Decizia civilă nr. 5075/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
D. CIVILĂ NR. 5075/R/2012
Ședința publică din data de 11 decembrie 2012
I. constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. G.: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul S. V. împotriva sentinței civile nr. 1308 din 11 septembrie 2012 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe intimata pârâtă C. S. DE P. A M. A. N., având ca obiect contestație împotriva deciziei de pensionare
Mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea ședinței publice din data de 4 decembrie 2012 când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de (...), ulterior precizată, contestatorul S. V. a solicitat în contradictoriu cu intimații C. de P. a M. A. N. și S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, în principal, anularea deciziei privind revizuirea pensiei nr. 50272/(...) ca nelegală și netemeinică, menținerea deciziei de stabilire a cuantumului pensiei nr. 0. emisă la data de (...) în baza OUG 7/1998, menținerea naturii pensiei contestatorului și anume aceea de pensie de serviciu, obligarea intimaților la plata dobânzii legale aferente sumelor reprezentând diferența dintre decizia privind pensia de serviciu și decizia atacată prin prezenta, calculată de la scadență și până la plata efectivă a acesteia.
În subsidiar s-a solicitat admiterea contestației și recalcularea cuantumu- lui pensiei, având în vedere aplicarea greșită a dispozițiilor legale în vigoare. S-a solicitat obligarea intimatei și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că a lucrat în cadrul M.A.N. fiind pensionat pentru limită de vârstă, având lucrată efectiv perioada de 36 ani, 6 luni, 14 zile.
Prin decizia contestată i-a fost revizuită pensia în temeiul O. nr. 1..
Împotriva acesteia a formulat contestație prealabilă la C. de C. de pe lângă MAN, dar până la inițierea acțiunii nu a fost soluționată.
La emiterea deciziei contestate au fost încălcate dispozițiile constituționale privind principiul neretroactivității și dispozițiile art.1 din Protocolul adițional nr.
1 la C., art. 14 din C., art. 17 din Declarația Universală a D. O., s-a încălcat principiul dreptului câștigat.
Cuantumul pensiei este incorect stabilit, față de prevederile art. 2 alin. 4
și 5 din O.U.G 1.. În situația în care din vina statului, prin instituțiile sale, nu se poate reconstitui venitul lunar realizat, se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minimă corespunzătoare gradului militar deținut, ceea ce nesocotește dreptul de proprietate și principiul drepturilor câștigate.
Contestatorul are rezerve în ce privește modalitatea de stabilire a punctajelor anuale și a celor legate de grupa de muncă, înscrise în decizia de revizuire și în buletinul de calcul atașat. Nu este certificată conformitatea cu originalul a cuantumului lunar al veniturilor obținute și al stagiului de cotizare, vechimea în serviciul militar și vechimea totală în muncă, perioadele suplimen- tare acordate pentru activitatea desfășurată în grupa I și II de muncă.
Din anexele la decizie nu rezultă care sunt documentele care au stat la baza calculului pensiei militare, în conformitate cu prevederile OUG 33/2002 modificată și aprobată prin L. 2., care reglementează eliberarea certificatelor și adeverințelor de către autoritățile publice centrale și locale.
Prin întâmpinarea depusă, intimata Casa de pensii sectorială a MAN, a so- licitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Finanțelor Publice a invocat pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive, susținând că nu are raporturi juridice cu contestatorul, rolul esențial în procesul bugetar și în execuția bu- getară revenind Guvernului, potrivit art. 17 alin. 1 din L. 500/2002.
Prin sentința civilă nr. 1308 din (...) a T.ui MM pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. F. P. și în consecință s-a respinse acțiunea față de acesta, cu motivarea că , între contestator și acest intimat neexistând niciun raport juridic care să justifice chemarea lui în judecată, lipsa calității procesuale pasive a pârâtului fiind re- ținută și în decizia nr. 10 din (...), pronunțată pe recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție care potrivit dispozițiilor art. 3307 alin. 4 Cod procedură civilă, este obligatorie pentru instanțele de judecată. A fost respinsă acțiunea în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII A M. A. N. B. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Contestatorul a avut calitatea de cadru militar și a beneficiat de pensia de serviciu, acordată conform O. nr. 7/1998. După intrarea în vigoare a L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensia de serviciu a devenit pensie în interesul L. 1., fiind emisă o decizie în acest sens. Ulterior, după intrarea în vigoare a O. nr.1. a fost emisă decizia cu nr. 50272 din data de (...) de revizuire a pensiei, prin care a fost efectuată recalcularea pensiei, conform prevederilor acestui act normativ, stabilindu-se un cuantum al pensiei de 3027 lei, începând cu data de (...). Sunt citate dispozițiile art. 1, art. 4, art. 18 alin. 1 și 2 din O. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, constându-se că acestea au fost respectate. Scopul revizuirii, cuprins în preambulul OUG nr. 1., este de a corecta printr-o nouă metodologie de calcul, disfuncționalitățile apărute în procesul de recalculare a pensiilor conform metodologiei aprobate prin H. nr. 7., pe care o și abrogă. Cu privire la neretroactivitatea legii și conceptul de drepturi câștigate, ins- tanța constată că dispozițiile L. nr. 1. și ale O. nr. 1. se aplică pentru viitor, regle- mentările cuprinse în aceasta neintervenind asupra prestațiilor sociale deja înca- sate de contestator, prestații care, într-adevăr, se subsumează ideii de „. câștigate";. Prin urmare, actul normativ prin care s-au revizuit drepturile de pensie ale contestatorului nu este retroactiv și nu încalcă drepturile câștigate, ci modifi- că pentru viitor o situație juridică născută anterior, reglementările sale fiind a- plicate numai de la data intrării în vigoare și doar pentru viitor. Cât privește încălcarea dispozițiile art. 1 Protocolul 1 la C., în ju- risprudența C. E. a D. O. se statuează faptul că statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu. În speță, nu este vorba de o privare de proprietate, chiar dacă contestatorul are un „bun"; în sensul C.i, întrucât prin recalcularea pensiei sale nu s-a produs o reducere substanțială a cuantumului acesteia. Din această perspectivă, ingerința statului apare ca fiind proporțională în raport cu interesul particular al contestatorului afectat prin măsura de recalcu- lare a drepturilor de pensie. I. apreciază că există o legătură de proporționalitate între mijloacele utilizate de stat - reducerea pensiei și scopul legitim urmărit - reducerea cheltuielilor bugetare. Curtea E. a D. O., în C. Muller contra Austriei, a subliniat faptul că, deși art. 1 din Protocolul 1 la C. garantează drepturile patrimoniale ale unei persoane care a contribuit la sistemul de asigurări sociale, „acest text nu poate fi interpretat în sensul că acea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum";. În aceeași cauză, Curtea a decis că „o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar a însuși dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurări la bă- trânețe";. Contestatorul s-a rezumat la aspecte ce evidențiază încălcarea principiilor constituționale referitoare la neretroactivitatea legii, interzicerea discriminării, încălcarea dreptului de proprietate, punând în dezbatere critică dispozițiile L. nr. 1. și ale O. nr. 1., care statuează obligația recalculării drepturilor de asigurări so- ciale stabilite prin legi speciale și integrarea lor într-un sistem unitar de pensii publice. Or, prin decizia nr. 871 din (...), Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile L. 1. sunt constituționale, iar prin decizia nr. 9. iulie 2011 s-a statuat că dispozițiile O. nr.1. sunt constituționale. Cu referire la criticile privind calculul pensiei, se constată că susținerile contestatorului nu au fost dovedite, iar din analizarea comparativă a buletinului de calcul cu înscrierile din carnetul de muncă și celelalte înscrisuri depuse în probațiune, cu mențiunile din deciziile contestate, nu rezultă niciun fel de necon- cordanțe. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 raportat la arte 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ.modificarea, în totalitate, a sentinței în sensul admiterii contestației formulate, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. În motivare s-a arătat, în esență, că judecata s-a făcut de o manieră simplistă, că prevederile legale menționate au un caracter retroactiv și aduc atingere principiului dreptului câștigat, sens în care sunt invocate statuările C. C. a R.iei din deciziile nr. 830/2008, nr. 375/2005, nr. 57/2006 și nr. 120/2007. În avizul consultativ dat de C. legislativ cu privire la proiectul de L. privind sistemul unitar de pensii se arată că: „În cazul de față, deoarece măsurile propuse nu sunt de natură penală sau contravențională, ci au un caracter civil, ele pot viza doar cazurile care se vor ivi după intrarea în vigoare a proiectului, nu și la situațiile deja existente";. C. legislativ apreciază că „pensiile aflate în plată constituie drepturi legal câștigate și nu pot fi afectate prin recalculare, care prin efectele ei, ar constitui, implicit, o aplicare retroactivă a legii, orice nouă reglementare aplicându-se numai pentru viitor, adică pensiilor stabilite după data intrării în vigoare a acesteia";. Cu toate acestea, legiuitorul român a adoptat O. nr. 1., încălcând principiul constituțional mai sus enunțat. Conform principiului drepturilor câștigate, orice drept, indiferent de natura sa, trebuie acordat chiar dacă pentru cazurile apărute ulterior, acesta este diminuat. Greșit reține prima instanță că, nu se aduce atingere principiului dreptului câștigat, consacrat de către Curtea de Justiție a U. E. care arată că „dacă prestațiile acordate în temeiul regulamentului vechi sunt mai favorabile decât cele plătite în conformitate cu regulamentul nou, acestea nu trebuie să fie reduse";. Acest principiu este stipulat expres în practica C. care, în mod constant, a dat câștig de cauză subiecților de drept afectați din punct de vedere al drepturilor bănești prin acte normative adoptate ulterior. Și Curtea Constituțională a stabilit că „în cazurile în care, din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat va fi mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câștigate anterior";. Greșită este și opinia primei instanțe potrivit căreia nu poate fi vorba despre privarea de un bun, care a omis să cerceteze toate argumentele recurentului în susținerea încălcării flagrante a dreptului de proprietate. Fiind vorba despre un drept de proprietate asupra pensiei, născut sub imperiul L. nr. 164/2001, legiuitorul nu avea dreptul de a o modifica în cuantumul ei printr-o lege ulterioară, iar dacă a procedat astfel înseamnă o adevărată naționalizare sau confiscare, fiind diminuată cu peste 75%. Recurentul a avut un drept de proprietate asupra pensiei sale, câtă vreme nu doar a avut o speranță legitimă în realizarea și primirea ei, ci a și primit-o efectiv. Referitor la existența bunului și incidența încălcării art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. E. a D. O., este invocată pe larg o amplă practică C., citându- se din hotărârile pronunțate în cauzele Muller contra Austriei, Pravednaya ela R.iei, C. EDH, 15 ianuarie 1998, nr. 19734/92m X c/Italia, C.-M.a Cameră, csassagnou și alții împotriva Franței, Pressos Compania Naviera SA și alții contra Belgia, Sfintele mănăstiri împotriva Greciei, hotărârea din 9 decembrie 1994, Broniowski împotriva Poloniei, Akdivar și alții împotriva Turciei, Yagtzilar și alții împotriva Greciei, Jantea împotriva R.iei. În ceea ce privește existența unei ingerințe, reducerea pensiei prin decizia de revizuire atacată și lipsirea acestuia de a mai primi vreodată sumele de bani de care beneficia anterior, reprezintă o ingerință gravă, care a avut ca efect privarea de bunul lui, în sensul avut în vedere de teza a doua din primul paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. În ceea ce privește condiția ca privarea de proprietate să fie prevăzută de lege, această condiție este îndeplinită, întrucât O. nr. 1. este un act normativ precis, accesibil și previzibil în sensul jurisprudenței C.. În ceea ce privește condiția ca ingerința să fie impusă de o cauză de utilitate publică, potrivit expunerii de motive a O. nr. 1. această Ordonanță de urgență a fost adoptată „Întrucât în termenul prevăzut de L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 140.000 de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, în sensul că, pentru cei care nu au prezentat acte care să dovedească veniturile obținute, în funcție de care s-a recalculat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu brut pe economie";. Preambulul acestui act normativ nu menționează nicio cauză de utilitate publică. În ceea ce privește proporționalitatea ingerinței cu scopul urmărit, aceasta se verifică dacă s-a menținut un „just echilibru"; între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului. Or, prin O. nr. 1. nu s-a conferit posibilitatea de a obține despăgubiri pentru privarea de proprietate, iar Guvernul României nu a invocat nicio circumstanță extraordinară pentru a proceda în această manieră abuzivă. În mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale a S.ui R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice atâta vreme cât prin decizia nr. 2. pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii (respins) S. are calitate procesuală pasivă raportat la partea necontributivă a pensiei. Prin concluzii scrise, pârâtul M. A. N. B. a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală, arătând în esență că primainstanță corect a respins acțiunea reclamantului pentru considerentele reținute în cuprinsul acesteia și în întâmpinarea depusă la dosar. Astfel, L. nr. 1. privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor a fost supus controlului anterior de constituționalitate, iar prin decizia nr. 8. referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, Curtea Constituțională a analizat criticile textelor din L. nr. 1. atât în raport cu dispozițiile art. 44 din Constituție cât și cu prevederile art. l din Primul Protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a constatat că, în raport cu criticile formulate, dispozițiile L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale. Prin decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. Curtea Constituțională a pronunțat și D. nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d) -i) și art. 2-12 din L. nr. 1.; s-a analizat din nou legea pe temeiul neretroactivității și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. (dreptul la respectarea „.) și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate. Această decizie a fost confirmată în mod repetat, ultima fiind decizia nr. 75 din (...). Curtea a reținut că pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări. Se fac referiri la dezlegările date de Î. Curte de casație și Justiție, prin decizia nr. 29/(...) în interesul legii, în acest domeniu și la decizia deinadmisibilitate pronunțată la data de (...) în cauza A.ălută și alți 306 pensionari militari împotriva R.iei, prin care Curtea E. a D. O. a constatat neîncălcarea de către S. R. a articolului 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C., sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul L. nr. 1., reținând și faptul că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor de prestații sociale. În ceea ce privește respectarea principiului proporționalității, este invocată practică C., anume, hotărârea A. O. ș.a. împotriva Spaniei în sensul că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă): asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectând beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență. În cadrul recursului în interesul legii (D. nr. 2.) Înalta Curte de Casație și Justiție a indicat, fără a fi limitative în cadrul circumstanțelor obiective de analiză, că ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari ori pensia medie lunară, respectiv dacă în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit „. de dificultate";. Raportul procentual al diminuării pensiei nu constituie un criteriu esențial pentru a determina existența raportului de proporționalitate, fiind relevante, alte criterii, precum: raportul dintre acest cuantum și cuantumul obținut de alți beneficiari ai sistemului asigurărilor sociale de stat, raportul dintre acest cuantum și venitul minim pe economic, pensia medie de asigurări sociale de stat. Astfel, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu (...) este de 700 lei, pensia medie de asigurări sociale de stat a fost de 777 lei în trimestrul IV 2011. Conform informațiilor furnizate de C., în luna decembrie 2011, din totalul pensionarilor de asigurări sociale de stat, 31.30% aveau pensii sub 700 lei (pensia medie fiind de 777 lei), salariul minim brut pe economic era la nivelul lunii decembrie 2011, 670 lei și salariul mediu brut 2.209 lei, pensia medie reprezintă 35,17% din salariul mediu brut și 48.73 % din salariul mediu net (1.604 lei). Raportat la aceste valori nu se poate considera că pensia revizuită este atât de redusă, încât ar echivala cu negarea dreptului de proprietate, iar valoarea cuantumului pensiei stabilită în favoarea reclamantului prin decizia de revizuire nu este în mod evident infimă și de natură a-l pune pe acesta în situația de a fi total lipsit de mijloace de subzistență. Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele: Prin art.1 lit. a din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul L. nr.1., calculate pe baza veniturilor realizate. În aplicarea acestui act normativ, M. A. N. a emis în luna decembrie 2010 decizia 50274 prin care, începând cu data de 1 ianuarie 2011, s-a stabilit în favoarea reclamantului pensia de asigurări sociale în cuantum de 2562 lei, care înlocuia pensia militară de stat stabilită în temeiul L. nr. 164/2001. Ulterior, în temeiul O. nr. 1., a fost emisă decizia de revizuire contestată în prezenta cauză, stabilindu-se un cuantum al pensiei de 3027 lei. Se constată, în primul rând, că deși se contestă prin acțiune decizia de revizuire emisă în temeiul O. nr. 1., criticile privesc în fond procesul de recalculare derulat în temeiul L. nr. 1., reclamantul recurent invocând faptul căprin înlocuirea pensiei militare cu pensia de asigurări sociale ar fi pierdut un drept câștigat, acela de a se bucura de pensia specială fără posibilitatea de a i se lua acest drept, în cuantumul ce i s-a stabilit în conformitate cu prevederile L. nr. 164/2001. În acest sens, solicită anularea deciziei de revizuire și repunerea în dreptul la pensia specială de militar. Observând, în acest sens, că prin motivele de recurs, nu sunt aduse critici punctuale cu privire la procesul de revizuire a pensiei, sau cu privire la modul în care a fost soluționată cauza în primă instanță sub acest aspect, ci aceste motive de recurs se circumscriu exclusiv la critica măsurii legislative a recalculării pensiilor militare, cu referiri la practica C. considerată aplicabilă și la principii constituționale, anume, principiul neretroactivității, al protecției dreptului de proprietate, Curtea de A. va reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Înaltei Curți de C. și Justiție și ale C. E. a D. O.: În ceea ce privește controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit. a din Constituție, prin nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. Curtea Constituțională a pronunțat și nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate. Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. - ex. D. nr.1579/(...). În ceea ce privește recursul în interesul legii referitor la aplicarea L. nr.1., Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 29/(...) (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr. 871 și nr. 8. cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, reținând următoarele: „(…)Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit. Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Însă, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativcare să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în R., potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată. În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție, iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale. În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..(…)"; De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C. „(…)În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C. Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat. Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al R.iei, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C. Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1.. Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional. Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.). În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc. Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40). Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat. Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr. 1., și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, C. Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale. Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus la inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text). Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1.. Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență. În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei. Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației). Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. E. a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional,de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare). Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. (C. Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată. În raport cu jurisprudența C. E. a D. O. reiese că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.(…)"; Prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. în cauzeleconexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R.iei s-a reținut că: „Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55). Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. R.iei, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii. De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor. În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilorreclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensiiîn regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu. În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari."; De altfel, o decizie de inadmisibilitate s-a pronunțat și în cauza Constantin Abăluță și alții c. R.ie, chiar cu privire la recalcularea pensiilor cadrelor militare în baza L. nr. 1., și care reiterează punctul de vedere al C. exprimat în cauza Frimu. În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, apreciind că, întrucâtrațiunea este aceeași, în speță sunt aplicabile, mutatis mutandis, inclusiv considerentele C. din speța invocată mai sus, instanța de recurs va înlătura criticile reclamantului recurent referitoare la încălcarea principiului neretroactivității și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 164/2001, ca și la raportul de proporționalitate privit în sens global, adică prin raportare la dispozițiile generice ale legii, iar nu cu privire la situația concretă, specială, a reclamantului. Prin urmare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantului în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „.ul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. În concret, Curtea de A. reține că în urma revizuirii i s-a stabilit o pensie în cuantum de 3027 lei brut, cuantum care este superior față de pensia medie pentru limită de vârstă în 2011 în R., care este de 749 lei, conform datelor statistice ale Casei N. de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului, care se bucură de o pensie revizuită de patru ori mai mare decât pensia medie pe țară. Drept urmare, reținând și că în cauză reclamantul nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și D. nr. 2. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în care se evidențiază că în raport de jurisprudența C. E. a D. O. este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de A. apreciază, în raport de probele administrate, că reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a considera că nu ar fi respectat raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit. Referitor la jurisprudența anterioară a C. C. în materie apreciată de recurent ca fiind relevantă în cauză, se reține că aceasta nu poate fi avută în vedere de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat prin D. nr. 871 și 873 din 2010 în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de reclamant. În mod evident, nu poate sta la baza unei hotărâri judecătorești avizul consultativ dat de C. legislativ cu privire la proiectul de L. privind sistemul unitar de pensii, la care face referire recurentul, în condițiile în care legea este etalonul față de care se raportează situațiile de fapt în procesul de judecată, iar pe de altă parte, la controlul de constituționalitate și de convenționalitate practicat, conformcelor ce preced, asupra acestei legi, nu s-a constatat încălcarea principiilor pe care se întemeiază recurentul. Față de soluția de respingere a recursului pe fond, apare ca lipsită de eficiență, de finalitate, analizarea motivului de recurs privitor la modul de soluționare în primă instanță a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, motiv pentru care va fi omisă ca superfluă cercetarea acestuia. Văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L., D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. V. împotriva sentinței civile nr. 1308 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 11 decembrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. T. D. C. G. G.-L. T. N. N. G., Red.I.T./S.M. 2 ex./(...) Jud.fond. C. V.
| ← Decizia civilă nr. 606/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 4494/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
