Sentința civilă nr. 8672/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIV ILĂ Nr. 8672/2013
Ședința publică de la 20 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE I. P.
Asistent judiciar B. -A. C. Asistent judiciar A. Ș. Grefier O. -R. L.
S-a luat spre examinare acțiunea formulată de reclamantul G. E.
I. în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII S. A M. A. SI I., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de_, prin serviciul registratură al instanței, pârâta a depus în probațiune copia dosarului de pensionare al reclamantului.
Reclamantul prezent arată că a studiat actele depuse de către pârâtă, iar adeverințele care nu au fost luate în considerare la revizuirea pensiei sunt cele emise de ISU C., ISU Galați, IGSU B. și adeverința pentru condiții speciale de muncă eliberată de ISU C. .
Reclamantul arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată în
scris.
Instanța reține cauza în pronunțare.
I N S T A N Ț A
Prin acțiunea înregistrată la sub nr. de mai sus, reclamantul G.
E. I. a chemat în judecata pârâta C. S. DE P. A M. APARARII NATI. ALE, solicitând în principal constatarea nulității absolute/anularea Deciziei nr. 96394/_ privind recalcularea pensiei de serviciu si repunerea în situația anterioară prin acordarea drepturilor dobândite în Decizia nr. 0121524/2010 și obligarea pârâtei C. S. de P. la restituirea diferențelor dintre cuantumul pensiei din luna decembrie 2010 și cuantumul pensiei revizuite, cu dobânda legală aferentă și cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În subsidiar, s-a solicitat anularea Deciziei nr. 96394/_ privind revizuirea pensiei de serviciu și obligarea pârâtei de rând 1 la emiterea unei noi decizii prin care să îi fie menținut în plată cuantumul pensiei din luna decembrie 2010, cu restituirea diferențelor.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că decizia a cărei anulare o cere este nelegală întrucât nu are la bază o evidență reală a veniturilor care trebuie luate în calcul conform art. 8 alin.1 din Anexa 3 a OUG nr. 1/2011 iar pârâții nu au făcut dovada corectitudinii și integralității datelor cuprinse în tabelul anexat acestor decizii; i s-au diminuat drepturile cu titlu de pensie prin aplicarea HG nr. 735/2010 în prezent abrogată, decizia fiind emisă prin aplicarea acestor prevederi care au fost suspendate prin sentința civilă nr. 338/2010 a Curții de Apel C. . Astfel, deși nu a depus cerere de recalculare si documente doveditoare, pensia i-a fost recalculată, luându-se ca bază de calcul salariul mediu pe economie pentru întreaga perioadă de activitate, în baza unor dispoziții legale care la data recalculării erau lipsite de eficiență juridică. In acest context se creează discriminare față de alte categorii de salariați, deși militarii au suportat privațiuni specifice funcției. S-au încălcat în acest mod principiile de drept consacrate prin actele internaționale în materia drepturilor omului și deciziile Curții Constituționale.
Recalcularea pensiei sale s-a făcut prin încălcarea principiului contributivității, al neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin.2 din Constituția României, art. 7 alin.2 si art. 180 alin.7 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei contestate. De asemenea, s-a încălcat principiul drepturilor câștigate, astfel că se impune anularea deciziei de revizuire și revenirea la situația inițială.
A mai arătat că decizia a fost emisă după expirarea termenului prevăzut de lege, nu s-a făcut dovada că încadrarea în condiții de muncă este cea corectă.
S-a învederat că decizia este lovită de nulitate absolută întrucât revizuiește o altă decizie lovită de nulitate absolută.
Pârâtul Ministerul Apărării Naționale, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece nu are atribuții în materia emiterii deciziilor privind drepturile de asigurări sociale.
Pe fondul cauzei, a învederat că pensia reclamantului a fost revizuită în conformitate cu prevederile OUG nr.1/2011 și a Legii nr.119/2010 iar la stabilirea cuantumului acesteia s-au avut în vedere documentele aflate în dosarul de pensionare.
Pârâtul a arătat că nu se poate considera că pensia revizuită este atât de redusă, încât ar echivala cu negarea dreptului de proprietate, iar cuantumul stabilit prin decizia de revizuire nu este infimă și de natură a-l pune pe reclamant în situația de a fi total lipsit de mijloace de subzistență.
Prin sentința nr. 10265/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a M. Apărării Naționale ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și a fost respinsă cererea formulată de reclamant. Sentința a fost casată cu trimitere spre rejudecare prin Decizia civilă nr. 4763/R/2012 pronunțată de Curtea de Apel C., dosarul fiind din nou înregistrat pe rolul Tribunalului C. la data de_ .
La data de_ reclamantul și-a completat acțiunea solicitând și anularea Hotărârii nr. 16294/_ a Comisiei de Contestații din cadrul M. Apărării Naționale (f.9 dosar II).
S-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu, drepturile sale fiind stabilite prin Decizia 0121524/2010 emisă de Ministerul Apărării
Naționale, începând cu data de_, într-un cuantum -brut- de 3482 lei (f.26).
Pensia sa a fost revizuită în temeiul OUG nr. 1/2011, fiind stabilit un cuantum -brut- de 3314 lei prin decizia nr. 96394/_ a Casei Sectoriale de P. din cadrul MApN (f.10 dosar fond).
Cu privire la critica reclamantului constând în aceea că decizia de revizuire a pensiei nu are la bază o evidență reală a veniturilor care trebuie luate în calcul conform art. 8 alin.1 din Anexa 3 la OUG nr. 1/2011, iar pârâții nu au făcut dovada integralității și realității acestor venituri, instanța reține că potrivit art. 1 alin.2 și 3 din OUG nr. 1/2011, "Obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională în cadrul cărora beneficiarul și-a desfășurat activitatea. Instituțiile prevăzute la alin. (2) transmit datele necesare revizuirii la casele de pensii sectoriale, cel mai târziu până la data de 31 octombrie 2011.";
Astfel, nu reclamantului îi revine obligația de a depune la C. S. de P. înscrisurile doveditoare cu privire la veniturile realizate de acesta în perioada în care s-a aflat în activitate, ci instituției angajatoare.
În cazul în care nu se face dovada veniturilor reale ale beneficiarului, stabilirea pensiei se face pe baza veniturilor minime stabilite în anexa actului normativ menționat.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a mai susținut că determinarea cuantumului pensiei recalculate a fost realizată pe baza mai multor date nereale, însă nu a arătat în concret care sunt veniturile omise a fi avute în procesul de recalculare, motiv pentru nici aceste critici cu caracter general nu sunt de natură să conducă la anularea deciziei de recalculare. De asemenea, acesta nu a depus adeverințe eliberate de angajator din care să rezulte că veniturile luate în considerare pe anumite perioade nu sunt conforme cu realitatea, deși sarcina probei îi incumba acestuia. Mai mult, nu a făcut dovada demersurilor în vederea obținerii unor astfel de adeverințe sau imposibilitatea obținerii acestora, astfel încât să devină incidente dispozițiile art. 172 C.pr.civ..
Potrivit art. 1 alin.4 din același act normativ, în temeiul căruia a fost emisă decizia de revizuire a pensiei, "în cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie";.
Astfel, nu pot fi reținute susținerile reclamantului cu privire la faptul că veniturile din buletinul de calcul pe anumite perioade sunt mai mici decât veniturile din OUG nr. 1/2011, atâta timp cât nu a făcut dovada că pentru aceste perioade veniturile nu au putut fi identificate, astfel încât să devină
incidente dispozițiile art. 1 alin.4 din OUG nr. 1/2011.
În ceea ce privește motivul de nulitate absolută invocat de reclamant referitor la împrejurarea că decizia ar revizui o altă decizie lovită de nulitate absolută, instanța reține că procesul de recalculare a pensiilor s-a realizat în temeiul Legii nr. 119/2010, apoi în temeiul OUG nr. 1/2011, astfel că nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate și ulterior anulate dispoziții ale HG nr. 735/2010, act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a pensiei și nu pune în
discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare. De asemenea, față de dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 119/2010, potrivit cărora "recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare";, instanța apreciază că în mod corect a fost emisă decizia contestată în cauză de către Ministerul Apărării Naționale. Nici faptul că termenul de revizuire a pensiilor prevăzut de OUG nr. 1/2011 a fost depășit nu poate fi reținut ca un motiv de nulitate a deciziei de revizuire emise în temeiul acestui act normativ.
Asupra criticii referitoare la încălcarea principiilor neretroactivității legii, neretroactivității efectelor actului administrativ, al drepturilor câștigate, precum și a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța reține argumentele și concluziile Curții Constituționale expuse în cuprinsul Deciziei nr. 871 din 25 iunie 2010, prin care aceasta s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. 1-5 și 12 din Legea nr. 119/2010, constatând că aceste dispoziții sunt constituționale în raport cu prevederile constituționale ale art. 15 alin. 2 - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. 1 - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. 2 lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. De asemenea, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. S-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate, constatându-se că normele supuse analizei Curții sunt constituționale.
Instanța reține totodată și concluziile Deciziei nr. 29/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii referitor la aplicarea Legii nr. 119/2010, decizie aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei. Astfel, instanța supremă a statuat că instanțele de drept comun ar putea proceda la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impune în mod distinct, din perspectiva Convenției europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea a arătat însă că "în jurisprudența Curții Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din Convenție (ca de exemplu în Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza Legii nr. 119/2010, nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea Legii nr. 119/2010 în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile Curții Constituționale anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată.";
Referitor la argumentul privind discriminarea, prin aceeași decizie pronunțată, Inalta Curte de C. ție și Justiție a statuat că "instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție, iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale. În plus, în temeiul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a Curții Constituționale.(…)";. În cuprinsul aceleiași decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a realizat o analiză de compatibilitate a prevederilor legale în discuție cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la Convenție, concluzionând asupra compatibilității prevederilor din legea națională cu dispozițiile art. 1din Protocolul 1 la Convenție.
Totodată, sub aspectul compatibilității prevederilor din legislația română referitoare la recalcularea pensiilor de serviciu (Legea 119/2010, OUG nr. 1/2011) cu legislația europeană, instanța reține că prin Decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și Lucia Ghețiu împotriva României s-a reținut că, "deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr._ __ 6/08 și 56001/08, par. 55).";
Curtea EDO a statut că "statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, că având în vedere cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11), Curtea subliniind că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților
existente între diferitele sisteme de pensii. De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor, și că în această privință, reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament în raport de alte categorii de pensionari, CEDO a statuat că o diferență este discriminatorie, în sensul art.
14 din Convenție, în cazul în care nu are nicio justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari. În fine, instanța reține și concluziile CEDO în Cauza Abăluță și alții împotriva României, expuse în Decizia pronunțată la data de 15 mai 2012, în cuprinsul căreia a reiterat faptul că deși art. 1 din Protocolul nr. 1 garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții unei case de asigurări, acest lucru nu poate fi interpretat ca dând dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat, că statele părți la Convenție dispun de o marjă de apreciere destul de largă atunci când este vorba de reglementarea politicii lor sociale. Întrucât adoptarea legilor în vederea stabilirii echilibrului între cheltuielile și veniturile statului implică, de regulă, o examinare a aspectelor politice, economice și sociale, Curtea a considerat că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care acestea se dovedesc, în mod evident, lipsite de un temei rezonabil. În speță, Curtea a subliniat faptul că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe rațiuni obiective, și anume contextul economic și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii, în această privință, Curtea constatând că pretinsa diminuare a pensiilor reclamanților a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul unitar prevăzut de Legea nr. 263/2010 astfel că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot
fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
Curtea a reținut, de asemenea, faptul că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv, precum și că perioada serviciului militar a fost asimilată perioadelor de contribuție în sensul legii. În consecință, reclamanții nu au pierdut pensia care le era datorată în temeiul contribuțiilor la buget vărsate în timpul serviciului militar, ci doar o parte
din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamanții beneficiaseră anterior datorită naturii profesiei lor.
Iar în ceea ce privește diferența de tratament în raport cu alte categorii de pensionari, curtea a reiterat argumentele expuse în Decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și Lucia Ghețiu împotriva României.
Sub aspectul cuantumului pensiei reclamantului, instanța reține că inițial reclamantul a avut o pensie în cuantum de 3482 lei RON, iar în urma recalculării, cuantumul acesteia s-a redus la suma de 3314 lei RON, cuantum care este apropiat de pensia anterioară și mult superior pensiei medii pentru limită de vârstă în luna ianuarie 2012 în România, astfel că această reducere nu poate avea semnificația unei lipsiri a reclamantului de mijloacele de trai și nici a atingerii substanței dreptului reclamantului.
În ceea ce privește corespondența dintre salariile încasate de către reclamant și salariile avute în vedere la calcularea pensiei, instanța, comparând anexa deciziei de revizuire a pensiei reclamantului (f.11-14) cu datele menționate în adeverința nr. 100298/P/_ (f.19-21), constată conformitatea celor două documente.
Pentru considerentele expuse, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul G.
E. I. cu domiciliul în C. -N., str. N. T. nr. 8, ap. 39, jud. C. în contradictoriu cu pârâta C. S. DE P. A M. APARARII NATI. ALE cu sediul în B. str. Drumul Taberei nr. 7-9, Sector 6, B. .
Ia act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică din data de_ .
Președinte, I. P. | Asistent judiciar, B. -A. C. | Asistent judiciar, A. Ș. |
Grefier, O. -R. L. |
Red. IP 4 ex, _
| ← Decizia civilă nr. 4356/2013. Contestație decizie pensionare.... | Sentința civilă nr. 5489/2013. Contestație decizie... → |
|---|
