Decizia civilă nr. 2838/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
D. CIVILĂ NR. 2838/R/2012
Ședința publică din data de 6 iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G. L. împotriva sentinței civile nr. 162 din 31 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. M., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent, lipsă fiind reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
R. a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 25 mai
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului recurent completare la recurs, iar la data de 5 iunie 2012 s-a depus întâmpinare din partea pârâtei intimate, prin care solicită respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă.
Se comunică un exemplar din întâmpinare reclamantului recurent, care arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii capătului principal de cerere, cu consecința anulării deciziilor de recalculare a pensiei și menținerea în plată a primei decizii de pensionare emisă în 12 februarie 2009, precum și obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia inițială și cea redusă, iar în continuare plata pensiei stabilite.
C. fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 162 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins contestația precizată formulată de contestatorul G. L. împotriva deciziilor nr. 2. din (...), nr. 2. din (...) și nr. 2. din (...), emise deintimata C. J. de P. M., ca neîntemeiată.
S-a respins cererea contestatorului privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin decizia nr. 2. din (...) au fost recalculate drepturile de pensie de care a beneficiat contestatorul, în temeiul L. nr. 94/1992, prin aplicarea L. nr. 1., rezultând diminuarea acestora de la suma de 5982 lei lunar la suma de 2177 lei lunar.
În conformitate cu prevederile art. 3 din L. nr. 1., prin decizia contestată, pensia reclamantului a fost recalculată prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1..
Ulterior, ca urmare a valorificării adeverinței nr. 127 din (...), eliberată de
S. S. S., privind sporurile de care a beneficiat contestatorul și a adeverinței nr.
15322/2010 privind stagiile de cotizare a fost emisă de către intimată decizia nr. 2. din (...), prin care au fost recalculate drepturile de pensie stabilite prin decizia nr. 2. din (...), stabilindu-se un cuantum al acestora de 2.200 lei, începând cu data de (...).
Diferențele de pensie rezultate, aferente lunilor septembrie, octombrie și noiembrie 2010, au fost achitate contestatorului, aspect necontestat în cauză.
Prin decizia nr. 2. din (...), emisă de intimata C. J. de P. M., au fost revizuite drepturile de pensie de care a beneficiat contestatorul în urma deciziei de recalculare a pensiei de serviciu, în conformitate cu prevederile OUG nr. 5., începând cu data de (...), menținându-se același cuantum de 2.200 lei.
În temeiul O. nr. 5. s-a dispus revizuirea pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din L. nr. 1., lege care a făcut obiectul controlului de constituționalitate anterior promulgării, conform deciziilor nr. 871/2010 și nr. 8. ale C. C..
Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. 2 privind neretroactivitatea legii.
În ceea ce privește încălcarea art. 1 din Protocolul 1 la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, instanța a avut în vedere hotărârea pronunțată în cauza Muller contra Austriei, în anul 1972, Curtea E. a D. O., hotărârea din 2 februarie 2010 - Aizupurua O. împotriva Spaniei, cauzele T. contra Suediei, Jankovic contra Croației - 12 oct. 2000, Lenz contra Germaniei, Callejas contra Spaniei - 18 iunie 2002, W. contra Poloniei - hotărârea din 8 decembrie 2009 și Mellacher contra Austriei - hotărârea din 19 decembrie 1989.
Analizând circumstanțele concrete ale cauzei, tribunalul a apreciat că s-a păstrat un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit, respectiv, justul echilibru între exigențele intereselor generale ale comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului, măsura luată de recalculare și revizuire a drepturilor de pensie intrând în marja de apreciere lăsată statului în această materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G. L. solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii capătului principal de cerere, cuconsecința anulării deciziilor de recalculare a pensiei emise de C. J. de P. M. la (...), (...) și (...) și menținerea în plată a deciziei nr. 2. din (...), obligarea pârâtei la plata diferenței de pensii.
În motivarea recursului apreciază că hotărârea recurată se fundamentează pe o interpretare și aplicare eronată a dispozițiilor legale invocate în susținerea contestație și a probelor de la dosar , respectiv art. 1 din Protocolul 1 la C. E. a D. O. și art. 14 din C. E. a D. O.., și al prevederilor C. menționate.
Astfel, consideră că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că, prin emiterea deciziilor contestate, nu ar fi fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 al
C.i E. a D. O..
Sub un prim aspect, consideră că, în mod eronat, instanța de fond a reținut că, în speță, nu se poate reține că reclamantul ar fi deținut un "bun actual", în înțelesul arte 1 din Protocolul 1 la C. E. a D. O. ce mi-a fost înlăturat printr-o ingerință din partea statului.
În jurisprudența C. E. s-a statuat că noțiunea de "bun" înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel încât dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privată (cauza Buchen contra Cehiei).
Deși instanța de fond nu a analizat condițiile menționare, a apreciat că în speță, nu se poate reține "că se încalcă art. 1 din Protocolul 1 la C. E. a D.
O. sau dreptul la un proces echitabil care conferă doar facultatea de a se adresa în justiție fără garantarea efectivă a valorificărilor drepturilor pretinse".
De altfel, consideră că există o neconcordanță vădită între considerentele hotărârii recurate și dispozitivul acesteia prin care "respinge contestația formulată, precum și cele două completări făcute or considerentele pe care le invocă din sentința civilă, care fac referire la D. nr.871/(...) ar rezulta că "Curtea Constituțională a soluționat obiecțiunile de neconstituționalitatea acestui act normativ prin care s-a apreciat că se încalcă dispozițiile C.i referitoare la neretroactivitatea legii și dreptul de proprietate, respectiv art.1 lit.c și art.3 din legea 1., și a constatat că stabilirea măsurilor în domeniul pensiilor sânt constituționale, decizia fiind definitivă și general obligatorie" Or, D. nr.871/(...) în dispozitivul ei "Constată că dispozițiile L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulare.", iar art.1 lit.c) din L. 1. nu se referă la personalul C. de C.
Cu privire la prima condiție, nu se poate nega că desființarea pensiei de serviciu s-a realizat printr-un act normativ de forța legii, însă legea trebuie să fie suficient de clară și de previzibilă.
Previzibilitatea poate avea și un efect mai extins, privind nu doar calitatea legii în vigoare, ci și posibilitatea de a modifica legile pentru viitor, căci persoanele au un astfel de drept la continuitate a acțiunii statale. Acest drept presupune că statul nu poate încălca încrederea legitimă a persoanelor în continuitate a acțiunii sale.
Astfel, oricare auditor public extern, în funcție ori deja pensionar, are speranța legitimă privind stabilitatea și coerența legislativă, astfel încât să poată beneficia neîngrădit de drepturile legal dobândite privind indemnizația, respectiv pensia cuvenită. Acceptând și asumându-și de bună voie multitudinea de riscuri, restricții și interdicții, persoana care a ales funcția de controlor financiar/auditor public extern a avut speranța legitimă izvorâtă din lege că va fi renumerat la un nivel corespunzător rolului, dificultății și importanței sociale a muncii sale, precum și că la finalul unei cariere de minimum 30 de ani, pentru care veghează sau a vegheat la respectarea disciplinei fiscale și economice, îi va asigura o pensie de asemenea stabilă și corespunzătoare.
În aceste condiții a solicitat ieșirea la pensie începând cu luna ianuarie
2009, având speranța legitimă privind stabilitatea și coerența legislativă că la finalul unei cariere de peste 49 ani și 2 luni de muncă - din care peste 15 ani la Curtea de C. unde a acceptat și și-a asumat de bună voie multitudinea de riscuri, restricții și interdicții - statul, pentru care a vegheat la respectarea disciplinei fiscale și economice, la depistarea și sesizarea instanțelor abilitate în cazurile de producerea unor fapte sau acțiuni nelegale, îi va asigura o pensie stabilă și corespunzătoare.
Cu privire la cea de-a doua condiție susține că G. a arătat că se impune adoptarea unor măsuri cu caracter excepționat, prin care să se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare și în anul 2010.
Referitor la principiul contributivității invocat de G., consideră că nu are relevanță, întrucât la data de (...) existau în plată un număr mediu de 736, 7 mii pensionari agricultori, cu o pensie medie de 309 lei, care printr-un calculsimplu, (736.700 x 3(9) "consumă" 2.731.683.600 lei, fără să fi contribuit vreodată la bugetul de pensii (Sursa: C. N. de P. și A. D. de A. S.) .
Or, dacă măsurile de recalculare a pensiilor de serviciu ale anumitor categorii de foști angajați din sectorul bugetar în sensul diminuării acestora sunt calificate ca având natura juridică a unor măsuri cu caracter excepțional, atunci este cu totul evident că L. nr. 1. nu s-ar putea întemeia pe art. 53 din Constituția R., deoarece lipsește una dintre cele două caracteristici esențiale care ar permite evocarea sa, respectiv caracterul temporar, limitat în timp, efectul re calculării pensiilor fiind unul definitiv și nu temporar.
Apreciază că nici cerința existenței unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul avut în vedere pentru utilizarea lui nu este îndeplinită.
Pensia fiind un "bun" proprietate privată, protejat de art. 44 din C. și
Primul Protocol Adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale reducerea acesteia echivalează practic cu o expropriere. Or, potrivit art. 44 alin. (3) din C., "Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică; stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire".
În speță, s-a procedat la diminuarea intempestivă a pensiei de serviciu cu 63,61%. Chiar dacă se poate admite că, deși art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O. garantează pensia celor care nu au vărsat contribuții la o instituție de asigurări sociale direct proporțional cu cuantumul drepturilor de pensie ulterioare, aceasta nu ar avea ca semnificație juridică instituirea unui drept la o anumită sumă determinată, măsura nu trebuie să atingă însăși substanța dreptului.
În speța de față, micșorarea cu 63,61 % a cuantumului pensiei are, fără doar și poate, o asemenea semnificație, contrar celor lapidar enunțate de Curtea Constituțională care a constatat că ar fi vorba numai de o limitare a dreptului și nu de o pierdere a dreptului în substanța sa.
Prin deciziile contestate, se încalcă disp. art. 1 din Protocolul 1 la C., în sensul că, într-un mod nejustificat obiectiv si rezonabil, i se încalcă un drept patrimonial câștigat, constituind o "privare de proprietate", potrivit textului menționat.
De altfel, practica și jurisprudența C. C. a R., în cazul recalculării unor drepturi câștigate anterior, este constantă, în numeroase decizii - D. nr.57 din
26 ianuarie 2006; nr.701 din 17 octombrie 2006; nr. 120 din 15 februarie
2007; nr: 127 din 15 februarie 2007; nr.656 din 28 iunie 2008; nr.1 006 din 7 octombrie 2008; nr: 990 din 30 iunie 2009- fiind reținut că "În cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câștigate anterior".
Recurentul a mai invocat faptul că prin deciziile contestate, au fost nesocotite si dispozițiile art. 14 din C., întrucât, în mod nejustificat, s-a creat un tratament discriminatoriu între persoanele aflate în situația reclamantului și alte categorii de beneficiari ai pensiilor de serviciu acordate în baza unor dispoziții cu caracter special (magistrații), categorii care au fost supuse acelorași incompatibilități, interdicții, rigori cu cele reglementate de statutul profesiei din care am făcut parte (cauza Gaygusuz versus Austria).
În speța, discriminarea se referă și la împrejurarea că beneficiarii pensiei de serviciu au avut o rezolvare diferită a situației lor, deși legiuitorul a pretins că este identică tocmai prin înființarea pensiei de serviciu.
La momentul ieșirii la pensie, statul a înțeles să instituie în favoarea categoriilor de persoane în sarcina cărora instituise incompatibilități și interdicții, acordarea unei pensii de serviciu, al cărui cuantum a fost diferit calculat raportându-se obligatoriu la ultimul sau ultimele salarii brute lunare.
Ceea ce s-a aflat la baza pensiei de serviciu a fost specificul raportului juridic de muncă.
Or, definiția pe care a dat-o Curtea discriminării, în hotărârea Abdulaziz, Cobales și Balkandali contra Regatului Unit, a fost aceea că există o discriminare în cazul în care "un individ sau grup se vede, fără o justificare adecvată, mai puțin bine tratat decât altul".
Cu alte cuvinte, statul nu trebuie să comită discriminări în aceste intervenții, nici în drept, nici în fapt, în exercitarea drepturilor enunțare de către instrumentul european.
Astfel, orice încălcare trebuie analizată, din acest punct de vedere, ca un obstacol activ și ilicit în dreptul subsemnatului la nediscriminare.
În cauza Buchen contra Cehia, Curtea Constituțională a constatat violarea art. 14 din C. E. a D. O. tocmai printr-o diferență nejustificată de tratament în plata pensiilor.
În C. Stec și alții împotriva Regatului Unit, 2006, Curtea E. a D. O. a stabilit că art. 1 din Protocolul adițional la C. nu vizează un drept de a dobândi proprietatea în sistemul regimului de securitate socială. Este la libera apreciere a statului de a decide cu privire la aplicarea oricărui regim de securitate socială sau de a alege tipul ori cuantumul beneficiilor pe care le acordă în oricare dintre aceste regimuri. Singura condiție impusă statului este aceea de a respecta arte 14 din C. privind nediscriminarea.
Raportat la dispozițiile menționate (art. 1 din Protocolul 1 al C.i !și art. 14 din C.) !și fată de jurisprudența C., având în vedere că, în raportul dintre dreptul intern și cel european, norma comunitară are prioritate, apreciază că, în mod greșit instanța de fond a procedat la respingerea contestației.
Pârâta C. J. DE P. M. prin întâmpinare (f.66 - 68) a solicitat respingerearecursului ca nefondat și menținerea în întregime a sentinței tribunalului.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Prin art.1 lit. h din L. nr. 1., pensiile de serviciu ale personalului C. de C. au devenit pensii în înțelesul L. nr.1., calculate pe baza principiului contributivității.
În aplicarea acestui act normativ, pârâta C. J. de P. M. a emis decizia nr.
2./(...) prin care a stabilit în favoarea reclamantului, începând cu data de 1 septembrie 2010 o pensie de asigurări sociale de 2.177 lei care înlocuia pensia de serviciu de 5.982 lei, stabilită anterior.
În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține, în plus față de considerentele expuse de instanța de fond, următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Î. C. de C. și Justiție și ale C. E. a
D. O.:
În ceea ce privește controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit. a din C., prin nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53
- restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privindobligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Curtea Constituțională a pronunțat și nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. - ex. D. nr.1579/(...).
În ceea ce privește recursul în interesul legii referitor la aplicarea L. nr. 1., Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 29/(...) a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr. 871 și nr. 8. cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, reținând următoarele:
„(…)Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.
Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din
31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în R., potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.
În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din C., iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..(…)";
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.
„(…)În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.
Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.
Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.
Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..
Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.
Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).
În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.
Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr.
1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr.
1., și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, C. W. împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus la inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).
Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legiise constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..
Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr.
1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C.
Hasani împotriva Croației).
Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. E. a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. (C. Hasani împotriva
Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudența C. E. a D. O. reiese că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.(…)";
În ceea ce privește D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R., în considerentele acestei hotărâri s-a avut în vedere că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai
2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).
S-a reținut că statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. și S. c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
Cu privire la acest aspect, Curtea E. a D. O. a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. S-a remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.
Având în vedere aceste considerente, Curtea E. a D. O. a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte osarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, instanța de recursconstată că soluția primei instanțe este corectă, sens în care va înlătura criticile reclamantului referitoare la încălcarea dreptului la proprietate sau la existența unei discriminări.
În concret, în urma recalculării reclamantul a beneficiat de o pensie de asigurări sociale de 2.177 lei, respectiv 2.200 lei (stabilită prin decizia din (...)), superioară pensiei medii pentru limită de vârstă în luna septembrie 2010 în cuantum de 859 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului.
Drept urmare, reținând și că în cauză reclamantul nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și D. nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție în care se evidențiază că în raport de jurisprudența C. E. a D. O. este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de A. apreciază în raport de probele administrate în cauză că reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit nu ar fi respectat.
Prin D. nr. 2./(...) emisă de C. J. de P. M., de asemenea contestată în prezenta cauză, a fost revizuită în temeiul OUG nr. 5. pensia reclamantului stabilită prin decizia emisă în temeiul L. nr. 1. și nu pensia de serviciu pe care acesta a avut-o anterior datei de (...). Rațiunea emiterii OUG nr. 5., astfel cum rezultă și din expunerea de motive a actului normativ, a fost de a da deplină eficiență principiului contributivității prin luarea în considerare a veniturilor realizate de asigurat pe parcursul întregii activități profesionale și nu de a transforma pensia de serviciu în pensie în sistemul public de asigurări sociale.
Motivele pentru care s-a solicitat de către reclamant anularea deciziei de revizuire, sunt identice cu cele s-a solicitat anularea deciziei de recalculare emisă în temeiul L. nr. 1., nefiind invocate temeiuri de drept diferite, astfel încât Curtea apreciază că instanța de fond a interpretat în mod corect și dispozițiile OUG nr. 5., în cauză fiind incident motivele de recurs invocate.
Referitor invocarea de reclamant a jurisprudenței altor instanțe care aupronunțat hotărâri judecătorești irevocabile de anulare a deciziilor de recalculare emise în temeiul L. 1., se reține că singurul remediu prevăzut de dreptul intern pentru asigurarea practicii unitare este recursul în interesul legii, iar prezenta hotărâre este conform Deciziei nr. 29/2011 a Î. C. de C. și
Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii în această materie. De altfel, în C. Ștefănică și alții împotriva R. din 2 noiembrie 2010 instanța europeană a statuat că „anumite divergențe în interpretare pot fi acceptate ca fiind caracteristici inerente ale oricărui sistem judiciar care, asemenea celui din R., se bazează pe o rețea de instanțe de fond și de recurs competente în domeniul lor de jurisdicție teritorială (paragraf 30).
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul, în cauză nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge cu opinie majoritară ca nefondat recursul declarat de reclamantul G. L. împotriva sentinței civile nr. 162 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
Cu opinie separată în sensuladmiterii recursului
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond: H. D.M.
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
G. G. C.
Consider că recursul formulat de reclamantul G. L. este fondat, în ceea ce privește motivele de recurs privind constatarea în cauză a unei încălcări a drepturilor sale garantate de art.1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prin emiterea deciziilor nr. 2./(...), (...) și (...) emise de către intimată, dar și a dreptului la apărare și informare, garantate prin prevederile aceleiași Convenții.
Trebuie subliniat în acest sens că re clamantul s -a adre sat instanței
pentru proteguirea unui drept de secur itate socială, consid erând că pensia sa
de serviciu era un „bun";, în sensul ju risprudenței C.E.D.O., pe care acesta avea speranța legiti mă de a -l primi lunar în cuantumul stabilit potrivit deciziei nr. 2./(...), în temeiul L. nr.94/1992, pentru o vechime ef ectivă în calitate de controlor financiar- de 15 de ani.
În cauză reclamantul invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul său la un "., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale , dar percepția sa certă și, de aici, princip alul său motiv de
nemulțumire și chi ar nelămurire cu p rivire la situația no uă creată în urma
recalculării es te, în primul rând, c ă dr ep tul s ău l a pens ie de serv ic iu er a un
"drep t c âș tig at";, respectiv un drept acordat de o lege în vigoare, prin decizii
administrative ce au rămas definitive și executorii, în temeiul raportului de
muncă/de serviciu pe care l -a avut, și care trebuia să fie, în consecință, plătit acestuia, lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conform L. nr.94/1992.
Î n acest sens, deși doctrina de drept administrativ subliniază că "nimeni
nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stăr i normative";, voi
analiza în cele ce u rmează situația acestui particular, pentru a înțelege și a
aprecia dacă, în urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010, acesta era
sau nu îndreptățit să se bucure în continuare de bunul său.
Astfel, în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în C. W. împotriva Poloniei
(cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.
În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale."; Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C. privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în care protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta, complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecție socială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine și desecuritate și prevăd prestații care trebuie plătite- în urma îndepliniriicondițiilor de eligibilitate- de drept (a se vedea Stec și alții).";
Percepția reclamantului asupra dreptul ui său la pensie de serviciu ca
fiind un drept câștigat și, de aici, considerarea măsurii de reca lculare a acesteipensii- de fapt, astfel cum vom argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat-ca fiind un act abuziv al
S., trebuie privită în primul rând, prin prisma modului în care, realitățile
istorice privind protecția socială în țara noastră i -au creat acestui particular
convingerea fermă că poate renunța liniștit la un loc de muncă sigur și bine
plătit, la un anum it statut, la o vârstă la care nu îndeplinea încă condițiile
pentru a fi pensio nat pentru limită de vârstă și își m ai putea desfășura
activitatea în cadrul C. de C., că se poa te baza pe un venit din pensie într -un anumit cuantum, legal stabilit, printr-o act normativ special, cu atât mai mult
cu cât acesta mai era în vigoare și la data emiterii deciziei contestate în cauză.
Astfel, în primul rând, în țara noastră, încă din anul 1902 , toate legilecare au reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care
aceste reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.
Astfel, L. generală de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și
1906, care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare și
unificatoare a sistemului de pensii, a prevăzut, la capitolul ". transitorii";, în art.56 că: "Pensiunile deja constatate și înscrise în virtutea legilor
anterioare, precum și a statutelor căilor ferate, fie că titularii și -au
ex ercitat sau nu drepturile, vor continua să fie servite conform titlurilor
ce posedă cei în drept și cu reținerile ce li se făceau în virtutea legilor
anterioare promulgării acestei legi";.
Aceleași dispoziții t ranzitorii privind p ăstrar ea drepturilor de pensie
câștigate regăsim și în art.54 din L. g enerală de pensiu ni republicată la data de (...).
De asemenea, L. p entru unificarea asigurărilor sociale din (...) a
prevăzut, în art.127 că: "D.le câștigate până la punerea în aplicare a prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce prive ște pensiunile lor
de bază.";
L. asigurărilor sociale din (...) prevedea, de asemenea, la capitolul ".
transitorii";, în art.319 alin.3, că: "D.le de pensie stabilite potrivit
diferitelor legi de a sigură ri sociale pâ nă la punerea în a plicare a legii de
față, se respectă";.
Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul A.lor
S. de S., prevedea că: "Pierd dreptul la pensie și la aj utor social acele
persoane care, pînă la 23 august 1944, au d esfășurat o activitate
antidemocratică, reacționară, potrivnică intereselor poporului, acei care
au militat și au avut un rol activ în introducerea dictaturii militar -
fasciste, precum și acei care manifesta atitudine dușmănoasă fata de regimul democrat-popular";.
Prin L. nr.27/1966 privind pensiile d e asigurări sociale de stat și
pensia suplimentară, s-a prevăzut , la art.76, că: ". sau ajutorul social
stabilite pe baza unei decizii rămase definitive nu pot fi anulate decît în
situațiile prevăzute la art.56, și nici revocate."; Situațiile de la art.56 dinlege aveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzarea invalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.
Potrivit art.87 din L. nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale
de stat și de asist ență socială , „P.le și ajutoarele soci ale stabilite pînă
la data prezentei legi, se mențin în continuare, atî t timp cît sînt
îndeplinite condițiile în baza cărora au fost acordate.";
L. nr.1. privind sis temul public de pe nsii publice și alte drepturi de
asigurări socia le, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilor cuvenite
conf or m leg isl aț ie i an ter io are, îns ă, conf or m art.180 alin.7 , "în situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel
stabilit în baza legislației anterioare, se pă strează în plată cuantumul
avantajos";.
D in an al iz are a aces tor d ispoz iț ii leg ale, r ezul tă c ă recl aman tu l ș i, de al tf el
toț i pens ion ar ii d in R., ave au to ate d atel e c are s ă le f or meze conv in gere a f er mă
c ă drep tur ile lor d e pens ie, od ată s tab il ite pr in tr -o deciz ie def in itiv ă, er au
c âș tig ate, pu tând f i c el mul t rec alcul ate pe al te b aze, index ate, majo r ate, f ăr ă a f i
îns ă af ectat cu an tu mu l pens ie i af late în pl ată, as tf el încât, mai mu l t, nu ave au
n ic iun ele men t c are s ă le insp ire un sen time n t de incer titud ine p rivind plata peviitor a acestei pensii lunare.
M ai prec is, nu cuno ș te au s ă f i ex is tat î n R. al te c azur i de d iminu are a
cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în urma punerii în aplicare a
dispozițiilor unui sistem de reforma re a pensiilor, c ar e, în speț ă, cu atâtmai mult, s-a vru t a f i conf or m pr inc ip iilor ech ităț ii.
În al doilea rând, reclamantul a avut în vedere specificul funcției pe
care a deținut -o, în cadrul instituției supreme de audit a R.,precu m ș i
f aptul c ă, în ceea ce privește pensiile funcționar ilor statului, au mai
existat reglementări speciale și anterior adoptării L. nr.217/2008.
Astfel, conform art.1 din legea nr.94/1992, Curtea de C. exercită
controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, desfășurându -și activitatea în mod autonom, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în C. și în prezenta lege, și reprezintă R. în calitatea sa de instituție supremă de audit în organizațiile internaționale ale acestor instituții.
În temeiul art.1 lit.c) din S.utul auditorului public extern dincadrul C. de C., potrivit prerogativelor constituționale, normelor Uniunii E. și
ale I NTOSAI , Curtea de Conturi a României este instituția supremă de audit,
care își desfășoară a ctivitatea în mod autonom.
Art.1 lit.b) din același S.ut prevede că acesta reglementează
raporturile de serviciu dintre Curtea de Conturi a României și auditorii publici externi, care își desfășoară activitatea în structurile de control/audit ale C. de C. și A. de A.
Potrivit art.3 din S.utul auditorului public extern din cadrul C. de
C., funcția de auditor public ex tern este o funcție de interes public, cu un
statut special conferit de atribuțiile, răspunderile, complex itatea,
riscurile, incompatibilități le și interdicțiile ce decurg din aplicarea legii,
precum și din regulamentele C. de C., elaborate în baza legii.
An al iz ând d in per spec tiv a is tor ic ă dr ep tul l a pens ie al f uncțion ar ilor
s tatulu i în ț ar a no as tr ă, se reț in ur măto ar ele:
Conform L. generale de pensiuni din (...), cu modificările din 1904
și 1906, toț i f uncțion ar ii, c iv il i, mil itar i, ecles ias tic i, benef ic iau de preveder ile acestei legi.
Aceste dispoziții le regăsim și în L. generală de pensiuni republicată la data de (...).
Mai mult, prin art.2 lit.a) din L. pentru unificarea asigurărilor
sociale din (...), au fost în mod expres exceptați de la aplicarea
dispozițiilor acest ei legi "salariații supuși legii gener ale de pensiuni";,
deci funcționarii publici.
Acele aș i regle men tăr i, de exceptare a tuturor funcționari lor statului de la aplicarea prevederilor sale, au ex is tat ș i în L. asi gurărilor sociale
din (...), art.6 din acest act normativ prevăzând că nu intră în
asigurarea obligatorie salariații supuși legii generale de pensiuni.
În anul 2008, prin L. nr.217/2008, de modificare și completare a L. nr.94/1992, s-a co ns ider at neces ar ă adop tare a une i no i re gle men tăr i spec iale
pr iv ind drep tul l a pe ns ie a aces tor f uncțion ar i ai s tatulu i, pre văzută în art .51
alin.2 din legea organică , în sensul că perso anele care au îndeplinit
funcția de auditor public extern, pe o durată de cel puțin 14 ani în
cadrul C. de C., be neficiază la data pensionării de pen sii de serviciu, în
condițiile prevăzute de lege pentru funcționarul public parlamentar.
Astfel, legiuitorii din 2008, au considerat că auditorilor publici externi/controlorilor financiari li se cuvine, ca o recunoaștere a importanței profesiei lor și a eforturilor depuse, un statut aparte, ce cuprinde responsabilitățile, interdicțiile și incompatibilitățile specifice acestei funcții, dar și drepturi pe măsură, care să-i situeze într-o situație cât de cât comparabilă cu colegii acestora din țările europene, drepturi salariale propriu-zise și alte drepturi remuneratorii, printre care și pensia de serviciu.
Potrivit art.31 alin.1 din S.utul auditorului public extern din cadrul
C. de C., stabilirea drepturilor auditorilor publici ex terni se face ținându -
se seama de locul și rolul C. de C. în statul de drept, de răspunderea,
complex itatea și riscurile funcției, precu m și de interdicțiile și
incompatibilitățile prevăzute de lege.
Art.39 din același statut prevede c ă, pentru activitatea desfășurată,
auditorul public e x tern are dreptul la indemnizație br ută lunară și la
celelalte drepturi prevăzute de lege.
Conform art.67 alin.2 din statut, persoanele care au îndeplinit
funcția de controlor financiar sau auditor public ex tern, pe o durată de cel
puțin 14 ani în cad rul C. de C., beneficiază la data pensionării de pensii de
serviciu, în condițiile prevăzute de lege pentru f uncționarul public parlamentar.
În al treilea rând, reclamantul a avut în vedere, în formarea convingerii
s ale c ă pens ia de serv ic iu es te un dr ep t c âș tig at, f ap tul c ă, atât la data
adoptării L. nr.1., a H. nr.737/201 0, cât și la data emiterii deciziei administrative nr. 2., de „. a pensiei sale din data de (.. .), dispozițiile L.
nr.94/1992, cât și prevederile norme i de trimitere, res pectiv ale art.74 -
80 din L. nr.7/2006, privind această categorie de pensie de serviciu, erau în vigoare, fiind abrogate abia după jumătate d e an de la data
intrării în vigoare a L. nr.1., respectiv la data de (...).
Pr ac tic, ne abrog ând , prin L. nr.1., aces te d ispoz iț ii ale L. priv ind
org an iz are a ș i f uncț ion are a C. de C ., chiar legiuitorul a recunoscut beneficiarilor acestor pensii un dr ept câștigat, cel care le conferea statutul de pensionar din serviciul C. de C., cons ider ând c ă în aces t f el,
măs ur a lu ată v a ap ăre a do ar c a o re ducere pr in rec alcul are a cu an tu mulu i
pens ie i, de ter min ată de in teresul publ ic , ș i nu c a o af ectare s ubs tanț ial ă ș i
irevoc ab il ă/per mane n tă a drep tulu i ace s tor a, în sensul el imin ăr ii pens iilor de serviciu.
În acest context, recurentul a suferit, prin decizia nr. 2. /(...), o
ingerință esențială în drepturile sale, nu numai prin diminuarea cuantumului pensiei sale, ci, mai ales prin pier derea calității, a
statutului de pen sionar din servici ul C. de C., în c ondițiile în care
dispozițiile privind pensia sa de serviciu din L. nr.94/1992, cât și prevederile normei de trimitere, respectiv ale art.74-80 din L. nr.7/2006,
lege în baza cărei a i s -a recunoscut acest drept, încă d in anul 2009 era în vigoare.
La data recalculării, pensia de serviciu a recurentului era plătită acestuia în baza deciziei nr. 2./(...).
Se constată în acest sens faptul că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.
Observând și acest aspect, respectiv că, prin dispozițiile L. nr.1., nu a fostabrogată L. nr.92/1994 și nici L. nr.7/2006, recurentul, în mod justificat, se prevalează de statutul său de pensionar din serviciul C. de C., pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la pensie, ci și la data recalculării pensiei sale, pe data de (...).
În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din L. nr.24/2000republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede,sub titulatura ";ev itar e a p ar alel is melor";, că:
„În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativori în două sau mai multe acte normative.
În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";
De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într- un singur act normativ.
Potrivit disp.art.17 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată, „Învederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelorde acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte decontradictorialitate cu reglementarea preconizată.";
Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din L. nr.24/2000, ceprevede că: „În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuiedeterminate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";
Prezumția că anumite norme au făcut obiectul modificării,
completării sau ab rogării lor implicit e este pos ib il ă, conf or m art.67 alin.1
din aceeași lege, doar în cazuri d eosebite, în care la elaborarea și
adoptarea unei re glementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, îns ă în speț ă nu ne pu te m af la în preze nț a unu i ase mene a caz, deoarece la adoptarea L. nr.1., legiuitorul a avut în vedere tocmai categoriile
de perso ane c are benef ic iaz ă de pen s ii în te me iul unor leg i spec iale, ac te
nor mative pr in tre c ar e se af lă ș i L. nr.94/ 1992.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în cauze recente, respectiv C. F. M. și A. G. S. contra R., în cereri ce priveau măsuri luate de către S. Român în aceeași perioadă, respectiv prin L. nr.118/2010, în sensul diminuării salariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că: „Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.";
Dacă în ceea ce p rivește măsura dispusă prin L. nr.118/2010, Curtea
EDO a reținut că nu ne aflam în situația prezentată mai sus, considerând că pentru lunile iulie-d ecembrie 2010 sala riul reclamanților er a cel stabilit prin
această lege, aceasta fiind considerată legea în vigoare, nu aceeași este situația
în speță, în care L. nr.1. nu a prevăzut doar reducerea pens iilor de serviciu cu
un anumit procent, ci a anulat practic dispozițiile L. nr.92/1994, lege în vigoare, eliminând dreptul reclamantului la pensie de serviciu,la statutul de
pensionar în acest sistem, cu toate drepturile aferente, actuale și viitoare.
În speță, decizia contestată, nr. 2. /(...), prin care a fost stabilităreclamantului o pensie de 2177 lei, a fost emisă în temeiul L. nr. 1. care, la art.
1 lit.h), prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile de serviciu ale personalului C. de C., devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată";, se calculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr.
1..
Chiar prin textul art.3 din L. nr. 1., legiuitorul precizează că aceste
pensii speciale sunt prevăzute de lege, fiind ". potrivit prevederilor legilor cu
caracter special"; și sunt „cuvenite";.
Ulterior, la data de (...), a fost emisă decizia nr. 2. , prin care a fostrevizuită decizia din (...), cu motivarea „. venituri";, stabilindu-se în favoarea acestuia un cuantum al pensiei în sumă de 2200 lei.
Consider că primează în cauză sublinierea unor aspecte particulare ale pensiilor de serviciu ale auditorilor publici externi din cadrul C. de C.
Aces te aspec te spec if ice, d ar de o deoseb ită imp or tanț ă, în cerce tare a inger ințe i S. în drep tul recl aman tulu i, sun t ur măto arele :
I. pensia de servici u stabilită în teme iul art. 51 din L. nr.94/1992,era un drept de s ecuritate socială pe care legea l -a acordat acestuia,având în vedere ră spunderea, comple xitatea și riscurile fun cției deținute
în cadrul C. de C., interdicțiile și inc ompatibilitățile acestuia, prevăzute
în lege, în S.utul auditorului public extern și în Codul etic al profesiei.
II. Riscurile sociale acoperite prin acest drept de securitate
socială, pensia de servi ciu, nu au fos t decât în ultimă i nstanță pentru
bătrânețe, ci, în primul rând, de natură economică și psihologică.
Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a consider at necesară
stabilirea pensiei de serviciu a recla mantului au fost r iscurile activită ții
de auditor publi c ex tern, cu toate privațiunile, interdicțiile și
incompatibilitățile acestei profesii, precum și pierderi le de venituri ca
urmare a pensionă rii din acest sistem la o vârstă când a cesta se afla încă
în cursul vieții active.
III. În cauză ingerința în dreptul recurentului la pensie este una esențială , întrucât, pe lângă faptul că a afectat, direct, dreptul la pensie
al acestuia, a dus atingere, în mod indirect, și unui alt „bun"; al său,
respectiv dreptul la muncă, ce include și dreptul la salariu, măsura
dispusă afectând u n drept de protecți e socială complex , ce constituia unsubstitut a dreptului la muncă, acordat de către S. român.
IV. Instanțele de contencios administrativ, sesizate cu suspendarea
executării și anularea H. nr.737/201 0 privind metodologia de
recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art.1 lit.c -h
din L. nr.1., au pronunțat hotărâri de suspendare a executării acestei
hotărâri și de anulare a acestui act normativ, hotărâri cu efect erga omnes, constatând cauze de aparentă de nelegalitate, respectiv de
nelegalitate a dispozițiilor acestui act normativ în b aza căruia a fost
emisă decizia contestată în cauză.
V. În cauză nu se poate reține că recurentul „cumula"; două tipuri de pensii, respectiv pensia din sistemul public de asigurări sociale și cea
plătită din bugetul de stat, ci beneficia de un unic drept de pensie, cel la pensie de serviciu.
Astfel, în cazul auditorilor publici externi, conform art.77 din L. nr.7/2006, la care face trimitere art.51 din L. nr.94/1992, la îndeplinirea condițiilor de pensionare prevăzute la art.74-76, persoana optează pentru
pensia calculată c onform prevederil or prezentei legi sau pentru pensia
calculată în condi țiile L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte
drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, ori ale altor legi speciale din cadrul sistemului public.
I. Argumentarea pr imului aspect speci fic al "recalculării"; pensiei de serviciu a reclamantului.
Chiar prin E. de motive a L. nr.217/2008, ce a mod if ic at ș i co mple tat legea nr.94/1992, s-a reținut că adoptarea acesteia a fost necesară pentru
:„Întărirea autorității C. de C. în ceea ce privește controlul asupra
modului de formare, de administrare și înt rebuințare a resurselor
financiare ale statului și ale sect orului public, în concordanță cu
principiul înscris în C..";
Dispozițiile acestei legi, inclusiv cele privind pensiile de serviciu, au
fost avizate favorabil de C. L., C. pentru buget, finanțe și bă nci, precum și
de C. juridică, de disciplină și imunități din cadrul Camerei Deputaților.
Mai trebuie subliniat faptul că , potrivit art.7 din S.utul auditorului
public ex tern și a art. 8 din Codul etic al profesiei, auditorilor publici externi le este interzis: să facă parte din partide politice sau în organizațiiasimilate partidelor politice, sau să desfășoare activități publice cu caracter politic; să desfășoare orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământ în instituții care nu intră în competența de control a structurii C. de C. din care face parte; să exercite direct sau prin persoane interpuse activități de comerț; să participe la administrarea sau conducerea altor entități persoane juridice; să fie experți sau arbitri desemanți de părți într-un arbitaj.
Nu se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în
ceea ce privește statutul categoriei de personal din care făcea parte
reclamantul, care să transforme aceste drepturi, în doar câțiva ani de la
consacrarea lor leg islativă, în pensii i nechitabile în ansa mblul sistemului de pensii.
Practic, se constată că raționamentele avute în vedere la data stabilirii
pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea
Constituțională de-a lungul anilor, ace asta apreciind că drepturile stabilite
prin actele normative speciale nu reprezintă privilegii, ci doar
compensații parțiale ale inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale (decizia nr. 20/(...)), se mențin neschimbate și în pr ezent.
Se mai reține în ace st sens că, tot Curt ea Constituțională , prin decizia
nr.279/2006, analizând sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor privind pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu
contravin dispozițiilor cons tituționale întrucât, „…nici o prevedere din C. nu impune uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru
deputați și senatori, ci și pentru alte categorii socioprofesionale, cum sunt
magistrații, cadrele militare, diplomații și alte categor ii - s-au stabilit, prin legispeciale, sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. D., în toate
aceste cazuri, nu este contrară prev ederilor art.16 din C. și se justifică
prin specificitatea activității acestei categorii socioprofesionale.";
Considerente similare au fost avute în vedere și prin decizia
nr.1094/2008 a C. C., cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor privind pensiile de serviciu ale consilierilor de conturi, în sensul că dreptul
la pensie se exercită în condițiile stabilit e de lege, iar legiuitorul poate institui,
în considerarea situației specifice deosebite a unor categorii socioprofesionale,
tratamente diferențiate atât prin condiții și criterii de acordare derogatorii, cât
și printr -un mod de calcul și un cuantum diferi te ale pensiilor. Această
jurisprudență este în concordanță cu practica C. E. a D. O., potrivit căreia
situația obiectiv diferită în care se află anumite categorii de persoane
justifică sau chiar impune instituirea prin lege a unui tratament juridic rezonabil diferențiat, fără ca ace asta să reprezinte privilegii ori
discriminări.";
III. Argumente în sensul că măsura dispusă a adus atingere, în
mod indirect, și/sau mai ales, unui alt „bun"; al reclamantului, respectiv
dreptul la muncă, ce include și dreptul l a salariu, precum și cu privire
la calificarea pensiei de serviciu, în dreptul comunitar, ca fiind un „. de
remunerație";:
Dreptul reclamantului la pensie de serviciu, în temeiul art.51 din L.
nr.94/1992, respectiv la pensie calculată potrivit acestei legi atât la
momentul cererii d e pensionare, cât ș i, ulterior, prin a ct ualizare, precum
și celelalte drepturi de protecție soci ală reglementate de această lege au fost tocmai cauza care l-a determinat pe reclamant să r enunțe la dreptul
său la muncă, în a nul 200 9, când ace sta avea doar vârst a de 64 de ani și
4 luni, în condițiile în care acesta, conform normei la care trimite art.51 din L. nr.94/1992, respectiv a art.74 alin.2 din L. nr.7/2006, acesta avea
dreptul la pensie pentru limită de vârstă la împlinirea vârstei de 65 de ani.
În acest sens sunt și dispozițiile C.i privind aplicarea unitară a prevederilor referitoare la pensiile de serviciu potrivit L. nr.94/1992 înregistrată la Curtea de Conturi a României sub nr.3370/(...), ce prevăd, la art.3 alin.1 lit.a) că beneficiază de pensie de serviciu persoanele care, la data solicitării acestei categorii de pensii, dețin funcția de auditor public extern, au împlinit vârsta de 65 de ani și au o vechime în muncă de cel puțin 30 de ani, din care cel puțin 14 ani în funcția de controlor financiar/auditor public extern în cadrul C. de C.
Prin urmare, recurentul-reclamant avea, potrivit legislației îndomeniu, speranța ca, prin aceste măsuri de protecție socială complexe, respectiv prin plata pensiei de serviciu, să poată realiza venituri care să se apropie celor pe care le-ar fi obținut în cazul în care ar fi avutposibilitatea să-și continue activitatea ca auditor public extern, asigurând pentru el și familia sa un nivel de trai decent, tocmai acest cadru normativ încurajând și determinând opțiunea sa pentru înscrierea la pensie.
Mai trebuie sub liniată în acest sens , în primul rând, li psa absolută de
previzibilitate a măsurii ce a afectat în mod substanțial dreptul recurentului la pensie de serviciu, ce rezultă cu deosebită claritate din prevederile art. 12 ale O. nr. 1/2010, adoptate cu doar câteva luni înainte
de intrarea în vigoare a L. nr. 1., în aceeași perioadă de criză economică, după
adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr. 330/2009.
Acest articol prevede că: „În anul 2010, măsurile prevăzute de L.
cadru nr. 330/2009 și de prezenta ordonanță de urgență referitoare la reîncadrarea și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de
stat și pensiilor de serviciu aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/. acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor deserviciu.
După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele , plățilecompensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în
funcție de nivelul și structura bazei de calcul în vigoare la data de (...), fără a fi
afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.";
De asemenea, mai trebuie precizat că, prin ho tăr âre a d in (...) în c auz a C -
262/88, Barber vs.Royal Exchange Assurance Group, Curt ea de Justiție a C.
E. a decis că toate formele de pensie ocupațională constituie un element
de remunerație în sensul art.141 din Tratat.
Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere l a adop tar e a D. 9. a C. din (...), de modificare a D. 8. pr iv in d apl ic are a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de
tr atame n t în tre b ărb aț i ș i f e me i în c adru l reg imur ilor prof esio n ale de secur itate
soc ial ă, as tf el cu m re zul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mun itar.
În conf or mitate cu ho tăr âr ile pronunț ate d e Cur te a de Jus tiț ie în c auz a C -
7/93, Bes tuur v an he t Alge meen burge rl ijk pens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în cauza C-351/00, Pirkko Niemi, un sistem de pensie pen tru f uncțion ar i in tr ă în
do men iul de apl ic are al pr inc ip iulu i eg al ităț ii de re muner are, î n cond iț iile în care
sistemul de pensii se referă la o anumită categorie de lucrători,
prestațiile se plătesc în baza relației acestora de munc ă cu angajatorul public, în cadrul u nui sistem ce face parte din sistemul general prevăzut
de lege, iar prestațiile depind în mod direct de vechimea în muncă
realizată și sunt calculate pe baza ultimului salariu al funcționarului.
Aceste statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea D. 2. a
P. E. ș i a C. d in (...), as tf el cu m rezul tă d in pre ambulul aces tu i ac t co mun itar.
Des igur aces te a sun t nor me co mun itare pr iv ind eg al itate a de re muner aț ie
în tre f e me i ș i b ărb aț i în mater ie de înc adr are în munc ă ș i de munc ă, d a r consider
c ă trebuie reținută calificarea, garanțiile și implicit, recunoașterea ca
drept sui generis, izvorând din raporturile de muncă sau de serviciu, pe
care Curtea de Justiție a C. E. o acordă drepturilor beneficiarilor unor
asemenea forme de prestaț ii de securitate socială , asimilându -le
noțiunii de remunerație, apreciindu -le ca fiind plătite în baza relației de
muncă al acestor lucrători cu angajatorul public, drepturile de pensie
av ând c a te me i d ispoz iț iile leg ale ce regle men te az ă ch iar aces te r apo rturi juridice.
Mai trebuie menționat faptul că R., în calitate de stat membru al
Uniunii E., a avut obligația implementării, până la data de 30 septembrie
2007, a D. nr.8. ca re prevede egalizare a vârstelor de pensi onare între femei și
bărbați în cadrul s c hemelor de pensii oc upaționale. Î n acest scop, începând cu a doua parte a anului 2006, s-a constituit la nivel național un grup de lucru,
format din specialiști din toate sistemele de pensii din R.. În cadrul
consultărilor ce s -a u desfășurat între ex perți i C. E. și membrii grupului de lucru, schemele de pensionare ale magistraților, personalului aux iliar de
specialitate, militarilor ș.a. au fost c onsiderate scheme ocupaționale, în sensul directivei amintite.
De al tf el, ș i Cur te a E. a D. O., pr in hot ărârea pronunțată la data de
(...), în cauza Lombardo contra Italiei, a dec is, în leg ătur ă cu o contestație
inițiată de un judecător cu privire la pensia pe care era îndreptățit prin
lege să o primească, că statul, "în îndeplinirea acestei obligații nu face uz de puterea sa discreționară și poate fi comparat, în această privință cu un angajator privat, parte într-un contract de muncă guvernat de
dreptul privat.";
Î n consecință, coroborând cele statuate de către Curtea de Justiție de la
L. cu cele reținute d e Curtea E. a D. O. î n cauza anterior me nționată, dar și în
C. F. M. și A. G. S. con tr a R., rezultă că dreptul la pensie de serviciu era datorat
recurentului în temeiul raporturilor sale de muncă/de serviciu, în calitatea acestuia de auditor public extern, potrivit d ispoz iț iilor L. nr.94/1992, c are er au în vigoare și la data emiterii deciziei administrative de recalculare, astfel încât
obligația S. trebuia îndeplinită astfel cum aceasta a fost asumată ,
respectiv ca orice ". de remunerație";, iar această obligație n u poate fi
considerată ca f iind executată, potrivit principiil or generale ale dreptului civil, decât prin îndeplinirea întocmai a acesteia, nu prin plata
unei pensii datorate potrivit principiului solidarității sociale, oricărui salariat, în temeiul L. nr.1., în temeiul raporturilor de asigurări sociale.
Practic, pentru munca prestată în ca litate de controlor financiar/ auditor public extern, recurentului i s-au recunoscut, prin L.
nr.94/1992, o serie de drepturi cu caracter de remunerație, printre care plata salariului și a altor drepturi, în timpul activității propriu -zise, dar
și plata pensiei de serviciu, după încetarea raport urilor de muncă.
Acestor drepturi le corespunde obligația corelativă a S., ca angajator,
prin diferitele sale instituții publice, să le plătească, as tfel cum acestea
au fost reglementate, având în vedere faptul că, la fel ca și salariul, și
pensia de serviciu, a fost atât cauza, cât și obiectul raportului de
muncă.
Putem afirma că dreptul la pensie de serviciu s-a realizat practic zi cu zi, în perioada prestării muncii de către reclamant, până la atingerea vechimii în specialitate necesară pentru a fi înscris la pensie de serviciu.
Faptul că tot S. era cel care trebuia să plătească atât pensia de
serviciu, ca eleme nt de remuneraț ie , în calitate de a ngajator, cât și o
pensie de asigurări sociale de stat, în calitate de asigurător, a permis
practic, în speță, confuziunea celor două drepturi și în final, înlocuirea
dreptului reclamantului cu un alt drept, nesolicitat de către acesta și
care nu poate constitui o executare a obligației asumate.
Potrivit disp.art.8 din Codul munc ii, raporturile de muncă se
bazează pe princi piul consensualită ții și al bunei -cre dințe. În cauză,
recurentul și -a executat cu bună -credință toate obligațiile sa le
decurgând din raporturile de muncă, mai ales cea privind prestarea
muncii, în condițiile menționate anterior, cu numeroase responsabilități,
privațiuni, interd icții și incompat ibilități. În con secință, S. are
obligația de a -și e xecuta, cu bună -credință , toate îndatoririle asumate
prin L. nr.94/1992, deci să plătească reclamantului pe nsia de serviciu,
astfel cum a înțeles să o reglementeze prin legea organică.
Consider că în speță sunt aplicabile, din acest punct de vedere, principiile generale ce guvernează executarea oblig ațiilor civile, și anume:
Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care intimata-pârâtătrebuia să își execute obligația, conform căruia creditorul are dreptul de a
obține de la debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz d e neexecutare
totală sau parțială, sau în caz de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul
are dreptul la despăgubiri.
De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia
„creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela care i se
datoreșt e, chiar dacă valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";
Interesul recurentului este, în speță, acela de a obține obiectul
specific și ex act avut în vedere la nașterea raporturilor juridice dintre
părți.
În ceea ce privește noul Codul civil, se reține că, potrivit art.1481, în cazul obligației de rezultat, debitoru l este ținut să pro cure creditorului rezultatul promis.
Conform art.1350 alin.1 din Codul civil actual, orice persoană
trebuie să își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.
Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că obiectul obligației este prestația
la care se angajează debitorul.
Potrivit art.1270 din același cod, c ontractul valabil î ncheiat are
putere de lege între părțile contractante.
Art.1272 Cod civil, prevede că un contract valabil încheiat obligă nu
numai la ceea ce este ex pres stipulat, dar și la toate urmările pe care
practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau
contractului, după natura lui.
De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei de serviciu ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost prevăzute a fi plătite în totalitate din bugetul asigurărilor sociale de stat, prin legile ce le-au reglementat, ci, în totalitate sau, în cea mai mare parte, din bugetul S., ce apare în acest raport obligațional ca angajator sui generis.
Pentru aceste considerente, apreciez că pensiile de serviciu nici nu
puteau fi integrate în sistemul pensiilor prevăzute de L. nr.1., având în
vedere faptul că, potrivit art.7 d in această lege: „În sistemul public
prestațiile de as igur ăr i soc iale repr ez in tă venituri de înlocuire pentru
p ierdere a to tal ă s au p arț ial ă a ven itur ilor, c a ur mare a bătrân eții, invalidității
sau decesului"; .
Pensia de serviciu a recurentului nu poate fi însă în cadrată în
vreuna dintre aceste categorii de prestații , având în vedere riscurile sociale
l imitativ prev ăzu te în aces t ar ticol, întruc ât pensia specială a fost acordată acestuia, prioritar, nu pentru a constitui venit de înlocuire în caz de
bătrânețe , ci pentru acoperirea unor riscuri decurgând din specificul
activității prestate în cadrul C. de C., pentru contribuția adusă de către
acesta în vederea asigurării legalității în ceea ce privește formarea,
administrarea și întrebuințarea resurselor financ iare ale S. român și ale sectorului public.
Av ând în vedere cele reț inu te de c ătre Cu r te a E. a D. O. în C. F. M. ș i A. G.
S. con tr a R. ș i lu ând în cons ider are d isp. ar t.162 al in.2 d in Codul munc ii republicat, S., în cadrul marjei sale de apreciere, avea posibilitatea, cu
respec tare a cond iț iil or leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț ion al ităț ii, s ă ia, pr in lege,
măs ur i de d imin u ar e a pens ie i de serv ic iu, pe per io ad a cr ize i econo mice, as tf el cum a procedat, în calitate de angajator sui generis, prin L. nr.118/2010, dar nu
s ă el imin e, pr in L. nr .1., drep tul l a pens ie de serv ic iu ș i s ă -l în locu iasc ă, în f az a
execu tăr ii obl ig aț ie i, cu un al t drep t, de as igur ăr i soc iale de s tat.
Ace as ta pen tru c ă, as tf el cu m a reț inu t C ur te a E. a D. O. în C. F. M. ș i A. G.
S. con tr a R., atu nc i c ând o d ispoz iț ie leg al ă es te în v igo ar e ș i prevede pl ata
anu mitor benef ic ii, iar cond iț iile s tipul ate sun t respec tate, au tor ităț ile nu po t refuza în mod deliberat plata acestora.
Având în vedere faptul că dreptul la pensie de serviciu își are
izvorul în contractul individual de m uncă al reclamantului, în timp ce
dreptul la pensia de asigurări socia le, își are izvor ul în contractul de
asigurare socială, consider că recure ntul în niciun caz nu putea fi lipsit de dreptul la pensie de serviciu recu noscut de o lege î n vigoare și, cu
atât mai mult, nu se putea ajunge la această finalitate, prin dispozițiile
unei legi organice, dar din domeniul asigurărilor sociale.
Mai trebuie amintit aici și faptul că u n sistem de reform are ce afectat atât de radical drepturile reclamantului nu a fost însoțit de o perioadă de
tranziție corespunzătoare, care să permită, în condiții de ex ercitare cu
bună-credință a drepturilor tuturor participanților la raporturile juridice,
adaptarea acestuia la noua situație cre ată, ci a fost pusă în executare în
termen de 30 de zi le de la adoptarea H. nr.737/2010, da tă în organizarea
aplicării L. nr.1..
În acest context, trebuie reținut și faptul că, bazându-se pe aceste dispoziții legale, în condițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamantul nu a fost în măsura de a -și lua, în
cunoștință de cauză și din timp, în c ur sul vieții active, mă suri personale de
atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei ca urmare a
pensionării, respectiv de a încheia contr acte de asigurări pr ivate de pensie sau
de a cotiza la alte fonduri de pensii facultative, cu componentă ocupațională.
Astfel, reclamantul este pus în situația de a suporta sarcina acestei măsuri, în condițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce privește modul în care acesta a acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate de pensionar.
Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile recurentului.
IV. Motivație pri vind aspectele d e aparență de nelegalitate,
respectiv, de nelegalitate a H. nr.737/2010 constatate, prin hotărâri
judecătorești pronunțate de instanțe de contencios administrativ din
țară, hotărâri cu efect erga omnes.
Astfel, prin sentința civilă nr.491/(...) a C. de A. C. -Secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal s -a dispus suspendarea
executării acestei hotărâri de guvern și anularea acesteia.
Prin această hotărâre definitivă s-a reținut că, în primul rând, C. europeană pentru apărarea drepturilor omului nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (C. Artico împotriva Italiei, 1980).
De asemenea, s-a mai reținut că dreptul la pensie al reclamanților șiintervenienților este un „bun";, iar lipsirea de proprietatea unui bun la care se referă dispozițiile din convenție, poate fi justificată numai dacă se demonstrează că a intervenit pentru cauză de utilitate publică și doar în condițiile prevăzute de lege.
Contenciosul administrativ a constatat în acest sens că: „chiar dacă există un text de lege care pare a justifica poziția pârâtului, nu a fost relevat interesulpublic care ar legitima o asemenea măsură, chiar dacă ar fi luat în considerarecontextul economic și lipsa disponibilităților financiare.
Chiar și așa fiind, este discutabil în ce măsură considerentele de naturăfinanciară pot fi opuse reclamantelor, în condițiile în care Curtea E. s-a pronunțat în sensul în care lipsa de fonduri nu poate justifica încălcarea dreptului de proprietate invocat.
În aceste condiții, exigențele unei bune administrații la care are dreptul orice cetățean ar fi și ele încălcate.
Instanța consideră că nu este îndeplinită nici cerința unui just echilibru, reclamanții fiind puși în situația de a suporta o sarcină execsivă și exorbitantă, care nu poate justificată în nici un mod.";
Prin sentința civilă nr.3811/(...) pronunțată de Curtea de A. B.,
Secția a V. -a de co ntencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.(...), s-a
admis acțiunea f ormulată de cătr e reclamanți, pri n A. N. a P. din
Serviciul Auxiliar de S. al I. J. și al P. și s -a dispus suspendarea
executării H. nr.737/2010 până la pronunțarea instanței de fond.
Prin sentința civilă nr.284/CA/(...), Cur tea de A. O., Secția
comercială, de contencios admin istrativ și fiscal , a suspendat executarea H. nr.737/2010.
Curtea de A. P., Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a suspendat executarea H. nr.737/2010, prin sentința nr.16/(...).
Potrivit art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin care se
pronunță suspenda rea este executorie de drept . R. nu este suspensiv de executare.
Conform alin.7 al aceluiași arti col , suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.
Mai trebuie menționat că, Î nalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.38/ (...) pronunțată în recursul împotriva sentinței pronunțate în contenciosadministrativ privind suspendarea executării H. nr.735/2010 a reținut următoarele:
"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într -un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat,
este echitabil ca acesta din urmă să nu -și producă efectele asupra celor vizați .";
"…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H. nr.735 din (...)
- act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes,
ca și sentința recurată .";
Prin sentința civilă nr.333/(...) a C. de A. C. -Secția comercia lă, de
contencios administrativ și fiscal s -a dispus și anularea acesteia H. nr.737/2010 .
Contenciosul administrativ a reținut, pentru a se pronunța astfel, următoarele:
Dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privată (C. Buchen contra Cehiei din 2002).
În această situație, s-a apreciat că reclamanții își legitimează interesul în invocarea unei valori patrimoniale având semnificația unui drept câștigat, recunoscut și executat de stat în temeiul unei legi speciale, suficient de clară și previzibilă la data pensionării și care i-a permis să-și planifice acțiunile atât pe termen lung cât și pe termen scurt pentru sine și familia sa, precum și o anumită manieră de gestionare a bunurilor sale prezente și viitoare.
S-a mai reținut, în ceea ce privește condiția ca ingerința să fie prevăzută de lege, că: „. poate avea însă și un sens mai extins, privind nu doar calitatea legii în vigoare, ci și posibilitatea de a modifica legile pentru viitor, persoanele având astfel un drept la continuitatea acțiunii sale.
Acest drept presupune că statul nu poate încălca încrederea legitimă a persoanelor în continuitatea acțiunii sale.";
În ceea ce privește scopul legitim urmărit, s-a reținut că, „dacă măsurile de recalculare a pensiilor de serviciu ale anumitor categorii de foști angajați din sectorul bugetar în sensul diminuării acestora sunt calificate ca având natura unor măsuri cu caracter excepțional, atunci este cu totul evident că L. nr.1. nu s-ar putea întemeia pe art.53 din Constituția revizuită deoarece lipsește una din cele două caracteristici esențiale, care ar permite evocarea sa, și anume caracterul temporar, limitat în timp, efectul recalculării pensiilor fiind unul definitiv și nu temporar.";
S-a mai reținut că diminuarea pensiilor de serviciu ale reclamanților cu
70-80% atinge chiar substanța dreptului.
Deși toate aceste aspecte de aparență de nelegalitate, respectiv, de nelegalitate, au fost evidențiate de instanțele de contencios administrativ, acest act normativ în baza căruia s-a recalculat pensia reclamantului și-a produs efectele, în ceea ce privește pensia lunară plătită acestuia, până la data de (...), timp de un an de zile de la data recalculării pensiei, dată la care G. a luat anumite măsuri de înlăturare a aspectelor de nelegalitate sesizate, care nu au fost însă în sensul revocării actelor administrative individuale emise în baza acestui act normativ, cu repunerea particularilor în situația anterioară, deci a repunerii în plata pensiilor de serviciu, ci a adoptării Ordonanței de U. nr.5. , care a prevăzut o nouă metodologie de recalculare a pensiilor de serviciu, urmată de emiterea unor noi decizii de revizuire.
Trebuie subliniat în acest sens că, prin expunerea de motive a acestui act, G. a recunoscut că, ingerința sa în drepturile categoriilor de pensionari vizați de ordonanță, printre care se află și recurentul, nu a permis instituțiilor implicate realizarea tuturor procedurilor administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, fiind necesară încă o etapă de revizuire a cuantumului pensiilor, pentru a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie.
Pentru aceste motive, prin art.4 din O. nr.5., s-a dispus abrogarea H.nr.737/2010.
Cu toate acestea, măsura radicală, re formatoare, adoptată și pusă în
ex ecutare la scurt timp, după două luni de la adoptarea L. nr.1., și -a
produse efectele prin lipsirea recu rentului de pensi a de serviciu și diminuarea cuantumului pensiei sale, timp de un an de zile, până la adoptarea O. nr.5..
Astfel, din preambulul O. nr.5. rezultă că aceasta a fost adoptată:
"având în vedere exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării L. nr.1., în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să poată realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiei, cu respectarea principiului contributivității și egalității, scopul fiind acela de a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească,astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.";
Î n ceea ce privește modul de soluționare a recursurilor formulate
împotriva sentințelor de suspendare a executării, respect iv anulare a H.
nr.737/2010, menționate anterior, se rețin următoarele:
Abia la data de (...), prin decizia nr.5960, pronunțată în dosarul nr.(...),
Î nalta Curte de Casație și Justiție s -a pronunțat asupra recursului formulat de
Guvernul României împotriva sentinței civile nr.491/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că a admis recursul, a modificat sentința și a respins ca inadmisibilă acțiunea, fără a ne fi, până la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză, accesibilă motivarea acestei decizii a instanței supreme.
R. împotriva sentinței civile nr.333/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr.(...), are termen
de judecată la Î nalta Curte de Casație și Justiție pe data de (...) .
R. împotriva sentinței civile nr.3811/(...) pronunțată de Curtea de A. B., în dosarul nr.(...), s-a judecat de către Î nalta Curte de Casați e și Justiție abia la
data de (...), după abrogarea H. nr.737/2010 , astfel încât, prin decizia nr.3888,s-a admis recursul formulat de Guvernul României, s-a modificat sentința, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării acestei hotărâri de guvern, ca fiind rămasă fără obiect .
V. Argumentația în sensul dreptului unitar al reclamantului la pensie de serviciu.
Practic, cele două componente ale pensiei de serviciu priveau doar sursa din care erau plătite.
Astfel, conform art.19 din C. privind aplicarea unitară a prevederilor
referitoare la pensiil e de serviciu ale aud itorilor public extern i, înregistrată sub nr.3370/(...) la Curtea de Conturi a României, cererea de înscriere la pensie,însoțită de documentația de pensionare, se depune la casa te ritorială de pe nsii în raza căreia își are domiciliul persoana îndreptățită, care calculează atât
pensia din sistemul public, stabilită conform L. nr.1., cât și pensia deserviciu stabilită potrivit prevederilor legii. Pensia care se achită titularului este pensia cea mai avantajoasă .
Art.21 din aceeași C. stabilește, pe de o parte, distincția dintre pensia de serviciu și pensia din sistemul public, folosind terminologia „celor două
categorii de pensii";, iar, pe de altă pa rte, modul de finan țare a pensiei de serviciu.
Astfel, conform acestui articol, casa teritorială de pensii emite o singură decizie în care se înscriu în mod distinct cuantumurile celor două categorii de pensii, pensia din sistemul public, respectiv pensia de serviciu, precum și diferența dintre cele două pensii care se suportă de la bugetul de stat.
Astfel, consider că legiuitorul s-a o bligat, prin lege specială , să
plătească din bugetul de stat recurentului, o pensie ce reprezintă de fapt o
indemnizație ce are, pe de o parte, caracter compensatoriu pentru
responsabilitățile speciale, riscurile, privațiunile cu care aceștia s -au
confruntat în cursul vieții active ș i, pe de al tă p ar te, de „. făcută în scopul
fidelizării și menț inerii personalului care prestează m unca în anumite sectoare de activitate, în anumite condiții.
Recurentul a lucrat astfel cu o convinge re fermă că, la data pensionării,
va beneficia de pensie de serviciu, renunțând poate, în acest context, la oferte
de muncă ce erau mai avantajoase în privința salarizării, beneficiilor suplimentare ce puteau fi obținute, a condițiilor de muncă, sperând ca la
ieșirea la pensie să se bucure însă de dr epturi de pensie sta bile, mai apropiate
în ceea ce privește cuantumul lor de veniturile avute în cursul vieții active.
De altfel, printre principiile care stau l a baza organizării ș i dezvoltării
carierei în funcția de auditor public extern , prevăzute de art.11 din S.utul
auditorului public extern, figurează și motivarea, potrivit căruia, în vederea
dezvoltării carierei, Curtea de conturi identifică și aplic ă, în condițiile legii,
instrumente de motivare morală și materială a auditorilor publici externi.
Se mai reține că, prin L. nr.1., drepturile de pensie specială sunt doar în mod formal recalculate, de fapt sunt înlocuite cu pensiile pe care pensionarii le-ar fi obținut potrivit legii generale a pensiilor din sistemul public , fără luarea în considerare a statutului special al acestora, în speță, a recurentului, și mai mult, punerea gra bnică în plată a d repturilor astfel „re calculate"; într-un termen de doar 30 de zile de la data hotărârii privind aprobarea metodologiei de recalculare, fără o perioadă tranzit orie, a determinat și stabilirea unor
pensii greșit calculat e potrivit L. nr. 1., a stfel cum legiuitorul a constatat după un an de zile, chiar prin preambulul O. nr. 5..
Tocmai lipsa absolută de previzibilitate a unei legi de „. a sistemului pensiilor de serviciu, niciunul dintre actele normative ce au fost izvor de
drepturi de securit ate socială neprevă zând că diferențele dintre pensia de
serviciu și pensi a din sistemul public se vor plăti sub condiția și atât tâmp cât vor exista fondurile bugetare, a determinat lipsa unui interes al acestui
particular în stabilirea corectă, reală a părții din pensie c e se plătește din
bugetul asigurărilor sociale de stat.
Practic, această parte din pensia de serviciu a fost calculată de casele
județene de pensii doar pe baza datelor din carnetele de muncă aflate în posesia sa, cu preluarea unor elemente pe care sistemul informatic nu le putea stabili în mod individualizat, raportat la statutul special al pensionarilor, fără
luarea în considerare a tuturor venituri lor realizate în cursul vieții active de
către aceștia și a celorlalte aspecte s pecifice modului de calcul al pensiei potrivit L. nr. 1., respectiv vârsta standard corectă, stagiul c omplet de cotizare
aplicabil, perioadele lucrate în grupe de muncă sau în condiții
speciale/deosebite de muncă.
Pentru asemenea erori, pensionarii ce realmente au fost pensionați în temeiul L. nr. 1. au formulat și formulează încă contestații succesive de la data intrării în vigoare a acestei legi, (...) și până în prezent, pe care le-au supus jurisdicției asigurărilor sociale.
În condițiile în care se previziona ca la un moment dat să se reformeze sistemul de pensii, S. trebuia să își manifeste cu ani în urmă grija față de cheltuielile bugetare, în primul rând, prin luarea unor măsuri de calculare corectă, încă de la data acordării pensiilor speciale, a părții ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, conform veniturilor reale obținute în cursul activității fiecărui beneficiar și a tuturor celorlalte elemente de calcul prevăzut de L. nr. 1., modificată și completată, ce erau specifice fiecărei persoane în parte, situație în care desigur, s-ar fi diminuat în mod corespunzător și partea din pensie ce are ca sursă bugetul de stat.
Din acest punct de vedere, în lipsa unei previzibilități a modificării politicii în domeniul pensiilor speciale, S. era singurul interesat ca acest cuantum să fie cât mai corect stabilit, lipsa de diligență în acest sens, timp de ani de zile, fiindu-i desigur imputabilă.
Astfel, se constată că, în anul 2010, S. s-a dezis de obligația asumată, tocmai față de o persoană care, prin activitatea sa, a cunoscut, de-a lungul carierei sale, modul în care se gestionează banul public, care urmărit și, probabil a reușit, protejarea și întregirea resurselor financiare ale statului,poate cu miliarde de lei, eliminându-i un drept la remunerație recunoscut prin lege tocmai pentru această contribuție adusă, invocând rațiuni de politică statală care impun reducerea cheltuielilor publice.
Considerente avute în vedere în aprecierea încălcării de către S. a drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, pornind de la aspectele de drept și de fapt specifice evidențiate anterior:
Conform art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor
omului și libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.
Potrivit art. 25 din Declarația Unive rsală a D. O., orice om are dreptul la un nivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală,invaliditate, bătrânețe.
Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. prevede că: "Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o.
Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;
Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E.
„ Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.
Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.
Art. 20 alin. 1 din Constituția R. prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Decl arația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate la care R. este parte.
Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Potrivit art. 8 din Declarația Universală a D. O., orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.
Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î . Curtea de C. și Justiție a
reținut următoarele:
"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau,reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din
Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";
Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului
Unit, Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, M. și alții împotriva Italiei, W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.
În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că atunci câ nd legislația națională îi recunoaște unei persoane un
drept la prestație socială, chiar non contributivă, art. 1 din Protocolul
adițional la C. este aplicabil.
Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este
important să se ia î n considerare dacă dreptul reclamantul ui de a primi pensie
în cauză a fost încălcat astfel încât să conducă la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia.
Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în dreptul reclamantului.
Î n ceea ce privește atitudinea S., în cadrul ingerinței sale, trebuie
subliniat faptul că, deși, astfel cum am menționat ante rior, instanțele de contencios administrativ din țară, prin hotărâri definitive, dar executorii, dar și
instanțe de asigurări sociale, prin hotărâri irevocabile pronunțate în
contestațiile împotriva deciziilor individuale de recalculare, au semnalat
nelegalitatea măsurii de recalculare a pens iilor de serviciu, acesta a luat
anumite măsuri de înlăturare a situației nelegale create abia la data de (...),prin adoptarea O. nr.5..
Însă, chiar și la această dată, S. nu a revocat actul administrativ
individual contest at în cauză, cu repunerea recure n tului în situația
anterioară emiterii acestuia.
Trebuie avut în vede re și contextul în car e a fost emisă decizi a contestată
în cauză, în care, as tfel cum am menționat anterior, dispozițiile L. nr.94/1992 privind pensiile de serviciu, mai era în vigoare, dar G. pre gătea intrarea în vigoare a L. nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care
abroga, începând c u data de (...), disp ozițiile acestei legi privind pensiile de serviciu.
Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că:
„…principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toatedeciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";
Astfel, pe lângă aspectele menționate anterior, privind suspendarea și anularea dispozițiilor hotărârii de guvern în temeiul căreia a fost emisă decizia contestată în cauză, consider că un alt aspect de nelegalitate a măsurii dispuse îl constituie faptul că, deși dispozițiile Legilor nr.94/1992 și nr.7/2006, privind pensiile de serviciu, erau în vigoare, decizia emisă la data de (...), nu reduce doar cuantumul pensiei reclamantului, ci îl lipsește pe acesta de alte importante garanții prevăzute de L. privind organizarea și funcționarea C. de C., cea mai importantă dintre acestea fiind cea privind actualizarea permanentă a pensiei sale în raport cu veniturile unui lucrător comparabil în activitate.
În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în
funcție de importanța și complexitatea acestora, de o activita te de documentare
și analiză științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico -
sociale care urmează să fie reglement ate, a istoricului l egislației din acel
domeniu, precum și a reglementărilor similare din legislația străină.
Conform art. 6 din aceiași lege , orice proiect de act normativ trebuie să
instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai
mare stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica
legislativă a S. Român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor
interne și ale armo nizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu
tratatele internaționale la care R. este p arte, precum și cu j urisprudența C. E. a D. O..
Consider că, dacă în cadrul activită ții de documentare și analiză
științifică, în cadrul studiilor de impact ce se cer a fi întocmite, mai ales în
cazul adoptării unor legi ce tind la refor mări esențiale ale sistemului le gislativ, cum este L. nr.1., se încerca în faza de proiect a acesteia, recalcularea unei
singure decizii de p ensie, pentru fiecar e categorie specială de persoane vizate
de măsura luată, prin luarea în considerare a tuturor veniturilor obținute de pensionar în perioa da de activitate și a celorlalte elemente specifice de calcul, s-ar fi putut cu ușurință afla atât durata și dificultățile unui asemenea proces,
cât și cuantumul ce ar putea rezulta, deci implicit măsura în care o asemenea
ingerință era necesară pentru protejarea unor interese publice.
În orice caz, nu s-ar fi ajuns la situația de a se constata, la un an de
la luarea unei mă suri ce se bucură de privilegiul prealabilului, de la
ingerința neașteptată în drepturil e reclamantului, printr -o măsură radicală, de recalculare superficială a pensiei sale, că mai este necesară
încă o etapă de revizuire a drepturilor sale de pensie.
Î n acest sens, trebuie amintit că, în C. Păduraru contra R., Curtea
EDO a arătat că: "odată ce a fost adoptată o soluție de căt re stat, ea
trebuie implementată cu o claritate ș i coerență rezonabi le pentru a evita
pe cât posibil inse curitatea juridică ș i incertitudinea pe ntru subiecții de
drept la care se re feră măsurile de a plicare a acestei s oluții; în această
privință, trebuie s ubliniat faptul că incertitudinea , fie ea legislativă,
administrativă sau provenind din practicile aplicate de autorități este un factor important ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita
statului.";
De fapt, prin decizi a contestată, așa -zis "de recalculare "; a pensiei
de serviciu, la o dată la care disp ozițiile L. nr.94/1 992 mai erau în
vigoare, reclamantul a pierdut calit atea pe care o ave a dobândită, de pensionar din serviciul C. de C.
În realitate, principala sa pierdere, în privința căr eia nu a existat
nici cel puțin o intenție de reparație din partea S. și care va afecta în
timp evoluția pensiei sale, este că mecanismul de recalculare a pensiei
adoptat în baza L. nr.1., a H. nr.737/ 2010 și a O. nr.5. i mplică LIPSIREA SA DE S.UTUL DE PENSIONAR DIN SERVICIUL C. DE C., deci și de P. pe care i-o oferea art. 74 alin. 5 din L. N R.94/1992, în sens ul ACTUALIZĂRII PENSIEI SALE DE SERVCIU.
Astfel, conform acestui articol, pens iile de serv ic iu ș i pens iile de ur maș,
s tab il ite în cond iț iile prezen te i leg i, se ac tu al ize az ă prin aplicarea la
cuantumul pensiei de serviciu aflate în plată a procentului de majorare
a salariului de bază de care beneficiază fu ncționarul public
parlamentar aflat în activitate, cu aceeași vechime, nivel de salarizare
și func ție publică. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie de serviciu
mai mică, se păstrează pensia aflată în plată.
Aceeași reglement are o regăsim ș i în art.15 din C. privind
aplicarea unitară a prevederilor referitoare la pensiile de serviciu ale auditorilor publici externi, în sensul că pensia de serviciu cuvenită acestora, se actualizează ori de câte ori se modifică indemnizația de încadrare brută lunară a unui auditor public extern în activitate, cu luarea în considerare a sporurilor utilizate inițial la constituirea bazei de calcul a pensiei de serviciu.
Aceasta constituie o pierdere însemn ată pentru recure nt, întrucât
aceste dispoziții de protecție socia lă, aveau menire a de a garanta
acestuia o menținere a pensiei sale la un nivel apropiat ultimului ve nit
avut în viața activă, ori simplele indexări acordate de către S. doar atunci când mijloacele financiare îi permit acest lucru, în cadrul
sistemului unitar de pensii publice, vor determina în timp o scădere
treptată, tot mai accentuată, a pensiei acestu ia în raport cu ultimul venit avut în activitate.
Aceste dispoziții erau de mare însemnătate mai ales în situația recurentului, care a renunțat la dreptul său la muncă, la locul său de muncă sigur și bine remunerat, la vârsta de 64 de ani și 4 luni, tocmai având încredere în legislația care-i garanta acestuia cu certitudine o pensie de serviciu apropiată de ultimul său venit din muncă.
Încrederea acestuia în statul nostru de drept, democratic și social,l-a determinat ca, doar în aceste condiții, să renunțe la locul său de muncă, fiindu-i garantat că va beneficia de măsuri de protecție socială în cursul vieții sale, pentru a nu simți, în timp, efecte nefaste ale acestei decizii asupra veniturilor sale și ale familiei.
Prin urmare, iată că S., prin decizia de recalculare contestată în
cauză, anulând pr actic dispozițiile unei legi care era în vigoare și la data emiterii acesteia, respectiv a L. nr.94/1992, drepturi ce decurgeau
din calitatea recla mantului de pensi onar din serviciul C. de C., și care au devenit inaplicabile prin noua metodologie de stabilire a pensiei sale,
a afectat drepturi le acestuia nu nu mai la data emite rii sale, ci și pe
termen lung, respectiv pentru toată viața acestuia.
Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamantului, fără a întruni condițiile legalității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.
Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut, nulitatea sa neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către G., care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale.
Mai consider că și î n ipoteza în care s -a r considera ingerinț a statului ca
fiind prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința
proporționalității , întrucât atingerea adusă dreptului recurentului a fost
de natură a afecta chiar esența acestuia.
În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra
Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că,în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o măsură privativă de
proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între ex igențele
interesului general al comunității și imperativele apă rării drepturilor fundamentale ale individului.
Potrivit art.10 din Charta comunitară privind drepturile fundamentale ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are
dreptul la o prot ecție socială adec vată și la prestaț ii de securitate
socială la un nivel suficient.
În analizarea acestui criteriu consider că, în cazul reclama ntului,
trebuie pornit de la aspectele evidențiate anterior, în sensul că acesta nu
este beneficiarul unei pensii obișnuite pentru bătrânețe/limită de vârstă
și nici al unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii acordate
de către S., practic, atât pentru acoperirea riscurilor funcției de auditor
public ex tern amintite anterior, cu interdicțiile și incompatibilitățile
aferente, pentru cei 15 ani de vechime în specialitate, precum și în
schimbul acordului său de a renunța la funcția sa și la r emunerație, la
vârsta de 64 de an i și 4 luni, acord d eterminat tocmai de ex istența unor
dispoziții legale care îi garantau în cursul vieții măsuri de protecție
socială, respectiv a celor prevăzute de L. nr.94/1992, printre acestea fiind
și dreptul la pens ie de serviciu.
Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității
măsurii nu poate fi luată ca reper, în cazul recurentului, pensia medie
lunară pe econo mie sau indemniz ația socială pentr u pensionari, ci,
întrucât această măsură a afectat indirect dreptul a cestuia la muncă,
implicit la salariu, controlul de proporționalitate trebuie să pornească de
la câștigul pe care acesta l -ar fi putut obține din muncă în anul 2010,
având în vedere fa ptul că ultimul sal ariu obținut de căt re acesta, în a nul
2009, a fost de 7 384 lei, situație în care este evident că recalcularea
pensiei sale la suma de 2177 lei și ulterior, 2200 lei, constituie o sarcină
ex cesivă pe care trebuie să o suporte.
De altfel, politica S. manifestată încă din anul 2005 în domeniul
stabilirii și recalculării pensiilor din sistemul public, tocmai în temeiul
dispozițiilor L. nr.1., în sistemul cărora legiuitorul a înțeles să încadreze și pensiile de serviciu, avea ca principiu: „la condiții egal e de pensionare pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie ";.
Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficiarii de prestații
sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tuturor
pensiilor, întrucât s e raportează chiar l a condițiile de pensi onare care sunt, în
speță diferite, astfel cum am arătat anterior, fiind prevăzute în statutul special al beneficiarului.
Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță, încă din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia:
Potrivit art.79 din Constituie, C. L. este organ consultativ, de specialitate al P., care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării,
unificării și coordon ării întregii legislații . El ține evidența oficială a legislației
R..
Astfel, prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul adoptării L. nr. 1., chiar C. L. a arătat că: „… atât în statele membre ale
Uniunii E., cât și î n legislaț ia altor state, există și alte cat egorii profesionale
care beneficiază de sisteme proprii de pensionare, în fun cție de importanța
socială a muncii prestate, …. ";.
S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu aufost acordate în baza unor legi emise de S. Român, în vigoare în momentul
stabilirii. O recalculare a acestor pensii, legal acordate, ar însemna o încălcare de către stat a p ropriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupra caracterului de stat de drept";.
S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există posibilitatea ca un mare număr de pensionari afectați de recalcularea pensiilor să se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale, pentru contestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține câștig de cauză în procesele respective.";
De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 8. a C.
C., 86 de judecăto ri prezenți din tot alul de 113 judecă tori în funcție în
cadrul Î. C. de C. și Justiție au votat, în ședința din (...), pentru adoptarea
hotărârii nr.2 a Secțiilor Unite ale instanței supreme , de sesizare a
instanței de contenc ios constituțional cu neconstituționalitatea dispozițiilor L.
nr. 1., în ceea ce privește pensiile de ser viciu ale magistraților, dar cuprinzând
și considerente generale, privind celelalte pensii speciale vizate de legea
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, apreciind că acestea contravin prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la C. europeană pentru
apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale .
S-a susținut prin această sesizare că: "…legea criticată impune o
pierdere ireversibilă a pensiei de servic iu, aceasta echivalând cu o veritabilă expropriere, aducând atingere art.1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 la C.
pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale."; și că: "…legea
criticată impune o restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului
la pensie,….";
S-a mai arătat de către autorul sesizării că: "….d iminuarea substanțială
a cuantumului pen siilor, determinată de recalcularea acestora impusă prin
legea criticată, are drept consecință nerespectarea condiției referitoare la
caracterul rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…..";.
Prin aceeași sesizare s -a mai reținut că:
"Totodată, din persp ectiva art.1 din Prot ocolul nr.1 și a juris prudenței C.
E. a D. O. referi toare la aceste di spoziții, drepturile care decurg din
contribuțiile în cadrul regimurilor de securitate socială, cum est e dreptul la
pensie, constituie drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1 din
Protocol.
Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,
Curtea E. a D. O. a subliniat obligația autorităților publice de a menține un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor
fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de câte ori,
prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o
sarcină execsivă și d isproporțion ată. Î ntr-o astfel de situație, există o încălcare
a art.1 din Protocolul nr.1 la C., determinată de încălcarea caracterului
rezonabil și proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale. (C. Kjartan
Asmundsson contra Islandei, 2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).
Or, diminuarea drep turilor patrimoniale prevăzută de legea c riticată, cu
consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora
le este aplicabilă o s arcină excesivă și di sproporționată, fără a menține un just echilibru între int eresul general și imperativele prot ecției drepturilor fundamentale ale persoanei.
Î n ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența C. E. a D. O., în
aplicarea art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește pensia stabilită pentru anumite profesii și nu permite ca acest drept să fie diminuat decât în
cazuri excepționale, cu respectarea principiului proporționalității, ceea ce
înseamnă că măsur a aplicată să fie jus tificată de scopul le gitim urmărit ( C.
Banfield contra Regatului Unit, 2005).";
De altfel, și Președintele Senatului , exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și
Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C.
C., că L. nr. 1. ";im pune o pierdere ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta
echivalând cu o veritabilă expropriere, aducând atingere art. 1 paragraf 2 din
Protocolul nr. 1 la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale";.
Pentru toate aceste considerente, apreciez că, în cauză, prin măsura
luată, dreptul reclamantului de a primi pensia cuvenită a fost încălcat astfel încât s-a ajuns la o atingere adusă esenței dreptului la pensie alacestuia.
Constatând în cauză încălcarea dreptului reclamantului la un ". în sensul art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, consider că nu mai este necesară analizarea motivelor de recurs privind încălcarea, în speță, a art. 14 din C., cu privire la nediscriminare.
În consecință, validarea unei asemenea măsuri prin care statul a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamantului, pornind de la modificarea statutului pensiei sale, cu toate garanțiile aferente, consider că nu poate conduce decât la o neîncredere totală a salariaților și a pensionarilor în raporturile cu S. Român, care vor refuza cu certitudine să accepte orice provocări viitoare ale unor acte normative în scopul de a-și părăsi locuri de muncă sigure și bine plătite, la vârste la care mai pot presta muncă, funcții obținute prin pregătire profesională, concursuri serioase, experiență în domeniu, gândindu-se că oricând drepturile lor pot fi afectate de schimbările cadrului normativ, astfel încât să nu mai poată reveni la posturile deținute anterior și să obțină o pensie în cuantum comparabil cu pensia medie de asigurări sociale pe economie.
Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamantului, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară acelorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior integral sau parțial din bugetul de stat, sunt în prezent achitate doar din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității și insecurității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.
Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă or ice cetățean al R. are dreptul la sec uritate socială și
juridică, ceea ce presupune ca măsurile luate , mai ales că privesc domeniul protecției sociale, să nu -l pună pe acesta într -o situație total, substanțial
disproporționată față de c ea în care acesta se afla atât la data când și -a
părăsit locul de muncă, cât și atunci când a optat pentru a -și valorifica
dreptul la pensie d e serviciu, în condițiile în care, lipsa d e previzibilitate a
măsurii și a unei p erioade tranzitorii, nu i -au permis ace stuia să ia măsuri
personale necesare de atenuare a risc urilor diminuării v eniturilor sale și ale familiei.
Aceste considerent e privind nelegalit atea deciziilor nr.2 ./(...) și nr.
2./(...) atrag implicit și nelegalitatea deciziei de revizuire subsecv ente nr.
2./(...) emisă de către intimată.
În cazul acestei din urmă decizii, ce a făcut obiectul unei cereri de
completare a acțiunii, mai trebuie însă subliniate și motive proprii de
nelegalitate, după cum urmează:
Această nouă decizie, emisă în temeiul O. nr.5., constituie o noua
ingerință a S., de fapt a puterii executive, în dreptul recurentului la
pensie, după ce i nstanțe de conte ncios administrati v au se mnalat
aparența de nelega litate și chiar nele galitatea recalculării pensiei sale de serviciu, prin hotărâri definitive și ex ecutorii.
La data de (...), G. a emis O. nr.5., reți nând în preambulul acestui act
normativ că acesta ar fi fost adoptat:
"având în vedere exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării L. nr.1., în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să poată realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiei, cu respectarea principiului contributivității și egalității, scopul fiind acela de a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.";
Cu toate acestea, măsurile luate de către G. prin acest act normativ nu au fost în sensul înlăturării aspectelor de nelegalitate sesizate atât de către instanțele de contencios administrativ din întreaga țară, prin hotărâri cu efect erga omnes, în ceea ce privește actul administrativ normativ, cât și de către instanțele de asigurări sociale, ce au soluționat acțiunile de anulare a actelor administrative individuale emise în baza H.nr.737/2010, astfel încât nu au fost revocate deciziile de recalculare a pensiilor speciale, cu
repunerea particularilor în situația a nterioară, deci a r epunerii în plata pensiilor de serviciu.
Prin O. nr.5. s-a abrogat H.nr.737/2010, stabilindu-se o metodologie
de calcul privind revizuirea pensiilor prevăzute la 1 lit. c)-h) din L. nr. 1..
Prin decizia nr.2./(...), contestată în cauză, a fost „revizuită"; pensiaintimatului, stabilindu-se același cuantum rezultat în urma recalculării, respectiv
2200 lei.
Consider că prin a ceastă decizie reclamantului i -a fost afectat un
drept de securitate socială printr -o decizie de revizuire care încalcă
art.20 și 22 din O. nr.5..
Potrivit art.20 din O. nr.5., stabilirea pensiei revizuite se face prin decizie emisă de casele teritoriale de pensii, care va cuprinde în mod obligatoriu temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza revizuirii.
Art.22 din aceeași ordonanță prevede că procedura de stabilire, plată,recalculare, suspendare, reluare și încetare a pensiilor revizuite potrivit metodologiei din anexa la acest act normativ, este cea prevăzută de L. nr.263/2010.
În raport cu titulatura deciziei nr. 2./(...), de revizuire a pensiei, se
reține că, potrivit L. nr.263/2010, lege organică ce reglementează regimul general privind pensiile publice-în condițiile art.73 al in.3 din C.-asemenea acte
ad min is tr ative po t f i e mise do ar în s itu aț iile prev ăzu te l a art.107 alin.1 dinlege, respectiv: „În situația în care, ulterior stabilirii și /sau plății
drepturilor de pensie, se constată dif erențe între sumele stabilite și /sau plătite și cele legal cuvenite, c as a ter itor ial ă de pen s ii, respec tiv c as a
ter itor ial ă, opere az ă, d in of ic iu s au l a sol ic itare a pens ion arulu i, mod if ic ăr ile ce se
imp un, pr in dec iz ie d e rev izu ire.";
În același sens erau și dispozițiile art.89 din L. nr.1., ce prevedeau că în situația în care se constată erori în stabilirea și plata drepturilor de pensie, casa teritorială de pensii operează revizuirile și modificările legale.
Analizând cele două decizii emise de casa de pensii în temeiul L. nr.1. și ale O. nr.5., se remarcă doar două diferențe între acestea, respectiv data
emiterii celor două acte și actul normativ în temeiul cărora au fost adoptate , astfel încât nu a fost corectată nicio eroare de stabilire a pensiei, nu s -a
constatat nicio dife rență între dre ptur ile de pensie stabili te prin cele două decizii- cuantumul pensiei fiind același, de 2200 lei, calculat pentru același punctaj mediu anual de 3,00165 puncte, la valoarea punctului de pensie de
732,8 lei-, toate celelalte elemente privind stagiile de cotizare, vârsta depensionare fiind identice, astfel încât nu se justifica emiterea unei decizii de revizuire în sensul art.107 alin.1 din L. nr.263/2010.
Orice act administrativ este emis în scopul de produce, potrivit legii, anumite efecte juridice, ori se p oate lesne observa î n cauză că decizia de revizuire nu a produs niciun efect asupra cuantumului pensiei reclamantului, nu a corectat nicio eroare de stabilire a acesteia.
Pe de altă parte, n u a fost motivată d efel decizia în fapt, astfel cum
prevede ș i art.20 din O. nr.5., deși aceasta se impunea cu atât mai pregnant
în speță, cu cât actul administrativ emis lipsea de efecte cel puțin două
hotărâri judecător ești definitive , a ceasta fiind de altfel și singura
consecință juridică a noii decizii de „. a p ensiei reclamantei.
Î n acest sens, doctrina și jurisprudența de contencios administrativ, au
statuat, în privința actelor administra tive, mai ales a c elor prin care se
suprimă drepturi sau situații juridice individuale, că asemenea acte unilaterale trebui e să îmbrace for ma scrisă, să cu prindă în chiar
conținutul lor motivarea în fapt și în drept a măsurii luate și să fie
comunicate, aduse la cunoștința persoanelor interesate în mod legal.
Art.31 alin.1 și 2 din C. garantează dreptul persoanei de a avea acces laorice informație de interes public. Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă acetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.
Potrivit art.19 din Declaraț ia Universală a D. O., orice om arelibertatea de a căuta și de a primi informații.
Art.10 din C. E. a D. O. garantează dreptul persoanei la liberaexprimare, ce include și dreptul de a primi sau comunica informații.
De asemenea, art.24 alin.1 din Constituția R. garantează dreptul la apărare.
Î n speță, decizia nr. 2./(...) emisă de C. J. de P. S. , contestată în cauză,
nu cuprinde în c on cret nicio motivare în fapt a măsurii l uate prin aceste act, a erorilor de calcul constatate, a căror revizuire a fost necesară, purtânddoar mențiunea că a fost emisă în temeiul O. nr.5..
Chiar prin decizia nr. 2./(...), menționată anterior, dar prin care realmente s-au corectat erori de calcul, fiind emisă în acest scop, prevăzut de lege, C. J. de P. S., revizuind cuantumul pensiei reclamantului, a menționat, pe scurt, motivarea în fapt a acesteia, respectiv, „. venituri";, rezultând, de altfel, și o majorare a cuantumului pensiei de la suma de 2177 lei, la cea de
2200 lei.
Astfel, se reține că, potrivit doctrinei și jurisprudenței instanței supreme,
motivarea este necesară mai ales în cazul actelor prin care se suprimă
drepturi sau situații juridice individuale , cum este cazul în speță, aceasta
trebuind să fie sufic ient de precisă astfel încât motivul act ului să transpară clar și trebuie să fie intrinsecă actului, adică trebuie conținută nu neapărat în înscrisul ce cuprinde manifestarea de voință în sine, ci de oricare dintre înscrisurile ce formează actul și care se comunică particularului odată cu acesta.
Doar printr-o motivare concretă a actului decizional se asigura atât informarea corectă a părții cu privire la problema de interes personal, anterior formulării contestației, cât și exercitarea de către subiectul de drept căruia i se adresează a dreptului la apărare și a celui la un proces echitabil.
De asemenea, în lipsa motivării actului decizional, instanța nu poate aprecia asupra legalității acestui act. Pentru a-și putea exercita atribuția de control a legalității actelor decizionale ale instituțiilor publice, instanța de judecată trebuie să cunoască rațiunile pentru care emitentul actului, în îndeplinirea puterii sale discreționare, a ales soluția criticată de cel vătămat, iar această motivare trebuie să fie intrinsecă actului administrativ, neputând fi complinită în cursul cercetării judecătorești.
Din perspectiva instanței de judecată, motivarea este decisivă pentru a face demarcația dintre actul adoptat în cadrul marjei de apreciere conferită de lege autorității publice și cel adoptat prin exces de putere, astfel cum este definit acest termen prin art.2 alin.1 lit.n) din L. nr.554/2004.
Nemotivând măsura luată, ce privește revizuirea drepturilor de pensie ale
recurentului, pe lângă faptul că au fost încălcate drepturile acestuia la
apărare și la infor mare, nu a fost d e monstrat în cauză că interesul public
impunea o asemenea vătămare a dr eptului reclamantului, respectiv că
această nouă ingeri nță era necesară, a stfel încât consider că se imp une și
anularea deciziei de revizuire nr. 2./(...) emisă de către intimată.
Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea admiterea recursului formulat de reclamantul G. L., cu modificarea în tot a sentinței pronunțate de către prima instanță, în sensul admiterii acțiunii și a anulării deciziilor nr.2. emise la datele de (...), (...) și (...) , cu repunerea părțilorîn situația anterioară emiterii acestora, în sensul menținerii în plată a pensiei de serviciu stabilite prin decizia nr.2./(...).
C. M.
Judecător
Red./Tehnored.:C.M.;
2 ex./ (...).
| ← Decizia civilă nr. 633/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 4915/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
