980).
De asemenea, s-a mai reținut că dreptul la pensie al reclamanților și intervenienților este un „bun";, iar lipsirea de proprietatea unui bun la care serefeă dispozițiile din convenție, poate fi justificată numai dacă se demonstrează că a intervenit pentru cauză de utilitate publică și doar în condițiile prevăzute de lege.
Contenciosul administrativ a stabilit în acest sens că: „chiar dacă există un text de lege care pare a justifica poziția pârâtului, nu a fost relevat interesul public care ar legitima o asemenea măsură, chiar dacă ar fi luat în considerare contextul economic și lipsa disponibilităților financiare.
Chiar și așa fiind, este discutabil în ce măsură considerentele de naturăfinanciară pot fi opuse reclamantelor, în condițiile în care Curtea E. s-a pronunțat în sensul în care lipsa de fonduri nu poate justifica încălcarea dreptului de proprietate invocat.
În aceste condiții, exigențele unei bune administrații la care are dreptul orice cetățean ar fi și ele încălcate.
Instanța consideră că nu este îndeplinită nici cerința unui just echilibru, reclamanții fiind puși în situația de a suporta o sarcină excesivă și exorbitantă, care nu poate justificată în nici un mod.";
Prin sentința civilă nr.3811/(...) pronunțată de Curtea de A. B .,
Secția a V. -a de co ntencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.(...), s-a
dispus suspendarea executării H. nr.737/2010 până la pronunțarea
instanței de fond.
Prin sentința civilă nr.284/CA/(...), Curtea de A. O., Secția
comercială, de contencios adm in istrativ și fiscal , a suspendat executarea H. nr.737/2010.
Curtea de A. P., Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a suspendat executarea H. nr.737/2010, prin sentința nr.16/(...).
Prin sentința civil ă nr.1575/(...), pro nunțată în dosarul nr.(...) a C.de A. B., s-a dispus suspendarea executării H.nr.737/2010 până la datasoluționării irevocabile a acțiunii de anulare a acestui actadministrativ.
Potrivit art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin care se
pronunță suspenda rea este executorie de drept. R. nu este suspensiv deexecutare.
Conform alin.7 al aceluiași arti col , suspendarea e x ecutării actului
administrativ are ca efect încetarea o ricărei forme de ex ecutare, până la
ex pirarea duratei suspendării.
Mai trebuie menționat că, Î nalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.38/ (...) pronunțată în recursul împotriva sentinței pronunțate în contenciosadministrativ privind suspendarea executării H. nr.735/2010 a reținut următoarele:
"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într -un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat,
este echitabil ca acesta din urmă să nu -și producă efectele asupra celor vizați ."; "…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H. nr.735 din (...)
- act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes,
ca și sentința recurată .";
Prin sentința civilă nr.333/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal s -a dispus anularea H. nr.737/2010.
Contenciosul administrativ a reținut, pentru a se pronunța astfel, următoarele:
Dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privată (C. Buchen contra Cehiei din 2002).
În această situație, s-a apreciat că reclamanții își legitimează interesul în invocarea unei valori patrimoniale având semnificația unui drept câștigat, recunoscut și executat de stat în temeiul unei legi speciale, suficient de clară și previzibilă la data pensionării și care i-a permis să-și planifice acțiunile atât pe termen lung cât și pe termen scurt pentru sine și familia sa, precum și o anumită manieră de gestionare a bunurilor sale prezente și viitoare.
S-a mai reținut, în ceea ce privește condiția ca ingerința să fie prevăzută de lege, că: „. poate avea însă și un sens mai extins, privind nu doar calitatea legii în vigoare, ci și posibilitatea de a modifica legile pentru viitor, persoanele având astfel un drept la continuitatea acțiunii sale.
Acest drept presupune că statul nu poate încălca încrederea legitimă a persoanelor în continuitatea acțiunii sale.";
În ceea ce privește scopul legitim urmărit, s-a reținut că, „dacă măsurile de recalculare a pensiilor de serviciu ale anumitor categorii de foști angajați din sectorul bugetar în sensul diminuării acestora sunt calificate ca având natura unor măsuri cu caracter excepțional, atunci este cu totul evident că L. nr.1. nu s-ar putea întemeia pe art.53 din Constituția revizuită deoarece lipsește unadin cele două caracteristici esențiale, care ar permite evocarea sa, și anume caracterul temporar, limitat în timp, efectul recalculării pensiilor fiind unul definitiv și nu temporar.";
S-a mai reținut că diminuarea pensiilor de serviciu ale reclamanților cu
70-80% atinge chiar substanța dreptului.
Deși toate aceste aspecte de aparență de nelegalitate, respectiv, de nelegalitate, au fost evidențiate de instanțele de contencios administrativ, acest act normativ în baza căruia s-a recalculat pensia reclamantei și-a produs efectele, în ceea ce privește pensia specială cuvenită acesteia, până la data de (...), timp de un an de zile de la data recalculării pensiei, dată la care G. a luat anumite măsuri de înlăturare a aspectelor de nelegalitate sesizate, care nu au fost însă în sensul revocării actelor administrative individuale emise în baza acestui act normativ, cu repunerea particularilor în situația anterioară, deci a repunerii în plata pensiilor de serviciu, ci a adoptării Ordonanței de U. nr.5. , care a prevăzut o nouă metodologie de recalculare a pensiilor de serviciu, urmată de emiterea unor noi decizii de revizuire.
Trebuie subliniat în acest sens că, prin expunerea de motive a acestui act, G. a recunoscut că ingerința sa în drepturile categoriilor de pensionari vizați de ordonanță, printre care se află și recurenta, nu a permis instituțiilor implicate realizarea tuturor procedurilor administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, fiind necesară încă o etapă de revizuire a cuantumului pensiilor, pentru a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie.
Din preambulul O. nr.5. rezultă că aceasta a fost adoptată:
"având în vedere exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării L. nr.1., în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să poată realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiei, cu respectarea principiului contributivității și egalității, scopul fiind acela de a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.";
Pentru aceste motive, prin art.4 din O. nr.5., s-a dispus abrogarea H.nr.737/2010.
Cu toate acestea, măsura radicală, re formatoare, adoptată și pusă în
ex ecutare la scurt timp, după două luni de la adoptarea L. nr.1., și -aprodus efectele prin lipsirea recurentei de pensia specia lă de urmaș timp
de un an de zile, până la adoptarea O. nr.5. .
Î n ceea ce privește modul de soluți onare a recursuril or formulate
împotriva sentințelor de suspendare a executării, respect iv anulare a H.
nr.737/2010, menționate anterior, se reține că:
Abia la data de (...), prin decizia nr.5960, pronunțată în dosarul nr.(...),
Î nalta Curte de Casație și Justiție s -a pronunțat asupra recursului formulat de
Guvernul României împotriva sentinței civile nr.491/(...) a C. de A. C.-Secțiacomercială, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că a admis recursul, a modificat sentința și a respins ca inadmisibilă acțiunea, fără a ne fi, până ladata pronunțării hotărârii în prezenta cauză, accesibilă motivarea acestei decizii a instanței supreme.
R. împotriva sentinței civile nr.333/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr.(...), are termen
de judecată la Î nalta Curte de Casație și Justiție pe data de (...) .
R. împotriva sentinței civile nr.3811/(...) pronunțată de Curtea de A. B., în dosarul nr.(...), s-a judecat de către Î nalta Curte de Casați e și Justiție abia la data de (...), după abrogarea H. nr.737/2010, astfel încât, prin decizia nr.3888, s-a admis recursul formulat de Guvernul României, s-a modificat sentința, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării acestei hotărâri de govern,
ca fiind rămasă fără obiect .
V. Argumentația în sensul dreptului unitar al reclamantei la pensie de serviciu.
Reclamantei i s-a stabilit, prin L. nr.223/2007, un unic drept la pensie, cel la pensie specială de urmaș, cele două componente ale acestuia privind doar sursa din care s-a convenit ca acestea să fie plătite, respectiv statul asumându-și obligația ca partea din pensie care depășește nivelul pensiei din sistemul public să fie suportată din bugetul de stat, prin bugetul M. M., F. și E. de Ș.
În acest sens, legiuitorul s-a obligat, să plătească salar iaților ce fac parte din categoria de personal al căre i st atut era reglementat prin această lege
specială , o pensie de serviciu, respectiv, în cazul decesului lor, a unei pensii speciale de urmaș pentru soția și cop ii acestora , ce repr ezintă de fapt o
indemnizație ce are, pe de o parte, caracter compensatoriu, pentru
responsabilitățile speciale, riscur ile, privațiun ile cu care a ceștia și membrii familiei lor s-au confruntat în cursul vieții active ș i, pe de al tă p ar te, de „.
făcută în scopul fidelizării și menținerii personalului care prestează
munca în acest sector de activitate, în condiții deosebit de grele.
Prin L. nr.1., drepturile de pensie specială sunt doar în mod formal recalculate, de fapt sunt înlocuite cu pensiile pe care pensionarii le-ar fi
obținut potrivit legii generale a pensiilo r din sistemul publ ic , fără luarea înconsiderare a statutului special al acestora, în speță, a recurentului, și mai mult, punerea gra bnică în plată a d repturilor astfel „re calculate"; într-un termen de doar 30 de zile de la data hotărârii privind aprobarea metodologiei de recalculare, fără o perioadă tranzit orie, a determinat ș i stabilirea unor
pensii greșit calculat e potrivit L. nr. 1., a stfel cum legiuitorul a constatat după un an de zile, chiar prin preambulul O. nr. 5..
Astfel, și în cazul recurentei, se poate astfel observa, analizând chiar modul în care i s-a "recalculat"; pensia, că, deși soțul acesteia a avut stagiu realizat ca personal navigant, de 24 de ani, nu i s-a recunoscut nici cel puțin
calcularea pensiei d e serviciu la care ti tularul ar fi avut dr eptul în condițiile acestei legi în raport cu un stagiu complet redus de cotizare, fiind stabilitedrepturile sale de pensie de urmaș, din pensia de serviciu recalculată, cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare general, de 30 de ani, deși, conform art.20 alin.1 lit.c, coroborat cu art.43 alin.2 și art.77 alin.2 din L. nr.1., această categorie de personal avea recunoscut dreptul la un stagiu complet de cotizare de 25 de ani.
Pe de altă parte, dacă s-ar fi dorit stabilirea unui sistem într-adevăr echitabil de pensii, s-ar fi recunoscut și recurentei, în calitate de urmaș a soțului său, ce a avut calitatea de parașutist și instructor de zbor, stabilirea pensiei de serviciu a titularului, prin raportare la stagiul complet de cotizare reprezentat de stagiul minim de cotizare de 20 de ani, prevăzut de art. 43 alin.1 din L. nr.223/2007.
În acest sens trebuie menționat că, în cadrul altui proces de recalculare a pensiilor din sistemul public, în conformitate cu principiile L. nr. 1., respectiv cel reglementat prin H. nr.1550/2004 și O. nr.4/2005, au fost prevăzute norme derogatorii, speciale privind stagiile complete de cotizare, ce vor fi utilizate în acest proces, tocmai pentru a asigura stabilirea echitabilă a acestora, prin luarea în considerare a condițiilor legislației speciale în temeiul căreia s-au acordat inițial drepturile la pensie.
Astfel, potrivit art.2 alin.4 din Normele metodologice de evaluare a
pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de
stat potrivit legislați ei anterioare datei d e 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile L. nr. 1., norme ce fac parte integrantă din H.nr.1550/2004, pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în
condițiile prevăzu te de acte norm ative cu caracter special, stagiulcomplet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este
vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pe nsie prevăzută de aceste acte normative.
Conform Normelor tehnice emise de C. N. de P. și alte D. de A. S. în aplicarea H. nr.1550/2004, înregistrate sub nr.5388/(...), s-au stabilit
următoarele:
"În înțelesul Hotărârii G.ui nr.1550/2004, stagiul complet de cotizare
reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care pensionarul beneficiază la data
începerii operațiunilor de evaluare, sau care i se cuvine la această dată.";
Potrivit punctului A.4.6. din aceste norme tehnice, "Î n situația pensiilor stabilite potrivit prevederilor Hotărârii G.ui nr.478/1990, cât și a celor stabilite potrivit Decretului-lege nr.114/1990, stagiul complet de cotizare ce se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual, este de 20 de ani pentru
persoanele care au desfășurat activitate în locu ri încadrate în grupa I de
muncă și de 25 de ani pentru persoanele care au desfășurat activitate în locuride muncă încadrate în grupa a II-a de muncă, atât pentru femei, cât și pentru bărbați.";
Conform art.4 din Decretul-lege nr.114/1990, personalul navigant din
aviația civilă care r ealizează anual un număr de ore de z bor, de salturi ori
starturi, în raport d e funcția îndeplinită , se încadrează în g rupa I de munca
sau grupa II de munca, potrivit criteriilor prevăzute în anexa nr. 4 .
De asemenea, mai consider că ven itur ile mar i re al iz ate în timpul ac tiv ităț ii
de c ătre soțul recl aman te i, aces ta bene f iciind în per manenț ă de ad aosur i l a
s al ar iul de b az ă pen tru orele de zbor, de nu mărul de s al tur i de ins trucț ie ș i de
recepț ie, as tf el cu m rezul tă d in c arne tul de munc ă ș i d in ad ever inț a de s al ar iu
depus ă l a dos ar , care-l situau pe acesta, în ceea ce privește salarizarea, în
topul angajaților, chiar și anterior anului 1989 -având realizate doar în perioada 1977-1988, indemnizații lunare suplimentare cuprinse într e 732 lei și
1453 lei-nu pu te au c onduce, po tr iv it pr inc ip iulu i ech ităț ii, l a s tab il ire a une i pens ii de serviciu a titularului în su mă de 1224 lei ș i a une i pens ii spec iale de ur maș
pen tru soț ia aces tu ia, de 50% d in drep tur ile susț in ătorulu i, în s u mă de 612 lei .
Considerente avute în vedere în aprecierea încălcării de către S. a drepturilor reclamantei garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, pornind de la aspectele de drept și de fapt specifice evidențiate anterior:
Conform art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor
omului și libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică aredreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietateasa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.
Potrivit art. 25 din Declarația Universală a D. O., orice om are dreptul la un nivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală,invaliditate, bătrânețe.
Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. prevede că: "Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o.
Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;
Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E.,
„Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.
Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.
Art. 20 alin. 1 din Constituția R. prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate înconcordanță cu Decl arația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte trat ate la care R. este parte.
Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Potrivit art. 8 din Declarația Universală a D. O., orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționalecompetente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.
Prin considerentele deciziei nr.2., Î . Curtea de C. și Justiție a reținut
următoarele:
"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art.1 din Protocolul nr.1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";
Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului Unit, Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, M. și alții împotriva Italiei, W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.
În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că atunci câ nd legislația națională îi recunoaște unei persoane un drept la prestație socială, chiar non contributivă, art. 1 din Protocolul
adițional la C. este aplicabil.
Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W.împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este
important să se ia î n considerare dacă dreptul reclamantul ui de a primi pensie
în cauză a fost încălcat astfel încât să conducă la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia.
Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în dreptul reclamantei.
Î n ceea ce privește atitudinea S., în cadrul ingerinței sale, trebuie
subliniat faptul că, deși, astfel cum am menționat ante rior, instanțele de
contencios administrativ din țară, prin hotărâri definitive, dar executorii, dar și
instanțe de asigur ări sociale, prin hotărâri irevocabile pronunțate în
contestațiile împotriva deciziilor individuale de recalculare, au semnalat
nelegalitatea măsurii de recalculare a pensiilor de servic iu, acesta a luat
anumite măsuri de înlăturare a situației nelegale cr eate abia la data de (...),prin adoptarea O. nr.5..
Însă, chiar și la această dată, S. nu a revocat actul administrativ
individual contestat în cauză, cu repunerea recurentei în situația
anterioară emiterii acestuia.
Trebuie avut în vede re și contextul în car e a fost emisă decizi a contestată
în cauză, în care, as tfel cum am mențion at anterior, L. nr.22 3/2007 mai era în vigoare, dar G. pr egătea intrarea în vigoare a L. nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care abroga, începând cu data de (...),
dispozițiile acestei legi privind pensiile de serviciu.
Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că:
„…principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";
În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în
funcție de importanța și complexitatea acestora, de o activitate de documentare
și analiză științifică, pentru cunoașterea temeini că a realităților economico -
sociale care urmează să fie reglement ate, a istoricului l egislației din acel
domeniu, precum și a reglementărilor similare din legislația străină.
Conform art. 6 din aceiași lege , orice proiect de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai
mare stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica
legislativă a S. Român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor
interne și ale armo nizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu
tratatele internaționale la care R. este p arte, precum și cu j urisprudența C. E. a D. O..
În cazul în care s-ar fi respectat aceste dispoziții nu s -ar fi ajuns la
situația de a se constata, la un an de la emiterea unei decizii ce se bucură
de privilegiul prealabilului, de la i ngerința neașteptată în drepturile reclamantei, printr-o măsură radicală, de recalculare sup erficială a pensiei
sale, că mai este necesară încă o etapă de revizuire a drepturilor sale de pensie.
Î n acest sens, trebuie amintit că, în C. Păduraru contra R., Curtea E. a
D. O. a arătat că: "odată ce a fost a doptată o soluție de către stat, ea trebuie implementată cu o claritate ș i coerență rezonabi le pentru a evita
pe cât posibil inse curitatea juridică ș i incertitudinea pe ntru subiecții de
drept la care se re feră măsurile de a plicare a acestei s oluții; în această
privință, trebuie subliniat faptul că incertitu dinea , fie ea legislativă,
administrativă sau provenind din practicile aplicate de autorități este un factor important ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita
statului.";
De fapt, prin deci zia contestată, "de recalculare"; a pensiei de serviciu, la o dată la care dispozi țiile L. nr.223/2007 mai erau în vigoare, reclamantei nu i s-au diminuat doar drepturile de pensie.
În realitate, principala sa pierdere, în privința căreia nu a existat
nici cel puțin o in tenție de reparație din partea S., est e că mecanismul
de recalculare a pensiei adoptat în baza L. nr.1., a H. nr.737/2010 și a
O. nr.5. implică L. SA DE S.UTUL DE PENSI.AR DIN SERVICIUL
AERONAUTIC CIVIL și prin aceasta, L. SA DE P. PE C. I -O O. A(...) L. N., ÎN S. A. P. S. DE S., în luna martie a fiecărui an cu procentul care să
acopere integral rata inflației din anul precedent.
Aceasta constituie o pierdere însemn ată pentru recuren tă întrucât
este lipsită de o măsură de prote cție socială ce av ea menirea de a
garanta acesteia o menținere a pensiei sale la un nivel apropiat
ultimului venit avut de către soțul acesteia în viața activă.
Prin urmare, iată că S., prin decizia de recalculare contestată în
cauză, anulând practic dispozițiile unei legi în vigoare la data emiterii acestora, respectiv a L. nr.223/2007, drepturi ce decurgeau din calitatea
reclamantei de pensionar din serviciul aeronautic civil, și care au devenit inaplicabile prin noua metodologie de stabilire a pensiei sale, a afectat drepturile acesteia nu numai la data emiterii sale, ci și pe
termen lung, respectiv pentru toată viața acesteia.
Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamantei, fără a întruni condițiile legalității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.
Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut, nulitatea sa neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către G., care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale.
Mai consider că și î n ipoteza în care s -ar considera ingerinț a statului ca
fiind prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința
proporționalității, întrucât atingerea adusă dreptului rec urentei a fost de
natură a afecta chiar esența acestuia.
În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra
Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că,în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o măsură privativă de
proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între ex igențele interesului general al comunității și imperativele apă rării drepturilor fundamentale ale individului.
Potrivit art.10 din Charta comunitară privind drepturile fundamentale ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are
dreptul la o prot ecție socială ad ec vată și la prestaț ii de securitate
socială la un nivel suficient.
În analizarea acestui criteriu consider că, în cazul re clamantei,
trebuie pornit de la aspectele evidențiate anterior, în sensul că aceasta nu
este beneficiara un ei pensii obișnuite pentr u bătrânețe/li mită de vârstă și nici al unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii acordate de
către S., practic, pentru acoperirea riscurilor profesiei de personal aeronautic navigant pe care a avut-o soțul acesteia, pentru cei 24 de ani de vechime în această calitate, care, astfel cum am argumentat anterior,
au avut repercusiuni și asupra membrilor de familie.
Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității
măsurii nu poate fi luată ca reper, în cazul recurentei, pensia m edie
lunară pe econo mie sau indemniz ația socială pentr u pensionari, ci,
întrucât această m ăsură a afectat un drept la remunera ție, controlul de
proporționalitate trebuie să pornească de la câștigul pe ca re soțul acesteia l-ar fi putut obține din muncă, ca re, chiar la nivelul anului 2007 era de
5750 lei, situație în care este evident că recalcularea pensiei reclamantei
la suma de 612 l ei, constituie o sa rcină ex cesivă pe care trebuie să o
suporte, cu atât mai mult cu cât aceasta a rămas văduvă de 8 ani ( N. L.
decedând la data de (...)) și a dovedit în cauză, cu contracte de credit și
acte medicale, că veniturile obținute din pensie în urma recalculării acesteia potrivit dispozițiilor L. nr.1., nu -i asigură în prezent nici
mijloacele de subzistență nece sare, nu-i permit achitarea ratelor
contractate și acoperirea cheltuielilor efectuate cu tratamentele medicale
prescrise, nemaipu tând intra în disc uție asigurarea un ui nivel de trai
decent, comparabil cu cel avut în tim pul activității soțul ui său, promis d e
către stat la momentul pensionării.
De altfel, având în vedere situația în care s -a aflat reclamanta începând
cu data acestei ingerințe a S. în drepturile sale speciale de pensie, aceasta a
optat pentru reluarea în plată a drepturilor proprii de pensie d e asigurări
sociale de stat, începând cu data de (...), drepturi în sumă lunară de 950 lei.
Rezultă astfel mai clar în cauză, că scopul legiuitorului a fost cel de eliminare a pensiei stabilite printr-o le ge specială, acordat ă în considerarea statutului specific al unei categorii aparte de personal și nu cel de diminuare
proporțională a cuantumului pensiei.
De altfel, politica S. manifestată încă din anul 2005 în domeniul
stabilirii și recalculării pensiilor din sistemul public, tocmai în temeiul
dispoziți ilor L. nr.1., în sistemul cărora legiuitorul a înțeles să încadreze și pensiile de serviciu, avea ca principiu: „la condiții egal e de pensionare
pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie ";.
Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar benefic iarii de prestații
sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tuturor
pensiilor, întrucât s e raportează chiar l a condițiile de pensi onare care sunt, în
speță diferite, astfel cum am arătat anterior, fiind cele prevăzute în statutul special al beneficiarului.
Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță, încă din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia:
Potrivit art.79 din Constituie, C. L. este organ consultativ, de specialitate al P., care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării,
unificării și coordon ării întregii legislații . El ține evidența oficială a legislației
R..
Astfel, prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul adoptării L. nr. 1., chiar C. L. a arătat că: „… atât în statele membre ale
Uniunii E., cât și î n legislația altor state, există și alte cat egorii profesionale
care beneficiază de sisteme prop rii de pensionare, în fun cție de importanța
socială a muncii prestate,… ";
S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fost acordate în baza unor legi emise de S. Român, în vigoare în momentulstabilirii. O recalculare a acestor pensii, legal acordate, ar însemna o încălcare de către stat a p ropriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupra caracterului de stat de drept";.
S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există posibilitatea ca un mare număr de pensionari afectați de recalcularea pensiilor să se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale, pentru contestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține câștig de cauză în procesele respective.";
De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 8. a C. C., 86 de judecători prezenți din totalul de 113 judecători în funcție în
cadrul Î. C. de C. și Justiție au votat, în ședința din (...), pentru adoptarea
hotărârii nr.2 a Secțiilor Unite ale instanței supreme , de sesizare a
instanței de contencios constituțional cu neconstituționalitatea dispozițiilor
L. nr. 1., în ceea ce privește pensiile de serviciu ale magistraților, dar
cuprinzând și considerente generale, privind celelalte pens ii speciale
vizate de legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor,
apreciind că aceste a contravin preved erilor art.1 din Pro tocolul nr.1 la C.
europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
S-a susținut prin aceas tă sesizare că: "…legea criticată impune o
pierdere ireversibilă a pensiei de servic iu, aceasta echivalând cu o veritabilă expropriere, aducând atingere art.1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 la C.
pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundame ntale."; și că: "…legea
criticată impune o restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului
la pensie,….";
S-a mai arătat de către autorul sesizării că: "….diminuarea substanțială
a cuantumului pen siilor, determinată de recalcularea acestora impusă prin
legea criticată, are drept consecință nerespectarea condiției referitoare la
caracterul rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…..";.
Prin aceeași sesizare s -a mai reținut că:
"Totodată, din persp ectiva art.1 din Prot ocolul n r.1 și a juris prudenței C.
E. a D. O. referi toare la aceste di spoziții, drepturile care decurg din
contribuțiile în cadrul regimurilor de securitate socială, cum este dreptul la
pensie, constituie drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1 din
Protocol.
Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,
Curtea E. a D. O. a subliniat obligația autorităților publice de a menține un
just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de câte ori,
prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o
sarcină execsivă și d isproporționată. Î ntr-o astfel de situație, există o încălcare a art.1 din Protocolul nr.1 la C., determinată de încălcarea caracterului
rezonabil și proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale. (C. Kjartan
Asmundsson contra Islandei, 2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).
Or, diminuarea drep turilor patrimoniale prevăzută de legea c riticată, cu
consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora
le este aplicabilă o s arcină excesivă și di sproporționată, fără a menține un just
echilibru între int eresul general și imperativele prot ecției drepturilor fundamentale ale persoanei.
Î n ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența C. E. a D. O., în
aplicarea art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește pensia stabilită
pentru anumite profesii și nu permite ca acest drept să fie diminuat decât în
cazuri excepționale, c u respectarea principiului proporționalității, ceea ce
înseamnă ca măsur a aplicată să fie jus tificată de scopul le gitim urmărit ( C.
Banfield contra Regatului Unit, 2005).";
De altfel, și Președintele Senatului , exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și
Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C. C., că L. nr. 1. ";impune o pierdere ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta
echivalând cu o veritabilă expr opriere, aducând atingere art. 1 paragraf 2 din
Protocolul nr. 1 la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale";.
Pentru toate aceste considerente, apre ciez că, în cauză, p rin măsura
luată, dreptul reclamantei de a primi pensia cuv enită a f ost încălcat astfel încât s-a ajuns la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acesteia.
Constatând în cauză încălcarea dreptului reclamantei la un ". în sensul
art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, consider c ă nu mai este n ecesară analizarea
motivelor de recurs privind încălcarea, în speță, a art. 14 din C., cu privire la nediscriminare.
Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamantei, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior integral sau parțial din bugetul de stat, sunt în prezent achitate doar din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.
Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă or ice cetățean al R. are dreptul la sec uritate socială și
juridică , ceea ce presupune ca măsurile luate , mai ales că privesc domeniul protecției sociale, să nu -l pună pe acesta într -o situație total, substanțial
disproporționată față de cea în care acesta se afla la d ata când a optat pentru a-și valorifica dreptul la pensie specială de urmaș, în condițiile în
care, lipsa de previzibilitate a măsurii și a unei perioade tranzitorii, nu i - au permis să ia măsuri personale necesare de atenuare a riscurilor
diminuării veniturilor sale și ale familiei , cu atât mai mult cu cât perioada
relativ îndelungată în care a încasat lună de lună pen sia de serviciu, a
creat acestuia convingerea că își poate o rienta întreaga conduită în raport
cu dispozițiile legale ex istente .
Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea admiterea recursului formulat de reclamanta N. I., cu modificarea în tot a sentinței pronunțate de către prima instanță, în sensul admiterii acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C. și a anulării deciziei nr.247219/0(...), cu repunerea părților în situația anterioară emiterii acestei decizii, deci cu menținerea în plată a pensiei de serviciu.
Judecător,
C. M.
Red./Tehnored.:C.M.;
2 ex./(...).
| ← Decizia civilă nr. 632/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 231/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
