Decizia civilă nr. 623/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 623/R/2012
Ședința 13 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. E. împotriva sentinței civile nr. 117 din 11 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent B. E., lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că această cauză a fost repusă pe rol, din oficiu, de către instanță, care a dispus citarea reclamantului recurent cu mențiunea că are posibilitatea de a depune la dosar note de ședință și înscrisuri în probațiune, conform considerentelor Deciziei nr. 29/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (publicată în MO 925/(...)), referitoare la raportul de proporționalitate între efectele concrete ale măsurii recalculării pensiei pentru reclamant/ă și scopul urmărit prin aplicarea L. nr.
1..
Reclamantul recurent depune la dosar note de ședință la care a anexat un set de acte și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului și anularea celor două decizii cu privire la plata pensiei de serviciu pentru că potrivit Ordinului
M.ui Justiției munca de executor judecătoresc din anul 1970 a fost constatată ca muncă tehnică și plata nu s-a făcut din bugetul, local ci din bugetul de stat, respectiv din bugetul M.ui Justiției.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin cererea înregistrată la data de (...) reclamantul B. E. a chemat în judecată pârâta C. J. de P. C. și a solicitat anularea deciziei nr.115603/(...) privind recalcularea pensiei de serviciu.
La data de (...), prin sentința civilă nr. (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins acțiunea formulată de reclamantul B. E., împotriva pârâtei C. J. de P. C., având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
T. a reținut, în esență, că reclamantul a fost beneficiarul unei pensii deserviciu stabilită în condițiile L. 303/2005. Prin decizia contestată, emisă decătre pârâtă în baza dispozițiilor L., această pensie a fost recalculată stabilindu-i-se o pensie de asigurări sociale.
De asemenea, instanța de fond a cercetat solicitarea reclamantului din perspectiva prevederilor art. 1 din Protocolul nr.1 la C. E. a D. O., apreciind că reducerea pensiei acestuia pentru viitor și lipsirea de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente, reprezintă indiscutabil o ingerință ce a avut ca efect privarea reclamantului de bunul său, adică de pensia de serviciu stabilită în baza Lg.567/2004.
Având în vedere că privarea de pensia de serviciu este prevăzută prin L., o lege clară, accesibilă, precisă și previzibilă și că transformarea pensiei stabilite în baza legislației anterioare este determinată de menținerea stabilității economice a țării, noțiune care se circumscrie cauzei de utilitate publică, instanța apreciază că, cererea reclamantului cu privire la încălcarea prevederilor art. 1 din Protocolul nr.1 la C. este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.
P.le de serviciu care s-au bucurat de un regim juridic diferit în raport cu pensiile acordate în sistemul public de pensii sunt compuse din două elemente
și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, adunat cu pensia contributivă reflectă cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, iar partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat.
Acest supliment din partea statului a urmărit instituirea unui regim special compensatoriu pentru categoria socio-profesională din care a făcut parte reclamanta și nu are temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie ca element constitutiv al acestuia.
Având în vedere aceste din urmă drepturi de asigurări sociale, legiuitorul are dreptul exclusiv de a dispune în funcție de politica socială și fondurile disponibile asupra acordărilor, asupra cuantumului și asupra condițiilor de acordare.
Deoarece, acordarea pensiilor speciale cu cele două elemente este condiționată de resursele financiare de care dispune statul, de faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă, de caracterul succesiv al prestațiilor, dreptul câștigat reprezintă doar prestațiile realizate până la intrarea în vigoare a L., asupra cărora legiuitorul a intervenit cu respectarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție.
În D. nr.458/(...) Curtea Constituțională a statuat că „o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituie sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare";.
Având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale și decizia Curții Constituționale cu privire la retroactivitatea legii, instanța apreciază că cererea reclamantei cu privire la anularea deciziei de pensionare, cu motivarea încălcării dreptului câștigat și a principiului neretroactivității legii este nefondată și urmează să fie respinsă.
Conform prevederilor art. 14 din CEDO, există discriminare atunci când persoane aflate în situații identice sau comparabile se bucură de un tratamentpreferențial unele față de altele, alin.1 și principiul discriminării presupune aplicarea unui tratament egal tuturor indivizilor care sunt egali în drepturi.
Pentru a se reține încălcarea acestui principiu trebuie întrunite cumulativ următoarele elemente: persoanele plasate în situații analoge sau comparabile în materie beneficiază de un tratament preferențial și această distincție să nu își găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Reclamantul nu se află într-o situație identică sau comparabilă cu cea a unui magistrat pentru a i se aplica un tratament egal cu a acestuia, deoarece magistrații se bucură de un anumit statut conferit de L. 3. statut pe care executorul judecătoresc nu îl are, astfel încât aprecierea reclamantului cu privire la existența unei asemenea discriminări este nefondată și urmează să fie respinsă.
Pensia stabilită la data acordării a fost calculată conform prevederilor Lg.1. pentru partea contributivă și conform legii speciale pentru partea necontributivă reprezentând suplimentul acordat de stat, ambele aspecte fiind cunoscute de către reclamant la data comunicării deciziei de pensionare.
Pensia recalculată prin decizia contestată este conformă cu prevederile art.180 alin. 7 din Lg.1. al cărui cuantum este rezultat din înmulțirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea punctului de pensie, astfel încât aprecierea reclamantei că decizia contestată nu respectă principiul stabilit în acest articol este nefondată și urmează să fie respinsă.
În termen legal, a declarat recurs reclamantul B. E., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate, cu rejudecarea cauzei sau trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Recurentul învederează că a fost executor judecătoresc principal cu 3 gradații și a contribuit la sistemul de asigurări sociale o perioadă de peste 30 ani. După ieșirea la pensie a continuat activitatea, astfel că a mai cotizat la fondul de pensii încă 18 ani, 9 luni și 8 zile. Cu toate acestea, pensia în cuantum de 1818 lei i-a fost diminuată la suma de 1141 lei, fără ca această operațiune să aibă o bază legală. Mai mult, prin această măsură se creează o discriminare în sensul art. 14 din CEDO.
Învederează că recalcularea pensiei nu s-a făcut în raport de funcția efectiv deținută - executor judecătoresc principal cu 3 gradații.
Î. Curte de C. și justiție a suspendat aplicarea L. nr. 1., astfel că nu subzista temeiul legal pentru emiterea deciziei de recalculare.
Prin întâmpinarea formulată (f. 6), pârâta intimată C. J. de P. C. asolicitat respingerea recursului, arătând că potrivit art. 78 pct. 8 din L. nr. 1., asigurații care, după îndeplinirea condițiilor de pensionare pentru limita de vârsta, reglementate de prezenta lege, contribuie o anumita perioada la sistemul public, beneficiază de majorarea punctajului realizat în aceasta perioadă cu 0,3% pentru fiecare lună, respectiv cu 3,6% pentru fiecare an suplimentar.
Privitor la funcția deținută, aceasta nu influențează cuantumul pensiei, aceasta rezultând din salarii.
Recurentul reclamant a depus la dosarul cauzei „Note de ședință"; (f. 18), reiterând un scurt istoric a activității sale din momentul încadrării în justiție și până la împlinirea limitei de vârstă pentru pensionare.
Consideră recurentul că legea nr. 1. încalcă flagrant C. E. a D.le și
Libertățile Fundamentale ale O., respectiv dispozițiile art. 1 din Protocolul
Adițional nr.1. Face, de asemenea, trimiteri la decizia nr. 29/(...) a ÎCCJ.
D. de recalculare încalcă, C., întrucât, deși s-a stabilit că în perioada (...)
- (...) a lucrat suplimentar, acest stagiu s-a cumulat la suma de 1141 lei, rezultată în urma recalculării, iar nu la suma de 1234 lei.
Potrivit mențiunilor din actul nr. 451/A din (...), pensia de serviciu a fost stabilită corespunzător funcției de executor principal, însă intimata CJP C. nu le-a luat în considerare.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Recursul este nefondat.
Referitor la discriminare, s-a statuat prin considerentele deciziei nr. 29din (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.
29/2011, că instanța de drept comun nu poate face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție, iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a Curții Constituționale.
Analizând cauza din perspectiva dispozițiilor ar t. 1 d in Pro toco lul ad iț ion al
nr. 1 l a C. europe an ă a drep tur ilor o mul u i , Curtea de A. constată că pensia de
serviciu a reclamantului, stabilită în baza L. nr. 567/2004, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în acest sens materializându-se și jurisprudența Curții Europene a D. O. în Cauza Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din
28 aprilie 2009, Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004).
Întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor L. nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, acest act normativ reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantului, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. (Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie
2009, Cauza Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010, Cauza
Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr.
1 adițional la C., ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și sărespecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Curtea constată că ingerința este legală, întrucât este reglementată de L. nr. 1. și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a D. O. (Cauza Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
În jurisprudența Curții Europene a D. O. se statuează faptul că statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu. Curtea mai constată, contrar aserțiunilor reclamantului, că nu este rolul său de a verifica în ce măsură existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor în care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza
Wieczorek contra Poloniei, paragraful 59; Hotărârea din 19 decembrie 1989, pronunțată în Cauza Mellacher și alții contra Austriei, paragraful 53).
De altfel, prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a Curții
Europene a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României a stabilit că „…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din
1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia
Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr.
(...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost
fundamentată pe m otivele obiective inv ocate la adoptarea L. nr. 1., și anume
contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor
reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibrabugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și
Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu potfi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reț inut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv
și nu a adus ating ere drepturilor la p restații sociale, dob ândite în temeiul
contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
În speță,
Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
În raport de aspectele evocate, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantului în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit
„pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din
Protocolul adițional .
În concret, reclamantul beneficiază de o pensie de asigurări sociale de
1141 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă stabilită pentru lunaseptembrie 2010 la un cuantum de 861 lei, conform datelor statistice ale
Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului.
Cum reclamantul nu a invocat nici existența unei situații excepționale ce ar putea să îl expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să îl lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență, Curtea de A. constată, în raport de cuantumul venitului său lunar (1141 lei) că prin aplicarea L. nr. 1. nu a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul Adițional.
Cu alte cuvinte, în cazul reclamantului testul proporționalității nu a fost încălcat, o astfel de concluzie apărând ca justificată doar în măsura în care acestuia i-ar fi fost suprimate integral mijloacele de subzistență, ceea ce însă nu e cazul în speță.
Nu pot fi primite nici criticile punctuale referitoare la stagiul de cotizare reținut în decizia de recalculare, în contextul în care, potrivit mențiunilor din decizie, recurentul reclamant a realizat un stagiu de cotizare de 48 ani 9 luni și 8 zile, la stagiul total de cotizare de 30 ani, adăugându-se stagiul de 18 ani
9 luni și 8 zile la care face trimiteri recurentul.
Curtea apreciază ca fiind nefondate și susținerile recurentului privind L. nr. 1., aplicabilitatea acestui act normativ nefiind suspendată prin nici o decizie a Înaltei Curți de C. și J.
Recurentul este în eroare cu privire la actul normativ suspendat, deoarece doar HG 735/21 iulie 2010, pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform L. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, a fost suspendată prin sentința civilă nr. 3. pronunțată de Curtea de
A. C. în dosarul nr. (...), rămasă irevocabilă în baza deciziei nr. 38/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Or, acest act normativ nu prezintă relevanță în privința reclamantului recurent, care a beneficiat de o pensie de serviciu în baza L. nr. 567/2004.
Ținând seama de considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 Cod de procedură civilă va respinge recursul reclamantului.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B. E. împotriva sentinței civile numărul 117 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar numărul
(...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
L. D. D. G.
S. D.
C. M.
Red. /dact./ DG
2 ex./(...)
Jud.fond: P.U.
| ← Decizia civilă nr. 3325/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 4968/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
