Decizia civilă nr. 2305/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 2305/R/2013
Ședința publică din 13 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. D. JUDECĂTOR: S. D. JUDECĂTOR: D. G. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul R. V. împotriva sentinței civile nr. 2844 din 18 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ *, privind și pe pârâții intimați CASA DE PENSII S. A M. UI A. N. - PRIN M. A. N. ȘI M.
A. N., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâților intimați C. de P. Sectorială a M. ui A.
N. prin M. A. N. și M. apărării N., consilier juridic Rîndașu Costică, lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 aprilie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat M. A. naționale, în nume propriu și reprezentant legal al Casei de P. Sectorială a depus la dosar întâmpinare la care a anexat delegația domnului consilier juridic Rîndașu Costică.
Curtea constată că, recursul declarat de reclamantul recurent R. V. nu este semnat de către acesta și nici de către reprezentanta reclamantului recurent, avocat Sălăjan I. - G. .
Fiind întrebat de către instanță dacă recursul ce i-a fost comunicat este semnat, reprezentantul pârâților intimați arată că acesta este semnat și prezintă spre vedere instanței recursul ce i-a fost comunicat.
Curtea pune în vedere reprezentantului pârâților intimați să depună la dosar copia recursului semnat și copia dosarului de pensionare al reclamantului recurent și lasă cauza la a doua strigare în vederea depunerii la dosar a actelor menționate anterior, iar pentru a doua strigare a cauzei fixează ora 1030.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei la ora 1030, se prezintă reprezentantul pârâților intimați C. de P. Sectorială a M. ui A. N. prin M. A. N. și M. apărării N., consilier juridic Rîndașu Costică, lipsă fiind reclamantul recurent.
Reprezentantul pârâților intimați depune la dosar copia recursului semnat de către reprezentanta reclamantului recurent Sălăjan I. G. și copia dosarului de pensionare al reclamantului recurent și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2844 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ *, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A. N. .
A fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei de obiect a acțiunii.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul R. V.
, în contradictoriu cu pârâții CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MAPN - PRIN M.
A. N. și M. A. N. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată va fi respinsă ca neîntemeiată. Această excepție a fost invocată de pârât prin raportare la faptul că în speță s-a emis o nouă decizie cu nr. 10840/_, iar obiectul prezentul dosar îl reprezintă decizia cu nr. 10840/_ . Instanța a apreciat însă că excepția este neîntemeiată întrucât argumentele invocate cu privire la decizia nr. 10840/_, ar putea să fie invocate de reclamant și cu privire la decizia cu nr. 104840/_ . Ceea ce ar urmări, oricum, reclamantul în situația atacării oricăreia dintre decizii însă este revenirea la cuantumul pensiei dinainte de revizuirea efectuată în baza Legii nr. 119/2010. În plus, dacă s-ar considera că, în acest caz, acțiunea este rămasă fără obiect, s-ar da posibilitatea pârâților să abuzeze de dreptul lor de a emite decizii de revizuire a pensiei și să emită câte o nouă decizie de câte ori o decizie de pensie ar fi atacată în justiție, determinând rămânerea fără obiect a acțiunii deja introduse.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A. N. este neîntemeiată și s-a respins ca atare, întrucât, chiar dacă nu acest pârât a emis decizia de pensie atacată, în cadrul acestuia funcționează Comisia centrală de contestații. Potrivit art. 149 din Legea nr. 263/2010 această comisie este cea care soluționează contestațiile împotriva deciziilor emise de Casele sectoriale de pensii, iar hotărârile sale pot să fie contestate la tribunal. Cursul juridic normal ar impune ca hotărârea Comisiei centrale de contestații să fie emisă înainte de atacarea la instanță a deciziei de revizuire a pensiei, iar această din urmă hotărâre să poată să fie și ea atacată la tribunal. Având în vedere, însă, că această comisie nu a emis hotărârea asupra contestației în termenul prevăzut de lege, reclamantul are posibilitatea de a introduce direct la instanță acțiunea împotriva deciziei de revizuire a pensiei, întrucât numai astfel poate să fie respectat dreptul său de acces la justiție. Cu toate acestea, atâta timp cât Comisia centrală de contestații a fost sesizată cu o contestație împotriva unei decizii de revizuire emisă de o C. sectorială de pensii, este necesar ca și ea să ia parte la procesul în cadrul căruia se analizează în fața instanței această decizie. Cum însă, Comisia centrală de contestații nu are personalitate juridică, în speță, calitatea procesuală pasivă îi aparține organului din care aceasta face parte, respectiv pârâtul M. A. N. .
Pe fond, instanța a reținut următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că prin decizia de recalculare a pensiei nr. 080015/_ emisă în baza Legii nr. 164/2001 și a Legii nr. 90/2007, reclamantului i s-a stabilit un cuantum al pensiei de 3.028 lei.
Prin decizia de revizuire a pensiei nr. 10840/_, s-a micșorat cuantumul pensiei reclamantului, stabilindu-se un nou cuantum, respectiv
2.315 lei.
Prin decizia de revizuire a pensiei nr. 10840/_, s-a stabilit un nou cuantum al pensiei respectiv 2.528 lei.
După cum rezultă din adeverința depusă la dosarul cauzei la fila 39, reclamantul a contractat un credit în valoare de 15.000 de lei în data de_, rata lunară fiind 363,92 lei, iar ultima dată a rambursării fiind_ și un credit în valoare de 35.000 de lei în data de_, rata lunară fiind 537,70 lei, iar ultima dată a rambursării fiind_ .
Instanța a apreciat că este necesar să sublinieze în primul rând faptul că este neîntemeiată apărarea pârâtului conform căreia nu este posibilă repunerea în plată a deciziei anterioare revizuirii pensiei sau emiterea unei decizii prin care să i se stabilească reclamantului același cuantum al pensiei. Aceasta deoarece, dacă argumentele reclamantului, referitoare la nelegalitatea deciziilor de revizuire a pensiei sale, ar fi întemeiate ar fi necesar să se revină la respectivul cuantum, fie prin emiterea unei noi decizii, fie prin repunerea în plată a celei anterioare. O altă interpretare ar însemna să se permită perpetuarea unei eventuale stări de nelegalitate sub pretextul unei imposibilități tehnice de acordare a unei pensii reclamantului.
Cu toate acestea, instanța a apreciat că acțiunea este nefondată, argumentele reclamantului referitoare la nelegalitatea deciziei de revizuire fiind neîntemeiate.
Susținerea că decizia de revizuire a pensiei reclamantului nu are la bază o evidență reală a veniturilor care trebuie luate în calul este neîntemeiată. Astfel, revizuirea pensiei reclamantului s-a realizat în conformitate cu prevederile art. 18 alin. 1 din OUG nr. 1/2011, respectiv pe baza datelor din dosarele de pensie existente în păstrare la casele de pensii sectoriale din M. A. N., Ministerul Administrației și Internelor, precum și Serviciul Român de Informații. Aceasta este modalitatea principală de revizuire a cuantumului pensiei stabilită de actul normativ indicat, numai în subsidiar prevăzându-se transmiterea de documente doveditoare de către instituțiile de către centrele militare județene/zonale/de sector sau de către unitățile militare, instituțiile ori structurile din care au făcut parte beneficiarii pensionari, după caz.
Stabilind această regulă, OUG nr. 1/2011 instituie o prezumție de corectitudine a datelor existente în evidența caselor de pensii sectoriale. Această prezumție este rezonabilă și justificată de faptul că, având în vedere amploarea procesului de revizuire a pensiilor, ar fi excesiv să se pretindă efectuarea de cercetări minuțioase suplimentare cu privire la fiecare persoană a cărei pensie este supusă revizuirii. Caracterul rezonabil al acestei prezumții este conferit și de faptul că reclamantul are posibilitatea legală de a demonstra, dacă este cazul, că datele în temeiul cărora s-a calculat noul cuantum al pensiei sale sunt nereale.
Decizia de pensionare aflată în plată nu este cea emisă în temeiul hotărârii de guvern asupra căreia s-a pronunțat Curtea de Apel C. ci în temeiul O.U.G. nr. 1/2011. În aceste condiții, anularea sau suspendarea H.G. nr. 735/2011 nu are nicio influență asupra valabilității deciziei de revizuire a pensiei reclamantului. Faptul că decizia atacată revizuiește o altă decizie de revizuire, respectiv decizia cu nr. 10840/_ care a fost emisă în baza HG nr. 735/2011, nu atrage nulitatea deciziei atacate. Aceasta deoarece, tocmai acest lucru (emiterea unei decizii în baza unei hotărâri de guvern anulate în justiție), face să fie necesară emiterea unei noi decizii de pensionare care să reglementeze situația în conformitate cu actele normative valabile aplicabile în speță.
Susținerile reclamantului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii și al actelor administrative sunt, de asemenea, neîntemeiate.
Instanța a apreciat necesar să sublinieze faptul că Legea nr. 19/2010 și OUG nr. 1/2011 au o forță juridică egală cu a oricăror alte legi, ordonanțe sau ordonanțe de urgență emise pe teritoriul României, cu excepția Constituției. În consecință, analizarea unei încălcări a principiului nu se impune a fi făcută decât prin raportare la normele juridice cu o forță juridică superioară Legii nr. 19/2010 și OUG nr. 1/2011, respectiv prin raportare la normele cuprinse în Constituție, convențiile internaționale la care este România parte și eventual dreptul comunitar. Această subliniere este necesară întrucât reclamantul face referiri la principiul neretroactivității actelor administrative separat de susținerile referitoare la încălcarea art. 15 alin. 2 din Constituție. Reclamantul nu indică dacă acest principiu este prevăzut undeva, dar, după cum am subliniat anterior, în măsura în care acesta nu este un principiu cuprins în normele juridice cu o forță superioară Legii nr. 19/2010 și OUG nr. 1/2011, acestea ar putea în mod legal să deroge de la acest principiu.
Cu privire la încălcarea principiului neretroactivității legii, astfel cum acesta este cuprins în art. 15 alin. 2 în Constituție instanța constată că în această privință s-a pronunțat Curtea constituțională prin deciziile nr. 871/2010 și 873/2010. Este real că deciziile curții constituționale de constatare a constituționalității unei legi sau a unei ordonanțe a guvernului nu exclud posibilitatea instanțelor de drept comun de a verifica dacă legea sau ordonanța respectivă este compatibilă cu reglementările internaționale în domeniu. Cu toate acestea, Curtea Constituțională este singura instituție abilitată pentru a verifica dacă prevederile unei legi sau a unei ordonanțe sunt compatibile cu cele ale Constituției. Astfel decizia nr. 871/2009 exprimă poziția Curții constituționale în sensul că legislația de revizuire a pensiilor militarilor este conformă Constituției României. Nu există nicio decizie a Curții constituționale care să fi constatat neconstituționalitatea vreunei prevederi legată de revizuirea pensiilor militarilor. În aceste condiții, susținerile reclamantei referitoare la neretroactivitatea legii prin raportare la art. 15 alin. 2 din Constituție sunt irelevante, întrucât competența de verificare a compatibilității legislației cu art. 15 alin. 2 din Constituție nu aparține după cum am arătat instanței ci Curții Constituționale.
Susținerile reclamantului referitoare la aplicarea generală a principiului contributivității și la justificarea aplicării acestui principiu militarilor sunt irelevante în cauză. Aceasta deoarece, întrucât justiția se efectuează în numele legii, nu aparține instanței de judecată să stabilească ce pensie i se cuvine
fiecărei categorii profesionale ci doar să stabilească dacă revizuirea pensiei s-a făcut în conformitate cu normele juridice aplicabile, precum și să verifice dacă acestea sunt conforme cu normele juridice cu o forță superioară. Instanța urmează să țină cont în acest ținând cont în acest sens de deciziile Curții constituționale și ale instanțelor internaționale în materie.
Cu privire la încălcarea principiilor dreptului câștigat și al speranței legitime, în primul rând instanța a constatat principiul dreptului câștigat nu este prevăzut niciunde, în legislația internă sau internațională și nici nu este recunoscut ca atare în doctrină. Speranța legitimă de asemenea, nu este prevăzută ca principiu niciunde, fiind doar o noțiune din jurisprudența CEDO pe care aceasta o utilizează prin referire la noțiunea de bun, în sensul art. 1 din Protocolul 1 adițional la convenție. La compatibilitatea revizuirii pensiei cu prevederile Convenției europene a drepturilor omului, instanța urmează să se refere, însă, în continuare.
Reclamanta invocă incompatibilitatea legislației privind revizuirea pensiei sale cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO și cu art. 14 din CEDO. În această privință, Curtea europeană a drepturilor omului s-a pronunțat în sensul că există o concordanță legislația internă în materie nu este contrară art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO și cu art. 14 din CEDO, prin decizia de inadmisibilitate din data de 15 mai 2012 în cauza Abăluță contra României, publicată în Monitorul oficial partea I, nr. 586/_ . Este prin urmare inutil să se recurgă la analiza complexă a criteriilor impuse în general de Curtea europeană a drepturilor omului în materia atingerilor aduse dreptului la proprietate, atâta timp cât aceasta s-a pronunțat punctual asupra situației revizuirii pensiilor militare, situație în care se află și reclamantul.
Este adevărat și trebuie precizat în context că, prin decizia nr. 29/_ Î. curte de C. și justiție s-a pronunțat, prin respingerea recursurilor în interesul legii referitoare la aplicarea legislației în materie, reținând tocmai că este necesar să se aprecieze de la caz la caz dacă revizuirea pensiei militare a beneficiarului acesteia respectă principiul proporționalității impus cu titlu general de Curtea europeană a drepturilor omului în materia ingerințelor în dreptul de proprietate. Cu toate acestea, instanța a apreciat că trebuie să se țină cont de faptul că această decizie s-a pronunțat înainte ca prin decizia de inadmisibilitate din data de_ din cauza Abăluță contra României, Curtea europeană a drepturilor omului să clarifice situația stabilind cu titlu general că revizuirea pensiilor militare în baza Legii nr. 119/2010 nu este contrară art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție. Trebuie subliniat că în respectiva decizie Curtea nu a făcut nicio referire la analizarea situației particulare a fiecărui reclamant și chiar a reținut că cererea este vădit neîntemeiată tocmai prin raportare la contextul în care s-a adoptat Legea nr. 119/2010, la scopul și la efectele acesteia.
De dragul unei argumentări complete instanța precizează și faptul că în aprecierea sa reducerea cuantumului pensiei efectuată care a operat ca urmare a reducerii impuse de Legea nr. 119/2010 respectă principiul proporționalității. Astfel, înainte de revizuirea pensiei în conformitate cu prevederile menționate reclamantul avea o pensie de 3028 de lei brut (net 2563 lei), iar ulterior, conform deciziei nr. 10840/_, o pensie de 2315 lei brut (net 1998 lei). Reducerea operată este de aproximativ 25%, și, chiar dacă reclamantul are obligații de plată a unor rate de credit de 901,62 lei (fila 39 din dosarul cauzei), aceasta nu îl pune pe reclamant în situația de a fi lipsit de veniturile necesare pentru a se întreține. Instanța a avut în vedere, în context, datele oficiale ale Institutului Național de Statistică, potrivit cărora cuantumul salariului mediu brut pe economie în luna decembrie 2012 a fost de 2343 lei (conform datelor existente pe site-ul acestora - www.insse.ro), cuantumul salariului mediu net fiind prin urmare de 1657 lei. În aceste condiții, instanța a constatat că pensia revizuită a reclamantului corespunde aproximativ cuantumului salariului mediu brut pe economie, neputându-se deci considera că suma care i se plătește o sumă insuficientă pentru a se întreține. În concluzie, constatând că pensia reclamantului a fost redusă cu aproximativ 25% în urma revizuirii, iar noul cuantum corespunde aproximativ salariului mediu pe economie, instanța apreciază că reducerea nu este disproporționată. Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât prin decizia nr. 10840/_ s-a revizuit din nou pensia reclamantului, stabilindu-se un cuantum brut de 2.528 lei, iar unul dintre contractele de credit ale reclamantului a avut ultima dată a rambursării în_ .
În consecință, instanța a constatat că decizia de revizuire a pensiei reclamantului a fost luată în conformitate cu legislația în vigoare în statul român (Legea nr. 119/2010, O.U.G. nr. 1/2011), legislație conformă Constituției României (conform Deciziilor nr. 871/2010, nr. 873/2010 și nr. 75/_ . ale
Curții Constituționale) și Convenției europene a drepturilor omului (decizia de inadmisibilitate CEDO din data de_ Abăluță și alți 306 pensionari militari împotriva României). Instanța a mai constatat că, după cum a arătat anterior, toate argumentele reclamantului sunt neîntemeiate.
În consecință, în temeiul art. 153 din Legea nr. 263/2010 instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul R. V. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului s-a susținut că prin decizia de revizuire atacată nu au fost valorificate în mod corect veniturile efective realizate de reclamant, care a fost lipsit de posibilitatea de a verifica realitatea datelor cuprinse în tabelul anexat deciziei. Se apreciază că aceste date trebuiau consemnate într-o adeverință verificabilă care să fie susceptibilă de a antrena răspunderea juridică persoanei care a întocmit-o, de altfel, cu nerespectarea art.8 alin.1 din Anexa 3 a OUG nr.1/1011.
Se contestă că încadrarea în condiții de muncă respectă Ordinul M.Ap.N. nr.M116/2002, precum și că tabelul anexat deciziei de revizuire are caracterul unei adeverințe în sensul OG nr.33/2002 și HG nr.257/2011.
Chiar în absența unei evidențe proprii a reclamantului privind veniturile realizate se pot identifica mai multe omisiuni cum ar fi prime periodice care au fost evidențiate în state de plată suplimentare.
Asupra fondului, reclamantul consideră că decizia de revizuire este lovită de nulitate absolută deoarece se grefează pe o decizie de recalculare, de asemenea, nulă, ca urmare a emiterii acesteia din urmă în baza HG nr.735/2010, suspendat și ulterior anulat printr-o hotărâre judecătorească.
Se arată în acest sens că decizia de revizuire se referă exclusiv la decizia de recalculare emisă în temeiul Legii nr.119/2010, precum și că prin diminuarea pensiei s-au încălcat prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.119/2010 raportat la art.180 alin.7 din Legea nr.19/2010, conform cărora ar fi trebuit păstrat în plată cuantumul mai avantajos al pensiei.
Pârâții au depus întâmpinare
prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că situația veniturilor realizate lunar corespunde realității.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele
:
Art. 1 alin. 1 din OUG 1/2011 prevede că "pensiile prevăzute la art. 1 lit. a)
și b) din Legea nr . 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari, iar alin. 2 din același articol că "obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea";.
De asemenea, conform art. 18 din Anexa 3 a OUG 1/2011 (anexă care reglementează metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională) "(1) Determinarea punctajului mediu anual se face pe baza datelor din dosarele de pensie existente în păstrare la casele de pensii sectoriale din M.
A. N., Ministerul Administrației și Internelor, precum și Serviciul Român de Informații. (2) În situația în care în dosarele de pensionare sunt înscrise
perioade care constituie vechime în serviciu, fără date referitoare la venitul realizat lunar, determinarea punctajului mediu anual se efectuează pe baza documentelor doveditoare transmise structurilor prevăzute la alin. (1)";.
Art. 19 din aceeași anexă prevede că "documentele doveditoare ale cuantumurilor veniturilor realizate lunar, pe baza cărora se determină punctajele medii anuale, se transmit caselor de pensii sectoriale din cadrul instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională de către centrele militare județene/zonale/de sector sau de către unitățile militare, instituțiile ori structurile din care au făcut parte beneficiarii pensionari, după caz";.
Coroborând dispozițiile legale redate anterior, Curtea apreciază că, în lipsa unor critici concrete formulate prin recurs de reclamant cu privire la exactitatea și corectitudinea datelor menționate în anexa la decizia de revizuire, inclusiv sub aspectul încadrării în condițiile de muncă, și în lipsa unui minim probatoriu care să susțină aceste critici, în cauză nu se impune verificarea anexei în raport de statele de plată și de ordinele de zi pe unitate. Astfel, instituțiile în care reclamantul și-a desfășurat activitatea sunt răspunzătoare pentru exactitatea datelor menționate în înscrisurile emise în temeiul statelor de plată și a ordinelor de zi pe unitate. Pe de altă parte, întrucât nu s-au formulat critici concrete cu privire la veniturile atestate de documentele în temeiul cărora s-a realizat revizuirea pensiei recurentului, o astfel de probă ar fi și neconcludentă în cauză.
În plus, atribuțiile instanței sunt de control în ce privește aplicarea corectă a dispozițiilor legale de către organul administrativ, iar nu de efectuare a procedurii administrative în locul pârâtei, astfel încât în condițiile în care înscrisurile solicitate nu au fost depuse inițial la C. Sectorială de P. a M. ui A. N., nu pot fi depuse direct în instanță și valorificate de aceasta, întrucât s-ar eluda procedura prevăzută de art. 21 din Anexa la OUG 1/2011. Astfel, chiar dacă susținerile din recurs referitoare la neactualizarea fișei care atestă activitățile desfășurate în condiții deosebite, speciale și alte condiții ar fi întemeiate, ceea ce însă nu s-a dovedit în cauză, instanța de judecată nu ar putea decât depășindu-și atribuțiile să modifice această fișă de calcul și să dispună valorificarea ei la revizuirea pensiei recurentului.
Prevederile actelor normative evocate anterior au caracter special față de OG nr. 33/2002 și HG nr. 257/2011, inaplicabile în procesul de revizuire a pensiilor, bazat pe OUG nr. 1/2011, astfel încât criticile reclamantului bazat pe prevederile de drept comun în materie sunt nefondate.
Sub aspectul fondului, Curtea de Apel deși reține că obiectul procesului de revizuire a pensiilor realizat prin OUG nr. 1/2011 îl constituie deciziile de recalculare a pensiilor reglementate de pensiile prevăzute la art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010, reclamantului i-a fost respinsă cererea de anulare a deciziei de recalculare nr. 10840 din 23 decembrie 2010 prin decizia nr.4100/2012 a Curții de Apel C., pronunțată în dosarul nr._ *, în cadrul căruia s-au invocat aceleași argumente ca în prezentul litigiu: emiterea deciziei în temeiul uni act normativ suspendat, ulterior anulat și dreptul de a beneficia de pensia în cuantum mai avantajos.
Prin urmare, aspectele reiterate de reclamant în cadrul acțiunii privind revizuirea pensiei sale, nu numai că nu sunt pertinente, deoarece OUG nr. 1/2011 nu reglementează eliminarea pensiilor militare, ci corectitudinea modului de calcul al pensiilor prin valorificarea veniturile realizate, dar au și fost tranșate cu putere de lucru judecat în defavoarea reclamantului, care nu poate obține o reexaminare a lor.
Pentru aceste considerente, reținând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312
alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R. V. împotriva sentinței civile nr. 2844 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ *, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
L. D. | S. | D. | D. | G. |
GREFIER
C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond. B. Z
| ← Sentința civilă nr. 12708/2013. Contestație decizie... | Decizia civilă nr. 2638/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
