Decizia civilă nr. 4356/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4356/R/2013
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S. -C. B.
I. -R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. P. împotriva sentinței civile nr. 12011 din 26 august 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați M. A.
N. și CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M. UI A. N., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâților intimați, consilier juridic Rândașu Costică, lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 31 octombrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâților intimați întâmpinare.
Reprezentantul pârâților intimați arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea formulată, fără cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea și în lipsă.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 12011 din 26 august 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a respins acțiunea formulată de reclamantul M.
P. împotriva pârâților M. A. N. și C. SECTORIALĂ DE P. A M. UI A. N., având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că degradarea militară este o pedeapsă complementară care se aplică militarilor și constă în pierderea gradului militar și a dreptului de a purta uniforma militară și nu este un motiv de nulitate a deciziei contestate. Reclamantul și-a păstrat gradul militar în rezervă după emiterea deciziei de revizuire a pensiei.
Revizuirea pensiei militare s-a făcut în baza O.U.G. nr. 1/2011.
Obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar în vederea efectuării revizuirii revine instituțiilor din sistemul de apărare în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea.
P. le prevăzute la art. 1 pot fi revizuite și la cererea beneficiarului, în baza actelor doveditoare prezentate de acesta, întocmit conform prevederilor legale din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare/revizuire, perioade referitoare la dreptul cu caracter salarial, perioade suplimentare la vechimea în serviciu, respectiv în muncă, utile în sistemul public de pensii, care se au în vedere la stabilirea stagiului de cotizare și a punctajului mediu anual.
La revizuirea pensiei reclamantului stabilită prin decizia contestată, casa de pensii sectorială a avut în vedere datele înscrise în următoarele documente aflate la dosarul de pensie, respectiv situația veniturilor realizate lunar eliberată de unitatea militară 02382 C. -N., fisa de pensie eliberată de U.M. nr. 02426 C. -
N., fișa cu locurile de muncă în care a lucrat reclamantul și care îi dau dreptul la încadrare în locuri de muncă și activități cu condiții deosebite, speciale și alte condiții eliberată de aceeași unitate militară.
Reclamantul nu a contestat hotărârea dată în soluționarea contestației împotriva deciziei de revizuire a pensiei emisă de Comisia de contestații din cadrul M.Ap.N., astfel că în condițiile art. 151 din Legea nr. 263/2010, această decizie a devenit definitivă.
Față de cele ce preced, instanța a apreciat că susținerile reclamantului cu privire la nelegalitatea revizuirii pensiei a fost neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C.E.D:O., orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului.
Potrivit prevederilor art. 20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordante între faptele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor a fost adoptată în vederea respectării angajamentelor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale, acorduri absolut necesare pentru stabilitatea economică a României, ca o măsură cu caracter excepțional, prin care să se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare și în anul 2010 apreciindu-se că diminuarea dezechilibrelor existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile creează premisele relansării economice, măsura fiind necesară și pentru menținerea acordurilor cu organismele financiare internaționale. În aceeași expunere s-a arătat că apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale a condus la crearea unui decalaj uriaș între ce mai mare și cea mai mică pensie plătită de stat, iar existența unor acte normative care reglementează organizarea și funcționarea diferitelor sisteme de pensii îngreunează în mod evident funcționarea sistemului de pensii.
Partea a doua a art. 1 din Protocol înscrie trei condiții în care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate asupra acelui bun, respectiv privarea să fie prevăzută de lege, să fie impusă de o cauză de utilitate publică și să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional, Jurisprudența C.E.D.O. a mai adăugat încă două condiții specifice, respectiv indemnizarea corespunzătoare a titularului dreptului de proprietate și proporționalitatea dintre limitarea dreptului de proprietate și scopul avut în vederea instituirii ei.
Reducerea pensei reclamantului prin revizuirea acesteia reprezintă o ingerință care a avut ca efect privarea lui de o parte din cuantumul pensiei de serviciu stabilită în baza Legii nr. 164/2001 abrogată în prezent.
Legea nr. 119/2010 a fost un act normativ accesibil, precis și previzibil.
Stabilitatea economică a țării ca măsură cu caracter excepțional dispusă prin acest act normativ pentru continuarea eforturilor de reducere a cheltuielilor bugetare și în anul 2010 și pentru menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile în ce privește sistemul de pensii publice este o noțiune care se circumscrie celor de scop legitim, de interes general și de cauză de utilitate publică.
Reducerea pensiei reclamantului ca urmare a revizuirii nu a dus la ruperea în defavoarea sa a justului echilibru ce trebuie păstrat între protecția proprietății și cerințele interesului general deoarece reclamantul beneficiază de pensie, are în continuare mijloace de subzistență și nu a suportat o sarcină individuală, excesivă, exorbitantă care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legale de politica sa socială (Hotărârea Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei).
C.E.D.O. a arătat în cauza Hasani contra Croației că în cazul în care are loc o limitare a proprietății în cazul drepturilor de asigurări sociale, aceasta trebuie să fie justificată de un interes public, să aibă un interes legitim și să se facă prin mijloace proporționale cu scopul respectiv, statul având dreptul de a adopta în domeniul civil prevederi egale noi care să reglementeze drepturi care decurg din vechea legislație cu condiția ca acea lege să nu aducă atingere principiilor convenționale și a subliniat larga marjă de apreciere a statului în domeniul schemelor de securitate socială (cauza Kjartan contra Islandei), recunoscându-i statului membru dreptul de a ține seama de necesitatea existenței unui scop legitim urmărit reprezentat de un interes care trebuie să primeze celui particular atunci când procedează la reducerea cuantumului unor prestații de asigurări sociale.
Având în vedere prevederile Legii nr. 119/2010 și Jurisprudența C.E.D.O. în materia asigurărilor sociale, instanța a apreciat că echilibrul dintre limitarea pensiei și scopul avut în vedere în momentul transformării pensiei de serviciu în pensie în sistem public nu a fost rupt, fiind astfel respectat art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O.
Prin Decizia nr. 871/2010 și nr. 873/2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, Curtea Constituțională a constatat că în raport cu dispozițiile art. 44 din Constituție și cu prevederile art. 1 din Protocolul adițional C.E.D.O., dispozițiile respectivei legi sunt constituționale, respectiv Legea este conformă cu art. 15 alin. 2 referitor la neretroactivitatea legii cu art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, cu art. 44 privind dreptul de proprietate privată, cu art. 47 privitor la nivelul de trai și dreptul la pensie, cu art. 53 privitor la restrângerea exercițiului unor drepturi și cu art. 153 alin.2, lit. f privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Cu ocazia analizării excepțiilor de neconstituționale a Legii nr. 119/2010, Curta a reținut că pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente indiferent de modul de clacul specific stabilit de prevederile legilor speciale și anume, pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilită de legea specială. Acordarea acestui supliment neavând ca temei contribuția de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie ca element constitutiv ale acestuia. Prin urmare, dobândirea dreptului la pensia specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație eternă a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noi reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin
încălcarea dispozițiilor art. 15 alin.2 din Constituție. Legea nr. 119/2010 nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare.
Curtea a mai statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată potrivit interpretării C.E.D.O. a art. 1 din Protocolul adițional în noțiunea de bun, ea reprezintă totuși din această perspectivă un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noi legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația unei exproprieri.
Curtea a mai reținut că dreptul titularului pensiei de a opta pentru cuantumul mai avantajos prevăzut de Legea nr. 19/2000 numai pentru pensiile din sistemul public de pensii constituie un drept câștigat numai în condițiile acestei legi nu și a Legii nr. 119/2010.
Prin Decizia nr. 872/2010, Curtea Constituțională a statuat în privința cuantumului pensiei stabilit potrivit principiului contributivității în sensul că acesta se constituie într-un drept câștigat, astfel încât diminuarea lui nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză practic și-a câștigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiul contributivității; astfel, contributivitatea ca principiu este de esența dreptului la pensie, iar derogările chiar și temporare referitoare la obligația statului de a plăti cuantumul pensiei rezultat în urma acestui principiu afectează substanța dreptului la pensie. Aceasta nu înseamnă că legea nu poate, în viitor, să reașeze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se însă tot pe principiul contributivității,pentru că în caz contrar, s-a ajunge la negarea evoluției în reglementarea juridică a acestui domeniu.
Prin Decizia nr. 29/2011, Î. Curtea de C. și Justiție a reținut în ceea ce privește critica adusă neretroactivității legii și discriminării că instanțele judecătorești nu sunt în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate sub aspectul respectări principiului neretroactivității legii deoarece în Jurisprudența C.E.D.O. o problemă de retroactivitate a legii este atașată de regulă unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil, premisă care în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale nu este îndeplinită întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze decisiv soarta procesului.
Recent C.E.D.O. în cauza Ana M. Frimu și alții împotriva României și în cauza Albăluță și alții împotriva României a constatat neîncălcarea de către Statul Român a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în domeniul public reținând și faptul că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor de prestații sociale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. P.
solicitând casarea sentinței atacate cu trimitere spre judecare instanței competente, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 3 care prevede că: "...casarea pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului...". Astfel instanța de fond nu a analizat motivele de nelegalitate descrise în cererea de chemare în judecată. Așa cum a arătat și prin cererea inițială, nu au contestat doar cuantumul pensiei stabilite prin deciziile de recalculare, ci și faptul că s-a încălcat statutul de cadre militare.
Cadrele militare sunt în serviciul națiunii și dobândesc grade militare, care pot fi pierdute numai în condițiile legii (degradarea militară). În măsura în care se va admite recalcularea pensiilor la nivelul salariului mediu brut pe economie, conform art. 6 alin. (4) din H.G. nr. 735/2010 - astăzi abrogată - se va realiza o degradare a militarilor, cu încălcarea clară a dispozițiilor legale, astfel cum au arătat în acțiunea inițială. Degradarea militară se aplică numai în condițiile expres prevăzute de legea penală cadrelor militare în activitate, în rezervă sau în retragere condamnate la pedeapsa complementară prin hotărâre judecătorească.
De asemenea, instanța de fond nu a ținut seama de discriminarea creată între persoanele cu același statut, între cadrele militare și personalul civil, cât și de discriminarea creată între categorii asemănătoare cum ar fi magistrații.
Mai mult instanța a cărei hotărâre înțelege să o atace nu s-a pronunțat asupra cererii subsidiare prin care a contestat modalitatea de calcul a pensiilor stabilite prin deciziile atacate.
Cu privire la motivele de modificare arată că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În motivarea acestei soluții, instanța a reținut că, "Reclamantul nu a contestat hotărârea dată în soluționarea contestației împotriva deciziei de revizuire a pensiei emisă de Comisia de Contestație din cadrul M.Ap.N., astfel că în condițiile art. 151 din Legea nr. 263/2010, această decizie a devenit definitivă." Aceasta soluție este nelegală și netemeinică întrucât a formulat contestație împotriva deciziei de revizuire a pensiei în termenul legal de la comunicarea deciziei de revizuire, la Comisia de contestații care funcționează în cadrul M. ui A. N. în temeiul dispozițiilor art. 149 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, care prevede că: "Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul M. ui A.
N., M. ui Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații"
.
Cum în termenul legal de 45 zile de la momentul înregistrării contestației, potrivit dispozițiilor art. 150 alin. (4) Din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, Comisia de contestații nu a soluționat contestația depusă, a fost nevoit să promoveze o acțiune la instanța competentă și anume Tribunalul Cluj.
Astfel, prin contestarea la Comisia de contestații din cadrul M. ui Administrației și Internelor a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 149 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii. Această dovadă se află la dosarul cauzei și anume - contestația la Decizia de revizuire și scrisoare recomandată cu confirmarea de primire.
De asemenea, art. 153 al. 1 lit. f) prevede că tribunalele soluționează în primă instanță litigii privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale. Or în speță, din moment ce nu a primit niciun răspuns la contestația pe care a formulat-o în termenul legal la Comisia de Contestații din cadrul M.A.I., consideră că lipsa unui răspuns echivalează cu un răspuns nejustificat și astfel a formulat o cerere de chemare în judecată la instanța competentă.
Nu în ultimul rând arată faptul că, în ședința publică din data de 26 august 2013, a învederat că, prin prisma Legii nr. 241/2013, urmează ca începând din luna octombrie a.c. să se revină la cuantumul pensiei din
decembrie 2010. În acest caz urmează ca primul petit să rămână fără obiect, însă petitele subsecvente ar putea fi admise. Astfel a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a vedea ce se va întâmpla începând cu luna
octombrie. Tribunalul a respins această cerere cu motivarea că "fiecare decizie are procedura ei prealabilă".
Intimata M. A. N. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate prin întâmpinare, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la soluționarea procesului fără a intra în cercetarea fondului, Curtea reține că criticile recurentului nu sunt fondate, deoarece tribunalul prin sentința atacată a expus în mod
corespunzător considerentele ce au stat la baza constatării netemeiniciei pretențiilor formulate prin cererea de chemare în judecată, iar argumentele din cuprinsul sentinței susțin soluția pronunțată.
Cum în cuprinsul hotărârii recurate au fost fiind analizate pe larg pretențiile și apărările formulate de părți prin raportare la temeiurile de drept
invocate și probele administrate, iar în raport de considerentele expuse, instanța de recurs poate exercita controlul asupra legalității și temeiniciei sentinței recurate, Curtea apreciază că nu se impune casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Statuând asupra legalității deciziei de pensie contestate, tribunalul a analizat și critica referitoare la degradarea militară, reținând că "degradarea militară este o pedeapsă complementară care se aplică militarilor și constă în pierderea gradului militar și a dreptului de a purta uniforma militară și nu este un motiv de nulitate a deciziei contestate. Reclamantul și-a păstrat gradul militar în rezervă după emiterea deciziei de revizuire a pensiei.";
De asemenea, prima instanță a făcut referire în mod expres și la pretinsa stare de discriminare invocată prin acțiune, reținând incidența în cauză a Deciziei nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii. În același sens, prin invocarea în considerentele sentinței a hotărârii pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Abaluță și alții împotriva României, practic instanța și-a însușit implicit și considerentele acestei hotărâri, în cuprinsul căreia s-a reținut de către instanța europeană că "(…) În ceea ce privește diferența de tratament în raport cu alte categorii de pensionari, Curtea reamintește că o distincție este discriminatorie în sensul art. 14 din Convenție dacă îi lipsește o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea susține că faptul că alte categorii sociale se bucură în continuare de un mod de calcul mai favorabil al pensiilor ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. Având în vedere aceste elemente, Curtea consideră că măsurile criticate de reclamanți nu au fost de natură să îi facă pe aceștia să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate, și reclamanții nu au fost în mod nejustificat discriminați în raport cu alți pensionari (…).";
Prin acțiunea formulată în fața primei instanțe, reclamantul nu a formulat o cerere subsidiară de contestare a modului de calcul a pensiei, iar din examinarea cuprinsului cererii de chemare în judecată se constată că printre argumentele invocate de reclamant nu se regăsesc cele privitoare la existența unor erori sau omisiuni la stabilirea cuantumului pensiei, astfel încât Curtea constată că în mod vădit nefondat s-a susținut în recurs că instanța nu s-ar fi pronunțat asupra cererii subsidiare de contestare a modului de calcul a pensiei.
Într-adevăr, instanța de fond a făcut referire și la faptul că reclamantul nu a contestat hotărârea dată în soluționarea contestației împotriva deciziei de revizuire a pensiei și că aceasta a devenit definitivă, însă Curtea apreciază că deși această concluzie se dovedește a fi eronată și urmează a fi înlăturată, ea nu este
de natură să conducă la modificarea hotărârii, deoarece nu a constituit unicul argument ce a stat la baza adoptării soluției. Curtea va înlătura aceste considerente din cuprinsul sentinței, deoarece conform dispozițiilor cuprinse în art. 151 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, sunt definitive doar hotărârile comisiei de contestații care funcționează în cadrul M. ui A. N. emise cu ocazia soluționării contestațiilor care nu sunt atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare, or, la data promovării acțiunii, contestația adresată de reclamant Comisiei de Contestații din cadrul M. ui A. N. nu era soluționată, astfel încât nu se poate susține că decizia de pensie ar fi fost rămasă definitivă ca urmare a necontestării.
În mod corect prima instanța a respins cererea de amânare formulată de reclamant la ultimul termen de judecată, deoarece reglementările adoptate prin Legea nr. 241/2013, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică si siguranță națională nu au avut nici o înrâurire asupra deciziilor de pensie emise anterior, iar legalitatea deciziei de pensie contestate în speță urma a fi verificată doar în funcție de prevederile legale în vigoare la data emiterii acesteia, motiv pentru care critica formulată în recurs sub acest aspect se constată a fi nefondată.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamant, în cauză nefiind incident motivele de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. P. împotriva sentinței civile nr. 12011 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din _ | . | |
C. | PREȘEDINTE M. S. -C. B. I. -R. | JUDECĂTORI M. |
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud. fond: P. U.
GREFIER
G. C.
| ← Sentința civilă nr. 5749/2013. Recalculare pensie. Asigurări... | Sentința civilă nr. 8672/2013. Contestație decizie... → |
|---|
