Decizia civilă nr. 4915/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4915/R/2012
Ședința 26 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul NAȘ V. împotriva sentinței civile nr. 8706 din 03 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată CASA DE PENSII S. A M. A. ȘI I., având ca obiect contestație decizie de pensionare decizia de revizuire a pensiei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs reclamantul recurent a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 8706 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul NAȘ V. în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII S. A M. A. ȘI I. B.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
După cum rezultă din decizia nr. 115098/(...), depusă în copie la dosarul cauzei, pensia reclamantului a fost revizuită stabilindu-se un cuantum al acesteia de 1.797 lei brut. Cuantumul anterior al pensiei reclamantului, după cum rezultă din cupoanele de pensie depuse la dosarul cauzei de către reclamant era de 2.856 lei.
D. de revizuire a pensiei a fost emisă în temeiul art. OUG nr. 1..
Instanța a observat în primul rând faptul că reclamantul nu contestă această decizie prin prisma faptului că aceasta nu ar fi fost emisă în conformitate cu prevederile OUG nr. 1. și ale L. nr. 1.. De asemenea, reclamantul nu contestă conformitatea acestor acte normativ cu prevederile Constituției, arătând și el că prin deciziile nr. 871 și 873 din 2010 Curtea Constituțională s-a pronunțat în acest sens.
Reclamantul contestă decizia atacată, în primul rând prin prisma faptului că aceasta este contrară art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Reclamantul susține că, potrivit jurisprudenței C.i europene a drepturilor omului, dreptul la pensie este un bun în sensul C.i. Acest lucru este adevărat, dar, după cum, în mod corect, a arătatpârâta prin întâmpinare potrivit jurisprudenței C.i europene a drepturilor omului cuantumul pensiei nu este garantat.
De asemenea, ținând cont de cuantumul anterior al pensiei reclamantului
(2.856 lei) și cuantumul obținut în urma revizuirii 1.797 lei, instanța a apreciat că în speță s-a menținut justul echilibru între interesele generale ale societății și interesul privat al reclamantului.
Principiul neretroactivității garantat de art. 15 din Constituție, de asemenea, nu este, în speță, încălcat, întrucât revizuirea cuantumului pensiei prin OUG nr. 1. nu se afectează pentru trecut cuantumul pensiei reclamantului, ci numai pentru viitor.
Cu privire la principiul drepturilor câștigate, instanța observă în primul rând că aceasta nu are nicio consacrare legală sau doctrinară. La acesta se face referire doar în mod întâmplător în unele decizii jurisprudențiale. În consecință, nu se pot decela consecințe ale acestui principiu, iar instanța nu consideră că vreunul dintre drepturile câștigate de reclamant ar fi afectat, atâta timp cât decizia de revizuire produce efecte numai pentru viitor.
Instanța a constatat, prin urmare, că în mod legal a fost emisă decizia de revizuire a pensiei reclamantului, motiv pentru care a respins acțiunea introdusă de acesta, având ca obiect contestarea acestei decizii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul NAȘ V., solicitândmodificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată la instanța de fond.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că nu contestă corecta aplicare a L. 1., în sensul că nu invocă erori de calcul, ci invocă neconformitatea legii cu prevederile la tratatele internaționale la care R. este parte.
În acest sens s-a precizat că sistemul pensiilor militare de stat reprezintă sisteme ocupaționale de pensii guvernate de D. 8. și 9., instanța trebuind să analizeze situația reducerii cuantumului pensiei și încălcarea dreptului de proprietate, precum și încălcarea principiilor neretroactivității legii și pe cel al drepturilor câștigate, prin raportare la blocul de convențialitate, respectiv C. E. a D. O. și art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O.
Invocând jurisprudența CEDO apreciată ca fiind relevantă, recurentul a arătat că dreptul la pensie reprezintă un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al C.i (invocarea Deciziei nr. 871/2010 a C.i Constituționale prin care s-a stabilit contrariul nefiind relevantă în raport de atribuțiile instanței de contencios constituțional care analizează în abstract) și că prin transformarea în pensii de asigurări sociale de stat, pensiile de serviciu suferă diminuări din cele mai diverse, ceea ce demonstrează că sarcinile impuse fiecărui pensionar nu sunt egale.
S-a mai arătat că în conformitate cu jurisprudența CEDO analiza sarcinii exorbitante trebuie să se raporteze la situația fiecărui pensionar, în cazul său particular pensia diminuându-se de la 2856 lei brut la 1797 lei brut, fiind pus în situația de a nu mai putea face față propriilor cheltuieli, mai ales că în 2011 a contractat un credit în valoare de 35.000 euro, considerând că după revizuire pensia sa v acrește prin luarea în considerare a vechimii în muncă acumulată după trecerea în rezervă, ceea ce nu s-a întâmplat.
Reiterând faptul că analiza C.i Constituționale se circumscrie în limite exclusiv teoretice raportării Constituției la dispozițiile actului normativ analizat, recurentul a criticat statuările instanței de contencios constituțional în sensul că statul garantează doar dreptul la pensie, nu și cuantumul acesteia.
Referitor la celelalte condiții impuse de art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O., recurentul a precizat (invocând D. nr. 830/2008 a C.i Constituționale, dispozițiile OUG 4/2005 și art. 180 alin. 6 din L. 1.) că legea prin care s-a dispustransformarea pensiilor de serviciu în pensii de asigurări sociale nu este previzibilă întrucât în R. nu au existat perioade în care să se diminueze pensiile, întotdeauna acestea fiind dacă nu majorate sau indexate, cel puțin menținute în plată.
În ceea ce privește existența unui scop legitim pentru luarea măsurii de a se desființa pensiile de serviciu s-a precizat că acesta a fost prea general formulat, iar lipsirea recurentului de aproximativ 65 % din pensia sa reprezintă, așa cum s-a reținut și în practica CEDO, o atingere adusă chiar substanței dreptului de proprietate.
S-a mai învederat că povara măsurilor de reechilibrare a bugetului de asigurări sociale a fost suportată de o mică parte de pensionari (aproximativ 10 % din totalul de 4 milioane), respectiv că nu se cunoaște cu exactitate care este economia bugetară realizată prin eliminarea pensiilor de serviciu și nu se explică cum măsura transformării acestor pensii a putut în mod real să conducă la depășirea unor situații economice dificile.
Recurentul a mai invocat în temeiul art. 20 din Constituție și încălcarea dispozițiilor art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a U. E. și ale art. 151 și
155 din Tratatul privind funcționarea U. E., referitoare la principiul priorității dreptului comunitar față de orice act normativ național.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de A. reține următoarele:
Prin art.1 lit. a din L. nr.1., pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul L. nr.1., calculate în raport de veniturile salariale realizate, iar în temeiul OUG 1. au fost revizuite.
În cauză se contestă D. nr. 115098/(...), de revizuire a pensiei reclamantului prin care pârâta a stabilit în favoarea acestuia o pensie în cuantum de 1797 lei, care înlocuia pensia militară de stat în cuantum de 2798 lei, acordată prin decizia nr. 115098/(...).
În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C.i Constituționale, ale Î. C. de C. și
Justiție și ale C.i E. a D. O.:
În ceea ce privește controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat întemeiul art.146 lit. a din Constituție, prin nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. - ex. D. nr.1579/(...).
Jurisprudența anterioară a C.i Constituționale în materie nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de recurent.
În ceea ce privește recursul în interesul legii referitor la aplicarea L. nr. 1.,
Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 29/(...) (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr. 871 și nr. 8. cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, că „(…)Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, subaspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C., reținând în esență că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că L. 1. reprezintă o ingerință din perspectiva dreptului de proprietate, ingerință care este legală și urmărește un scop legitim.
Î. Curte a constatat însă că analiza cerinței privind existența "raportului rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus la inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).
Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..
Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în Cauza Hasani împotriva Croației).
Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C.i E. a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din
Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
Î. Curte are în vedere jurisprudența C.i E. a D. O. (Cauza Hasani împotriva
Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei, Cauza Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și
Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, Cauza Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din
31 mai 2011, Cauza Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, Cauza
Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudența C.i E. a D. O. reiese că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.(…)";
Prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C.i E. a D. O. în cauzeleconexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva
României s-a reținut că:.
„Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).
S.ele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie
2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdutdoar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea E. a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
De asemenea, în cauza Abaluță și alții c/a României, Curtea a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților, pensionari militari, prin care aceștia s-au plâns de faptul că măsurile legislative adoptate prin L. nr. 1., HG nr. 7. și ulterior prin OUG nr. 1., ce au avut ca efect diminuarea pensiilor lor, încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. și art. 14 din C..
Astfel, Curtea a reținut faptul că S.ele părți la C. se bucură de o mare marjă de apreciere în ceea ce privește reglementarea politicilor sociale iar
reducerea pensiilor reclamanților a constituit o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 2., pentru a echilibra bugetul de S. și a corecta diferențele existente între diferitele sisteme de pensie. Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate și, de asemenea, că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv iar durata în care reclamanții au prestat serviciul militar a fost asimilată perioadelor de cotizație în sensul legii.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
În consecință, în condițiile în care în jurisprudența C.i E. a D. O. s-a reținut într-o cauză similară faptul că prin OUG nr. 1. nu s-a încălcat prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. și art. 14 din C., instanța națională nu poate reține contrariul, susținerile recurentului cu privire la acest motiv de recurs urmând a fi înlăturate.
De asemenea, referitor la aspectul invocat în recurs relativ la nerealizarea scopului pentru care s-a dispus recalcularea pensiilor militarilor, se reține că în jurisprudența sa Curtea E. a constatat că nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (Wieczorek c. Poloniei din 8 decembrie 2009, pargraf
59 sau Mellacher c. Austriei din 19 decembrie 1989, paragraf 53).
În mod similar, se apreciază că instanța de recurs nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să constatate că statul ar fi putut găsi sau identifica alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit sau să anuleze măsura recalculări și revizuirii pensiilor pentru că obiectivul urmărit nu a fost atins.
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, Curtea apreciază ca fiindnefondate criticile invocate în recurs cu privire la încălcarea dreptului de proprietate, existența unei discriminări, încălcarea principiului dreptului câștigat, încălcarea principiului previzibilității legii, încălcarea principiului neretroactivității.
Prin urmare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantului în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional.";
În concret, reclamantul beneficiază de o pensie de asigurări sociale de 1797 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă în ianuarie 2011 în R. care este de 860 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență.
De asemenea, reclamantul a invocat că are calitatea de debitor într-un contract de credit, însă acest aspect nu reprezintă prin sine însuși o împrejurare obiectivă, independentă de conduita reclamantei și având un caracter insurmontabil, de natură a fi asimilat unei obligații imposibil de executat în absența menținerii în plată a pensiei de serviciu; dimpotrivă, existența unui pasiv patrimonial reflectă asumarea voluntară a unei obligații contractuale care este în mod indisolubil legată și de posibilul risc al imposibilității de executare la un anumit moment, datorită unor diverse motive, a obligației menționate.
În cadrul circumstanțelor obiective cu caracter excepțional reținute de D. nr.29/2011 a Î. C. de C. și Justiție, care accentuează efectele diminuării cuantumului pensiei prin aplicarea L. nr.1. și ale OUG 1., în sensul că determină depășirea „pragului de dificultate";, nu poate fi inclusă o atare împrejurare a garantării sau contractării unui împrumut acordat de o instituție bancară.
Astfel, dincolo de faptul că încheierea unui contract reflectă o implicare asumată și consimțită în acest sens, acest temei de fapt ar constitui un criteriu nepermis în analiza unei pretinse inegalități de tratament, ce ar determina protecția judiciară a debitorilor unui contract de credit în raport de persoanele care nu și-au asumat obligații de plată, semnificând în mod inadmisibil ridicarea la rang de criteriu obiectiv a unei conduite subiective, lipsite de caracter absolut necesar.
În consecință, Curtea de A. apreciază, la fel ca și instanța de fond, că în raport de probele administrate reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că nu ar fi respectat raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
În ceea ce privește, nerespectarea Directivelor 86/378/CEE și 96/97/CE a
Consiliului (care a modificat 86/378/CEE), Curtea reține că acestea se referă la regimurile profesionale de securitate socială definite în art. 2 alin. 1 ca fiind „. care nu sunt reglementate de D. 7. și al căror scop este de a asigura lucrătorilor, care desfășoară activități salariate sau independente, dintr-o întreprindere sau un grup de întreprinderi, dintr-un domeniu de activitate economică, sector profesional sau grup de sectoare, prestații menite să suplimenteze prestațiile prevăzute de regimurile legale de securitate socială sau să le înlocuiască, indiferent dacă apartenența la aceste regimuri este obligatorie sau opțională";.
În mod evident, pensia militară de stat care a fost acordată în R. nu a fost constituită având la bază principiile menționate anterior, garantate de normele europene, respectiv o contribuție privată suplimentară a contestatorului ori o convenție între angajat și angajator cu privire la acordarea unei compensări pentru asumarea riscurilor unei anumite profesii. Acest tip de pensie consacrat prin L. 1. nu este garantat de niciun principiu de drept comunitar și nu se încadrează în niciunul dintre tipurile de pensie recunoscute de normele comunitare.
În fine, conform art. 52 din Carta drepturilor fundamentale a U. E. (1) Dispozițiile prezentei carte se adresează instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor U., cu respectarea principiului subsidiarității, precum și statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul U.. Prin urmare, acestea respectă drepturile și principiile și promovează aplicarea lor în conformitate cu atribuțiile pe care le au în acest sens și cu respectarea limitelor competențelor conferite U. de tratate. (2) Prezenta cartă nu extinde domeniul de aplicare a dreptului U. în afara competențelor U., nu creează nici o competență sau sarcină nouă pentru Uniune și nu modifică competențele și sarcinile stabilite de tratate.
Întrucât prin L. 1. și OUG 1. nu se pune în aplicare dreptul U., în cauză nu se poate reține că prin recalcularea pensiei recurentului s-a încălcat Carta drepturilor fundamentale a U. E. sau dispozițiile art. 151 și 155 din Tratatul privind funcționarea U. E.. De altfel, Curtea de Justiție a U. E. s-a pronunțat în mod similar într-o cauză având ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare referitoare la interpretarea articolului 17 alineatul (1), a articolului 20 și a articolului 21 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a U. E., respectiv O. din 14 decembrie 2011 (cauza C-434/11).
În raport de aceste considerente, Curtea constată că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea corectă a probelor administrate în cauză și cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale, astfel încât în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul NAȘ V. împotriva sentinței civile nr. 8706 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
S. D. D. G. L. D.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond: B. G. Z.
| ← Decizia civilă nr. 2838/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 476/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
