Decizia civilă nr. 5104/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 5104/R/2012
Ședința publică din data de 12 decembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul O. V. împotriva sentinței civile nr. 5449 din 1 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și CASA DE PENSII S. A M. A. ȘI I., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 7 decembrie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtului intimat M. întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, menținerea hotărârea instanței de fond ca legală și temeinică și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5449 din 1 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea formulata de reclamantul O. V. împotriva pârâților CASA DE PENSII S. A M. A. SI I. și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin D. nr. 1./(...), în baza
L. nr. 1., reclamantului i s-a recalculat pensia, stabilindu-i-se un cuantum al pensiei de 1411 lei.
Ulterior, prin D. nr. 1./(...) reclamantului i s-a revizuit pensia în baza OUG nr. 1/2011, stabilindu-i-se, pe baza salariului mediu brut/net pe economie, un cuantum al pensiei de 3932 lei, decizie care a fost contestată, acesta primind răspuns la această contestație în sensul respingerii acesteia.
Potrivit art. 6 alin. 1 si 2 din OUG nr. 1/2011 pensiile recalculate ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 si până la data emiterii deciziei de revizuire iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011.
Pensia reclamantului a fost revizuită din oficiu iar până la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei se menține în plată pensia în cuantumul avut în luna decembrie 2010. De asemenea, acestuia i s-a plătit diferența dintre pensia avută anterior recalculării și cea stabilită prin operațiunea de recalculare.
In consecință, reclamantului nu i s-a produs nici un prejudiciu prin recalcularea pensiei.
Conform prevederilor art.11 din H.G. nr.737/2010 pensiile care au făcut obiectul unor cauze soluționate prin hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată vor avea regimul juridic stabilit de L. nr.1..
Curtea Constituțională prin D. nr.873/(...), referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, a arătat că acordarea pensiei suplimentare nu se subsumează dreptului constituțional la pensie,astfel cum acesta este reglementat de art.47 alin.2 din C. R.. Pe de altă parte a arătat că în conceptul de „. câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.
Având în vedere faptul că, pensia suplimentară se acordă numai în măsura în care există resurse financiare alocate în acest scop prin bugetul de stat sau cel al asigurărilor sociale de stat, neacordarea acesteia în continuare nu poate fi interpretată nici ca o încălcare a prevederilor art.20 din Constituție raportat la art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertățile fundamentale referitoare la respectarea bunurilor persoanei fizice sau juridice.
În ceea ce privește suspendarea HG nr. 735/2010, prin S. civilă nr. 3. a C. de A. C., aceasta are efecte numai între părți, iar prin D. nr. 8., Curtea Constituțională a R. a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale L. nr. 1., potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează devenind pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al.
2 din Constituție.
În ceea ce privește recalcularea pensiei, această măsură este în acord cu C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalele sale adiționale, Curtea C. statuând în cauza Hasani c. Croației că nu este exclus dreptul statului de a adopta, în domeniul civil, prevederi legale noi, care să reglementeze drepturi care decurg din vechea legislație, cu condiția ca acea lege să nu aducă atingere principiilor convenționale. În cadrul marjei de apreciere foarte largi recunoscute de C. statului în materia drepturilor de asigurări sociale (cauza Hasani c. Croației, Kjartan Asmundsson c. Islandei), atunci când procedează la reducerea cuantumului unor prestații de asigurări sociale, în cursul derulării raportului juridic, statul trebuie să țină seama de necesitatea existenței unui scop legitim urmărit reprezentat de un interes public care trebuie să primeze celui particular. În cauza Hasani c. Croației, C. a stabilit că noțiunea de interes public trebuie interpretată extensiv, cu excepția situației în care decizia statului este în mod manifest disproporționată și fără fundament rezonabil.
L. nr. 1., procedând la reducerea cuantumului pensiei și transformând pensia de serviciu într-o pensie de asigurări sociale, a urmărit un scop legitim reprezentat de interesul public al diminuării dezechilibrelor bugetare și al menținerii deficitului bugetar în limite sustenabile, pentru a se crea premisele relansării economice, legiuitorul reținând că se impune adoptarea unor măsuri cu caracter excepțional prin care să fie continuate eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare începute în anul 2009 și în anul 2010. În expunerea de motive a L. nr. 1., s-a mai arătat că neadoptarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare ar conduce la pierderea acordurilor cu instituțiile financiare internaționale, cu consecința creării unor dezechilibre macroeconomice de natură să ducă la imposibilitatea relansării economice și la creșterea excesivă a deficitului bugetar. S-a mai menționat că, potrivit unei recente estimări a Băncii Mondiale, în cazul în care în R. s-ar menține pensiile avute anterior promovării proiectului L. nr. 1., în anul 2050 deficitul creat de cheltuielile afectate pensiilor din produsul intern brut ar ajunge la 12 %.
Prin D. nr. 8., Curtea Constituțională a R. a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale L. nr. 1., potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează și se transformă în pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție, arătând următoarele:
„Prin urmare, în ceea ce privește aceste din urmă drepturi de asigurări sociale, legiuitorul are dreptul exclusiv de a dispune, în funcție de politica socială
și fondurile disponibile, asupra acordării lor, precum și asupra cuantumului și condițiilor de acordare. Se poate spune că, față de acestea, C. instituie mai degrabă o obligație de mijloace, iar nu de rezultat, spre deosebire de dreptul la pensie, care este consacrat în mod expres.
Ca atare, având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție.";
„Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, L. privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.";
Față de cele ce preced, instanța în baza art.6 din OUG nr. 1/2011, coroborat cu prevederile art. 153 lit. f si g si art. 156 din L. nr. 263/2010 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul O. V. solicitând casarea sentinței atacate cu trimitere spre rejudecare instanței competente, iar în subsidiar, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare înjudecată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că soluție este netemeinică și nelegală, a fost dată de către instanța fără a intra în cercetarea fondului.
Instanța de fond nu a analizat toate motivele de nelegalitate descrise în cererea de chemare în judecată și nici nu s-a pronunțat asupra cererii prin care a contestat cuantumul pensiei rezultat din revizuirea acesteia. Așa cum a arătat și prin cererea inițiala, nu a contestat doar faptul ca i s-a încălcat statutul de cadru militar, ci și cuantumul pensiei stabilite prin decizia de revizuire.
Instanța a cărei hotărâre înțelege să o atace nu s-a pronunțat asupra cererii subsidiare prin care a contestat modalitatea de calcul a pensiei stabilite prin decizia atacată. în acest sens, a solicitat în probațiune ca intimatele să depună la dosarul cauzei toate actele care au stat la baza calculării cuantumului pensiei în urma revizuirii. A solicitat această probă întrucât în cazul revizuirii pensiei recurentului nu au fost luate în calcul toate veniturile. Această solicitare a fost însă respinsă de către instanța de fond.
Cu privire la motivele de modificare s-a arătat că în ceea ce privește conformitatea legislației naționale care a stat la baza emiterii deciziei contestate cu reglementările C., în mod greșit instanța de fond a statuat că autoritățile naționale nu au încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției.
Cât privește constatarea de către Curtea Constituțională a R., în cuprinsul
Deciziei nr. 871/(...), că L. nr.1. nu încalcă dispozițiile Constituției R., nuîmpiedică instanțele de judecată să facă aplicarea dispozițiilor art. 20 din legea fundamentală și să dea prioritate pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care R. este parte.
Dacă deciziile pronunțate de Curtea Constituțională sunt în contradicție cu cele ale forurilor internaționale competente să interpreteze aceste prevederi, acestea nu pot fi reținute de instanțele judecătorești sesizate cu soluționarea unui litigiu în care își găsesc aplicarea, atât timp cât instanțele judecătorești sunt obligate să ignore legile interne și interpretările C. C. a R. care contravin reglementărilor internaționale și interpretărilor date acestora de organele abilitate, astfel încât nu se poate reține depășirea atribuțiilor de către instanța de judecată prin aplicarea cu prioritate a reglementărilor internaționale.
Dreptul la pensie de serviciu, fondat pe un regim profesional public special de securitate socială, nu reprezintă un privilegiu și nu este discriminatoriu la adresa persoanelor din sistemul public general. Așa cum s-a reținut și prin D. nr.20/2000 a C. C. (evocată și în considerentele H. ÎCCJ nr. 29 din (...)), pensiile de serviciu, ca noțiune distinctă, au o justificare obiectivă și rațională, fiind o compensație pentru inconvenientele majore ce rezultă din rigoarea și riscurile deosebite al statutelor profesionale speciale.
Prevederile art. 1 al primului Protocol adițional se aplică indiferent de modul de organizare a schemelor de securitate socială si a felului în care este finanțat fondul de pensii respectiv (Cauza Wieczorek v. Polonia).
În materie de pensii, Curtea E. a observat că, odată ce o persoană a fost admisă într-o funcție publică, acea persoană a dobândit un drept (de a primi pensia corespunzătoare prevăzută de lege pentru îndeplinirea serviciului public), care constituie un "bun" în sensul art.1 al Protocolului nr.1 (cauzele Azinas v. Cipru, Apostolakis v. Grecia). Dreptul la alocația de pensie constituie un drept patrimonial, în sensul art. l al primului Protocol adițional, fiind suficient stabilit de autoritățile naționale în baza legislației in vigoare (cauzele Gauygusuz v. Austria și Bunchen v. Republica Cehă).
Rezultă că și pensia de serviciu, stabilită de autoritățile române (serviciul public de pensii) printr-o decizie administrativă de pensionare, în baza legii (L. nr.164/2001), reprezintă un "bun".
Curtea a statuat expres că, dacă statul reduce total sau parțial pensia ocupațională publică sau pensia de serviciu necontributivă (prin lege sau ca măsură disciplinară), este inevitabilă concluzia că acea reducere a operat ca o ingerință asupra dreptului la respectarea bunurilor, care trebuie analizată în lumina art.l al Protocolului nr. 1 (cauzele Azinas v. Cipru, Banfield v. Regatul
Unit, Apostolakis v. Grecia).
Reducerea cuantumului pensiei sau întreruperea plății acesteia reprezintă o ingerință ce trebuie justificată (cauzele Kjartan Asmudsson v. Islanda, Rasmussen v. Polonia, Wieczorek v. Polonia).
În acest context, prevederile abrogative ale art. 1-3 din L. nr.1. au avut ca efect eliminarea totală și intempestivă a pensiei mele de serviciu, reprezintă o incontestabilă ingerință asupra proprietății din partea statului. Aceasta chiar dacă acest "bun" (pensia de serviciu) a fost înlocuit cu alt bun, dreptul la pensia de drept comun (cu un cuantum diferit față de cuantumul dreptului inițial) .
Având în vedere că pensia de serviciu a fost total suprimată, fiind abrogată însăși această instituție juridică în integralitatea ei, această situație echivalează cu o veritabilă privare de proprietate.
Transformarea unor categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare (pensiile speciale ), în pensii în înțelesul L. nr. 19/2000 privind și sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale au fost determinate de menținerea deficitului bugetar și relansarea economică dar și de asigurareasustenabilității financiare a și stemului de pensii publice, de eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice precum și de eliminarea legilor speciale de pensionare, care prevăd criterii diferite, mai avantajoase, în favoarea anumitor categorii profesionale.
Mai mult, diminuarea pensiei ca urmare a revizuirii pensiei și imposibilitatea de a-și mai recupera vreodată sumele de bani pierdute prin această reducere duc la ruperea justului echilibru ce trebuie păstrat între protecția proprietății și cerințele interesului general, supunându-l la o sarcină exorbitantă.
Prin reducerea pensiei într-un cuantum semnificativ și prin înlăturarea totală și imprevizibilă a dreptului la pensia specială, recurentul este pus în situația de a nu mai face față propriilor cheltuieli și de a suporta o sarcină excesivă și disproporționată.
Aceasta în contextul în care, pe toată durata exercitării activității de cadru militar, nu a avut șansa de a-și suplimenta veniturile, având de suportat incompatibilități și interdicții totale în vreme ce alte categorii profesionale au beneficiat de șansa suplimentării veniturilor lor în lipsa oricăror incompatibilități și interdicții.
Încălcarea principiului neretroactivității legii civile prin adoptarea L. nr. 1. rezultă chiar din motivarea unor decizii anterioare ale C. C., astfel, prin D. nr. 3. referitoare la sesizările de neconstituționalitate a L. privind reforma în domeniile proprietății și justiției, Curtea Constituțională a stabilit că: noile reglementări, privind criteriile și condițiile concrete ale exercitării dreptului la pensie, inclusiv modul de calcul și de actualizare a cuantumului pensiei nu pot fi aplicate cu efecte retroacțiune, respectiv în privința cuantumului pensiilor anterior stabilite, ci numai pentru viitor, începând cu data intrării lor în vigoare.
Prin întâmpinare pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate catemeinică și legală.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Prin D. nr. 1. din 12 decembrie 2011 emisă în temeiul OUG nr. 1/2011 de pârâta C. de P. S. a M. A. și I. s-a revizuit pensia a cărei beneficiar este reclamantul.
Ulterior, prin H. nr. 785/(...) emisă de C. de C. din cadrul M. A. și I. s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de către reclamant împotriva deciziei de revizuire a pensiei.
Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul T. C., reclamantul a solicitat în principal anularea H. emisă de C. de C. și a deciziei de revizuire a pensiei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin revizuirea pensiei s-a încălcat dreptul de proprietate, s-a creat o stare de discriminare, s-a încălcat principiul neretroactivității, iar în subsidiar a arătat că determinarea cuantumului pensiei s-a realizat pe baza mai multor erori.
Cu toate acestea, în considerentele hotărârii atacate, analiza pretențiile reclamantului a fost făcută doar prin raportare la criticile privitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la încălcarea dreptului de proprietate față de prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la C. E. a D. O. și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de stat în cuantumul stabilit în baza L. nr. 164/2001, fără însă a verifica dacă se confirmă sau nu celesusținute de reclamant cu privire la existența unor erori la determinarea cuantumului pensiei revizuite.
În condițiile în care instanța a fost sesizată și cu cererea de anulare a H. emise de C. de C. din cadrul M. A. și I., instanța era datoare să statueze asupra legalității și temeiniciei acestei hotărâri și să verifice dacă sunt fondate argumentele reclamantului expuse pe larg în contestația adresată C. de C. (f. 21
și urm. dosar fond), referitoare la greșita stabilire a punctajului mediu anual și la existența unor diferențe între datele cuprinse în buletinul de calcul și veniturile cuprinse în adeverințele eliberate de foștii angajatori - OMV Petrom, SC Transilvania Construcții SA, SC TCI SA etc..
Ținând seama de aceste considerente și văzând că omisiunea analizării cauzei prin prisma tuturor motivelor de fapt și de drept invocate reprezintă o necercetare a fondului, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 cu referire la art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de reclamant și va casa în tot sentința atacată, urmând a trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță, întrucât o analiză a pretențiilor deduse judecății nu poate fi făcută pentru prima dată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamantul O. V. împotriva sentinței civile nr.
5449 din (...) a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o casează în tot și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 decembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.
Red. S.C.B. Dact.V.R./2ex. (...)
Jud. fond: P. U.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 1192/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 604/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
