Decizia civilă nr. 3331/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 3331/R/2013
Ședința publică din 02 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D. GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. B.
-N. împotriva sentinței civile nr. 662/F din 15 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._ *, privind și pe reclamantul intimat P. G., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat P. G., avocat M. Stelian, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente și reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 30 august 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat P. G. a transmis prin fax la dosar întâmpinare.
Fiind întrebat de către instanță dacă a comunicat un exemplar al întâmpinării pârâtei recurente C. J. de P. B. -N., reprezentantul reclamantului intimat arată că a fost angajat doar în cursul zilei de 30 august 2013 când a transmis prin fax la instanță întâmpinarea.
Reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului. Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate. În esență arată că, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, în perioada 1 septembrie 1976 - 31 august 1980 reclamantul intimat P. G. a desfășurat activitatea de cadru didactic, profesor de matematică în Regatul Maroc în baza unui protocol de colaborare între Republica Socialistă România și a unor ordine de detașare emise de către M. Învățământului din Republica Socialistă România. În această perioadă reclamantul intimat a fost remunerat, în acest sens
a depus la dosar dovada remunerării sale în Dirhami marocani.
Susține că instanța de fond în mod corect că din salariul obținut în Maroc s-au reținut lunar toate impozitele și contribuțiile către stat, inclusiv CAS și contribuția la pensia suplimentară. De altfel, instanța de fond în mod temeinic a reținut că în prezenta speță sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr. 215/1984, decret care prin art. 5 ratifică convenția în domeniul asigurărilor sociale între Guvernul R. Socialiste România și Guvernul Regatului Maroc. Apreciază că
perioada în care reclamantul intimat a prestat activitate de cadru didactic în Regatul Maroc și veniturile obținute în această perioadă trebuiau analizate și avute în vedere de către C. J. de P. B. -N. la emiterea deciziei de pensionare. Solicită obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței justificative pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.662/F din_, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._ *, a fost admisă în parte contestația formulată de contestatorul P. G., împotriva intimatelor C. TERITORIALĂ DE P. B.
-N., C. NAȚIONALĂ DE P. - COMISIA CENTRALĂ DE CONT. AȚII, în
consecință:
au fost anulate deciziile de pensionare nr. 121893/_, nr.
121893/_, emise de intimata C. Teritorială de P. B. -N. ;
anulată hotărârea nr. 2791/_ emisă de C. Națională de P. - Comisia Centrală de Contestații.
obligată intimata C. Teritorială de P. B. -N. să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului, în care să se ia în calcul la stabilirea punctajului și stagiului contributiv și veniturile realizate în străinătate, respectiv în Regatul Maroc în perioada_ -_ .
A fost obligată intimata C. Teritorială de P. B. -N. să plătească 700 lei cheltuieli de judecată în favoarea contestatorului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în cazul contestatorului P.
G. s-au emis de intimata C. Teritorială de P. B. -N. decizia de pensionare nr. 121893/_, prin care s-a recunoscut pensie pentru limită de vârstă cu stagiu complet de cotizare de 46 ani, 8 luni și 21 zile, cu punctaj media anul de 2,20460, în sumă totală de 1616 lei. Ulterior s-a emis decizia nr. 121893/_, prin care s-a stabilit că perioada de 4 ani lucrată în Regatul Maroc nu poate fi avută în vedere la calculul pensiei, stabilindu-se un punctaj mediu anual de 2,10602 puncte (1.544 lei) și un stagiu total de cotizare de 42 ani, 8 luni și 21 zile. Aceste decizii au fost ulterior revizuite la data de_ și_ .
Contestatorul s-a arătat nemulțumit de faptul că prin aceste decizii de pensionare intimata a refuzat să valorifice perioadele lucrate în Regatul Maroc, în perioada_ -_ (salariu realizat 3450 DH) și respectiv în Franța, în perioada_ -_ (salariu realizat 11162,35 FF ).
Prin hotărârea nr. 2791/_ Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de P. P. e a respins contestația formulată de P. G., apreciindu-se că în mod corect nu a fost valorificată perioada_ -_ în care domnul P. G. a desfășurat activitatea în calitate de profesor cooperant în Africa, întrucât conform Decretului nr. 233/1974 art. 2, perioada cât o persoană lucrează în străinătate este considerată concediu fără plată și prin urmare, neplătindu-se contribuții la fondul asigurărilor sociale pentru această perioadă, nu constituie vechime în muncă.
Totodată Comisia a constatat că în mod corect la determinarea punctajelor lunare aferente perioadei_ -_ au fost utilizate salariile și sporurile cu caracter permanent din carnetul de muncă conform art. 165 din Legea nr. 263/2010.
Prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei reclamantul a dovedit faptul că prin intermediul M. ui Educației a desfășurat activitate didactică în Africa -
Regatul Maroc în perioada_ -_ (f.10-25 dosar inițial) și în Franța în perioada_ -_ (f.26-30 dosar inițial), de altfel aceste aspecte nu au fost contestate de intimate, obiectul contestației de față îl constituie aspectul dacă aceste perioade și veniturile realizate în străinătate de contestator trebuie sau nu avute în vedere la calcularea pensiei pentru limită de vârstă.
În acest sens trebuie analizate dispozițiile legale și tratatele bilaterale incidente în cauză. În ceea ce privește perioada_ -_ aferentă muncii prestate în regatul Maroc, tribunalul observă că cei 4 ani nu au fost valorificați ca și perioadă contributivă (așa cum rezultă din decizia de pensionare nr. 121893/_ ), intimatele invocând în aceste sens dispozițiile Decretului nr. 233/1974 art. 2, care prevăd că perioada cât o persoană lucrează în străinătate este considerată concediu fără plată.
În cazul de față trebuie însă avute în vedere dispozițiile Decretului nr. 215/1984 privind convenția în domeniul asigurărilor sociale între Guvernul R. Socialiste România și Guvernul Regatului Maroc.
Conform art. 5 alin. 1 dacă un cetățean al unei părți contractante angajat pe teritoriul acestei părți contractante este detașat de către cel ce angajează, pentru a efectua o muncă în contul acestui angajator pe teritoriul celeilalte părți contractante, el va continua, până la expirarea celei de-a treizeci și șasea luni care urmează datei detașării sale, să fie supus legislației primei părți ca și cum el ar fi încă angajat pe teritoriul amintitei părți. Potrivit art. 8 perioadele de asigurare și perioadele asimilate efectuate sub legislația uneia dintre cele două părți contractante și cele realizate sub legislația celeilalte părți contractante pot fi totalizate, dacă este necesar, cu condiția ca acestea să nu se suprapună.
Art. 11 din același act normativ prevede că pentru aplicarea prezentei convenții, autoritățile și instituțiile părților contractante își vor oferi reciproc bunele oficii, ca și cum ar proceda pentru aplicarea propriilor lor legislații. O astfel de asistență administrativă reciprocă va fi gratuită, cu excepția unor dispoziții contrarii. Iar art. 15 alin 1 prevede că această convenție se va aplica, de asemenea, situațiilor apărute înainte de intrarea sa în vigoare. Cu toate acestea nici o prestație nu va fi datorată pe baza acestei convenții pentru o perioadă anterioară intrării sale în vigoare, cu toate că perioadele de asigurare îndeplinite înaintea amintitei intrări în vigoare sunt luate în considerare pentru determinarea prestațiilor.
Rezultă din dispozițiile legale citate mai sus că în situația contestatorului
P. G. la calcularea punctajului de pensie trebuie avută în vedere perioada
lucrată de acesta în regatul Maroc prin raportare la veniturile realizate acolo, sub acest aspect deciziile de pensionare și hotărârea sunt nelegale și urmează a fi anulate.
În ceea ce privește însă perioada_ -_ lucrată în Franța, tribunalul reține că această perioadă a fost valorificată raportat la salariul pe care reclamantul îl încasa în România, așa cum rezultă din fișa de calcul întocmită de intimata de rândul I (f. 64 dosarul nr._ conexat) și nu există nici o dispoziție legală sau convenție bilaterală între cele două țări, prin care să se impună luarea în calcul la stabilirea drepturilor de asigurări sociale a veniturilor realizate de contestator la angajatorul francez. Sub acest aspect deciziile de pensionare au respectat întocmai dispozițiile legale, iar obiecțiunile contestatorului P. G. sunt neîntemeiate.
Față de cele arătate mai sus, tribunalul a admis în parte contestația formulată de contestatorul P. G., împotriva intimatelor C. Teritorială de P.
B. -N., C. Națională de P. - Comisia Centrală de Contestații, în consecință: a anulat deciziile de pensionare nr. 121893/_, nr. 121893/_
, emise de intimata C. Teritorială de P. B. -N. și hotărârea nr. 2791/_ emisă de C. Națională de P. - Comisia Centrală de Contestații.
A fost obligată intimata C. Teritorială de P. B. -N. să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului, în care să se ia în calcul la stabilirea punctajului și stagiului contributiv și veniturile realizate în străinătate, respectiv în Regatul Maroc în perioada_ -_ .
Față de prevederile art. 274 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții a fost obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată"; și art. 276 Cod proc.civ., tribunalul a obligat intimata C. Teritorială de P. B. -
N. să plătească 700 lei cheltuieli de judecată în favoarea contestatorului, reprezentând onorariu avocat parțial raportat la soluția de admitere în parte a contestației (f.136 dosar inițial).
Împotriva acestei hotărâri, pârâta C. J. de P. B. -N. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ., pârâta a susținut că art.15 din Decretul nr.215/1984 nu permite valorificarea veniturilor realizate de reclamant în perioada_ -_ în Regatul Maroc la stabilirea drepturilor de pensie.
În acest sens, sunt evocate dispozițiile Legii nr.263/2010 privind baza de calcul a pensiei și recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit și se susține că art.2 alin.2 din Decretul nr. 233/1974 nu asimilează perioadei lucrată de cetățeni români în străinătate unui stagiu de cotizare, ci unui concediu fără plată.
O parte din veniturile nete astfel realizate trebuiau transferate în țară cu titlu de contribuție la fondul pentru pregătirea și perfecționarea personalului necesar activității de cooperare internațională.
Sunt invocate și prevederile art.3, 9 din Legea nr.3/1977 conform cărora concediile fără plată se scad din vechimea în muncă și se arată că neplata contribuțiilor sociale se opune ca perioada lucrată în străinătate să reprezinte stagiu de cotizare.
Art.21 alin.2 din Legea nr.3/1977 prevede în cazul reclamantului, stabilirea drepturilor de pensie în funcție de retribuțiile tarifare de încadrare la nivelul funcțiilor similare din țară dacă s-au plătit contribuții legale.
Reclamantul P. G. a depus întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, arătând în esență că din salariul realizat în Maroc s-au reținut impozitele și contribuțiile către stat (CAS și pensie suplimentară).
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Perioada în care reclamantul și-a desfășurat activitatea în Regatul Maroc este supusă reglementării Decretului nr.233/1974 în forma inițială, și de protocolul privind colaborarea și cooperarea între M. Educației și Învățământului din Republica Socialistă România și M. Educației Naționale din Regatul Maroc (filele 1-17 din doar nr._ ).
Potrivit acestui protocol, prin care a fost reglementat regimul prestațiilor de asigurări sociale generate de persoanele care realizau venituri pe teritoriul unuia din cele două state contractante, art. 5 alin. 1 se prevede că, în cazul detașării unei persoane angajate pe teritoriul celuilalt stat contractant, această persoană va continua să fie spusă legislației aplicabile în statul al cărui cetățean este ca și cum ar fi încă angajat pe teritoriul acestui stat, iar potrivit art. 8, perioadele de asigurare și perioadele asimilate efectuate sub legislația uneia dintre cele două părți contractante și cele realizate sub legislația celeilalte părți contractante pot fi totalizate, dacă este necesar, cu condiția ca aceste stagii să nu se suprapună.
De asemenea, art. 15 ale Decretului nr. 215/1984 stipulează că dispozițiile conținute de acest act se aplică și situațiilor apărute înainte de intrarea în vigoare, iar teza finală a acestei norme nu poate fi interpretată în sensul lipsirii de efecte a unui stagiu de cotizare, deoarece ar fi încălcat principiul contributivității.
Conform Ordinului nr. 2029, 2055 și 2054/1976 al Ministrului Educației și Învățământului, reclamantul a fost detașat în Regatul Maroc pentru o perioadă de 4 ani, această perioadă fiind recunoscută ca vechime în învățământ (fila 10 din doar nr._ ).
Având în vedere prevederile legale care au reglementat instituția detașării la epoca la care reclamantul a desfășurat activitate didactică în Maroc, precum și dispozițiile din convenția încheiată între cele două state, în domeniul colaborării și cooperării în învățământ, reiese că în ceea ce privește plata contribuțiilor de asigurări sociale, aceasta se impunea să fie achitată la nivelul veniturilor realizate de reclamant, pe perioada detașării.
Probele produse de reclamant demonstrează că în perioada_ -_, acesta a desfășurat raporturi de muncă cu instituții angajatoare din Regatul Maroc, în condițiile atestate prin înscrisurile atașate la dosar, ce conduc la concluzia că salariul acordat era impozabil, reținându-se contribuții la asigurări sociale din România și alte țări în condițiile prevăzute prin acorduri sau convenții internaționale la care România este parte. În acest context, deși considerat în concediu fără plată, reclamantului i-a fost recunoscută perioada în discuție ca reprezentând vechime în muncă, conform adreselor eliberate de Liceul G.Coșbuc
N., iar veniturile realizate din activitatea didactică desfășurată pe durata detașărilor se impuneau a fi supuse reținerii și achitării contribuțiilor de asigurări sociale.
Or, potrivit art. 19 din Legea nr. 263/2010, în considerarea probelor produse, ce fac dovada îndeplinirii condițiilor impuse de textul invocat, respectiv impozitarea salariului și reținerea contribuțiilor către stat, inclusiv CAS etc., Regatul Marocan fiind obligat să transmită României baremul actual în vigoare privind calculul impozitelor și în lipsa demonstrării faptului neachitării contribuțiilor în discuție (în care sens nu există nici o probă), singura concluzie ce se poate desprinde este aceea că demersul reclamantului se impune a fi soluționat favorabil, acesta neputând fi lipsită de beneficiul implicat de plata unor astfel de contribuții, în raport de veniturile obținute de contestator în Regatul Maroc.
Curtea mai reține că pârâta manifestă o poziție contradictorie cu privire la semnificația juridică a perioadei în discuție, considerând-o atât concediu fără plată, cât și stagiu de cotizare bazat pe veniturile corespunzătoare funcțiilor similare din țară, aceste noțiuni fiind incompatibile.
De altfel, din cadrul legal aplicabil în cauză nu face parte Legea nr. 3/1977, deoarece drepturile de pensie ale reclamantului s-au deschis sub imperiul Legii nr. 263/2010, a cărei dispoziții au fost evocate anterior.
Având în vedere aceste considerente, se reține că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nefiind întemeiat.
În consecință, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 3041Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză de pârâtă, care în baza art. 274 C.pr.civ., va fi obligată să plătească reclamantului suna de 1000 de lei, cheltuieli de judecată în recurs (onorariu de avocat - fila 18).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. de P. B.
-N. împotriva sentinței civile nr. 662 din_ a Tribunalului B. -N., pronunțată în dosar nr._ *, pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului P. G. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. D. D. G. L. D.
GREFIER
C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./_ Jud,fond.B. I
| ← Sentința civilă nr. 1321/2013. Contestație decizie... | Decizia civilă nr. 4308/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
