Decizia civilă nr. 358/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 358/R/2013
Ședința publică din data de 6 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul T. G. împotriva sentinței civile nr. 1515 din 8 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați CASA DE PENSII A M. A. N. și S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. MARAMUREȘ, având ca obiect
contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei intimate, consilier juridic A. Mirel, lipsă fiind reclamantul recurent și reprezentantul pârâtului intimat S. R. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 31 ianuarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
De asemenea, se constată că la data de 5 februarie 2013, prin fax, s-a depus din partea reclamantului recurent, prin reprezentant cu împuternicire avocațială anexată, o cerere de judecare a cauzei și în lipsă.
La solicitarea instanței de a face precizări cu privire la soluția pronunțată în procesul de recalculare a pensiei reclamantului, reprezentantul pârâtei intimate depune la dosar extras de pe portalul T. ui Maramureș privind dosarele nr._ * și_ *, arătând că hotărârile pronunțate în aceste dosare au rămas irevocabilă prin nerecurare.
Instanța dispune efectuarea verificărilor necesare în sistemul informatic Ecris privind rămânerea irevocabilă a hotărârilor pronunțate în dosarele nr. _
* și_ * ale T. ui Maramureș, verificări în urma cărora se va întocmi proces-verbal.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului, menținerea hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinarea formulată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin contestația înregistrată sub nr.2086/100/_ reclamantul T. G. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M. A. N., anularea deciziei privind revizuirea pensiei nr.87268 din_ ca nelegală și netemeinică, menținerea deciziei de stabilire a cuantumului pensiei nr. 0114936 emisă la data de 22 mai 2007 în baza Legii 164/2001, menținerea naturii juridice a pensiei, anume cea de pensie de serviciu, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor reprezentând diferența dintre decizia privind pensia de serviciu nr. 0114936 emisă la data de 22 mai 2007 și decizia atacată, calculată de la scadență și până la plata efectivă a acesteia.
În subsidiar, s-a solicitat recalcularea cuantumului pensiei, reclamantul apreciind că s-au aplicat greșit dispozițiile legale în vigoare.
În motivarea contestației, reclamantul a învederat că a lucrat în cadrul M.
A. N., fiind pensionat pentru limită de vârstă.
Prin decizia de revizuire a pensiei nr. 87268 din_ emisă de pârâta C. de P. Sectorială a M. A. N. i-a fost revizuită pensia ca efect al prevederilor art. 1 al. 1 din O.U.G. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, în sensul diminuării cuantumului acesteia.
Reclamantul a precizat că a formulat contestație împotriva deciziei de revizuire la Comisia de Contestații de pe lângă M. A. N., dar aceasta nu a fost soluționată până la data introducerii cererii.
A mai învederat reclamantul că discuția juridică ce vizează nelegalitatea și netemeinicia deciziei contestate se referă, în principal, la nesocotirea gravă a dreptului său de proprietate prin aplicarea O.U.G. 1/2011, act normativ ce contravine dreptului comunitar, respectiv Convenției Europene privind Apărarea Drepturilor Omului și a Liberalităților Fundamentale.
Din perspectiva reglementărilor internaționale, dar și prevederilor Constituției R. iei rezultă obligativitatea S. ui R. de a aplica principiul priorității dreptului comunitar, inclusiv atunci când normele interne vin în contradicție cu acesta.
De asemenea, normele juridice internaționale privitoare la protecția drepturilor omului au aplicabilitate directă în dreptul intern, obligația interpretării și aplicării dispozițiilor constituționale în materia drepturilor omului în conformitate cu tratatele internaționale ratificate de R. ia se impun tuturor autorităților publice române, deoarece prevederile Constituției au aplicabilitate directă.
Contestatorul a mai arătat că unul din principiile care guvernează aplicarea legii în timp este cel al neretroactivității legii noi, potrivit căruia o lege se aplică situațiilor născute după adoptarea acesteia exercitându-și acțiunea numai asupra faptelor care se vor produce ulterior intrării sale în vigoare, nu și asupra situațiilor anterioare trecute.
Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituția R. iei "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile";, or O.U.G. 1/2011 încalcă acest principiu.
De asemenea, s-a mai susținut că, prin aplicarea ordonanței s-a încălcat un drept dobândit de către contestator, identic sau similar cu dreptul de proprietate, ca urmare a prestației pe care a executat-o și a statutului special ce i-a fost conferit de Legea 164/2001, abrogată prin Legea 263/2010.
Fiind vorba despre un adevărat drept de proprietate asupra pensiei, s-a arătat că legiuitorul nu avea dreptul de a modifica în cuantumul ei printr-o lege ulterioară, iar dacă a procedat astfel înseamnă că a încălcat prevederile art. 44 și art. 15 al. 1 Constituție, fiind în prezența unei adevărate naționalizări sau confiscări, mai ales că s-a diminuat cu peste 75%.
În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor constituționale referitoare la dreptul de proprietate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mai multe cazuri în ceea ce privește posibilitatea intervenției asupra pensiilor speciale și a decis că aceasta ar constitui o privare de proprietate.
Reclamantul a mai arătat că reducerea pensiei de serviciul și transformarea acesteia în pensie de asigurări sociale, precum și lipsirea reclamanților de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani constând în diferența dintre pensia de serviciu și cea de asigurări sociale reprezintă, indiscutabil, o ingerință cea a avut ca efect privarea contestatorului de bunul său, în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1.
De asemenea, s-a susținut că ingerința impusă prin OUG nr.1/2011 nu este proporțională cu scopul urmărit, nefiind menținut un "just echilibru"; între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în condițiile în care nici O.U.G. 1/2011, nici Legea nr. 119/2010 nu oferă reclamantului posibilitatea de a obține despăgubiri pentru privarea de proprietate în cauză.
Mai mult, s-a arătat că în preambulul acestui act normativ nu se menționează nici o cauză de utilitate publică.
Reclamantul a mai apreciat că aplicarea teoriei drepturilor câștigate exclude posibilitatea reducerii pensiilor, prin revizuire/recalcularea acestora proporțional cu contribuțiile plătite de-a lungul timpului la sistemul public de asigurări sociale.
S-a mai arătat că actul normativ criticat nu poate desființa un drept câștigat de vreme ce dreptul la pensie constituie un drept garantat de prevederile art. 47 alin. 2 teza I din Legea fundamentală "Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetățenii au dreptul și la măsuri de asistență socială potrivit legii";.
Reclamantul a mai apreciat că, prin exceptarea magistraților de la recalcularea pensiilor de serviciu, Curtea Constituțională a încalcat principiul fundamental al egalității în drepturi a cetățenilor, determinând discriminarea militarilor care beneficiază de pensii de serviciu.
Cu privire la cuantumul pensiei, reclamantul a învederat că este greșit, constituind o eroare în activitatea de revizuire a pensiei raportat la prevederile art. 2 al. 4 și 5 din O.G. 1/2011 potrivit cărora " În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie.
(5) Evoluția salariului mediu brut/net pe economie și a salariului minim pe economie este prevăzută în anexa nr. 2";.
Așadar, s-a apreciat că, în situația în care, din vina exclusivă a statului român, prin intermediul instituțiilor sale, nu se poate constitui venitul lunar pe care l-a realizat este depunctat utilizându-se cuantumul soldei de grad și al
soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, ceea ce nesocotește dreptul de proprietate și încalcă principiul drepturilor câștigate.
Reclamantul a mai învederat că are serioase rezerve față de modalitatea de stabilire a punctajelor anuale și a celor legate de grupa de muncă înscrise în decizia de revizuire a pensiei și din buletinul de calcul atașat acesteia.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta C. de P. Sectoriale a M.Ap.N
a solicitat respingerea contestației, arătând că pensia reclamantului a fost revizuită în conformitate cu dispozițiile art. 1 și ale anexei 3 din O.U.G. nr. 1/2011. Revizuirea s-a făcut în temeiul Legii 119/2010 și în baza prevederilor O.U.G. 1/2011, iar pârâta a avut în vedere documentele aflate la dosarul de pensionare.
S-a mai arătat că susținerile reclamantului referitoare la încălcarea principiului dreptului câștigat și speranței legitime și încălcarea art. din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Liberalităților Fundamentale sunt neîntemeiate.
La data de_, reclamantul și-a completat contestația solicitând introducerea în cauză a S. ui R., prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca hotărârea ce se va pronunța să-i fie opozabilă în partea referitoare la menținerea, cel puțin a unei părți, din partea necontributivă a pensiei a cărei plată a fost suprimată prin aplicarea Legii 119/2010.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a F. P. Maramureș, a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, învederând că nu are niciun fel de raporturi juridice cu reclamantul.
Prin sentința civilă nr. 1515 din_ a T. ui Maramureș,
a fost respinsă contestația formulată și completată de reclamantul T. G. împotriva pârâților: CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M. A. N. B. ȘI S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. MARAMUREȘ.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin decizia nr.0114936 emisă la data de 22 mai 2007 contestatorului i s-a stabilit dreptul la pensie militară de stat, cuantumul acesteia la nivelul lunii decembrie 2010 fiind de 4302 lei.
Prin decizia nr. 87268/_, pensia militară de stat a contestatorului a fost recalculată în baza Legii 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, noul cuantum al pensiei fiind de 1770 lei RON.
Prin decizia nr. 87268/_, pensia de care beneficia reclamantul a fost revizuită în baza art. 1 al. 1 din O.U.G. 1/2011 potrivit căruia pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari, în urma revizuirii rezultând un cuantum brut de 3400 lei RON.
Drepturile de pensie stabilite prin decizia contestată s-au acordat cu începere de la data de_, conform art. 2 al. 2 lit. a din O.U.G. 1/2011.
Așa cum reiese din actele comunicate de pârâtă, după emiterea deciziei nr. 87268 din_, la dosarul de pensie al reclamantului s-a depus înscrisul numit "completare la fișa cu locurile de muncă în care a lucrat"; și, valorificându- se datele cuprinse în acest înscris, la data de_, pârâta a emis o nouă decizie de revizuire a pensiei în baza O.U.G. 1/2011, nr. 87268 din_, cuantumul pensiei reclamantului crescând de la 3400 lei, la 3591 lei.
Prima instanță a mai reținut că, drepturile stabilite prin decizia nr. 87268 din_ s-au acordat tot de la data de_, astfel că, prin emiterea ei, decizia nr. 87268 din_ a fost lipsită de efecte.
Potrivit art. 1 din Legea 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, "pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, lit. a și b ale acestui articol menționând pensiile militare de stat, pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor.
Instanța de fond a reținut că O.U.G. nr. 1 din 28 ianuarie 2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională nu cuprinde o nouă măsură legislativă de transformare a pensiilor de serviciu în pensii din sistemul public de pensii, ci stabilește doar metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor de serviciu care au devenit pensii în înțelesul Legii 19/2000 în baza Legii nr. 119/2010, așa cum a reținut și Curtea Constituțională în Deciziile nr. 153 din 23 februarie 2012 și 553 din 24 mai 2012 .
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2011 a fost adoptată în virtutea faptului că în termenul prevăzut de Legea nr. 119/2010 nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 140.000 de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, în sensul că, pentru cei care nu au prezentat acte care să dovedească veniturile obținute, în funcție de care s-a recalculat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu brut pe economie. Totodată, s-au avut în vedere atât instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivității, scopul fiind acela de a nu sancționa persoanele care, fără a avea vreo culpă, nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de legiuitor prin Legea nr. 119/2010 să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități, cât și exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării Legii nr. 119/2010, în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să identifice și să transmită caselor de pensii sectoriale toate elementele necesare pentru stabilirea drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat.
S-a mai reținut că toate aceste împrejurări se regăsesc în preambulul actului normativ criticat, vizează interesul public și constituie elementele unei situații extraordinare, ce nu suferă amânare și care au impus adoptarea de măsuri imediate pentru reglementarea unor aspecte în scopul revizuirii pensiilor recalculate potrivit art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010, contrar susținerilor reclamantului.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului neretroactivității,s-a reținut de către tribunal, după cum s-a statuat prin Decizia nr. 29 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii,
(aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) nu pot fi primite criticile potrivit cărora Legea 119/2010 și OUG nr. 1/2011 încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin. 2 din Constituție, prin prisma faptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din Constituție, Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și,
respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al R. iei, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.
În ceea ce privește jurisprudența anterioară a Curții Constituționale în materie, s-a constatat că aceasta nu poate fi reținută, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de reclamant.
Prin aceste decizii definitive și general obligatorii, Curtea Constituțională a decis că Legea 119/2010 nu încalcă prevederile art.15 al. 2 din Constituție, care instituie principiul constituțional al neretroactivității legii și nici principiul doctrinar al drepturilor câștigate.
Astfel, în considerentele general obligatorii ale Deciziei nr. 873/_, Curtea a reținut că, în principiu, pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementată printr-o lege specială, are două componente, și anume pensia contributivă și un supliment din partea statului. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat. Acordarea acestui supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum este reglementat în art. 47 alin. (2) din Constituție.
P. le speciale, nefiind un privilegiu, ci fiind instituite de către legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar dacă există o rațiune suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Curtea a considerat că o atare rațiune este atât grava situație de criză economică și
financiară cu care se confruntă statul (bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale de stat), cât și necesitatea reformării sistemului de pensii, prin eliminarea
inechităților din acest sistem.
Având în vedere acestea, Curtea a constatat că în conceptul de "drepturi câștigate" pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și doar dacă legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestații deja încasate s-ar fi încălcat dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție.
O.U.G. 1/2001 reglementează pentru viitor, după intrarea ei în vigoare, măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, avându-se în vedere necesitatea instituirii unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității, scopul fiind cel enunțat anterior, astfel încât, nici în privința prevederilor acestui act normativ nu se poate reține încălcarea principiului neretroactivității legii.
Reclamantul a mai susținut că O.U.G. 1/2011 în baza căreia i s-a revizuit pensia de serviciu nu este în concordanța cu Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, întrucât reducerea substanțială a nivelului pensiei sale prin aplicarea actului normativ intern menționat a afectat însăși substanța dreptului său de proprietate, drept protejat de art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție.
Așa cum corect a reținut și reclamantul, în conformitate cu art. 20 din Constituția R. iei, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care R. ia este parte, în caz de neconcordanță între acestea din urmă și legile interne, având prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În speță, s-a invocat contrarietatea dintre dispozițiile O.U.G. 1/2011 și dispozițiile Convenției, respectiv ale art. 1 Protocolul 1 adițional la aceasta, instanței revenindu-i obligația de verifica existența unui asemenea conflict, iar în caz afirmativ, de a-l soluționa în modul indicat de art. 20 al. 2 din Constituție, adică de a înlătura aplicabilitatea O.U.G. 1/2011 în prezentul raportul juridic dedus judecății.
Potrivit art. 1 Protocolul nr. 1 "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții, sau a amenzilor.";
Noțiunea de "bunuri"; este înțeleasă în sens extins, iar una dintre cele mai remarcabile extinderi ale noțiunii de bunuri privește prestațiile sociale, Curtea statuând că acestea intră în sfera de aplicarea a art. 1 din Protocolul 1 dat fiind caracterul lor patrimonial (Gayguzus c.Austria, Willis c. Regatul Unit, Buchen c. Cehia, Stec și alții c. Regatul unit).
Astfel, raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța consideră că pensia este un bun care intră sub protecția art. 1 din Protocolul 1 la Convenție.
Însă, simpla lectură a dispozițiilor cuprinse în art. 1 Protocolul nr. 1 evidențiază faptul că protecția pe care el o instituie nu este una absolută, căci nu conține numai principiul protecției dreptului de proprietate, ci și două limite ale exercițiului acestui drept: posibilitatea privării de proprietate pentru cauză de utilitate publică și reglementarea exercitării acestui drept în conformitate cu interesul general. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a consacrat și o limită jurisprudențială dată de "atingerea substanței"; dreptului, respectiv cerința existenței unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul avut în vedere.
T. a reținut că, în urma revizuirii pensiei în baza Legii 119/2010, pensia reclamantului s-a diminuat de la 4302 lei la 3400 lei, ulterior devenind de 3591 lei, acesta suportând o restrângere a dreptului de proprietate.
De asemenea, s-a mai constatat că ingerința statului în exercitarea dreptului este, în întregime, posibilă dacă se sprijină pe o bază legală, urmărește un scop legitim și este necesară într-o societate democratică și aceasta deoarece dreptul de proprietate, ca aproape toate drepturile ocrotite de Convenție, nu are un caracter absolut.
Așa cum a indicat Curtea Europeană, statele contractante beneficiază de o marjă de apreciere pentru a hotărî necesitatea unei ingerințe, acest aspect impunându-se în contextul în care autoritățile naționale dispun de o cunoaștere aprofundată și concretă a situației sociale locale și, de aceea, sunt mai bine plasate decât judecătorul internațional pentru a determina ce măsuri apar ca imperative de interes general al comunității.
Întinderea marjei de apreciere de care se bucură statele semnatare variază ca întindere în raport de domeniul și dreptul garantat, vizate de măsura politică legislativă analizată.
În primul rând apanajul aprecierii revine legiuitorului căci acesta este chemat să analizeze oportunitatea luării unei măsuri de ordin legislativ și apoi, în funcție de datele complexe de care dispune, să aplice acea măsură legislativă menită să soluționeze problematica socio-economică astfel încât să corespundă cel mai bine dezideratului avut în vedere.
Aceasta este, practic, urmarea directă în sistemul de drept român a principiului separației și echilibrului puterilor în stat, reglementat prin art. 1 al. 4 din Constituția revizuită.
Chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a cărei jurisprudență a avut adesea drept consecință modificări legislative semnificative în dreptul intern al statelor, a manifestat reticență în a interveni în marja de apreciere a statelor, în special în ce privește chestiuni de natură fiscală sau ce țin de politicile socio- economice.
În speță, tribunalul a reținut că ingerința a fost prevăzută de lege, iar actele normative criticate îndeplinesc condițiile de claritate și previzibilitate, astfel cum au fost acestea definite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, instanța europeană s-a pronunțat în mod constant, statuând că o normă este "previzibilă" atunci când este redactată cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanță de specialitate - să își corecteze conduita (Hotărârea din 29 martie 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva R. iei, paragraful 55). Totodată, instanța de contencios al drepturilor omului a statuat, de exemplu, prin Hotărârea din 20 mai 1999, pronunțată în Cauza Rekvenyi contra Ungariei, paragraful 34, că previzibilitatea consecințelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naștere la o rigiditate excesivă a reglementării.
De asemenea, s-a reținut că scopul legitim al măsurilor luate este evidențiat ca atare în expunerea de motive a Legii 119/2010 și recunoscut de Curtea Constituțională în Deciziile nr. 871 și 873 din_ când a analizat constituționalitatea acestei legi în raport de încălcarea art. 53 din Constituție, respectiv necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale de stat, dar și în preambulul O.U.G. 1/2011, expus anterior.
În jurisprudența Curții Europene, noțiunea de "privare de proprietate"; semnifică preluarea completă și definitivă a unui bun, titularul dreptului asupra acelui bun nemaiavând posibilitatea exercitării vreunuia dintre atributele conferite de dreptul pe care îl avea în patrimoniul său.
T. a mai constatat că, prin Legea nr. 119/2010 și, respectiv OUG nr. 1/2011, nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantului, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantului ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 și a OUG nr. 1/2011 nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1.
În acest context, s-a reținut că testul de proporționalitate nu va consta în verificarea acordării de către stat a unei despăgubiri adecvate, ci trebuie analizat în concret dacă s-a păstrat un just echilibru între exigențele intereselor generale ale comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului.
În examinarea acestei cerințe, instanța de fond a reținut, pe de o parte că în urma revizuirii reclamantului i s-a stabilit o pensie în cuantum de 3400 lei, respectiv de 3591 lei, mai mare decât pensia medie lunară pentru limită de vârstă din sistemul asigurărilor sociale de stat la nivelul lunii decembrie 2011 -de 900 lei, iar pe de altă parte, că măsura recalculării și apoi a revizuirii pensiilor de serviciu nu a fost nici arbitrară și nici discriminatorie, fiind conjugată și cu alte
măsuri legislative luate în vederea restabilirii echilibrului bugetar: Legea 118/2010 care prevede reducerea cu 25% a drepturilor de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice, diminuarea cu 15% a cuantumului indemnizației de șomaj, a drepturilor bănești acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, reducerea cu 25% a altor categorii de drepturi bănești acordate de stat, diminuarea cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului cu 15%, etc.
În ceea ce privește diferența de tratament în raport de alte categorii de pensionari, tribunalul a reținut că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
Instanța a constatat că stabilirea stagiilor de cotizare și a metodologiei de calcul al pensiei pentru diferitele categorii profesionale prevăzute la art. 1 din Legea nr. 119/2010 este de competența exclusivă a legiuitorului, care, ținând cont de particularitățile activității desfășurate de către acestea, reglementează reguli specifice, fapt ce nu constituie o discriminare.
Principiul egalității, așa cum s-a arătat în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale, nu presupune uniformitate, ci, dimpotrivă, situații obiectiv diferite ce justifică și chiar impun instituirea unui tratament juridic diferențiat.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că în speță nu s-a produs o încălcarea a prevederilor art. 1 Protocolul nr. 1, măsura recalculării și, apoi, a revizuirii pensiei de serviciu a reclamantului în temeiul art. 1 din Legea 119/2010, respectiv O.U.G. 1/2011 intrând în marja de apreciere a statului cu privire la reglementarea politicilor sociale și economice.
De altminteri, s-a reținut că, prin Decizia de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R. iei, relevantă și în cauza dedusă judecății datorită similitudinii situației analizate, a stabilit că "…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat";.
În ce privește lipsa temeiului juridic al revizuirii pensiei, instanța a reținut că, potrivit art. 1 lit. a și b din Legea 119/2010, pe data intrării în vigoare a acestei legi, pensiile militare de stat, pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, stabilite pe baza legislației anterioare, au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 .
Art. 3 al acestei legi statua, în al. 1, că pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, recalcularea urmând a fi realizată, conform art. 4 lit. a de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare, într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului cuprinzând metodologia de recalculare a pensiilor.
Aceste dispoziții se aplicau în mod corespunzător și pensiilor stabilite potrivit prevederilor Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat și ale Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, însă, în cazul acestora, punctajul mediu anual realizat urma a se determina prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale ale persoanelor la 20 de ani reprezentând stagiul complet de cotizare, iar pentru perioadele care constituiau stagiu de cotizare și pentru care
nu puteau fi dovedite venituri de natură salarială, la determinarea punctajului mediu anual urma a se utiliza salariul mediu brut pe economie din perioadele respective( art. 5 al. 2 și 4 din Legea 119/2010) .
Prin O.U.G. nr. 1/ 2011 al cărei obiectiv a fost tocmai acela de a institui o procedură care să îndepărteze neajunsurile procesului de recalculare a pensiei, așa cum acesta fusese reglementat prin dispozițiile Legii nr. 119/2010 și ale Hotărârii Guvernului nr. 735/2010, neajunsuri constând, în primul rând, în dificultăți de dovedire a veniturilor realizate pe perioada activă profesional, legiuitorul a stabilit termene de revizuire a pensiilor militare recalculate pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, instituind de această dată în sarcina instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea sarcina de a identifica și transmite la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, cel mai târziu până la data de 31 octombrie 2011.
T. a mai constatat că decizia contestată a respectat prevederile Legii 119/2010 și ale O.U.G. 1/2011 și, de altminteri, nici după comunicarea tuturor actelor doveditoare care au stat la baza emiterii deciziei de revizuire, reclamantul nu a formulat critici concrete față de modul de calcul al pensiei.
Mai mult, s-a constatat că Legea 119/2010 cuprinde prevederi mai favorabile pentru pensionarii militari și polițiști, căci, potrivit art. 162 al. (2) din Legea 263/2010 (art.161 al.2 din Legea 19/2000), în condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, iar asiguratul nu prezintă acte doveditoare de certificare, drepturile salariale luate în calcul se consideră egale cu salariul minim brut pe economie, în vigoare în perioada respectivă, or, în cazul pensionarilor militari și polițiști se ia în considerare salariul mediu brut pe economie din perioada respectivă.
Față de considerentele expuse, constatând că Decizia nr. 87268 din_ a fost emisă cu respectarea prevederilor Legii 119/2010, ale O.U.G. 1/2011 și ale Legii 263/2010, prima instanță a respins contestația formulată de contestator împotriva acestora, ca neîntemeiată.
Instanța a respins și celelalte capete ale contestației, accesorii capătului principal, urmare a respingerii acestuia.
În ceea ce-l privește pe pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța a constatat că a fost chemat în judecată "pentru opozabilitatea hotărârii";, fără ca reclamantul să formuleze vreo pretenție concretă împotriva acestuia.
În acest context și în raport de obiectul pretenției reclamantului, T. a apreciat că S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, nu are calitate procesuală pasivă, argumentarea reclamantului referitoare la justificarea chemării în judecată a acestuia exclusiv pentru opozabilitate, nefiind întemeiată întrucât, ca element nou apărut în ordinea juridică și în cea socială, hotărârea nu poate fi ignorată de către terți sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei, față de aceștia însă, hotărârea opunându-se doar cu valoarea unui fapt juridic și semnificația unui mijloc de probă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul T. G.
, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurenta susține că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.
Astfel, în mod greșit a apreciat prima instanță că prevederile legale mai sus menționate nu ar avea un caracter retroactiv și că nu aduc atingere principiului dreptului câștigat, atâta vreme cât este cât se poate de evident că măsura privind
revizuirea pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice, a nesocotit grav prevederile art.15 alin. 2 din Constituția R. iei.
Prin decizia nr. 830/2008, Curtea Constituțională a statuat că:"ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Legea nouă însă este aplicabilă, de îndată, tuturor situațiilor ce se vor constitui, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi _";.
S-a mai arătat că în același sens sunt și deciziile Curții Constituționale nr. 375/2005, nr. 57/2006 și nr. 120/2007, prin care, în părțile relevante, se arată că noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, dispunând numai pentru viitor, fără a aduce atingere drepturilor legale câștigate anterior.
În avizul consultativ dat de Consiliul legislativ cu privire la proiectul de Lege privind sistemul unitar de pensii se arată că: "În cazul de față, deoarece măsurile propuse nu sunt de natură penală sau contravențională, ci au un caracter civil, ele pot viza doar cazurile care se vor ivi după intrarea în vigoare a proiectului, nu și la situațiile deja existente";.
Ca atare, s-a arătat că însuși Consiliul legislativ, for care veghează la respectarea principiilor elaborării normelor, avertiza puterea legislativă că normele legale trebuie să vizeze numai situațiile pentru viitor, nu și cele prezente, în caz contrar încălcându-se principiul neretroactivității legii.
De asemenea, se mai arată că, Consiliul legislativ a apreciat că: "pensiile aflate în plată constituie drepturi legal câștigate și nu pot fi afectate prin recalculare, care prin efectele ei, ar constitui, implicit, o aplicare retroactivă a legii, orice nouă reglementare aplicându-se numai pentru viitor, adică pensiilor stabilite după data intrării în vigoare a acesteia";.
Cu toate acestea, se arată că legiuitorul român a adoptat O.U.G. nr.
1/2011, încălcând principiul constituțional mai sus enunțat.
Consiliul Legislativ a mai apreciat că: "Actualele pensii de serviciu au fost acordate în baza unor legi emise de S. R., în vigoare, la momentul calculării. O recalculare a acestor pensii, care au fost acordate legal, ar însemna o încălcare de către stat a propriei legislații, iar a o modifica retroactiv, ar avea repercusiuni asupra caracterului de stat de drept.
De asemenea, conform principiului drepturilor câștigate, orice drept, indiferent de natura sa, trebuie acordat chiar dacă pentru cazurile apărute ulterior, acesta este diminuat.
Modificarea retroactivă a unor drepturi civile câștigate nu este posibilă fără a se încălca prevederile normelor legale, precizate mai sus";.
Se mai arată că în mod greșit reține prima instanță a reținut că nu se aduce atingere principiului dreptului câștigat, atâta vreme cât acest principiu a fost consacrat de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene,care arată că:
"dacă prestațiile acordate în temeiul regulamentului vechi sunt mai favorabile decât cele plătite în conformitate cu regulamentul nou, acestea nu trebuie să fie reduse";.
De asemenea, recurenta arată că, acest principiu a fost consacrat și de Curtea Constituțională care a stabilit că "în cazurile în care, din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat va fi mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior
stabilită și aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câștigate anterior";.
Se consideră astfel că în mod greșit prima instanță a reținut în mod expres că: "actul normativ prin care s-au revizuit drepturile de pensie ale contestatorului nu este retroactiv și nu încalcă drepturile câștigate, ci modifică pentru viitor o situație juridică născută anterior";, deși este limpede faptul că, în realitate, legea a retroactivat.
S-a mai arătat că greșită este și opinia primei instanțe potrivit căreia nu poate fi vorba despre privarea de un bun, întrucât aceasta s-a limitat a reține, în mod superficial, un singur aspect și anume că "nu s-a produs o reducere substanțială"; a cuantumului pensiei acestuia, însă, a omis să cerceteze și să combată toate argumentele pe care recurenta le-a invocat în susținerea încălcării flagrante a dreptului de proprietate.
Astfel, din punct de vedere constituțional, Ordonanța de Urgență nr.1/2011 încalcă Constituția R. iei în ceea ce privește neretroactivitatea legii civile și garantarea dreptului de proprietate, fiind în contradicție cu prevederile art.15 alin. 2 și ale art. 44. Recurenta susține că prin Ordonanța de urgentă nr.1/2011 s-a încălcat un drept dobândit de către recurentă, identic sau similar dreptului de proprietate, ca urmare a prestației pe care a executat-o și a statutului special care i-a fost conferit de Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat,, abrogată prin Legea nr. 263/2010.
Fiind vorba, așadar, despre un adevărat drept de proprietate asupra pensiei, născut sub imperiul legii menționate, recurenta consideră că legiuitorul nu avea dreptul de a îl modifica în cuantumul său printr-o lege ulterioară, iar dacă a procedat astfel, înseamnă că a încălcat prevederile art. 44 și art.15 alin. 1 din Constituție, fiind în prezența unei adevărate naționalizări sau confiscări, mai ales dacă că pensia s-a diminuat cu peste 75%.
Că este vorba despre un veritabil drept de proprietate care, prin aplicarea legilor interne și emiterea deciziei contestate a fost violat rezultă din următoarele:
Se mai susține că în opinia Curții Europene, putem vorbi despre un drept de proprietate în condițiile în care reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o speranță legitimă"; de a-l vedea concretizat, astfel încât recurenta a avut un drept de proprietate asupra pensiei sale, câtă vreme nu doar a avut o speranță legitimă în realizarea și primirea ei, ci a și primit-o efectiv.
Referitor la existența bunului și încălcarea art.1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, s-a arătat că, din hotărârea pronunțată cauza Muller contra Austriei rezultă că o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar a însuși dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare la bătrânețe.
Se consideră că relevantă pentru întărirea acestei idei este și cauza Pravednaya contra R. iei (hotărârea din 18 noiembrie 2004) prin care s-a stabilit că, prin privarea de dreptul de a primi o pensie într-o sumă determinată într-o hotărâre definitivă, statul a deranjat echilibrul echitabil existent între interesele aflate în joc. În consecință, Curtea a hotărât în unanimitate că a existat o
încălcare a art. 1 din Protocolul adițional la Convenție.
Pe de altă parte, recurenta a mai arătat că nu ne aflăm în niciuna dintre situațiile prevăzute de lege în care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate al titularului asupra acelui bun, și anume:
privarea să fie prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile în materie;
ingerința să fie impusă de o cauză de utilitate publică;
să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional.
De asemenea, se arată că jurisprudența Convenției a mai adăugat o condiție specifică situației de privare de proprietate și anume, necesitatea indemnizării corespunzătoare a titularului dreptului. Tot ca o situație jurisprudențială s-a impus o condiție comună, atât în privința privării de proprietate, cât și în materia limitărilor acestui drept, prevăzute de paragraful 2 al art. 1 din Protocolul nr. 1, respectiv, orice limitare trebuie să fie proporțională cu scopul avut în vedere la instituirea ei.
Se mai susține că fosta Comisie a decis, cu valoare de principiu, că: "o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor dreptului intern și să respecte un raport de proporționalitate între mijloacele folosite, în scopul vizat; privarea de proprietate trebuie să menajeze un just echilibru între exigențele de interes general și imperativele fundamentale ale individului, în special prin indemnizarea rezonabilă și proporțională a valorii bunului, acordată titularului acesteia."; (Comisia EDH,_, nr. 19734/92m X c/Italia).
În ceea ce privește existența unei ingerințe, reducerea pensiei, prin decizia de revizuire atacată și lipsirea recurentei de a mai primi vreodată sumele de bani de care beneficia anterior, se consideră că aceasta reprezintă o ingerință gravă, care a avut ca efect privarea de bunul său, în sensul avut în vedere de teza a doua din primul paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1.
În ceea ce privește condiția ca privarea de proprietate să fie prevăzută de lege, s-a arătat că această condiție este îndeplinită, întrucât O.U.G. nr. 1/2011 este un act normativ precis, accesibil și previzibil în sensul jurisprudenței CEDO.
În ceea ce privește condiția ca ingerința să fie impusă de o cauză de utilitate publică, potrivit expunerii de motive a O.U.G. nr. 1/2011 această Ordonanță de urgență a fost adoptată "Întrucât în termenul prevăzut de Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de reca1culare pentru aproximativ 140.000 de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, în sensul că, pentru cei care nu au prezentat acte care să dovedească veniturile obținute, în funcție de care s-a reca1culat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu brut pe economie";.
Se consideră că preambulul acestui act normativ nu menționează nicio cauză de utilitate publică.
În ceea ce privește proporționalitatea ingerinței cu scopul urmărit, se consideră că ingerința este proporțională cu scopul urmărit dacă s-a menținut un
.just echilibru"; între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului.
Recurenta mai arată cu privire la posibilitatea controlului de proporționalitate, trebuie reținut faptul că, "instanța de contencios european a drepturilor omului, a statuat faptul că o reglementare a folosinței bunurilor care urmărește un interes general poate constitui o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 datorită disproporționalității, consacrând principiul unui real control de proporționalitate pentru măsurile restrictive de proprietate, începând cu hotărârea din 29 aprilie 1999 și confirmată ulterior printr-o jurisprudență constantă";. CEDO - M. a Cameră, Csassagnou și alții împotriva Franței, paragraf 85).
Se mai arată că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a reținut că "o interferență cu respectarea bunurilor trebuie să respecte "un echilibru just"; între cerințele interesului general al comunității și cerințele de protecție individuală a
drepturilor fundamentale. Preocuparea pentru realizarea acestui echilibru se reflectă în structura art. 1, astfel că trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit";. (Pressos Compania Naviera SA și alții contra Belgia (paragraful 38), Sfintele mănăstiri împotriva Greciei, hotărârea din 9 decembrie 1994, pag. 23, etc.).
Prin urmare, recurenta consideră că, în aceste condiții, trebuie determinat dacă măsura litigioasă respectă justul echilibru necesar și dacă această măsură nu a obligat-o să suporte o sarcină disproporționată, situație în care trebuia să fie luate în considerare modalitățile de compensare prevăzute de legea națională.
În această privință, se arată că, Curtea a statuat deja că, "fără plata unei sume rezonabile în raport cu valoarea bunului, privarea de proprietate constituie, în mod normal, o atingere excesivă și că lipsa totală a despăgubirilor nu poate fi justificată în domeniul art. 1 din Protocolul nr. 1 decât în împrejurări
excepționale."; (cauza ex-regele Greciei și alții împotriva Greciei, cererea nr. 25701/94, paragraful 89, cauza Broniowski împotriva Poloniei, cererea nr. 31443/96, paragraful 176).
Recurenta arată că, potrivit statuărilor instanței de contencios european a drepturilor omului, "dacă o reformă radicală a sistemului politic și economic al unei țări sau situația sa financiară poate justifica, în principiu, limitări draconice ale despăgubirilor, atare circumstanțe nu pot fi formulate în detrimentul principiilor fundamentale care decurg din Convenție cum ar fi, de exemplu, principiul legalității și cel al autorității și efectivității puterii judecătorești"; (cauza Broniowski împotriva Poloniei, cererea nr. 31443/96, paragrafele 175, 183 și 184).
"Cu atât mai mult, absența totală a despăgubirilor nu se poate justifica nici măcar în context excepțional, în prezența unei atingeri aduse principiilor fundamentale consacrate prin Convenție";. (Hotărârea din 21 iulie 2005 în cauza Străin și alții împotriva R. iei, publicată în M. of. nr. 99 din 2 februarie 2006, paragraful 53).
"Privarea de proprietate impune, așadar, statului obligația de a-l despăgubi pe proprietar, pentru că, fără plata unei sume rezonabile, raportate la valoarea bunului, măsura ar constitui o atingere excesivă a dreptului omului la respectarea bunurilor sale, consacrat de prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1. Imposibilitatea de a obține fie și o despăgubire parțială, dar adecvată în ipoteza unei privări de proprietate, constituie o rupere a echilibrului între necesitatea protecției acestui drept și asigurarea realizării unor imperative de ordin general, care, eventual, au impus-o";. (Akdivar și alții împotriva Turciei, cererea nr. 21893/93, hotărârea din 16 septembrie 1996, Yagtzilar și alții împotriva Greciei, nr. 41727/98, paragraful 40, Jantea împotriva R. iei, hotărâre a din 4 noiembrie 2008, paragraful 30).
Or, se susține că, deși privarea de dreptul de proprietate asupra pensiei de serviciu este prevăzută de lege, aceasta nu este justificată de o cauză de utilitate publică și nici nu este conformă cu principiile generale ale dreptului internațional mai sus menționate, iar prin O.U.G. nr. 1/2011 nu s-a conferit posibilitatea recurentei de a obține despăgubiri pentru privarea de proprietate în cauză, iar Guvernul României nu a invocat nicio circumstanță extraordinară pentru a proceda în această manieră abuzivă.
Mai mult decât atât, se invocă faptul că privarea de dreptul de proprietate al recurentei s-a făcut fără ca aceasta să fie despăgubită în vreun fel pentru acest lucru.
Se mai invocă faptul că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale a S. ui R., reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, atâta
vreme cât prin decizia nr. 29/2011 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii s-a reținut că S. are calitate procesuală pasivă raportat la partea necontributivă a pensiei.
De fapt, recurenta arată că acesta este și motivul pentru care a solicitat introducerea acestuia în cauză.
În drept, se invocă disp.art.304 pct.9, 312 alin.1 și 3 Cod.proc.civilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, M. A. N., pentru C. de P. a M. A. N. a solicitat respingerea recursului formulat de recurentă, cu menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
În recurs, nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursul formulat de reclamantul T. G., în temeiul disp.art.3041Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurentul avea stabilită, prin decizia nr.0114936/_ o pensie militară de serviciu, în temeiul Legii nr.164/2001, care a fost periodic actualizată, astfel încât, în luna decembrie 2010, aceasta era în sumă brută de 4302 lei, astfel cum rezultă din mandatul de plată depus la fila nr.31 dosar de fond.
Prin decizia nr.87268/_ emisă de M. A. N. -Direcția Financiar-Contabilă, s-a recalculat această pensie militară în temeiul Legii
nr.119/2010 și a H.G. nr.735/2010, începând cu data de_, stabilindu -se în
favoarea acestuia o pensie de asigurări sociale de stat în sumă brută de 1770 lei.
De altfel, recurentul a primit, în urma emiterii acestei decizii și mandatul depus la fila nr.29 dosar de fond, cu pensia brută în cuantum de 1770.
Această decizie putea fi contestată conform disp.art.14 alin.1 din H.G.
nr.735/2010, în termen de 30 de zile de la comunicare la comisia de contestații
pensii.
Recurentul a contestat decizia de recalculare nr.87268/_, prin care, practic, i s-a stabilit o altă categorie de p ensie și, prin sentinț a civilă nr.1550/_
a T. ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr._ *, s-a respins această contestație, reținându-se că decizia de recalculare nr.87268/_ a fost emisă
cu respectarea prev ederilor Legii nr.119 /2010 și ale Legii n r.19/2000, că nu a u
fost încălcate drep turile reclamantului garantate de art. 1 din Protocolul 1
adițional la Convenție și art.14 din Convenția EDO.
Conform referatului întocmit la data de_, fila nr.25 dosar recurs,
această sentință a rămas irevocabilă, prin nerecurare
.
De asemenea, se constată că, reclamantul T. G. a contestat decizia nr.87268/_ și în dosarul nr._ * al T. ui Maramureș, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.792/_ .
Se reține că, și prin această hotărâre judecătorească, s-a respins contestația formulată de către reclamant împotriva deciziei de recalculare a pensiei sale, ca fiind lipsită de obiect și de interes.
Conform referatului din data de_, fila nr.24 dosar recurs, și această sentință a rămas irevocabilă, prin nerecurare.
Curtea reține că, practic, trecerea de la o categorie de pensie la alta, respectiv de la pensia militară de serviciu, la o pensie de asigurări sociale stabilită potrivit "algoritmului de calcul a Legii nr.19/2000"; s-a făcut prin această decizie nr.87268/_, emisă de M. A. N. -Direcția Financiar- Contabilă- în temeiul Legii nr.119/2010.
Se mai constată că O.U.G. nr. 1/2011, menținând provizoriu în plată fostul cuantum al pensiei de serviciu, a instituit doar o etapă de revizuire a cuantumului pensiei militarilor, în condițiile respectării art.1 lit.a) și b) din Legea
nr.119/2010, în aplicarea căreia a fost dată, deci în aceleași condiții a recalculării pensiilor de serviciu.
În consecință, chiar dacă reclamantului i s-a plătit același cuantum al pensiei până la data de_, acesta i s-a plătit în temeiul art.1 din Legea nr.119/2010 coroborat cu O.U.G. nr.1/2011, fără a i se recunoaște prin acesta dreptul la pensia de serviciu pe care o avea în temeiul Legii nr.164/2001, cu atât mai mult cu cât art. 7 alin.1 din O.U.G. nr.1/2011 prevede că, în cazul pensiilor prevăzute la art. 5 și 6, nu mai târziu de data de 31 martie 2012 se va efectua regularizarea acestora, prin stabilirea sumelor de plată sau de recuperat, după caz, în funcție de cuantumurile rezultate după luarea în considerare a tuturor documentelor care atestă veniturile realizate pe întreaga durată a stagiului de cotizare sau după aplicarea grilei prevăzute în anexa nr. 1, iar în alin.2 că sumele de plată se vor achita până cel târziu la data de 31 decembrie 2012, iar sumele de recuperat se rețin din drepturile de pensie, în condițiile legii.
Curtea constată în acest sens că S. nu a revocat, d upă adoptarea
O.U.G. nr.1/2011 decizia de recalculare a pensiei recurentului, nr.87268/_ ,
cu repunerea acest uia în situația ante rioară emiterii acestuia,
ci a menținut în plată doar fostul cuantum al pensiei, până la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei și regularizarea drepturilor bănești în funcție de pensia ce se va stabili în procedura de revizuire.
Se cunoaște din întreaga doctrină că un act normativ
(în speță O.U.G. nr.1/2011) nu poate acorda unui particular decât o vocație la un drept,
în speță a unui drept la pensie într-un anumit cuantum, în timp ce dreptul efectiv al reclamantului de a-i fi plăti tă în continuare, ș i începând cu datade_, o pensie militară de serviciu în cuantum de 4302 lei, nu putea să ia naștere în mod valabil decât în temeiul unei decizii de pensie, respectiv a unui act administrativ unilateral cu caracter individual care, în speță, nu a mai fost emis în acest sens după data de_ .
În cauză, recurentul a contestat decizia nr.87268 din_, emisă de M.
A. N. -C. de P. Sectorială, prin care au fost revizuite drepturile sale de pensie, în baza O.U.G. nr.1/2011, începând cu data_, acestea fiind stabilite în sumă brută de 3400 lei.
Această decizie a fost contestată de către recurent, la Comisia de Contestații P., la data de_ .
Ulterior, în cursul judecării prezentei cauze a fost emisă și decizia nr.87268/_, prin care s-a stabilit recurentului o pensie de asigurări sociale brută de 3591 lei.
Trebuie subliniat în cauză faptul că decizia de revizuire emisă în
temeiul O.U.G. nr.1/2011, contestată în cauză, nu revi zuiește cuantumul
pensiei militare de serviciu pe care recurentul o avea stabilită potrivit Legiinr.164/2001, ci pensia de asigurări sociale stabilită acestuia, începând cudata de_, potrivit "algoritmului de calcul a Legii nr.19/2000";, prin decizia nr. 87268 /_, emisă de M. A. N. -Direcția Financiar-Contabilă- în temeiul Legii nr.119/2010.
Curtea constată că, deși recurentul contestă în cauză doar decizia de revizuire a drepturilor sale de pensie, motivele invocate de către acesta prin acțiune și cererea de recurs privesc de fapt nelegalitatea recalculării pensiei sale și îndreptățirea sa la menținerea pensiei de serviciu conform Legii nr.164/2001, respectiv cele privind nerespectarea principiului neretroactivității legii, a dreptului câștigat, privind încălcarea art.1 din Protocolul adițional la Convenția EDO, precum și deciziile Curții Constituționale invocate, jursprudența C.E.D.O. și C.J.C.E..
Se constată însă, că instanța de asigurări sociale investită cu soluționarea contestației împotriva deciziei de recalculare nr.87268/_, a soluționat cu autoritate de lucru judecat toate aceste aspecte, prin sentința civilă nr.1550/_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr._ *, rămasă irevocabilă, ce a menținut, ca fiind legală și temeinică, această decizie.
Prin urmare, această decizie, ce a marcat practic trecerea de la o categorie
de pensie la alta, nu poate fi repusă în discuție în prezentul cadru proce sual.
În ceea ce privește decizia de revizuire nr.87268 din_ a M. A.
N. -C. de P. Sectorială, nu se poate reține că ar fi fost încălcat, prin emiterea acesteia, principiul retroactivității legii, având în vedere faptul că prin O.U.G.nr.1/2011 s-a instituit o etapă de revizuire a cuantumului pensiei militarilor.
Potrivit disp.art.107 alin.1 din Legea nr.263/2010: "În situația în care, ulterior stabilirii și /sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și /sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa teritorială, operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.";
Prin urmare, în temeiul O.U.G. nr.1/2011 și a disp.art.107 alin.1 din Legea nr.263/2010, prin decizia de revizuire nr. 87268 din_, au fost revizuite drepturile de pensie stabilite prin decizia de recalculare nr. 87268/_, astfel încât în mod corect drepturile de pensie revizuite au fost stabilite începând cu data de_, dată de la care a operat în cazul recurentului recalcularea drepturilor de pensie militară, în temeiul Legii nr.119/2010.
În cauză nu se poate reține nici încălcarea, prin această decizie de revizuire, a principiului drepturilor câștigate, având în vedere faptul că, astfel cum am menționat anterior, întrucât decizia de recalculare din_ a fost menținută ca fiind legală și temeinică de către jurisdicția asigurărilor sociale, recurentul avea stabilită, începând cu data de_, o pensie de asigurări sociale de stat calculată în condițiile Legii nr.19/2000.
Mai mult, nu se poate reține în cauză nici că prin această decizie de revizuire a pensiei recalculate ar fi fost încălcat dreptul la un "bun"; conform disp. art.1 din Protocolul adițional la Convenția EDO și a jurisprudenței C.E.D.O., având în vedere faptul că recurentului i s-a acordat, prin acest act administrative, dreptul la aceeași categorie de pensie, respectiv la o pensie de asigurări sociale, care era deja stabilită prin decizia de recalculare (cenzurată și menținută de către instanța de asigurări sociale) și care a fost majorată la suma brută de 3400 lei, față de cea stabilită prin decizia de recalculare nr. 87268/_
, de 1770 lei.
Curtea mai constată că, deși prin contestațiile formulate de către recurentă la Comisia Centrală de Contestații P. și prin acțiunea formulată s-au invocat și aspecte de nelegalitate și netemeinicie a modului în care a fost calculată pensia revizuită a reclamantului potrivit O.U.G. nr.1/2011, prin motivele de recurs recurentul nu a mai înțeles să formuleze asemenea critici, limitându-se în exclusivitate la motive ce privesc îndreptățirea sa la plata, și după data de_, a pensiei militare de serviciu pe care acesta o avea stabilită anterior deciziei de recalculare.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod. proc.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T. G. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T. G. împotriva sentinței civile nr. 1515 din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECATORI,
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
G. ,
G. C.
Red.C.M.;
Tehnored.:C.M./S.M.;
2 ex.-_
Jud.fond.: Tribunalul Maramureș: G. Brîndușa
| ← Sentința civilă nr. 1745/2013. Contestație decizie... | Sentința civilă nr. 7410/2013. Contestație decizie... → |
|---|
