Decizia civilă nr. 2311/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2311/R/2013
Ședința publică din data de 14 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: N. M. JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. JUDEȚEANĂ DE P.
M. împotriva sentinței civile nr. 314 din_ a T. ui M., pronunțată în dosar nr._, privind și pe intimata reclamantă S. M., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei reclamante și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că în ședința publică de azi intimata a transmis prin fax la dosar concluzii scrise.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea recurentei, ca și pe aceea a intimatei, de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 314 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S. M. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de P. M. și a fost obligată pârâta la recalcularea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă prin luarea în considerare a veniturilor asigurate realizate în acord global conform adeverinței nr. 13/_ din data de 0_ emisă de SC ICPM SA B. M. și adeverința nr. 7/_ emisă de CEPRONEF SA B. M., cu acordarea noilor drepturi începând cu data de_ .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele
:
Potrivit adeverinței nr. 13/_ emisă de SC ICPM SA B. M. în perioada 1979-1981 reclamanta și-a desfășurat activitatea la acest angajator după sistemul acord global conform Legii nr. 57/74 (art. 8, 9 și art. 117) realizând câștiguri cu caracter permanent, pentru care în conformitate cu Decretul nr. 389/1972 s-au achitat cotele de 15% la CAS.
Potrivit adeverinței nr. 7/_ emisă de Cepronef S.A. în perioada 1981- 1998 reclamanta și-a desfășurat activitatea la acest angajator după sistemul acord global conform Legii 57/1974 realizând câștiguri pentru care s-a virat contribuții de asigurări sociale pentru gr. I, II, III în procent de 100%.
Potrivit adeverinței nr. 25/_ emisă de SC ICPM SA B. M. veniturile realizate sub formă de acord au fost incluse în salariul brut.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 3/1997 modificat prin Legea nr. 49/1992 pe lângă salariul de bază la calcularea pensiilor se au în vedere și sporurile cu caracter permanent.
De asemenea conform art. 23 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 baza lunară de calcul a contribuțiilor individuale de asigurări sociale o constituie salariile realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile prevăzute de lege sau contractul individual de muncă și care se au în vedere la stabilirea punctajului prevăzut de art. 78 din aceeași lege.
Dispozițiile Legii 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevăd la art. 107 alin. 4 posibilitatea recalculării pensiei pentru adăugarea veniturilor nevalorificate la stabilirea acesteia.
Prin decizia nr. 19/_ publicată în Monitorul Oficial nr. 824/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii privind interpretarea art. 2 lit. e) art.78 și art. 164 alin.1 și alin.2 din Legea nr. 19/2000 art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor stabilește că formele de retribuire obținute în acord global prevăzute de art. 12 alin.1 lit. a) din Legea nr.57/74 vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și pentru acestea, s-a plătit C.A.S.
Văzând interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a constatat că adeverințele sus menționate au întrunit cerințele legale respectiv veniturile realizate sub formă de sporuri la acord au avut caracter permanent, au fost incluse în salariu brut și pentru acestea s-a plătit CAS 15% potrivit Decretului nr. 389/72.
Așa fiind acțiunea a fost fondată și a fost admisă potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta
, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivare pârâta arată că sunt incidente prevederile art.304 pct.9 C.proc.civ., hotărârea fiind dată cu aplicarea greșită a prevederilor art.4 alin.(2) din O.U.G. nr.4/2005 (în sensul că sporul la acord nu figurează printre sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare) și a mențiunii din anexa la O.U.G. nr.4/2005, unde se prevede în mod expres că "nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord…";.
Subliniază că cererea de recalculare a pensiei reclamantei, înregistrată sub nr.1. din_, a fost soluționată în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr.4/2005, aplicabile la acea dată în cazul reclamantei.
Prevederile art.78 din Legea nr. 19/2000 au intrat în vigoare la data de _
, iar perioada în care reclamantul a realizat venituri în acord global este anterioară acestei date. Prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 19/2000 pentru perioade anterioare intrării ei în vigoare a fost încălcat principiul neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin.(2) din Constituția României.
Totodată, hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 164 alin.(1), (2) și (3) din Legea nr. 19/2000. Conform acestor dispoziții, la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a prezentei legi se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în funcție de modul de înregistrare al acestora în carnetul de muncă: pe lângă salariile înregistrate în carnetul de muncă se au în vedere si sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare si care sunt înregistrate în carnetul de muncă, precum și sporurile cu caracter permanent care după data de 1 aprilie
1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare; prin dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2000, articol cuprins în capitolul dispoziții tranzitorii, legiuitorul a înțeles să reglementeze problemele ivite ca urmare a aplicării în timp a legislației de pensii.
În acest context, invocă și dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 2/1983:
"Pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficiază, ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord...";; în consecință, drepturile bănești obținute în acord global erau venituri suplimentare, ca parte variabilă a retribuției, și nu sporuri cu caracter permanent.
Pârâta invocă și considerentele deciziei Înaltei Curți de C. si Justiție nr. 30 din 16 noiembrie 2009, prin care a constatat că textele de lege enunțate sunt
"clare și lipsite de echivoc, fără ambiguități de reglementare, astfel încât nu se poate considera că problema de drept supusă examinării este susceptibilă de a fi soluționată diferit de instanțele judecătorești...";.
În cauză nu este incidentă nici decizia nr. 19/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, în sensul că nu este nu este îndeplinită una din cele două condiții menționate în dispozitivul acestei decizii, respectiv în adeverință nu se menționează că aceste venituri realizate sub formă de spor la acord au făcut parte din salariul brut.
Invocă și decizia Înaltei Curți de C. și Justiție nr.19/_ în care se menționează că sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de_ vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverințele eliberate de unități, conform legislației în vigoare, și pentru acestea s-a plătit contribuția de asigurări sociale. Or, veniturile realizate în acord global erau venituri suplimentare, ca parte variabilă a retribuției, nu au avut caracter permanent și nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare.
Prin întâmpinare, reclamanta
a solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea sentinței civile atacate, fără cheltuieli de judecată.
Conform adeverinței nr. 7/_ emisă de CEPRONEF S.A. B. M., în perioada 1979-1998, intimata și-a desfășurat activitatea în acord global conform Legii nr. 57/1974, realizând câștiguri cu caracter permanent, pentru care în conformitate cu prevederile Decretului nr. 389/1972 s-au achitat cotele de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Potrivit art.1 din Decretul nr. 389/1972 pentru sporurile primite în acord global, angajatorul avea obligația virării la bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuției de 15%, asupra câștigului brut realizat de salariat. Această contribuție a fost menținută și de Legea nr. 49/1992 care doar a majorat cuantumul acesteia și a fost efectiv achitată așa cum rezultă din adeverința prezentată în vederea recalculării pensiei.
Conform art.23 alin.1 din Legea nr. 19/2000, baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale o constituie salariile realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile prevăzute de lege sau de contractul individual de muncă și care se au în vedere la stabilirea punctajului prevăzut de art.78 din aceeași lege.
În plus, din preambulul O.U.G. nr. 4/2005 se reține intenția legiuitorului, la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie.
În ce privește considerentele deciziei Înaltei Curții de C. și Justiție nr. 30/16 noiembrie 2009, această decizie este de respingere a recursului în interesul legii.
În cauză sunt incidente considerentele deciziei nr. 19/2011 din_ a Înaltei Curții de C. și Justiție, decizie obligatorie pentru instanță, prin care s-a admis recursul în interesul legii stabilindu-se că formele de retribuire obținute în acord global conform Legii nr. 57/1974 (cum este și cazul reclamantului) vor fi luate în calcul la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru aceasta s-a plătit contribuția din sistemul social la sistemul public de pensii, în cauză cele două condiții fiind îndeplinite.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, cu consecința menținerii sentinței ca legală și temeinică.
Așa cum corect a reținut și prima instanță, Curtea reține că prin Decizia nr. 19/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție s-a statuat cu caracter obligatoriu, conform art. 3307alin. 4 C.pr.civ., că:
"Formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit.
a) din Lege a re tr ibu ir ii dup ă c an titate a ș i c al itate a munc ii nr. 57/1974 , vor fi luate în considerare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.";
Ca atare, se impune valorificarea adeverințelor depuse de reclamantă la C. Județeană de P. M. în ce privește acordul global, chiar dacă acest tip de venit este exclus prin dispozițiile din mențiunea de la finalul anexei la O.U.G. nr.4/2005, întrucât în interpretarea acestor dispoziții legale s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin menționata decizie în interesul legii, care în virtutea art. 3307alin. 4 C.proc.civ., se impune ca obligatorie instanțelor.
Cum aspectul plății contribuției de asigurări sociale pentru veniturile realizate în acord, precum și caracterul lor de sporuri, ce au fost cumulate cu salariul de bază înscris în carnetul de muncă și au făcut parte, prin urmare, din venitul brut, rezultă din adeverința nr. 13 din data de 0_ emisă de SC ICPM SA B. M. și din adeverința nr. 7/_ emisă de CEPRONEF SA B. M., având în vedere caracterul obligatoriu al dezlegării date de instanță supremă acestei probleme de drept va înlătura susținerea recurentei privind excluderea formelor de retribuire în acord din baza de calcul a pensiilor, întemeiată pe prevederile O.U.G. nr. 4/2005 și art. 78 și 164 din Legea nr. 19/2000.
De asemenea, apărarea recurentei privind încălcarea principiului neretroactivității nu este întemeiată, întrucât se bazează pe premisa eronată că situația juridică veniturilor realizate în acord trebuie analizată în raport de legislația în conformitate cu care au fost plătite, ceea ce reprezintă în mod evident o interpretare ce lipsește de orice efect OUG nr. 4/2005 și Legea nr. 19/2000.
Astfel, principiile edictate de actele normative menționate nu pot fi aplicate doar asupra veniturilor realizate după intrarea lor în vigoare deoarece acestea, ca toate normele legale ce reglementează acordarea drepturilor de pensie reglementează situații născute înainte de intrarea lor în vigoare.
În fine, Decizia nr. 30/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție, invocată de recurentă, nu are caracter obligatoriu, deoarece a soluționat prin respingere un recurs în interesul legii, în condițiile în care forța obligatorie a dezlegărilor este atașată doar deciziilor de admitere a recursului în interesul legii;
în plus, problematica vizată de această decizie a fost reanalizată de instanța supremă prin Decizia 19/_, evocată anterior, prin care s-a tranșat definitiv și clar această dispută juridică.
Cât privește motivul de recurs întemeiat pe dezlegările date prin Decizia în interesul legii nr. 19/2012, prin care s-a statuat că sporurile și alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare
la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare, Curtea constată că această decizie este pronunțată în unificarea practicii referitoare în general la sporuri, în condițiile în care cu privire la cel în acord, s-a pronunțat specific prin Decizia în interesul legii nr. 19/2011 citată mai sus. În plus, prin sintagma "dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislației anterioare";, Înalta Curte de Casație și Justiție nu face o trimitere expresă la baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, cum interpretează recurenta, sau la baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, cum ar reieși din interpretarea dispozitivului în lumina considerentelor acestei decizii. Prin urmare, în lipsa unei atari clarificări și în raport de considerentele deciziei în interesul legii nr. 19/2012, se constată nefondat și acest motiv de recurs.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin1 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. Județeană de P. M. împotriva sentinței civile nr. 314 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._ pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. C. G. M. N. I. T.
G. ,
N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_ Jud.fond. C. M.
| ← Încheierea civilă nr. 1118/2013. Recalculare pensie.... | Sentința civilă nr. 3120/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
