Decizia civilă nr. 2840/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2840/R/2013
Ședința publică din 27 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTOR: L. D. JUDECĂTOR: S. D. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul L. L. împotriva sentinței civile nr. 924 din 21 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâții intimați CASA DE PENSII S. A M.
A. SI I., M. A. SI I., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent L. L., avocat Iepure V., lipsă fiind reclamantul recurent și reprezentantul pârâților intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 21 mai 2013, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată C. de P. S. a
M. A. și I. a depus la dosar întâmpinare, un exemplar fiind-i comunicat reprezentantului reclamantului recurent.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat. Solicită obligarea pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată și depune la dosar dovada acestora.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.924 din_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A. si I., și respinsă acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul L. L. împotriva pârâtei C. de P. S. a M. A. și I. având ca obiect drepturi de asigurări sociale ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a M. A. și I.
, invocată din oficiu, instanța a constată că atribuțiile acestei instituții publice, astfel cum acestea sunt stabilite prin OUG nr. 30/2007, nu cuprind și mențiuni privitoare la stabilirea și plata drepturilor de pensie, acestea fiind atribute specifice casei de pensii sectoriale, care, deși a fost înființată în subordinea ministerului, are personalitate juridică proprie (art. 132 din Legea nr. 263/2010). Totodată, potrivit art. 8 alin. 1 lit. i din HG nr. 233/2011 privind atribuțiile,
organizarea si funcționarea caselor de pensii sectoriale, pentru angajatorii din instituțiile în subordinea cărora se află și pentru cei din instituțiile cărora le asigură stabilirea și plata pensiilor sau a altor prestații, casele de pensii sectoriale au și atribuția de a asigura reprezentarea în fața instanțelor judecătorești în litigiile în care sunt parte ca urmare a aplicării dispozițiilor Legii nr. 263/2010.
Ori, în raport de aceste dispoziții legale care instituie în sarcina caselor de pensii sectoriale un drept propriu de reprezentare în fața instanțelor judecătorești, se constată că Ministerul Administrației și Internelor nu are legitimitate procesuală pasivă în cauză, urmând a se admite excepția lipsei calității procesuale pasive, aceasta fiind întemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut, în fapt, că prin Decizia nr.141151/_
, reclamantului i s-a stabilit pensia militară de stat în cuantum brut de 2821 lei (f. 23), acest cuantum suferind modificări, pentru ca în luna decembrie 2011, astfel cum reiese din cuponul de pensie depus la dosar la f. 24, să se ridice la suma de 3975 lei.
În baza OUG nr. 1/2011, prin Decizia nr. 141151/_, reclamantului i s-a revizuit pensia raportat la situația reală a veniturilor obținute și avându-se în vedere stagiul de cotizare realizat, stabilindu-i-se un cuantum brut al pensiei de 3549 lei (f. 10).
Împotriva Deciziei nr. 141151/_, reclamantul a formulat contestație la Comisia de Contestații din cadrul M. A. și I., care a fost soluționată prin Hotărârea nr. 2940/_, în sensul respingerii acesteia(f. 20).
În drept, s-a reținut că, potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 1/2011 pensiile prevăzute la art. 1 lit. a si b din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. 4 din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu pana la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 1 si 2 din OUG nr. 1/2011 pensiile recalculate ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011 și până la data emiterii deciziei de revizuire, iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011.
Asupra alegațiilor reclamantului privitoare la lipsa temeiului juridic al emiterii deciziei de revizuire, instanța a reținut că acestea sunt neconforme realității, pensia reclamantului fiind revizuită din oficiu avându-se în vedere prevederile OUG nr. 1/2011, astfel cum reiese din chiar titlul deciziei analizate, respectiv metodologia de calcul prevăzută de anexa 3 la acest act normativ, iar nu metodologia de calcul prevăzută de HG nr. 735/2010.
Mai mult, referitor la suspendarea aplicării H.G. nr. 735/2010 prin Sentința civilă nr. 338/2010 a Curții de Apel C., aceasta își poate produce efectele numai între părțile litigante, neavând însă nicio relevanță în prezenta cauză, având în vedere că nu acesta este actul normativ în baza căruia a fost emisă decizia de revizuire contestată.
Instanța a reținut că reclamantul a formulat în principal critici ce vizează conformitatea actelor normative emise de legiuitorul român cu prevederile constituționale și cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, critici privitoare la încălcarea dreptului său de proprietate protejat de art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, la retroactivitatea legilor privitoare la revizuirea pensiilor militare și la încălcarea principiului drepturilor câștigate.
Privitor la afirmațiile vizând neconformitatea actelor normative cu cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului, tribunalul a reținut că instanța de contencios european al drepturilor omului a avut recent posibilitatea de a analiza acest aspect, în cauzele Ana M. Frimu și alții împotriva României, respectiv Constantin Abăluță și alții c. României, cauze respinse ca inadmisibile.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat principiul statuat în jurisprudența sa anterioară în sensul că, deși art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat, statele părți la Convenție dispunând de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii. În această privință, Curtea a constatat că diminuarea pensiilor reclamanților a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul general prevăzut de Legea nr. 263/2010 și a arătat că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu, ci numai unei părți suplimentare din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamanții beneficiaseră mulțumită naturii profesiei lor.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut că faptul că alte categorii sociale se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamanți nu i-au determinat pe aceștia să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminați în raport cu alți pensionari.
În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate formulate de reclamant, vizând încălcarea principiului neretroactivității legii și al principiului drepturilor câștigate, instanța reține că prin Decizia nr. 871/2010, Curtea Constituțională a României a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale Legii nr. 119/2010, potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează devenind pensii de asigurări
sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție.
Astfel, s-a reținut că pensiile de serviciu se bucură de un regim juridic diferit în raport cu pensiile acordate în sistemul public de pensii, întrucât, spre deosebire de acestea din urmă, pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat. Mai mult, în cazul pensiilor militare, întregul cuantum al pensiei speciale se plătește de la bugetul de stat.
S-a mai reținut de către instanța de contencios constituțional că, această compensație, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia, art. 47 alin. 2 din Constituție referindu-se distinct la dreptul la pensie față de cel la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege, dar pe care Legea fundamentala nu le nominalizează.
S-a menționat că, în ceea ce privește aceste din urmă drepturi de asigurări sociale, legiuitorul are dreptul exclusiv de a dispune, în funcție de politica socială și fondurile disponibile, asupra acordării lor, precum și asupra cuantumului și condițiilor de acordare, Constituția instituind mai degrabă o obligație de mijloace, iar nu de rezultat, spre deosebire de dreptul la pensie, care este consacrat în mod expres.
Curtea Constituțională a concluzionat că singurul drept câștigat al beneficiarilor pensiilor de serviciu îl reprezintă doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție, însă legiuitorul s-a conformat acestor dispoziții legale, întrucât textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora, celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nefiind afectate de noile reglementări. De asemenea, legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge nici asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.
Ori, în raport de aceste considerații de drept reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și de Curtea Constituțională a României, se constată că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant este în mod vădit neîntemeiată sub aspectul criticilor de neconformitate cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și neconstituționalitate invocate de acesta.
Chiar efectuând analiza de proporționalitate reținută, prin Decizia nr. 29/2011 pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a fi necesar a se aprecia în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare, se constată că în cauza de față reclamantul, prin diminuarea pensiei sale de la cuantumul brut de 3975 lei la 3549 lei ca urmare a revizuirii, nu suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă), reclamantul nefiind lipsit total de beneficiu social al pensiei, ci doar de acel supliment acordat de stat în virtutea calității sale de fost militar, iar pensia contributivă a acestuia are un cuantum care nu poate conduce la concluzia că, prin măsura revizuirii pensiei sale de serviciu, i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență. Astfel,
suma de 3549 de lei este superioară pensiei medii pentru limită de vârstă în mai 2012 în cuantum de 947 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, ceea ce nu poate avea semnificația unei afectări grave a asigurării existenței materiale a reclamantului.
Reclamantul a înțeles să conteste și corectitudinea stabilirii cuantumului pensiei, arătând că decizia de revizuire nu are la bază o evidență reală a veniturilor, că pârâții nu au făcut dovada corectitudinii și integralității veniturilor și a încadrării în condiții de muncă.
În prezenta cauză, singura probă depusă de reclamant în ceea ce privește cuantumul veniturilor sale, avute în vedere la stabilirea drepturilor la pensie, a fost un tabel în care evidențiază veniturile sale lunare care sunt mai mici decât veniturile minime specificate în anexa 1 la OUG nr. 1/2011, iar acest aspect ar proba, în opinia reclamantului, incorectitudinea veniturilor luate în calcul, întrucât veniturile reale nu puteau fi mai mici decât cele menționate în anexă (f. 39).
Asupra acestor alegații, instanța a reținut că, potrivit art. 1 alin. 4 din OUG nr. 1/2011, în cazul pensiilor pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie. Prin urmare, prin prevederea acestei anexe de către legiuitor s-a urmărit instituirea unui criteriu unitar ce urmează a fi avut în vedere în situația în care nu se pot identifica veniturile realizate lunar de către destinatarii prevederilor OUG nr. 1/2011, aceasta neputând servi drept criteriu de comparație și cenzură în situația în care aceste venituri, cu privire la care există acte doveditoare, sunt mai mici decât cele menționate în anexa 1.
Prin urmare, deși potrivit regulii actor incumbit probatio reclamantul era ținut să își probeze afirmațiile, acesta nu a înțeles să își îndeplinească obligația, susținerile privitoare la anexa 1 din OUG nr. 1/2011 neputând constitui o probă în sensul legii, astfel că se constată că, și sub acest aspect subsidiar, acțiunea formulată apare ca neîntemeiată.
Pentru toate aceste motive, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantul L. L. împotriva pârâtei C. de P. S. a M. Administrație și I., atât asupra celor solicitate în principal, cât și asupra capătului de cerere subsidiar, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul L. L. a declarat recurs prin care a solicitat casarea sentinței
atacate și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii, iar în subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a M. A. și I. este nelegală.
Decizia de revizuire contestată a fost emisă în baza OUG nr.1/2011 iar această ordonanță prevede în art.1 alin.1 că revizuire se face "pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari";. Actele doveditoare la care se face referire se află în păstrarea unităților ce aparțin M. A. și I. .
De asemenea art.1 alin.2 din același act normativ prevede că obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin.1
revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranța națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea.
Prin urmare, casa de pensii sectorială i-a revizuit pensia pe baza datelor puse la dispoziție de unitățile M. A. și I., întreaga răspundere pentru corectitudinea și integralitatea veniturilor comunicate emitentului deciziilor de revizuire revenind acestui minister, după cum rezultă și din preambulul OUG nr. 1/2011.
Se susține că legitimarea procesuală a pârâtei este confirmată de contestarea Hotărârii nr. 2940/_ a Comisiei de contestații, subordonată M.
A. și I. .
Se arată că prima instanță i-a încălcat dreptul la apărare consacrat de art.24 din Constituție și dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Sarcina probei privind veniturile în baza cărora i s-a revizuit pensia revine pârâților întrucât înscrisurile originare privind veniturile pe care le-a realizat sunt deținute de aceștia. Invocând dispozițiile art. 172 alin. 1 Cod procedură civilă, recurentul a precizat că "înscrisurile privitoare la pricină"; în sensul dispoziției legale menționate sunt înscrisurile originare care fac dovada veniturilor realizate de reclamant de-a lungul carierei de ofițer M.A.I., adică statele de plată și ordinele de zi pe unitate. Aceste înscrisuri sunt deținute de Ministerul Administrației și Internelor, motiv pentru care a solicitat ca pârâtul să le depună în copie. Pe lângă acestea, pentru a putea proba că în tabelul anexat deciziei de revizuire există perioade în care au fost înscrise venituri mai mici decât cele minime prevăzute în Anexa nr. 1 la O.U.G. nr.1/2011, a solicitat ca pârâtul să depună copie după fișa de personal cu gradele militare și cu funcțiile pe care le-a îndeplinit. De asemenea, pentru a putea verifica dacă s-a făcut încadrarea corectă în condiții de muncă, a solicitat ca pârâtul M.A.I. să depună Ordinul privind reglementarea condițiilor de muncă în M.A.I emis în baza H.G. nr. S1019/2010.
Cu toate acestea, prima instanță a trecut la judecarea cauzei fără administrarea probelor solicitate, cu atât mai mult cu cât tabelul anexat deciziei de revizuire nu este semnat pentru a atrage responsabilitatea persoanei care l-a întocmit.
De asemenea, pentru un număr de 34 de luni din activitatea sa, veniturile utilizate la revizuirea pensiei sunt mai mici decât cele specificate în anexa nr. 1 la OUG nr. 1/2011, care trebuie luate în considerare chiar și în situația când nu lipsesc statele de plată pentru perioada respectivă, deoarece art. 1 alin. 4 din OUG nr. 1/2011 stabilește criteriul cuantumului minim al soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, neprecizând simpla utilizare a veniturilor din Anexa nr. 1.
În opinia recurentului depunerea în probațiune a înscrisurilor doveditoare privind veniturile este absolut necesară întrucât, în lipsa acestora și neavând o altă posibilitate de a verifica realitatea și integralitatea datelor luate în calcul la revizuirea pensiei, reclamantul este într-un dezavantaj evident. Judecând cauza în lipsa probelor esențiale, instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al reclamantului și l-a privat pe acesta dreptul la un proces echitabil prin nerespectarea principiului egalității armelor, principiu care impune ca fiecărei părți să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza sa în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu adversarul.
Recurentul a precizat că a arătat și a motivat în cererea de chemare în judecată că decizia atacată este lovită de nulitate absolută întrucât revizuiește o altă decizie care este lovită de nulitate absolută, aspect neanalizat de instanța de fond.
Referindu-se la considerentele reținute de instanța de fond, recurentul a învederat că nu a invocat lipsa temeiului juridic al emiterii deciziei, ci neconvenționalitatea acestuia și netemeinicia datelor privind veniturile luate în calcul.
În privința "pensiei suplimentare";, recurentul a învederat că premisa de la care a pornit instanța este una profund greșită întrucât pensia militară de stat nu a fost alcătuită dintr-o parte contributivă si una necontributivă (suplimentară), ci a avut o altă natură juridică, așa cum a arătat și motivat în cererea de chemare în judecată.
S-a mai invocat că revizuirea pensiei reclamantului încalcă în mod flagrant art.1 din Protocolul nr. l adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, coroborat cu art.14 din Convenție.
Sub acest aspect, se arată că, în ce privește cazul particular al pensiilor militare, revizuirea pensie nu respectă cerința legalității ingerinței în dreptul de proprietate, cerința previzibilității și rezonabilității legii, nu a avut un scop legitim, încalcă condiția proporționalității, iar jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Abăluță ș.a., cauza Frimu ș.a) impune două condiții, neanalizate de prima instanță, respectiv, ca scopul intervenției este să stabilească un echilibru între cheltuielile și veniturile publice, precum și ca mijloacele folosite să nu fie lipsite în mod evident temei rezonabil.
Intimata Casei de P. Sectoriale a M. A. și I.
a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
Legitimarea procesuală pasivă în litigiile de asigurări sociale privind stabilirea pensiilor foștilor militari este justificată, potrivit dispozițiilor Legii nr. 263/2010 și de cele ale HG nr. 233/2011 privind atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale, doar de pârâta C. S. de P. din cadrul M. A. și I. .
Astfel, acest ultim act normativ prevede că:
"(
1) Casele de pensii sectoriale sunt structuri de specialitate, cu personalitate juridică, înființate prin lege, în subordinea M. Apărării Naționale, M. A. și I., precum și a Serviciului Român de Informații, și se supun legislației în vigoare privind protecția informațiilor clasificate.
(2) Casele de pensii sectoriale administrează, împreună cu C. Națională de
P. e, sistemul public de pensii din România pentru persoanele prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c) și pct. V din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare."; (art. 1).
"Casele de pensii sectoriale se organizează și funcționează după cum urmează:
pentru Ministerul Administrației și Internelor la nivel de structură centrală, potrivit dispozițiilor legale în vigoare privind organizarea și funcționarea acestei instituții publice."; (art. 2)
"Pentru angajatorii din instituțiile în subordinea cărora se află și pentru cei din instituțiile cărora le asigură stabilirea și plata pensiilor sau a altor prestații, casele de pensii sectoriale au următoarele atribuții:
i) asigură reprezentarea în fața instanțelor judecătorești în litigiile în care sunt parte ca urmare a aplicării dispozițiilor Legii nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare (art. 8 alin. 1 lit. i).
Prin urmare, nu sunt reglementate atribuții în favoarea M. A. și I. care să justifice împrocesuarea sa, iar normele invocate de reclamant nu reprezintă decât obligația legală a fostului angajator de a transmite date
referitoare la activitatea în muncă în vederea stabilirii drepturilor de pensie. Neexecutarea acestei obligații poate determina nașterea unui conflict de muncă, iar în speță cauza dedusă judecății are ca obiect un litigiu de asigurări sociale.
Art. 1 alin. 1 din OUG nr. 1/2011 prevede că "pensiile prevăzute la art. 1
lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari, iar alin. 2 din același articol că "obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea";.
De asemenea, conform art. 18 din Anexa 3 a OUG 1/2011 (anexă care reglementează metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională) "(1) Determinarea punctajului mediu anual se face pe baza datelor din dosarele de pensie existente în păstrare la casele de pensii sectoriale din M. Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor, precum și Serviciul Român de Informații. (2) În situația în care în dosarele de pensionare sunt înscrise perioade care constituie vechime în serviciu, fără date referitoare la venitul realizat lunar, determinarea punctajului mediu anual se efectuează pe baza documentelor doveditoare transmise structurilor prevăzute la alin. (1)";.
Art. 19 din aceeași anexă prevede că "documentele doveditoare ale cuantumurilor veniturilor realizate lunar, pe baza cărora se determină punctajele medii anuale, se transmit caselor de pensii sectoriale din cadrul instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională de către centrele militare județene/zonale/de sector sau de către unitățile militare, instituțiile ori structurile din care au făcut parte beneficiarii pensionari, după caz";.
Art. 1 alin. 4 din OUG nr. 1/2011 stabilește că "
În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al
soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținu t, conform
anexei nr. 1
, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie.";
Coroborând dispozițiile legale redate anterior, Curtea reține că unica critică cu caracter concret formulată de reclamant cu privire la exactitatea și corectitudinea datelor menționate în Anexa la Decizia de revizuire, care se referă la un număr de 34 de luni în care veniturile atestate de tabelul atașat deciziei de revizuire sunt mai mici de cât cele din Anexa nr. 1 a OUG nr. 1/2011, nu este întemeiată, deoarece datele din Anexa nr. 1 sunt luate în considerare doar în situația când nu au putut fi identificate veniturile efectiv realizate. De altfel, chiar și în atare situație, legiuitorul a fixat un plafon minimal al salariului mediu brut/net pe economie, astfel încât să nu existe nicio vătămare a pensionarului.
În fine, Curtea remarcă și că veniturile atestate de Anexa nr. 1 reprezintă o medie a cuantumurilor soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut în instituțiile de ordine publică, apărare națională și siguranță națională, ceea ce explică de ce venitul realizat de reclamant în cadrul sistemului de ordine publică este mai mic decât media celor 3 sisteme.
În cauză nu se impunea administrarea ca probe a statelor de plată și a ordinelor de zi pe unitate. Astfel, pe de o parte legea nu prevede o astfel de obligație, instituțiile în care reclamantul și-a desfășurat activitatea fiind răspunzătoare pentru exactitatea datelor menționate în înscrisurile emise în temeiul statelor de plată și a ordinelor de zi pe unitate, iar pe de altă parte, întrucât nu s-au formulat critici concrete cu privire la veniturile atestate de documentele în temeiul cărora s-a realizat revizuirea pensiei recurentului, o astfel de probă ar fi și neconcludentă în cauză.
În plus, atribuțiile instanței sunt de control în ce privește aplicarea corectă a dispozițiilor legale de către organul administrativ, iar nu de efectuare a procedurii administrative în locul pârâtei, astfel încât în condițiile în care înscrisurile solicitate nu au fost depuse inițial la C. S. de P. a M.
A. și I., nu pot fi depuse direct în instanță și valorificate de aceasta, întrucât s-ar eluda procedura prevăzută de art. 21 din Anexa la OUG 1/2011. Astfel, chiar dacă susținerile din recurs referitoare la greșita încadrare a activităților desfășurate în condiții de muncă ar fi întemeiate, ceea ce însă nu s-a dovedit în cauză, instanța de judecată nu ar putea decât depășindu-și atribuțiile să modifice această fișă de calcul și să dispună valorificarea ei la revizuirea pensiei recurentului.
De altfel, proba cu înscrisurile menționate anterior nu a fost solicitată pentru a se anula decizia de revizuire sub aspectul veniturilor concrete pe baza cărora s-a determinat pensia reclamantului, ci pentru a se proba nulitatea deciziei de revizuire, cu consecința menținerii pensiei militare de stat stabilită conform Legii 164/2001. Drept urmare, și din această perspectivă proba cu înscrisuri solicitată de reclamant apare ca fiind neconcludentă în cauză.
Drept urmare, se apreciază că în cauză recurentului nu i s-a încălcat nici dreptul la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție și nici dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Considerentele din hotărârea instanței de fond referitoare la faptul că
"pensia suplimentară se acordă numai în măsura în care există resurse financiare alocate în buget în acest sens"; sunt extrase din Decizia Curții Constituționale nr. 873/_ și se referă la pensiile speciale în general, astfel încât nu se poate reține că premisa de la care a pornit instanța de fond în analiza cauzei este greșită. De altfel, Curtea apreciază că analiza trecerii de la sistemul pensiilor militare de stat la pensii de asigurări sociale de stat se putea realiza în cadrul contestației împotriva deciziilor de recalculare, nefiind pertinentă în acest cadru procesual limitat la examinarea respectării principiului contributivității.
Având în vedere și efectele Deciziei de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României, precum și că nu a intervenit o schimbare de jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea reține că nu se impune a fi reluate argumentele cu privire la neîncălcarea prin decizia de recalculare a pensiei recurentului a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, coroborat cu art. 14 din Convenție, care, de fapt, infirmă și apărarea reclamantului privind nulitatea deciziei atacare pentru că revizuiește o decizie lovită de nulitate absolută, nefiind probată anularea deciziei de recalculare.
Referitor la încălcarea acestor dispoziții prin deciziile de revizuire, se reține că prin Decizia din 15 mai 2012 în cauza Abaluță și alții c/a României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților, pensionari militari, prin care aceștia s-au plâns de faptul că măsurile legislative adoptate prin Legea nr. 119/2010, HG nr. 735/2010 și ulterior prin OUG nr.
1/2011, ce au avut ca efect diminuarea pensiilor lor, încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și art. 14 din Convenție.
Astfel, Curtea a reținut faptul că Statele părți la Convenție se bucură de o mare marjă de apreciere în ceea ce privește reglementarea politicilor sociale iar reducerea pensiilor reclamanților a constituit o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 263/2010, pentru a echilibra bugetul de Stat și a corecta diferențele existente între diferitele sisteme de pensie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate
și, de asemenea, că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu, ci numai unei părți din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamanții beneficiaseră mulțumită naturii profesiei lor. În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, s-a reținut că faptul că alte categorii sociale se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului și că măsurile criticate de reclamanți nu i-au determinat pe aceștia să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminați în raport cu alți pensionari.
În consecință, în condițiile în care în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut într-o cauză similară faptul că prin OUG nr. 1/2011 nu s-a încălcat prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și art.
14 din Convenție, instanța națională nu poate reține contrariul, susținerile recurentului cu privire la acest motiv de recurs urmând a fi înlăturate.
De asemenea, referitor la ultimul aspect invocat în recurs relativ la nerealizarea scopului pentru care s-a dispus recalcularea pensiilor militarilor, se reține că în jurisprudența sa Curtea Europeană a constatat că nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (Wieczorek c. Poloniei din 8 decembrie 2009, paragraf 59 sau Mellacher c. Austriei din 19 decembrie 1989,
paragraf 53).
În mod similar, se apreciază că instanța de recurs nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să constatate că statul ar fi putut găsi sau identifica alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit sau să anuleze măsura recalculări și revizuirii pensiilor pentru că obiectivul urmărit nu a fost atins.
Pentru aceste considerente, reținând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul L. L. împotriva sentinței civile nr. 924 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. _
, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
D. G. | L. | D. | S. D. |
GREFIER
C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_
Jud.fond. A. I. M.
| ← Decizia civilă nr. 1493/2013. Contestație decizie pensionare.... | Sentința civilă nr. 3264/2013. Contestație decizie... → |
|---|
