Decizia civilă nr. 2238/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2238/R/2013
Ședința publică din data de 30 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: L. D. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M. M. împotriva sentinței civile nr. 6265 din 17 decembrie 2012 a Tribunalului S., pronunțate în dosar nr._, privind și pe intimata pârâtă C. J. DE P. S. și pe intimații pârâți M. M., F. ȘI P. S., GUVERNUL ROMÂNIEI și
C. N. PENTRU C. D. B., având ca obiect contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 16 aprilie 2013 pârâta intimată C. J. de P. S. a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.
Instanța apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea părților de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
asupra recursului civil de față, reține:
Prin acțiunea sa reclamanta M. M., a solicitat anularea deciziei nr.12158/_ emisă de C. J. de P. S. prin care acesteia i s-a recalculat pensia de serviciu și menținerea deciziei nr.1. din_ prin care i s-a stabilit pensia de serviciu. A chemat în judecată C. J. de P. S., M.
M., F. și P. S., Guvernul României și C. N. pentru C.
D. .
Reclamanta arată că a lucrat în calitate de la grefier Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, iar în baza Legii nr. 567/2004 a fost pensionată prin decizia nr.1. din_ prin care i s-a stabilit pensia de serviciu în cuantum de 5196
lei. La data de_, în baza Legii nr. 119/2010, C. J. de P. S. a stabilit un cuantum al pensiei în sumă de 1384 lei, fiind astfel încălcate art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, dispozițiile art. 45 din Tratatul de la Lisabona și art. 17 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE și fiind creat un caz de discriminare conform Convenției pentru Drepturile Omului, Protocolul 1, art.6.
Pârâta C. J. de P. S., prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, reiterând considerentele reținute de Curtea Constituțională în motivarea deciziei nr. 873/2010 prin care s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. a, b, d, i și art. 2-12 din Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale.
Pârâții M. M., F. și P. S. și Guvernul României au invocat în întâmpinare excepția lipsei calității lor procesuale pasive iar pe fond au solicitat instanței să respingă cererea reclamantei ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 6265 din_ a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de M. M., F. și P. S. B., precum și a G. ui
R. și pe cale de consecință s-a respins ca atare cererea împotriva acestei pârâți. A fost respinsă ca nefondată acțiunea în contradictoriu cu pârâtele
C. J. de P. S. și C. N. pentru C. D. B. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, calitatea procesuală pasivă fiind condiționată de existența identității dintre pârât și cel obligat în raportul juridic, adică subiectul pasiv.
Potrivit dispozițiilor art. 112 pct. 3 Cod procedură civilă, partea reclamantă, fiind cea care a promovat acțiunea, avea obligația de a indica obiectul cererii de chemare în judecată, iar pct. 4 al aceluiași articol impune arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea.
În speță, la formarea acțiunii împotriva G. ui R., reclamanta nu a respectat condițiile de fond, sub aspectul elementelor acțiunii civile, neprecizând suficient obiectul cererii de chemare în judecată și cauza juridică a acestuia. Din probele administrate în cauză, nu rezultă că între Guvernul României și petent ar exista vreun raport juridic de drept material care să justifice introducerea sa în cauză.
Referitor la excepția invocată de M. M., F. și P. S. privind lipsa calității sale procesuale pasive, s-a constatat că reclamanta contestă decizia nr. 75203/_ privind recalcularea pensiei de serviciu emisă de către
C. J. de P. S. .
Potrivit art. 86 alin. (1) din Legea 19/2000, decizia de pensionare în prezenta cauză este emisă de C. J. de P. S. .
Pe cale de consecință, calitatea procesuală pasivă în cauza dedusă judecății are numai C. J. de P. S. .
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că prin art.1 lit. c din Legea nr.119/2010, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea au devenit pensii în înțelesul Legii nr.19/2010, calculate pe baza principiului contributivității.
În aplicarea acestui act normativ, pârâta C. J. de P. S. a emis decizia nr.1. /_ prin care a stabilit în favoarea reclamantei, o pensie de asigurări sociale de 1384 lei, care înlocuia pensia de serviciu de 5196 lei, acordată prin decizia nr. 1. /_ .
În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale Curții Constituționale, ale Înaltei Curți de C. și Justiție și ale Curții Europene a Drepturilor Omului:
Controlul de constituționalitate al Legii nr.119/2010, exercitat în temeiul art.146 lit. a din Constituție.
Prin decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din Legea nr. 119/2010 sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16
egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Curtea Constituțională a pronunțat și decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor";) și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea Legii nr.119/2010 (ex. decizia nr.1579/_ ).
decizia nr.29/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție
Soluționând un recurs în interesul legii referitor la aplicarea Legii nr.119/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin Deciziile nr.871 și nr.873/2010 cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, sens în care au fost citate in extenso considerentele Înaltei Curți de C. și Justiție.
decizia de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R., din care de asemenea Tribunalul Sălaj a citat considerentele și concluzia că "măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari";.
Prin urmare, instanța a urmărit analizarea situației reclamantei în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit
"pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional.
În concret, instanța a reținut că în urma aplicării Legii nr. 119/2010 reclamantei i-a fost diminuată pensia, aceasta beneficiind în prezent de o pensie de asigurări sociale de 1384 lei, cuantum apropiat de cel al pensiei medii pentru limită de vârstă cuvenită femeilor în anul 2010 de 767 lei, conform datelor statistice ale Casei N. e de P. și Alte Drepturi de Asigurări S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantei.
În speță, cum reclamanta nici nu a invocat existența unei situații excepționale ce ar putea să o expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să o lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență, instanța constată că prin aplicarea Legii nr. 119/2010 nu a fost depășit "pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii
.
În motivare sunt reluate aspectele de fapt și de drept redate în cererea introductivă de instanță, iar ca și critică a sentinței, se arată, în esență, recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 este netemeinică și nelegală atâta timp cât pensia a fost stabilită anterior în baza unei legi speciale, întrucât în acest mod se încalcă principiul neretroactivității legii.
Mai subliniază că dacă instanțele de judecată constată că legile interne încalcă pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, conținând dispoziții mai puțin favorabile decât acestea din urmă, sunt obligate să ignore aceste prevederi și să facă aplicarea celor din reglementarea internațională mai favorabilă, sens în care face trimitere la art. 1 din Protocolul nr. l la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care consideră că este încălcat în cazul său, făcând ample referiri la jurisprudența CEDO considerată relevantă, anume, cauzele Blichen contra Cehiei, Draon împotriva Franței, Stec și alții împotriva Regatului Unit, Akdeejeva versus Letonia, cauza Pressos Compania Naviera S.A. și alții contra Belgiei, Străin și alții împotriva R.
, Muller versus Austria, Kjartan Âsmundsson c. Iceland, Abduiaziz Cabales și Balkandali c Regatului Unit.
Este evocată decizia nr. 120/2007 prin care Curtea Constituțională a reținut că "operațiunea de recalculare privește în mod inevitabil trecutul, clar se efectuează doar după intrarea în vigoare a ordonanței și are efect numai pentru viitor, pensie recalculată intrând în plată numai de la adat emiterii deciziei. In cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare a pensiei, se va plăti acest, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, rară a se aduce atingere drepturilor legal câștigate anterior";.
Așa fiind instanța trebuia să aprecieze că recurenta își legitimează interesul prin invocarea unei valori patrimoniale având semnificația unui drept câștigat, recunoscut și executat de stat în temeiul unei legi speciale, respectiv Legea 567/2004, suficient de clar și previzibilă la data pensionării și care i-a permis să- și planifice acțiunile atât termen lung cât și pe termen scurt pentru sine și familia sa precum și o anumită manieră de gestionare a bunurilor prezente și viitoare.
Previzibilitatea poate avea însă un sens mai extins, privind nu doar calitatea legii în vigoare, ci și posibilitatea de a modifica legile pentru viitor.
Persoanele au astfel un drept continuitatea acțiunii statale.
Cea mai mare problemă nu este neapărat schimbarea legii în sine, ci a reglementărilor prin care se diminuează exagerat de mult veniturile din pensie, căci nu se poate admite ca scăderea acestora nu este una de substanță, esențială și imprevizibilă în anul 2010.
Potrivit art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată în special pe sex, rasă. culoare....sau orice altă situație, or reclamanta consideră că a fost discriminată prin recalcularea pensiei sale.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 16 aprilie 2013 pârâta C. J. de P. C. -Napoca
a solicitat respingerea recursului.
În motivarea pârâta reiterează decizia civilă nr. 873 din_ a Curții Constituționale, referitoare la obiecția neconstituționalitate a dispozițiilor legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 433 din_, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra sesizării formulată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art.146 lit. a din
Constituție și al art.15 alin.1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Primul motiv de recurs vizează încălcarea principiului neretroactivității legii. Or, după cum s-a statuat prin Decizia nr. 29 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, nu pot fi primite criticile potrivit cărora Legea 119/2010 încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin. 2 din Constituție, deoarece actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din Constituție, Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010 decizii care au un caracter obligatoriu, în limitele controlului de constituționalitate.
Curtea de A. mai notează că aceeași orientare a instanței constituționale din deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010 a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea Legii nr.119/2010 - ex. Decizia nr.1579/_ .
Jurisprudența anterioară a Curții Constituționale în materie nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocat de recurentă.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că prin Legea nr. 119/2010 nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantei, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantei ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a prevederilor menționate.
Totodată, se constată că atributul statului de a modifica sistemul de calcul al pensiilor, precum și regimul juridic al pensiilor, a fost confirmat și prin deciziile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, prin Decizia de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R., relevantă și în cauza dedusă judecății datorită faptului că vizează exact situația unor foste grefiere, deci similitudinii situației analizate, s-a stabilit că "…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr._ __ 6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai
adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).
În speță, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această
diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a
concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii
.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari";.
În raport de această jurisprudență relevantă în cauză, precum și de dezlegările obligatorii ale Înaltei Curți de C. și Justiție din Decizia nr. 29/2011 reținute pe larg de instanța de fond, Curtea constată că în mod corect a apreciat prima instanță ca fiind nefondate criticile reclamantei referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la încălcarea dreptului de proprietate și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza Legii nr. 567/2004, ca și la raportul de proporționalitate privit în sens global, adică prin raportare la dispozițiile generice ale legii.
De asemenea, așa cum corect a reținut tribunalul, în condițiile în care pensia recalculată a reclamantei este într-un cuantum superior pensiei medii pentru limită de vârstă în România, iar reclamanta nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și Decizia nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în care se evidențiază că în raport de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant,
Curtea de A. apreciază, la fel ca și instanța de fond, că, în raport de probele administrate, nu se poate reține că reclamanta suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că nu ar fi respectat raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
Cu privire la previzibilitatea legii, instanța de recurs reține că această cerință este în mod constant atașată, în jurisprudența Curții de la Strasbourg, de condiția ca o anumită măsură dispusă de stat să fie prevăzută de lege, cum este și în cazul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.
Se constată însă că reclamanta recurentă nu a indicat la care anume jurisprudență a Curții se referă atunci când invocă necesitatea de a cerceta, pentru a se stabili dacă legea a fost previzibilă, în ce măsură putea fi anticipată adoptarea legii cu un anumit interval înainte de adoptarea ei.
Or, în lipsa unei spețe în care Curtea de la Strasbourg să fi făcut atari statuări, instanța de recurs nu se află în poziția de a statua pentru prima dată în sensul unei atari extinderi a modului de interpretare a acestui text al Convenției. Aceasta, în condițiile în care textul Convenției se impune instanțelor naționale doar în lumina dezlegărilor jurisprudențiale ale Curții, deci în sensul interpretărilor date de aceasta, acolo unde un anume sens al dispozițiilor Convenției nu este suficient de clar pentru a fi aplicat fără o minimă interpretare. În aprecierea instanței de recurs, chestiunea invocată de recurentă ca determinând imprevizibilitatea legii (faptul adoptării Legii nr. 119/2010 fără ca
acesta să fi putut fi avut în vedere în anii anteriori, începând cu anul 2004, când a intrat în vigoare Legea nr. 567/2004 care reglementa posibilitatea obținerii unei pensii speciale de către personalul auxiliar din justiție) ține mai degrabă de aprecierea proporționalității ingerinței, iar nu de calitatea legii. Legea nr. 119/2010 a fost previzibilă, prin aceea că i-a putut fi înțeles sensul de către destinatarii săi și totodată, aceștia și-au putut da seama că aplicarea legii îi privește. În acest mod este explicitat în jurisprudența sa sensul cerinței de previzibilitate de către Curte.
Eventual, s-ar putea susține că, prin caracterul intempestiv al măsurii recalculării pensiilor speciale, ingerința nu respectă raportul de proporționalitate între interesul general urmărit și cel particular al persoanelor vizate prin măsura respectivă, însă în raport de modul de soluționare de către Curtea de la Strasbourg a primelor cauze de acest gen cu care a fost sesizată, instanța de recurs nu poate aprecia ca certă o viitoare statuare a Curții de la Strasbourg în sensul că pentru acest considerent, a avut loc o încălcare a garanțiilor date de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, iar în lipsa unei jurisprudențe date asupra acestei chestiuni, având în vedere că prin cuantumul păstrat în urma recalculării, nu sunt afectate mijloacele de subzistență ale reclamantei, apreciază că nu există suficiente argumente pentru admiterea acțiunii din această perspectivă.
Î
n raport de aceste considerente, Curtea constată că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea corectă a probelor administrate în cauză și cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale, astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M. M. împotriva sentinței civile nr. 6265 din_ a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr._ pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. L. D.
GREFIER,
N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_
Jud.fond. P. R. a M. lena
| ← Sentința civilă nr. 7410/2013. Contestație decizie... | Decizia civilă nr. 1727/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
