Decizia civilă nr. 1790/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1790/R/2013
Ședința publică din data de 10 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul D. D. V. prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, împotriva sentinței civile nr. 2654 din 17 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul B. - Năsăud în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M. UI A. N. și M. A. N., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâților intimați, consilier juridic Rîndașu Costică, lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea solicită reprezentantului pârâților intimați să precizeze dacă în cazul reclamantului recurent au fost emise decizii de recalculare a pensiei.
Reprezentantul pârâților intimați precizează că nu cunoaște și nu a urmărit acest aspect. Depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în întâmpinarea formulată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin contestația înregistrată inițial sub nr._ pe rolul Tribunalului B.
-Năsăud și ulterior, în urma disjungerii judecării cererilor formulate de cei 13 reclamanți, sub nr._ pe rolul aceleiași instanțe, contestatorul D. D. V. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul M. A. N., să anuleze hotărârea Comisiei de contestații din cadrul M.Ap.N., să anuleze decizia de revizuire a pensiei nr. 4804/_, să se dispună menținerea deciziei de stabilire a pensiei emisă în baza legii nr.164/2001 plătită în luna decembrie 2010, să fie obligat intimatul să plătească diferența între pensia de serviciu stabilită potrivit legii nr.164/2004 și pensia revizuită în temeiul Legii nr.119/2010 și O.U.G. nr.1/2011 de la data plății și până la repunerea în plată a
pensiei inițiale, cu dobândă legală și rata inflației aferentă sumelor solicitate. În subsidiar, s-a contestat cuantumul pensiei stabilit în urma revizuirii ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale în vigoare.
În motivarea contestației s-a arătat că reclamantul în termen legal a contestat decizia de revizuire a pensiei la Comisiei de contestații din cadrul MAN, însă această comisie nu a soluționat contestația în termenul de 45 zile prevăzut de art.149 alin.4 din legea nr.263/2010, situație în care a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de această lege. Prin lipsa unui răspuns la contestație este
îndreptățit să se adreseze instanței de judecată.
S-a mai arătat că lipsa temeiului juridic al emiterii deciziei de revizuire a pensiei rezultă cu claritate din nerespectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 1/2011. În opinia contestatorului, dispozițiile art.1 din O.U. G nr. 1/2011 și cele ale art.107 din Legea nr. 263/2010 stabilesc că pentru ca un drept la pensie să poată fi revizuit, era absolut necesar să se emită o decizie de recalculare a pensiei legală, ori decizia de recalculare a pensiei sale a fost emisă în baza unui act normativ lipsit de orice efecte juridice prin sentința civilă nr.338/2010 dată de Curtea de Apel C., prin care s-a suspendat executarea H.G. nr.735/2010.
Un alt motiv al contestației îl reprezintă încălcarea dreptului de proprietate al contestatorului. S-a susținut în acest sens că decizia de revizuire, emisă de casa de pensii sectorială, încalcă dreptul de proprietate al contestatorului asupra pensiei deținute în mod legal în baza legii anterioare apariției Legii nr.119/2010, astfel cum este el protejat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului; (cauza Stec și alții contra R.U. al Marii Britanii (_ ) RTDH 2006, în care CEDO a hotărât că prestațiile sociale intră sub incidența Art. 1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, fiind asimilate bunurilor - obiect al dreptului de proprietate. Curtea Europeană a decis că prestațiile sociale constituie obiect de protecție, indiferent de natura contributivă sau necontributivă a acestora).
S-a mai susținut că decizia de revizuire a fost emisă prin încălcarea principiului neretroactivității legii, prevăzut la art.15 alin. (2) din Constituția României, republicată, conform căruia: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile". S-a apreciat că încălcarea acestui principiu rezultă din faptul că decizia de revizuire, emisă la data de_, își produce efecte retroactiv, de la data de_, în condițiile în care, la data de_, dreptul său de pensie era născut pe baza legii anterioare apariției Legii nr.119/2010.
În sprijinul celor afirmate s-au invocat deciziile Curții Constituționale nr.830/2008, nr.375/2005, nr.57/2006 și nr.120/2007, prin care s-a statuat că noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, dispunând numai pentru viitor, fără a aduce atingere drepturilor legal câștigate anterior.
S-a mau susținut că prin avizul consultativ dat cu privire la acest act normativ, Consiliul Legislativ a apreciat că pensiile aflate în plată constituie drepturi legal câștigate și nu pot fi afectate prin recalculare, care prin efectele ei, ar constitui implicit o aplicare retroactivă a legii, orice nouă reglementare aplicându-se numai pe viitor, adică pensiilor stabilite după data intrării în vigoare a acesteia.
Concluzia reclamantului a fost că nu se poate revizui ceva ce nu a fost recalculat, încălcându-se și principiul drepturilor câștigate.
Cu privire la cuantum, reclamantul a arătat că pensia legal câștigată (cea existentă pe talonul de pensie din decembrie 2010, în baza legii anterioare Legii nr.119/2010) s-a diminuat ca urmare a deciziei de revizuire. Acest cuantum revizuit este incorect stabilit constituind o eroare în activitatea de revizuire a
pensiei sale în raport cu cuantumul pensiei legal dobândite și primit pe talon în luna decembrie 2010.
În subsidiar, s-a susținut că se contestă și cuantumul pensiei stabilite prin decizia de revizuire întrucât nu cuprinde primele ce i-au fost acordate prin lege de 1 mai și 23 august înainte de 1989 și al treisprezecelea salariu și nici nu s-a luat în calcul grupa de muncă în care a lucrat efectiv de-a lungul timpului.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 164/2001, ale art. 149 - 157 din Legea nr. 263/2010, ale OUG nr. 1/2011, cele ale Legii nr. 119/2010, și ale art. 112 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Intimatul M. A. N. a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile prematurității contestației și lipsei calității procesual pasive a acestuia, iar pe fond, a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
Intimatul a depus la dosar documentația ce a stat la baza emiterii deciziei atacate.
Prin sentința civilă nr.2654 din 17 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul
B. -Năsăud în dosarul nr._
s-au respins excepțiile prematurității și lipsei calității procesuale pasive a intimatului M.Ap.N. și s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul D. D. V. împotriva intimatului M.
N. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prematurității s-a reținut că aceasta este nefondată întrucât s-a dovedit că contestatorul a urmat procedura prealabilă impusă de art.149 din Legea nr.263/2010, depunând contestație la Comisia de contestații din cadrul M.Ap.N., iar această comisie nu a emis hotărârea în termenul de 45 de zile prevăzut de lege.
Neîntemeiată a fost considerată și excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât prin contestația formulată contestatorul a atacat nu doar decizia de revizuire a pensiei, ci a solicitat și menținerea în plată a pensiei militare emisă în baza legii nr.164/2004 potrivit unei decizii emise la acea dată de intimat.
Pe fond, prima instanță a reținut că contestatorul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu militare, potrivit deciziei nr.0., pensie recalculată la data de_, având stabilită o pensie brută lunară de 2455 lei brut lunar f.50, stabilite în baza Legii nr. 164/2001, pensie transformată în pensie de drept comun și recalculată potrivit Legii nr. 119/2010.
Prin OUG nr. 1/2011, s-a prevăzut revizuirea din oficiu a tuturor pensiilor pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie. Urmare a adoptării acestei reglementări, pensia recalculată a reclamantului a fost revizuită, emițându-se decizia de revizuire contestată nr. 4804/_ prin care s-a stabilit o pensie brută lunară de 2057 lei, decizie în care se reține un stagiu de cotizare realizat de 29 ani, 0 luni și 16 zile, punctajul mediu anual determinat în urma revizuirii fiind de 2.43883 puncte.
Împotriva acestei decizii contestatorul a formulat contestație la comisia de contestații din cadrul intimatului, nefiind probată în cauză soluționarea acestei contestații.
Tribunalul a mai constatat că prin contestația formulată nu s-au contestat datele înscrise privind stagiul de cotizare, punctajul total realizat și punctajul mediu anual, contestatorul considerând doar că decizia de revizuire aduce atingere unor prevederi legale și convenționale, iar în subsidiar, s-a susținut că decizia de revizuire nu cuprinde primele ce i-au fost acordate prin lege de 1 mai și 23 august înainte de 1989 și al treisprezecelea salariu și nici nu s-a luat în calcul grupa de muncă în care a lucrat efectiv de-a lungul timpului.
Tribunalul a reținut că nu este justificată susținerea contestatorului privind lipsa temeiului juridic al emiterii deciziei de revizuire, întrucât rezultă foarte clar că acesta a fost emisă în temeiul OUG nr.1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Potrivit art.1 din acest act normativ pensiile prevăzute la art.1 lit. a) și b) din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art.5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
Obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea.
Instituțiile prevăzute la alin. (2) transmit datele necesare revizuirii la casele de pensii sectoriale, cel mai târziu până la data de 31 octombrie 2011.
În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie.
Evoluția salariului mediu brut/net pe economie și a salariului minim pe economie este prevăzută în anexa nr. 2.
Tribunalul a constatat că emitentul deciziei contestate a respectat prevederile acestui act normativ, precum și metodologia de calcul din anexa 3 privind revizuirea pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, la emiterea decizie de revizuire atacate atât referitor la stabilirea stagiului de cotizare al contestatorului, cât și al punctajului realizat raportat la înscrisurile privind veniturile bănești realizate în timpul desfășurării activității potrivit înscrisurilor depuse la dosar, fiind stabilite și grupele de lucru în care a lucrat, situație în care din această perspectivă contestația a fost neîntemeiată.
Tribunalul a arătat că nu s-a încălcat principiul neretroactivității, fiindcă decizia contestată produce efecte juridice exclusiv pentru viitor, nu și pentru trecut. În acest sens, trebuie reliefat că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.
Referitor la încălcarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea Constituțională în decizia nr.1268/2011 a analizat dacă prevederile de lege afectează drepturi câștigate, stabilite potrivit legislației anterioare și asupra cărora legiuitorul nu poate interveni cu o nouă reglementare. Astfel, Curtea a reținut că pentru acest demers este necesar să se stabilească, deopotrivă, în ce măsură dreptul la pensie reprezintă un drept câștigat și în ce măsură legiuitorul poate afecta în prezent acest drept stabilit anterior. Pentru a răspunde acestor întrebări, Curtea a constatat că pensiile de serviciu se bucură de un regim juridic diferit în raport cu pensiile acordate în
sistemul public de pensii. Spre deosebire de acestea din urmă, pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat.
De asemenea, prin decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Curtea Constituțională a statuat că pensia de serviciu constituie "o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale", ceea ce demonstrează, fără drept de tăgadă, că, de fapt, acel supliment mai sus menționat se constituie în acea compensație parțială menționată de Curte, pentru că diferențierea existentă între o pensie specială și una strict contributivă, sub aspectul cuantumului, o face acel supliment. Acordarea acestui supliment, așa cum se poate desprinde și din decizia mai sus amintită, a urmărit instituirea unui regim special, compensatoriu pentru anumite categorii socioprofesionale supuse unui statut special. Această compensație, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Ca atare, având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora
legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție.
S-a mai reținut că, în ceea ce privește controlul de constituționalitate al Legii nr. 119/2010, exercitat de Curtea Constituțională în temeiul art. 146 lit.a din Constituție, prin decizia nr.871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat în sensul că prevederile art. 1-5 și 12 din Legea nr. 119/2010 sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Totodată, prin decizia nr.873 din 25 iunie 2010, instanța constituțională a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Prin această decizie Curtea Constituțională a procedat la o nouă analiză a legii din perspectiva principiului neretroactivității legii, dar analiza a avut la bază și art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), criticile aduse fiind înlăturate.
Tribunalul a reținut că deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii pentru orice subiect de drept, inclusiv pentru instanțele de judecată potrivit art.147 alin.4 din Constituție. Tribunalul a considerat că prin decizia de revizuire a pensiei contestatorului nu s-a încălcat principiul neretroactivității legii prevăzut
de art.15 alin.2 din Constituție pentru că acest act juridic va produce efecte juridice doar pentru viitor, neafectând în vreun fel drepturile deja dobândite anterior emiterii deciziei de revizuire contestate.
De asemenea, s-a constatat că, fiind chemată să soluționeze un recurs în interesul legii referitor la aplicarea Legii nr. 119/2010, pornind de la aspectele analizate de către Curtea Constituțională prin deciziile nr. 871 și nr. 873/2010 cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 29/_ a statuat că instanțele judecătorești pot proceda la o analiză a retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva Convenției europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În jurisprudența Curții Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din Convenție (ca de exemplu în Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza Legii nr. 119/2010, nu este îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului. De altfel, neretroactivitatea Legii nr. 119/2010 în raport cu legile speciale prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial a fost deja constatată prin deciziile Curții Constituționale mai sus menționate.
În privința discriminării instanța supremă a reținut că analiza acesteia în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a Curții Constituționale.
Instanța supremă a realizat în cuprinsul deciziei în interesul legii și o analiză de compatibilitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1, adițional la Convenție.
Referitor la existența unui "bun" sau a unui "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, s-a reținut că pensia de serviciu reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suportă de la bugetul de stat), avându-se în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 12 aprilie 2006, Cauza
Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39).
Întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor Legii nr. 119/2010 pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei aflată în plată, prin lege s-a produs o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantului, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, relevante sub acest aspect fiind Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), Cauza Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), Cauza Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40).
Însă s-a reținut că o asemenea ingerință a fost legală (fiind reglementată prin Legea nr. 119/2010), a urmărit un scop legitim, constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, fiind determinată de situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Proporționalitatea se analizează nu în general, ci raportat la situația fiecărui reclamant în parte. Raportul de proporționalitate este compromis dacă reclamantul suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excede marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă), de exemplu atunci când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de art. 7 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința contestatorului a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca să se constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție (a se vedea în acest sens decizia asupra admisibilității în Cauza Hasani împotriva Croației).
De asemenea, prima instanță a mai reținut că, fiind chemată să se pronunțe asupra măsurii eliminării pensiei de serviciu, prin decizia din 7 februarie 2012 pronunțată în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, E. a Tanko, M. M. și L. Ghețiu împotriva României, instanța europeană a reținut că deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas
c. Spaniei
, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei
, 31 mai 2011, nr._ __ 6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale
. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil
(Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii. De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în nici un fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
Prin urmare, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
Totodată, instanța europeană a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu. În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
În același timp, examinând măsura eliminării pensiilor de serviciu ale militarilor, prin Hotărârea pronunțată în Cauza Constantin Abăluță ș.a. împotriva României la data de 15 mai 2012, Curtea europeană a statuat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii. În această privință, Curtea a constatat că diminuarea pensiilor reclamanților a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul general prevăzut de Legea nr. 263/2010 și a arătat că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu, ci numai unei părți din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamanții beneficiaseră mulțumită naturii profesiei lor .
Ținând seama de statuările mai sus enunțate, obligatorii pentru instanță, prima instanță a constatat ca fiind nefondate criticile contestatorului cu privire la încălcarea dreptului de proprietate, la existența unei discriminări, la încălcarea principiului dreptului câștigat, la încălcarea principiului previzibilității legii, la încălcarea principiului neretroactivității legii.
În aceste condiții, controlul judiciar realizat de tribunal a vizat analizarea situației reclamantului în scopul stabilirii dacă în privința sa a fost sau nu depășit "pragul de dificultate";, care ar determina reținerea încălcării art.1 din Protocolul adițional la Convenția europeană.
Tribunalul a reținut că în urma emiterii deciziei contestate nu se poate constata că, prin cuantumul stabilit prin aceasta, contestatorul ar fi pus într-o situație de dificultate materială, ținând cont în acest sens de faptul că pensia
încasată de reclamant este mai mare decât pensia medie pentru limită de vârstă
cuvenită în anul 2010, respectiv 750 lei, ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a reclamantului de mijloacele necesare subzistenței.
Tribunalul nu a găsit întemeiată nici solicitarea subsidiară din contestație, deoarece analizând decizia de revizuire contestată coroborată cu documentația pe baza căreia a fost emisă depusă la dosar, s-a observat că s-au avut în vedere toate veniturile realizate în perioada activității, inclusiv primele și s-au indicat în decizie condițiile de muncă în care a activat, neexistând elemente, în lipsa unor dovezi contrare, că acestea nu ar fi corect reținute.
În baza acestor considerente, tribunalul a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestator.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamantul D. D. V.
, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Motivele pe care se sprijină sentința recurată sunt contradictorii și străine de natura pricinii.
De asemenea, se arată că instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, iar hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
În primul rând, se invocă excepția nulității absolute a deciziei de recalculare a pensiei ca fiind emisă de o persoană necompetentă, în speță M.
A. N., deși competența aparținea Casei S. de pensii.
Se mai invocă faptul că, deși s-a adresat în termenul legal prevăzut de dispozițiile art.149 alin.1 din Legea nr. 263/2010 Comisiei de contestații din cadrul M. A. N., criticând pentru nelegalitate decizia de pensionare prin care i-a fost recalculată pensia de care beneficia, organul abilitat să răspundă sesizării sale nu a formulat nici un răspuns.
Recurentul mai arată că, prin decizia pe care înțelege să o conteste, s-a dispus în mod netemeinic și nelegal recalcularea pensiilor de care beneficiază membri recurentei, s-a produs o diminuare nejustificată a cuantumului acestora și implicit a patrimoniului membrilor săi.
Cadrele militare sunt singura categorie profesională care are statuată obligația sacrificiului suprem pentru țară, obligația de a se jertfi pentru apărarea integrității României, pentru apărarea celorlalte categorii sociale (art. 8 alin, (1) lit. a) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare).
În măsura în care se va admite recalcularea pensiilor la nivelul salariului mediu brut pe economie, conform art. 6 alin. (4) din H.G. nr. 735/2010 se va realiza o degradare a militarilor, cu încălcarea clară a dispozițiilor legale.
Se mai invocă faptul că, prin Legea nr. 119/2010 și normele de aplicare ale acesteia se încalcă dreptul de proprietate.
De asemenea, se mai susține că, neexistând carnete de muncă, iar adeverințele cu venituri fiind aproape imposibil de reconstituit la întreaga valoare a câștigurilor, casele de pensie au calculat cuantumul pensiilor la nivelul salariului mediu brut pe economie, ceea ce încalcă în mod fundamental dreptul său de proprietate, creează un tratament discriminatoriu față de personalul civil care își poate valorifica toate câștiguri le prin existența carnetelor de muncă.
De asemenea, se mai arată că, prin recalcularea pensiei reclamantului se încalcă principiul dreptului câștigat, deoarece pe parcursul anilor în care a fost militar activ a câștigat dreptul de a beneficia de sistemul de pensii sub imperiul căruia si-a desfășurat activitatea.
Se mai invocă faptul că pe durata perioadei în care a fost activ a crezut că la pensie va beneficia, ca răsplată a tuturor privațiunilor specifice vieții militare, de o pensie care să îi asigure un trai decent și care să compenseze lipsa
veniturilor suplimentare, lipsa vieții sociale, ceea ce încalcă un alt principiu al statului de drept și anume: previzibilitatea legii. .
Recurentul arată că deciziile contestate și implicit procesul de recalculare a pensiilor sunt nelegale raportat la dispozițiile Constituției României, ale dreptului comun cât și/ale Legislației Europene în materie.
Se mai susține că decizia de recalculare a pensiei reclamantului este lipsită de temei legal.
Astfel, decizia de recalculare a pensiei a fost emisă în temeiul dispozițiilor H.G.nr.735 din 21 iulie 2010, iar prin sentința civilă nr. 338/2010 pronunțată de către Curtea de Apel C. în dosarul nr._ s-a dispus: "suspendarea executării HG 735/21 iulie 2010, pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, până la pronunțarea instanței de fond"
Recurentul mai invocă încălcarea dreptului său de proprietate- degradarea militară .
Așadar, fiecare cadru militar activ, în funcție de gradul pe care îl deținea, precum și în funcție de decorațiile care îi erau acordate beneficia de un venit- solda lunară-diferențiată în funcție de pregătirea fiecăruia, de gradul pe care l-a avut, de meritele recunoscute prin decorare, în timp ce la stabilirea cuantumului pensiei acestora a fost luat în considerare doar salariul mediu brut pe economie pentru perioadele respective.
Prin această modalitate de calcul, reclamantul consideră că a fost degradat militar fără a avea nicio vină.
Recurentul mai invocă încălcarea dreptului de proprietate cu privire la modalitatea de calcul a pensiei raportată la salariul mediu brut.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art.6 alin.4 din H.G.nr. 735/2010, pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu au putut fi dovedite veniturile realizate lunar sau documentele doveditoare nu au fost depuse în termenul pentru recalculare prevăzut de lege la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective.
Se consideră că prin impunerea calculării cuantumului pensiei rezervistului la salariul mediu brut se încalcă un drept de proprietate fundamental, neluarea în considerarea a tuturor veniturilor care compuneau solda lunară reprezentând o expropriere de bunurile pe care le-a câștigat: diferența dintre veniturile obținute și salariul mediu brut pe economie.
Recurentul apreciază că această modalitate de calcul a cuantumului pensiei militarilor reprezintă o încălcare flagrantă a dreptului de proprietate, invocându-se în acest sens art.20 alin 2, 44, 148 alin (2) și (4) din Constituția României, art.17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența CEDO, art.10 din Tratatul privind Constituirea Comunității europene, art.6 alin.1 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
Se arată că normele juridice internaționale privitoare la protecția drepturilor omului au aplicabilitate directă în dreptul intern.
Plecând de la dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se arată că reclamantul beneficiază de un drept de proprietate asupra pensiei a cărei recalculare a fost dispusă de către pârâte, însă este lipsit de această proprietate, prin dispozițiile legale naționale menționate anterior.
Recurentul mai arată că reducerea pensiei sale pentru viitor și lipsirea acestuia de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente acestui procent reprezintă, indiscutabil, o ingerință ce a avut ca efect privarea de bunul său, în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art. l din Protocolul nr. 1.
Privarea de proprietate este prevăzută de Legea nr.119/2010, privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor și de H.G. nr. 735/2010.
Se mai arată că și condiția ca ingerința să fie impusă de o cauză de utilitate publică-respectiv, menținerea deficitului bugetar și relansarea economică, dar și în scopul asigurării sustenabilității financiare a sistemului de pensii publice, a eliminării discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalităților de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice precum și a eliminării legilor speciale de pensionare-este aparent îndeplinită, având în vedere faptul că stabilitatea economică a țării și apărarea siguranței naționale sunt noțiuni care se circumscriu celor de "scop legitim de interes general" și de "cauză de utilitate publică.
În ceea ce privește proporționalitatea ingerinței cu scopul legitim urmărit, recurentul arată că, contrar jurisprudenței CEDO în materie, Legea nr.119/2010 nu oferă acestuia posibilitatea de a obține despăgubiri pentru privarea de proprietate în cauză. Lipsa totală a despăgubirilor nu se poate justifica, avându- se în vedere circumstanțele speței, cu atât mai mult cu cât nicio circumstanță excepțională nu a fost invocată de Guvern pentru a o justifica.
Se apreciază astfel că lipsa totală a despăgubirilor a impus membrilor SCMD o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul său de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
Procedându-se în acest fel, recurentul apreciază că s-a adus atingere chiar substanței dreptului de proprietate al reclamantului,
Tot în ceea ce privește lipsa proporționalității ingerinței, se arată că, având în vedere jurisprudența CEDO, nu poate fi reținut nici eventualul argument conform căruia pensiile de serviciu trebuie recalculate deoarece pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale.
Recurentul mai arată că, prin recalcularea pensiilor, se creează o discriminare, pe de o parte între cadrele militare active au avut norocul de a lucra într-o singură unitate și deci au putut prezenta adeverințele cu venit realizate, și celelalte cadre militare care nu mai pot prezenta astfel de adeverințe, între cadrele militare și personalul civil, inclusiv cel încadrat în unitățile militare, precum și între cadrele militare și magistrați, care deși au avut aceleași privațiuni, beneficiază prin lege de un mod de calcul al pensiei mult mai favorabil.
Se invocă în acest sens art. 14 din Convenția EDO.
Recurentul mai susține că măsura privind recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice, nu s-a putut face decât prin încălcarea principiului neretroactivității legii, prevăzut la art. l5 alin. (2) din Constituția României, republicată, conform căruia: legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Se mai arată în acest sens că însuși Consiliul Legislativ, for care veghează la respectarea principiilor elaborării normelor, avertiza legislativul că normele legale trebuie să vizeze numai situațiile pentru viitor nu și pe cele prezente, în caz contrar încălcându-se principiul neretroactivității legii.
Recurentul consideră că prin recalcularea pensiei se încalcă principiul drepturilor câștigate, apreciind că a câștigat acest drept din desfășurarea activității ca militar activ.
Astfel, pe durata activității, recurentul arată că s-a supus tuturor rigorilor specifice vieții militare, cu promisiunea certă din partea statului că va beneficia de un cuantum al pensiei care să compenseze restricțiile pe care le-a suferit ca militar activ.
În subsidiar, în măsura în care se va respinge capătul principal de cerere prin care solicită anularea în întregime a deciziei de recalculare și menținerea deciziei inițiale, recurentul solicită să se constate "…faptul că determinarea cuantumului pensiei recalculate a realizat pe baza mai multor erori.";
În drept, se invocă dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod.proc.civilă, precum și dispozițiile Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Intimatul M. A. N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Analizând recursul formulat de reclamantul D. D. V. ,în temeiul disp.art.3041Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Analizând considerentele pe care se sprijină sentința recurată nu se poate constata că acestea sunt contradictorii și străine de natura pricinii, nefiind incidente în cauză disp.art.304 pct.7 Cod.proc.civilă.
De asemenea, se constată că prima instanță a interpretat în mod corect actul juridic dedus judecății, respectiv decizia de revizuire a pensiei reclamantului nr.4804/_, neputându-se reține că aceasta ar fi schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia, astfel încât nu sunt incidente în cauză nici disp.art.304 pct.8 Cod.proc.civilă.
Dimpotrivă, astfel cum vom argumenta în cele ce urmează, se constată că prin contestație și motivele de recurs se confundă decizia de recalculare a pensiei reclamantului, emisă în temeiul Legii nr.119/2010, cu cea de revizuire a pensiei sale, emisă în temeiul O.U.G. nr.1/2011.
Analizând situația pensiei recurentului se constată că acesta avea stabilită, prin decizia nr.0. /_ o pensie militară de serviciu, în temeiul Legii nr.164/2001, astfel încât, în luna decembrie 2010, aceasta era în sumă brută de 2455 lei, astfel cum rezultă din decizie și mandatul de plată depus la fila nr.12 dosar de fond.
Prin decizia nr.4804/_ emisă de M. A. N. -Direcția Financiar-Contabilă, s-a recalculat această pensie militară în temeiul Legii
nr.119/2010 și a H.G. nr.735/2010, începând cu data de_, stabilindu -se în
favoarea acestuia o pensie de asigurări sociale de stat în sumă brută de 1317 lei.
De altfel, recurentul a primit, în urma emiterii acestei decizii și mandatul depus la fila nr.10 dosar de fond, cu pensia brută în cuantum de 1317 lei.
Această decizie putea fi contestată conform disp.art.14 alin.1 din H.G.
nr.735/2010, în termen de 30 de zile d e la comunicare la c omisia de contestații
pensii.
Recurentul a contestat decizia de recalculare nr.4804/_, prin care, practic, i s-a stabilit o altă cate gorie de pensie, cauză care a fost înregistrată su b
nr._ pe rolul Tribunalului B. -Năsăud și care este în curs de
soluționare în jurisdicția asigurărilor sociale.
Curtea reține că, practic, trecerea de la o categorie de pensie la alta, respectiv de la pensia militară de serviciu, la o pensie de asigurări sociale stabilită potrivit "algoritmului de calcul a Legii nr.19/2000"; s-a făcut prin această decizie nr.4804/_, emisă de M. A. N. -Direcția Financiar- Contabilă- în temeiul Legii nr.119/2010.
Se mai constată că O.U.G. nr. 1/2011, menținând provizoriu în plată fostul cuantum al pensiei de serviciu, a instituit doar o etapă de revizuire a
cuantumului pensiei militarilor, în condițiile respectării art.1 lit.a) și b) din Legea nr.119/2010, în aplicarea căreia a fost dată, deci în aceleași condiții a recalculării pensiilor de serviciu.
În consecință, chiar dacă reclamantului i s-a plătit același cuantum al pensiei până la data de_, acesta i s-a plătit în temeiul art.1 din Legea nr.119/2010 coroborat cu O.U.G. nr.1/2011, fără a i se recunoaște prin acesta dreptul la pensia de serviciu pe care o avea în temeiul Legii nr.164/2001, cu atât mai mult cu cât art. 7 alin.1 din O.U.G. nr.1/2011 prevede că, în cazul pensiilor prevăzute la art. 5 și 6, nu mai târziu de data de 31 martie 2012 se va efectua regularizarea acestora, prin stabilirea sumelor de plată sau de recuperat, după caz, în funcție de cuantumurile rezultate după luarea în considerare a tuturor documentelor care atestă veniturile realizate pe întreaga durată a stagiului de cotizare sau după aplicarea grilei prevăzute în anexa nr. 1, iar în alin.2 că sumele de plată se vor achita până cel târziu la data de 31 decembrie 2012, iar sumele de recuperat se rețin din drepturile de pensie, în condițiile legii.
Curtea constată în acest sens că Statul nu a revocat, după adoptarea
O.U.G.nr.1/2011 decizia de recalculare a pensiei recurentului, nr. 4804/_ ,
cu repunerea acest uia în situația ante rioară emiterii acestuia,
ci a menținut în plată doar fostul cuantum al pensiei, până la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei și regularizarea drepturilor bănești în funcție de pensia ce se va stabili în procedura de revizuire.
Se cunoaște din întreaga doctrină că un act normativ
(în speță O.U.G. nr.1/2011) nu poate acorda unui particular decât o vocație la un drept,
în speță a unui drept la pensie într-un anumit cuantum, în timp ce dreptul efectiv al reclamantului de a-i fi plăti tă în continuare, ș i începând cu data de_, o pensie militară de serviciu în cuantum de 2455 lei, nu putea să ia naștere în mod valabil decât în temeiul unei decizii de pensie, respectiv a unui act administrativ unilateral cu caracter individual care, în speță, nu a mai fost emis în acest sens după data de_ .
În cauză, recurentul a contestat de fapt decizia nr.4804 din_, emisă de M. A. N. -C. de P. Sectorială,
prin care au fost revizuite drepturile sale de pensie, în baza O.U.G. nr.1/2011, începând cu data_, acestea fiind stabilite în sumă brută de 2057 lei.
Se reține în acest sens ca fiind nefondat motivul de recurs privind nulitatea absolută a deciziei contestate în prezenta cauză ca fiind emisă de o persoană necompetentă, respectiv, de către M. A. N., deși competența aparținea Casei S. de P. .
Se mai constată ca fiind nefondate și motivele de recurs privind suspendarea de către instanțele de contencios administrativ a executării H.G.nr.735/2010, având în vedere faptul că acest act normativ a fost abrogat chiar prin O.U.G. nr.1/2011, începând cu data_, ori, la data emiterii deciziei de revizuire contestate în cauză-_ -această hotărâre de guvern nu mai era în vigoare.
Această decizie de revizuire a fost contestată de către recurent, la Comisia de Contestații P. și, astfel cum rezultă din adresa nr.18037/_ a Casei S. de P. din cadrul M. ui A. N., depusă la fila nr.32 dosar de fond, această contestație nu era soluționată nici la data de_ .
Această depășire a termenelor legale de soluționare a contestației nu poate atrage însă nulitatea deciziei de revizuire a pensiei reclamantului, cu cenzurarea căreia a fost investită instanța de asigurări sociale.
Trebuie subliniat în cauză faptul că decizia de revizuire emisă în
temeiul O.U.G. nr.1/2011, contestată în cauză, nu revi zuiește cuantumul
pensiei militare de serviciu pe care recurentul o avea stabilită potrivit Legii
nr.164/2001, ci pensia de asigurări sociale stabilită acestuia, începând cu data de_, potrivit "algoritmului de calcul a Legii nr.19/2000";, prin
decizia nr.4804/_, emisă de M. A. N. -Direcția Financiar-
Contabilă- în temeiul Legii nr.119/2010.
Curtea constată că, deși recurentul contestă în cauză doar decizia de revizuire a drepturilor sale de pensie, motivele invocate de către acesta prin acțiune și cererea de recurs privesc de fapt în covârșitoarea lor majoritate nelegalitatea recalculării pensiei sale și îndreptățirea sa la menținerea pensiei de serviciu conform Legii nr.164/2001, respectiv cele privind degradarea militară, nerespectarea principiului neretroactivității legii, a principiului nediscriminării, a dreptului câștigat, precum și cele privind încălcarea art.1 din Protocolul adițional la Convenția EDO, invocându-se în acest sens decizii ale Curții Constituționale, jursprudența C.E.D.O. și C.J.C.E..
Se constată însă că soluționarea contestației împotriva deciziei de
recalculare nr. nr.4804/_, face obiectul unei alte cauze, înregistrate sub nr._, inițial pe rolul Tribunalului B. -Năsăud, aflate în curs de judecată
în jurisdicția asigurărilor sociale.
Prin urmare, aceast ă decizie de recalcul are, ce a marcat pra ctic trecerea de
la o categorie de pensie la alta, nu face obiectul judecății prezentei pricini și până
la această dată, s e bucură de o prezum ție de legalitate, nefi ind anulată de către
instanțele de asigurări sociale.
Nu se pot reține nici motivele de recurs prin care recurentul susține că, prin decizia contestată în cauză, s-ar fi recalculat pensia sa la nivelul salariului mediu brut pe economie, realizându-se astfel o degradare militară și ajungându- se la o situație de discriminare, având în vedere faptul că, astfel cum rezultă din buletinul de calcul al pensiei revizuite, filele nr.35-37 dosar de fond, rezultă că la emiterea acesteia s-au avut în vedere veniturile realizate de către acesta în perioada 1975-1999, comunicate casei de pensii de către U.M.nr.02513 B., prin adresa nr.92/A-492 din_, eliberată pe baza "…datelor din arhivele M. ui A. N. ….";
În ceea ce privește decizia de revizuire nr.4804 din_ a M. ui A.
N. -C. de P. Sectorială, nu se poate reține că ar fi fost încălcat, prin emiterea acesteia, principiul retroactivității legii, având în vedere faptul că prin O.U.G.nr.1/2011 s-a instituit o etapă de revizuire a cuantumului pensiei militarilor.
Potrivit disp.art.107 alin.1 din Legea nr.263/2010: "În situația în care, ulterior stabilirii și /sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și /sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa teritorială, operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.";
Prin urmare, în temeiul O.U.G. nr.1/2011 și a disp.art.107 alin.1 din Legea nr.263/2010, prin decizia de revizuire nr.4804 din_, au fost revizuite drepturile de pensie stabilite prin decizia de recalculare nr. 4804/_, astfel încât în mod corect drepturile de pensie revizuite au fost stabilite începând cu data de_, dată de la care a operat în cazul recurentului recalcularea drepturilor de pensie militară, în temeiul Legii nr.119/2010.
În cauză nu se poate reține nici încălcarea, prin această decizie de revizuire, a principiului drepturilor câștigate, având în vedere faptul că, astfel cum am menționat anterior, recurentul avea deja stabilită, începând cu data de_, o pensie de asigurări sociale de stat calculată în condițiile Legii nr.19/2000.
Mai mult, nu se poate reține în cauză nici că prin această decizie de revizuire a pensiei recalculate ar fi fost încălcat dreptul la un "bun"; conform disp.
art.1 din Protocolul adițional la Convenția EDO și a jurisprudenței C.E.D.O., având în vedere faptul că recurentului i s-a acordat, prin acest act administrativ, dreptul la aceeași categorie de pensie, respectiv la o pensie de asigurări sociale, care era deja stabilită prin decizia de recalculare (ce este în curs de cenzurare de către instanța de asigurări sociale) și care a fost majorată la suma brută de 2057 lei, față de cea stabilită prin decizia de recalculare nr.4804/_, de 1317 lei.
Curtea mai constată că, prin contestația formulată de către recurent s-au invocat, fără a fi concretizate, critici privind modul de calcul al pensiei revizuite a reclamantului potrivit O.U.G.nr.1/2011, în timp ce prin motivele de recurs recurentul nu a mai înțeles să formuleze asemenea critici, limitându-se în exclusivitate la motive ce privesc îndreptățirea sa la plata, și după data de_, a pensiei militare de serviciu pe care acesta o avea stabilită anterior deciziei de recalculare.
Astfel, în recurs, s-a invocat, în subsidiar, doar că "….determinarea cuantumului pensiei recalculate s-a realizat pe baza mai multor erori.";, fără a se face niciun fel de critici cu privire la cuantumul pensiei revizuite a recurentului.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod. proc.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D. D.
V., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D. D. V. prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere, împotriva sentinței civile nr.2654 din 17 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul B. - Năsăud în dosar nr._ pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din _ | . | |
S. | PREȘEDINTE -C. B. I. -R. M. C. M. | JUDECĂTORI |
GREFIER
G. C.
Red. C.M.;
Tehnored.:C.M./V.R.;
2 ex./_ ;
Jud.fond: Tribunalul B. -Năsăud: M. L. B.
| ← Încheierea civilă nr. 1198/2013. Recalculare pensie.... | Sentința civilă nr. 13955/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
