Decizia civilă nr. 2362/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2362/R/2013
Ședința publică din data de 15 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta L. M. împotriva sentinței civile nr. 1970 din 7 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați CASA DE PENSII S. A M. A. N. și M. A. N., având ca
obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei recurente, av. Iepure V. și reprezentantul pârâților intimați, consilier juridic Rândașu Costică, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 aprilie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâților intimați întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ. formulează o cerere de suspendare a judecării prezentei cauze până la soluționarea altei cauze de care depinde soluționarea prezentei cauze, respectiv într-un dosar cu obiect similar, în care la data de_ Curtea de Apel C. a dispus suspendarea și sesizarea secției de contencios administrativ a Curții de Apel C. cu excepția de nelegalitate a clasificării H.G. S 1019/2010 și a Ordinului MAN nr. MS 132/2010, având în vedere că în obiectul cererilor se află și aplicarea dispozițiilor acestor acte normative, în sensul că aceste acte normative creează o situație mai favorabilă pentru militari. Admiterea eventualei cereri de anulare a clasificării acestor documente, făcute în urma unui demers pe cale de excepție, are în principiu efecte doar în acea cauză, însă obiectul excepției este cererea de declasificare a acelor documente. Obiectul celor două documente a căror declasificare s-a solicitat este modificarea reglementărilor anterioare, din 2001, care nu erau secrete, cu privire la condițiile de muncă ale cadrelor militare din 2011.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea cererii de suspendare, motivat pe faptul că fiecare pensionar are o situație particulară ce nu se poate transpune la prezentul dosar. Ordinul MAN nr. MS 132/2010 nu se aplică în cazul pensionarilor militari, deoarece Legea nr. 263/2010 nu are nici o prevedere în acest sens. Recursul formulat nu vizează o cerere în legătură cu acest ordin, nici în sensul aplicării sau declasificării, instanța nefiind investită cu un capăt de cerere referitor la condițiile de muncă ale militarilor.
Reprezentantul reclamantei recurente arată că în acțiunea inițială, la petitul subsidiar, cât și în recurs, s-a făcut referire la modul corect de calcul a pensiei, iar noile reglementări doar modifică anexele privind condițiile de muncă.
Curtea, deliberând, respinge cererea de suspendare formulată de reprezentantul reclamantei recurente în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., apreciind, raportat la limitele investirii instanței în prezenta cauză, că soluționarea excepției de nelegalitate în dosarul nr._ al Curții de Apel
C. nu are o înrâurire asupra soluționării prezentei cauze.
Reprezentantul pârâților intimați, precizează la solicitarea instanței, că decizia de recalculare a pensiei de serviciu a fost atacată de reclamantă prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr. dosar_, soluția fiind de respingere a acțiunii, sentința rămânând definitivă prin nerecurare.
Curtea, dispune prin intermediul grefei instanței, atașarea unui exemplar din hotărârea Tribunalului C. nr. 3969/_, pe care se va face mențiunea dacă a fost sau nu recurată.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele expuse pe larg în memoriul de recurs, arătând în esență că deciziile de revizuire a pensiilor sunt nule pentru că nu s- a dovedit temeinicia datelor luate în calcul la stabilirea pensiilor. P. le au fost recalculate doar pe baza veniturilor care au putut fi găsite. Nici una din condițiile impuse de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție nu au fost îndeplinite în cazul revizuirii pensiilor militare. Trecerea la sistemul de pensii publice a pensiilor speciale se putea face cu îndeplinirea a două condiții, respectiv să existe o cauză de interes public și să se facă într-un mod rezonabil. Cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs, conform chitanțelor de la dosar.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate pentru motivele dezvoltate pe larg în întâmpinarea formulată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1970 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, a fost respins acțiunea formulată de reclamata L. M. împotriva pârâților C. de P. S. a M. A. N. B. și M.
A. N. B., având ca obiect contestație decizie revizuire pensie.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin Decizia nr. 0102239/_, reclamantei i s-a stabilit pensia de serviciu. Ulterior, în baza Legii nr. 119/2010, prin Decizia nr. 57525/_, reclamantei i s-a revizuit pensia în baza O.U.G. nr. 1/2011, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, stabilindu-i-se un cuantum al pensiei de 2954 lei (f.42-46).
Potrivit art. 6 alin. 1 și 2 din OUG nr. 1/2011 pensiile recalculate ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 si până la data emiterii deciziei de revizuire iar
diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011.
Pensia reclamantei a fost revizuită din oficiu iar până la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei se menține în plată pensia în cuantumul avut în luna decembrie 2010. De asemenea, acestuia i s-a plătit diferența dintre pensia avută anterior recalculării și cea stabilită prin operațiunea de recalculare.
În consecință, reclamantei nu i s-a produs niciun prejudiciu prin recalcularea pensiei.
Conform prevederilor art.11 din H.G.nr. 737/2010 pensiile care au făcut obiectul unor cauze soluționate prin hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată vor avea regimul juridic stabilit de Legea nr.119/2010.
De altfel Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 873/_, referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, a arătat că acordarea pensiei suplimentare nu se subsumează dreptului constituțional la pensie,astfel cum acesta este reglementat de art.47 alin.2 din Constituția României. Pe de altă parte a arătat că în conceptul de "drepturi câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.
Având în vedere faptul că, pensia suplimentară se acordă numai în măsura în care există resurse financiare alocate în acest scop prin bugetul de stat sau cel al asigurărilor sociale de stat, neacordarea acesteia în continuare nu poate fi interpretată nici ca o încălcare a prevederilor art. 20 din Constituție raportat la art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertățile fundamentale referitoare la respectarea bunurilor persoanei fizice sau juridice.
În sensul celor arătate mai sus s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în anul 1972, în hotărârea pronunțată în cauza Muller vs. Austria, arătând că textul art.1 din Protocolul nr.1 din Convenție nu poate fi interpretat în sensul că aceea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum.
În ceea ce privește suspendarea HG nr. 735/2010, prin Sentința civilă nr. 338/2010 a Curții de Apel C., aceasta are efecte numai între părți, iar prin Decizia nr. 871/2010, Curtea Constituțională a României a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale Legii nr. 119/2010, potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează devenind pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție.
Dreptul la plata unei pensii, fără a se garanta și un cuantum determinat al acesteia, este guvernat de art. 1 din Protocolul 1 la CEDO.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a tratat drepturile de asigurări sociale ca fiind un bun însă numai în anumite condiții și reținând că trăsăturile esențiale ale acestuia sunt sensibil diferite de cele atribuie în sistemul Convenției Europene a Drepturilor Omului drepturilor reale și drepturilor de creanță cu caracter civil stricto sensu (drepturi născute în cadrul raporturilor juridice de drept civil). Astfel, specific drepturilor de creanță cu caracter economico-social (în speță, drepturi născute în cadrul raporturilor de asigurări sociale) este împrejurarea că plata contribuțiilor la anumite fonduri de asigurări sociale poate crea, în anumite condiții, un drept de proprietate, drept care, spre deosebire de dreptul de proprietate tratat în sfera raporturilor de drept civil, poate fi afectat de modul în care banii din aceste fonduri sunt distribuiți. În cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei, Curtea EDO a arătat că art. 1 din Protocolul 1 la CEDO garantează dreptul persoanei la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, însă
această împrejurarea nu poate fi interpretată ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum.
În ceea ce privește salariile, CEDO a reținut, în cauza Eskelinen c. Finlandei că în Convenție nu este consacrat dreptul de a continua plata unui salariu într-un anumit cuantum.
Prin urmare, dacă s-a statuat că dreptul la o prestație de asigurări sociale nu este garantat de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de protocoalele sale adiționale într-un anumit cuantum atunci când beneficiarul dreptului a contribuit la această prestație, cu atât mai mult dreptul la un anumit cuantum al prestației de asigurări sociale nu este garantat de Convenție în ipoteza în care titularul său nu a contribuit în sistemul de asigurări sociale, aceasta fiind și ipoteza în discuție, pensia sa de serviciu fiind acordată în considerarea calității titularului, fără să se fi executat anumite prestații de asigurări sociale care să fundamenteze cuantumul acesteia.
Curtea CEDO a arătat în cauza Hasani c. Croației că în cazul în care are loc o limitare a proprietății în cazul drepturilor de asigurări sociale, aceasta trebuie să fie justificată de un interes public, să aibă un scop legitim și să se facă prin mijloace proporționale cu scopul respectiv. CEDO a mai subliniat larga marjă de apreciere a statului în domeniul schemelor de securitate socială (cauza Kjartan).
Din jurisprudența CEDO trebuie reținut și că instanța europeană nu a validat argumentul statului referitor la lipsa fondurilor bugetare, însă această abordare a avut loc în cadrul unui litigiu în care legea care instituia dreptul salarial (spor pentru vechime în specialitate) era încă în vigoare, iar de facto, dreptul salarial nu se plătea (cauza Kechko c. Ucrainei). Or, în speță, situația este diferită deoarece dispozițiile referitoare la pensia de serviciu au fost abrogate. În acest context (cauza Kechko c. Ucrainei), Curtea a arătat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat, acestea putând fi instituite de stat, suspendate sau statul poate înceta să le plătească. În cauza Lelas c. Croației, Curtea a statuat că pentru a fi în prezența noțiunii de "bun"; este necesar un fundament legal (normativ) sau o jurisprudență constantă care să permită conturarea unei speranțe legitime, însă, totodată, a arătat că nu este consacrat de Convenție dreptul de a fi plătit în continuare cu un anumit cuantum al salariului, ci numai ceea ce s-a obținut, s-a câștigat, reprezintă un "bun"; în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Legea nr. 119/2010, procedând la reducerea cuantumului pensiei și transformând pensia de serviciu într-o pensie de asigurări sociale, a urmărit un scop legitim reprezentat de interesul public al diminuării dezechilibrelor bugetare și al menținerii deficitului bugetar în limite sustenabile, pentru a se crea premisele relansării economice, legiuitorul reținând că se impune adoptarea unor măsuri cu caracter excepțional prin care să fie continuate eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare începute în anul 2009 și în anul 2010. În expunerea de motive a Legii nr. 119/2010, s-a mai arătat că neadoptarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare ar conduce la pierderea acordurilor cu instituțiile financiare internaționale, cu consecința creării unor dezechilibre macroeconomice de natură să ducă la imposibilitatea relansării economice și la creșterea excesivă a deficitului bugetar. S-a mai menționat că, potrivit unei recente estimări a Băncii Mondiale, în cazul în care în România s-ar menține pensiile avute anterior promovării proiectului Legii nr.
119/2010, în anul 2050 deficitul creat de cheltuielile afectate pensiilor din produsul intern brut ar ajunge la 12 %.
Prin Decizia nr. 871/2010, Curtea Constituțională a României a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale Legii nr. 119/2010, potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează și se transformă în pensii de asigurări sociale, nu
încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție, arătând următoarele.
Față de cele ce preced, instanța în baza art.6 din OUG nr. 1/2011, coroborat cu prevederile art. 153 lit. f și g și art. 156 din Legea nr. 263/2010 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta L. M.
, solicitând în principal, admiterea recursului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei pe fond și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată; iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la
instanța de fond.
În motivarea recursului recurenta susține că prima instanță i-a încălcat dreptul la apărare consacrat de art. 24 din Constituție și dreptul la în proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, prin aceea că nu i-a admis cererea prin care a solicitat ca pârâtul M. A. N. să fie obligat să depună înscrisurile (statele de plată și ordinele de zi pe unitate) care atestă veniturile în baza cărora i-a fost revizuită pensia.
Având în vedere că nu deține nici un înscris cu care să poată dovedi veniturile, sarcina probei acestora revine pârâtului M.Ap.N. întrucât el este deținătorul singurelor înscrisuri cu care se pot dovedi veniturile reale: statele de plată și ordinele de zi pe unitate.
Pe de altă parte, instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel cu privire la situația cu perioadele în care veniturile menționate în tabelul atașat Deciziei nr. 57525/_ privind revizuirea pensiei sunt mai mici decât veniturile minime specificate în Anexa nr. 1 la O.U.G. nr.1/2011, situație pe care a depus-o la termenul din_ .
Soluționând cauza în acest mod, prima instanță a admis că revizuirea pensiei reclamantei s-a putut face oricum, fără nici un fundament real și fără ca pârâții să fie obligați să justifice temeinicia datelor luate în calcul.
Precizează, de asemenea, că decizia de revizuire este lovită de nulitate absolută întrucât revizuiește o altă decizie care este lovită de nulitate absolută.
Cu privire la acest aspect, instanța de fond s-a limitat la motivarea greșită (contrară principiilor de drept și practicii I.C.C.J.) că suspendarea H.G. nr.735/2010 "are efecte numai între părți";.
S-a făcut referire în motivare la "pensia suplimentară";, arătându-se că acordarea acesteia "nu se subsumează dreptului constituțional la pensie"; și motivându-se astfel posibilitatea statului de a o diminua sau chiar de a o anula.
Premisa de la care a pornit instanța a fost însă una profund greșită întrucât pensia militară de stat nu a fost alcătuită dintr-o parte contributiva și una necontributivă (suplimentară) ci a avut o altă natură juridică, așa cum am arătat și motivat în cererea de chemare în judecată.
În motivarea hotărârii recurate nu se face nici o referire la motivul invocat de recurentă la punctul 6 din cererea de chemare în judecată și anume că prin diminuarea cuantumului pensiei sale s-au încălcat dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr.119/2010 și art.180 al.7 din Legea nr.19/2000.
Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la completarea de acțiune prin care a solicitat și anularea Hotărârii nr. 16269 din_ a Comisiei de contestații din cadrul M. A. N. .
Limitându-se la evocarea unor argumente de principiu care ar putea justifica revizuirea pensiilor de serviciu în general, instanța de fond nu a făcut o analiză completă și pertinentă a reglementărilor europene și a practicii
C.E.D.O. sub aspectul incidenței lor asupra revizuirii pensiei, ajungând astfel Ia concluzia greșită că acestea nu au fost încălcate.
În acest sens precizează că revizuirea pensiei s-a făcut cu nerespectarea condiției legalității ingerinței în dreptul de proprietate și cu nerespectarea condiției existenței unui scop legitim și a condiției proporționalității.
Referitor la practica C.E.D.O., înțelege să invoce două cauze soluționate recent de Curte: "Ana M. Frimu ș.a. contra României"; și "Abăluță ș.a. contra României";. Esențial în motivarea soluțiilor date în aceste cauze este că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului " stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil.
În fapt, aceste considerente ale Curții instituie două condiții pentru ca intervenția statului într-un sistem de pensii aflate în plată să fie permisă, condiții a căror îndeplinire în cauză instanța de fond nu a analizat-o.
Prima condiție este aceea ca intervenția să aibă drept scop stabilirea unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, cu alte cuvinte reducerea, în condițiile crizei economice, a cheltuielilor bugetare, în speță a fondului total de pensii. Or, așa cum am arătat mai sus, este evident că această condiție nu este îndeplinită întrucât fondul total necesar plății pensiilor militare, ca urmare a revizuirii lor, a crescut.
Cea de-a doua condiție impune ca mijloacele folosite să nu se dovedească în mod evident lipsite de un temei rezonabil. Or, lipsa temeiului rezonabil în cazul revizuirii pensiilor militare este evidentă din moment ce nu pot fi identificate toate veniturile realizate, calculul pensiei revizuite făcându-se în mare parte pe baza unor date nereale, prin luarea în considerare a unor venituri mai mici decât cele reale.
Pe de altă parte, trebuie subliniat că în cauza "Ana M. Frimu ș.a. contra României"; este vorba de pensii de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești; or, revizuirea acestora, spre deosebire de revizuirea pensiilor militare, a dus la scăderea fondului total de pensii și nu a ridicat problema imposibilității dovedirii veniturilor. Prin urmare, în cazul revizuirii pensiilor personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești ambele condiții enunțate mai sus sunt îndeplinite.
În cauza "Abăluță ș.a. contra României";, C.E.D.O. a arătat doar că, dacă sunt respectate condițiile mai sus enunțate, și pensiile militare ar putea fi incluse în sistemul unitar de pensii. Curtea s-a pronunțat însă fără să cunoască faptul că efectul revizuirii pensiilor militare a fost unul contrar scopului declarat inițial (reducerea cheltuielilor) și fără să poată cunoaște dacă veniturile foștilor militari activi - venituri obținute în cea mai mare parte în urmă cu mulți ani și pentru care nu s-a ținut o evidență opozabilă și accesibilă ambelor părți - mai pot sau nu să fie dovedite. De altfel, cei 307 reclamanți s- au adresat Curții înainte de parcurgerea procedurilor judiciare interne de contestare individuală a deciziilor de revizuire a pensiei.
Prin urmare, în cazul revizuirii pensiei nu a fost respectată nici una dintre condițiile impuse de art. l din Protocolul adițional nr. l la Convenție și de practica C.E.D.O. pentru a fi permisă ingerința în dreptul de proprietate.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 29 aprilie 2013 (f.6-11) pârâtul
M. A. N. B.
, a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant și menținerea în totalitate a sentinței civile atacate, ca fiind temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține, că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Contestația dedusă judecății vizează legalitatea Deciziei nr. 57525 emisă de C. de P. S. din cadrul MAN, în temeiul OUG nr. 1/2011, prin care a fost revizuită pensia reclamantului stabilită în temeiul Legii nr. 119/2010 coroborat cu prevederile HG nr. 735/2010.
Prin Sentința civilă nr. 3969 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, rămasă irevocabilă prin nerecurare, a fost respinsă contestația formulată de reclamanta L. M. împotriva deciziei de recalculare a pensiei emisă la data de_ în temeiul Legii nr. 119/2010.
Cum contestația împotriva deciziei de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010 și HG nr. 735/2010, prin care pensia de serviciu a reclamantei a fost transformată în pensie stabilită pe principiul contributivității, a fost respinsă în mod irevocabil, Curtea apreciază că decizia de recalculare a pensiei de serviciu a devenit definitivă, nemaiputând fi puse în discuție în prezenta contestație, ce vizează legalitatea deciziei de revizuire a deciziei de recalculare emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, aspecte care țin de legalitatea trecerii de la sistemul pensiilor de serviciu la cel de drept comun, stabilit pe baza principiului contributivității și care tind la revenirea pensiei de serviciu stabilită inițial în temeiul Legii nr. 164/2001.
Cu toate acestea, instanța de fond a analizat contestația reclamantei prin prisma tuturor motivelor invocate de acesta în susținerea contestației, arătând argumentat, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la Decizia nr. 871/2010 prin care Curtea Constituțională a statuat în sensul că prevederile art. 1-5 din Legea nr. 119/2010 nu încalcă principiul retroactivității, că în privința reclamantei nu s-a produs o încălcare a prevederilor art.1 din Protocolul Adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În cauza dedusă judecății, Curtea reține că transformarea pensiei de serviciu a reclamantei în pensie de asigurări sociale s-a realizat în temeiul art. 1 lit. b din Legea nr. 119/2010, act normativ în baza căruia s-a emis decizia de recalculare a pensiei, rămasă definitivă.
Prin Decizia nr. 57525/_ , contestată în prezenta cauză, a fost revizuită în temeiul OUG nr. 1/2011 pensia reclamantei stabilită în temeiul Legii nr. 119/2010 și nu pensia de serviciu pe care acesta a avut-o anterior datei de_ în temeiul Legii nr. 164/2011. Rațiunea emiterii OUG nr. 1/2011, astfel cum rezultă și din expunerea de motive a actului normativ, a fost de a da deplină eficiență principiului contributivității prin luarea în considerare a veniturilor realizate de asigurat pe parcursul întregii activități profesionale și nu de a transforma pensia de serviciu în pensie în sistemul public de asigurări sociale.
Având în vedere aceste considerente și reținând că motivele de recurs se referă la faptul că prin decizia de revizuire a pensiei contestată în prezenta cauză s-a modificat pensia de serviciu avută anterior de reclamant, Curtea
apreciază că nu pot fi primite susținerile recurentei privind greșita apreciere de către instanță a apărărilor formulate privind privarea de dreptul de proprietate.
Pentru aceleași considerente nu pot fi primite nici criticile referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 119/2010 și art. 180 alin. 7 din Legea nr. 19/2000, prin nepăstrarea în plată a cuantumului pensiei mai favorabile.
De altfel, o analiză a legalității deciziei de revizuire în raport de dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului trebuie justificată de elemente de fapt diferite de cele ca ar viza decizia de recalculare emisă în baza Legii nr. 119/2010.
În ceea ce privește motivele de recurs, potrivit cărora instanța nu s-ar fi pronunțat asupra cererii prin care a contestat modalitatea de calcul a pensiei stabilite prin decizia atacată și nu a obligat pârâta la depunerea unor înscrisuri în probațiune, încălcându-se astfel dreptul la apărare al reclamantei, se constată că prin contestația dedusă judecății, reclamanta recurentă nu a investit instanța cu o cerere prin care să conteste efectiv punctajul stabilit prin decizia de revizuire a pensiei, susținerea generică în motivarea contestației potrivit căreia determinarea cuantumul pensiei revizuite s-a realizat pe baza mai multor erori, ajungându-se la diminuarea drastică a cuantumului pensiei din cauză că nu s-a făcut dovada corectitudinii și integralității veniturilor cuprinse în tabelul anexat deciziei de revizuire și nici dovada că încadrarea în condiții de muncă este corectă, în conformitate cu Ordinele MAN nr. MS.132/_ și M.116/_, precum și datorită unor inadvertențe și omisiuni existente în același tabel, nu echivalează cu formularea unui capăt de cerere care să investească instanța, în condițiile în care reclamantul nu precizează în concret în ce constau pretinsele erori și care ar fi fost cuantumul corect al venitului ce ar fi trebuit să fie luat în considerare la calcularea punctajului mediu anual precum și la ce perioadă se referă acesta.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 1/2011 "pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari, iar alin. 2 din același articol că "obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea";.
De asemenea, conform art. 18 din Anexa 3 a OUG 1/2011 (anexă care reglementează metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională) "(1) Determinarea punctajului mediu anual se face pe baza datelor din dosarele de pensie existente în păstrare la casele de pensii sectoriale din M.
A. N., Ministerul Administrației și Internelor, precum și Serviciul Român de Informații. (2) În situația în care în dosarele de pensionare sunt înscrise perioade care constituie vechime în serviciu, fără date referitoare la venitul realizat lunar, determinarea punctajului mediu anual se efectuează pe baza documentelor doveditoare transmise structurilor prevăzute la alin. (1)";.
Art. 19 din aceeași anexă prevede că "documentele doveditoare ale cuantumurilor veniturilor realizate lunar, pe baza cărora se determină punctajele medii anuale, se transmit caselor de pensii sectoriale din cadrul instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională de
către centrele militare județene/zonale/de sector sau de către unitățile militare, instituțiile ori structurile din care au făcut parte beneficiarii pensionari, după caz";.
Coroborând dispozițiile legale redate anterior, Curtea apreciază că, în lipsa unor critici concrete formulate de reclamant cu privire la exactitatea și corectitudinea datelor menționate în Anexa la decizia de revizuire contestată și a administrării unui minim probatoriu care să susțină aceste critici, în cauză nu se impunea administrarea ca probe a statelor de plată și a ordinelor de zi pe unitate. Astfel, pe de o parte, legea nu prevede o astfel de obligație, instituțiile în care reclamanta și-a desfășurat activitatea fiind răspunzătoare pentru exactitatea datelor menționate în înscrisurile emise în temeiul statelor de plată și a ordinelor de zi pe unitate, iar pe de altă parte, întrucât nu s-au formulat critici concrete cu privire la veniturile atestate de documentele în temeiul cărora s-a realizat revizuirea pensiei recurentei, o astfel de probă ar fi și neconcludentă în cauză.
În plus, atribuțiile instanței sunt de control în ceea ce privește aplicarea corectă a dispozițiilor legale de către organul administrativ, iar nu de efectuare a procedurii administrative în locul pârâtei, astfel încât în condițiile în care înscrisurile solicitate nu au fost depuse inițial la C. S. de P. a M.
A. N., nu pot fi depuse direct în instanță și valorificate de aceasta, întrucât s-ar eluda procedura prevăzută de art. 21 din Anexa la OUG 1/2011.
Referitor la nulitatea deciziei de revizuire emisă în temeiul OUG nr. 1/2011 întrucât revizuiește decizia de recalculare emisă în temeiul Legii 119/2010 nulă absolut, Curtea reține că în condițiile în care prin Sentința civilă nr. 3969/2011 a Tribunalului C., rămasă irevocabilă, s-a respins contestația reclamantei formulată împotriva deciziei de recalculare, constatându-se astfel legalitatea acesteia, susținerile recurentei sunt nefondate.
În cauza Abaluță și alții c/a României, Curtea a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților, pensionari militari, prin care aceștia s-au plâns de faptul că măsurile legislative adoptate prin Legea nr. 119/2010, HG nr. 735/2010 și ulterior prin OUG nr. 1/2011, ce au avut ca efect diminuarea pensiilor lor, încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și art. 14 din Convenție, o soluție similară fiind dată și prin Decizia de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României.
Statuările instanței europene potrivit hotărârilor din cauzele menționate sunt obligatorii pentru instanța națională în integralitatea lor, nefiind posibilă o preluare fragmentară a unora dintre considerentele acestora și nici să li se dea o altă interpretare decât cea care rezultă din conținutul lor, cum se încercă de către recurentă prin motivele de recurs.
Este adevărat că prin sentința atacată prima instanță nu s-a pronunțat în mod formal asupra cererii reclamantei din completarea de acțiune privind anularea Hotărârii nr. 16269 din_ a Comisiei de contestații din cadrul MAN, însă, având în vedere că prin această hotărâre a fost soluționată contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de revizuire atacată în cauză, considerentele pentru care instanța a respins cererea de anulare a acestei decizii sunt valabile și în ceea ce privește solicitarea de anulare a hotărârii menționate.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312
alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge, ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta L. M. împotriva Sentinței civile nr.1970 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 mai 2013.
PREȘEDINTE | JUDECATORI | ||||
I. -R. M. | C. | M. | S. | -C. | B. |
GREFIER
G. C.
Red. I.R.M/Dact. S.M 2 ex./_
Jud. fond: E. B.
10
| ← Decizia civilă nr. 1096/2013. Contestație decizie pensionare.... | Sentința civilă nr. 12012/2013. Contestație decizie... → |
|---|
