Decizia civilă nr. 439/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 439/R/2013
Ședința publică din data de 13 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S. -C. B.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul V. G. împotriva sentinței civile nr. 1691 din 30 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M. A. ȘI I. și S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. MARAMUREȘ,
având ca obiect contestație decizie de pensionare - revizuire pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 12 februarie 2013, prin fax, Tribunalul Maramureș s-a conformat dispozițiilor instanței și a depus la dosar copia sentinței civile nr. 1397/_ pronunțată în dosar nr. _
*, rămasă irevocabilă prin nerecurare.
Instanța, constată că nu mai este utilă revenirea cu adresă către pârâta intimată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că părțile au solicitat judecarea și în lipsă.
C U R T E A,
Asupra recursului civil de față:
Prin contestația înregistrată sub nr.2006/100/_ reclamantul V. G. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M. A. ȘI I., anularea deciziei privind revizuirea pensiei nr.1. din_ ca nelegală și netemeinică, menținerea deciziei de stabilire a cuantumului pensiei nr.1. din 22 iulie 2005 în baza Legii 179/2004, menținerea naturii juridice a pensiei, anume cea de pensie de serviciu, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor reprezentând diferența dintre decizia privind pensia de serviciu nr.1. din 22 iulie 2005 și decizia atacată, calculată de la scadență și până la plata efectivă a acesteia.
În subsidiar, s-a solicitat recalcularea cuantumului pensiei, reclamantul apreciind că s-au aplicat greșit dispozițiile legale în vigoare.
În motivarea contestației, reclamantul a învederat că a lucrat în cadrul M.
A. și I., fiind pensionat pentru limită de vârstă.
Prin decizia de revizuire a pensiei nr. 1. din_ emisă de pârâta C. de P. Sectorială a M. A. și I. i-a fost revizuită pensia ca efect al prevederilor art. 1 al. 1 din O.U.G. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în
domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, în sensul diminuării cuantumului acesteia.
Reclamantul a precizat că a formulat contestație împotriva deciziei de revizuire la Comisia de Contestații de pe lângă Ministerul Administrației și Internelor, dar aceasta nu a fost soluționată până la data introducerii cererii.
A mai învederat reclamantul că discuția juridică ce vizează nelegalitatea și netemeinicia deciziei contestate se referă, în principal, la nesocotirea gravă a dreptului său de proprietate prin aplicarea O.U.G. 1/2011, act normativ ce contravine dreptului comunitar, respectiv Convenției Europene privind Apărarea Drepturilor Omului și a Liberalităților Fundamentale.
Din perspectiva reglementărilor internaționale, dar și prevederilor Constituției R. iei rezultă obligativitatea S. ui R. de a aplica principiul priorității dreptului comunitar, inclusiv atunci când normele interne vin în contradicție cu acesta.
De asemenea, normele juridice internaționale privitoare la protecția drepturilor omului au aplicabilitate directă în dreptul intern, obligația interpretării și aplicării dispozițiilor constituționale în materia drepturilor omului în conformitate cu tratatele internaționale ratificate de R. ia se impun tuturor autorităților publice române, deoarece prevederile Constituției au aplicabilitate directă.
Contestatorul a mai arătat că unul din principiile care guvernează aplicarea legii în timp este cel al neretroactivității legii noi, potrivit căruia o lege se aplică situațiilor născute după adoptarea acesteia exercitându-și acțiunea numai asupra faptelor care se vor produce ulterior intrării sale în vigoare, nu și asupra situațiilor anterioare trecute.
Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituția R. iei "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile";, or O.U.G. 1/2011 încalcă acest principiu.
De asemenea, s-a mai susținut că, prin aplicarea ordonanței s-a încălcat un drept dobândit de către contestator, identic sau similar cu dreptul de proprietate, ca urmare a prestației pe care a executat-o și a statutului special ce i-a fost conferit de Legea 179/2004, abrogată prin Legea 263/2010.
Fiind vorba despre un adevărat drept de proprietate asupra pensiei, s-a arătat că legiuitorul nu avea dreptul de a modifica în cuantumul ei printr-o lege ulterioară, iar dacă a procedat astfel înseamnă că a încălcat prevederile art. 44 și art. 15 al. 1 Constituție, fiind în prezența unei adevărate naționalizări sau confiscări, mai ales că s-a diminuat cu peste 75%.
În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor constituționale referitoare la dreptul de proprietate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mai multe cazuri în ceea ce privește posibilitatea intervenției asupra pensiilor speciale și a decis că aceasta ar constitui o privare de proprietate.
Reclamantul a mai arătat că reducerea pensiei de serviciul și transformarea acesteia în pensie de asigurări sociale, precum și lipsirea reclamanților de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani constând în diferența dintre pensia de serviciu și cea de asigurări sociale reprezintă, indiscutabil, o ingerință cea a avut ca efect privarea contestatorului de bunul său, în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1.
De asemenea, s-a susținut că ingerința impusă prin OUG nr.1/2011 nu este proporțională cu scopul urmărit, nefiind menținut un "just echilibru"; între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului, în condițiile în care nici O.U.G. 1/2011, nici Legea nr. 119/2010 nu oferă reclamantului posibilitatea de a obține despăgubiri pentru privarea de proprietate în cauză.
Mai mult, s-a arătat că în preambulul acestui act normativ nu se menționează nici o cauză de utilitate publică.
Reclamantul a mai apreciat că aplicarea teoriei drepturilor câștigate exclude posibilitatea reducerii pensiilor, prin revizuire/recalcularea acestora proporțional cu contribuțiile plătite de-a lungul timpului la sistemul public de asigurări sociale.
S-a mai arătat că actul normativ criticat nu poate desființa un drept câștigat de vreme ce dreptul la pensie constituie un drept garantat de prevederile art. 47 alin. 2 teza I din Legea fundamentală "Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Cetățenii au dreptul și la măsuri de asistență socială potrivit legii";.
Reclamantul a mai apreciat că, prin exceptarea magistraților de la recalcularea pensiilor de serviciu, Curtea Constituțională a încalcat principiul fundamental al egalității în drepturi a cetățenilor, determinând discriminarea militarilor care beneficiază de pensii de serviciu.
Cu privire la cuantumul pensiei, reclamantul a învederat că este greșit, constituind o eroare în activitatea de revizuire a pensiei raportat la prevederile art. 2 al. 4 și 5 din O.G. 1/2011 potrivit cărora " În cazul pensiilor prevăzute la alin. (1), pentru care, până cel mai târziu la data de 31 octombrie 2011, nu pot fi identificate veniturile realizate lunar pentru anumite perioade, la stabilirea punctajului mediu anual se utilizează cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, conform anexei nr. 1, dar nu mai puțin de salariul mediu brut/net pe economie, iar pentru perioada anterioară anului 1952 se utilizează salariul mediu brut pe economie.
(5) Evoluția salariului mediu brut/net pe economie și a salariului minim pe economie este prevăzută în anexa nr. 2";.
Așadar, s-a apreciat că, în situația în care, din vina exclusivă a statului român, prin intermediul instituțiilor sale, nu se poate constitui venitul lunar pe care l-a realizat este depunctat utilizându-se cuantumul soldei de grad și al soldei de funcție minime corespunzătoare gradului militar deținut, ceea ce nesocotește dreptul de proprietate și încalcă principiul drepturilor câștigate.
Reclamantul a mai învederat că are serioase rezerve față de modalitatea de stabilire a punctajelor anuale și a celor legate de grupa de muncă înscrise în decizia de revizuire a pensiei și din buletinul de calcul atașat acesteia.
La data de_ reclamantul și-a precizat contestația, solicitând și anularea Hotărârii nr. 5061/_ prin care a fost respinsă contestația formulată la Comisia de Contestații.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta C. de P. S. a M.A.I.
a solicitat respingerea contestației, arătând că pensia reclamantului a fost revizuită în conformitate cu dispozițiile art. 1 și ale anexei 3 din O.U.G. nr. 1/2011. Revizuirea s-a făcut în temeiul Legii 119/2010 și în baza prevederilor O.U.G. 1/2011, iar pârâta a avut în vedere documentele aflate la dosarul de pensionare.
S-a mai arătat că susținerile reclamantului referitoare la încălcarea principiului dreptului câștigat și speranței legitime și încălcarea art. din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Liberalităților Fundamentale sunt neîntemeiate.
La data de_, reclamantul a solicitat introducerea în cauză a S. ui R.
, prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca hotărârea ce se va pronunța să-i fie opozabilă în partea referitoare la menținerea, cel puțin a unei părți, din partea necontributivă a pensiei a cărei plată a fost suprimată prin aplicarea Legii 119/2010.
Prin sentința civilă nr.1691 din 30 octombrie 2012 a T. ui Maramureș,
a fost respinsă contestația formulată de reclamantul V. G. împotriva pârâților: CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M. A. ȘI I. și S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A
F. P. MARAMUREȘ.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamantul a fost beneficiarul unei pensii speciale stabilită în baza Legii nr. 179/2004, în prezent abrogată prin Legea nr. 263/2010.
Decizia de revizuire a pensiei de serviciu, contestată a fost emisă cu aplicarea art. 125 din HG 257/2011, a OUG 1/2011, cu aplicarea art. 1, art. 3 și Anexa 3 din această ordonanță, în ceea ce privește metodologia de calcul.
Contestatorul a invoată faptul că cele înscrise în decizie conțin date incomplete, incorecte, însă nu a probat aceste susțineri.
Prin Decizia 871/2010 Curtea Constituțională a analizat criticile textelor din Legea 119/2010 atât în raport cu art. 44 din Constituție cât și cu prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a constatat că, în raport de criticile formulate, dispozițiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale.
Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 a Curții Constituționale a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a, b, d-i și art. 2-12 din Legea nr. 119/2010, s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 53, critici care au fost înlăturate.
Această decizie a fost confirmată în mod repetat prin Decizia nr. 75/_ publicată în Monitorul Oficial nr. 178/_ și Decizia nr. 1286/29 septembrie 2011 publicată în Monitorul Oficial nr. 845/_ .
În esență Curtea Constituțională a reținut că pensia de serviciu este compusă din două elemente: pensia contributivă și un supliment din partea statului care nu are la bază contribuție la sistemul de asigurări sociale. Prin urmare, dobândirea drepturilor la pensia specială nu poate fi considerat un drept câștigat, reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupră cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 al. 2 din Constituție.
Textele legale criticate afectează pensiile speciale doar pentru viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie nu sunt afectate. De asemenea, Legea nr.119/2010 nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare. Curtea Constituțională a mai statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu din perspectiva art. 1 din Primul Protocol, ea reprezintă un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.
Prin Decizia nr. 29/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție, dată în interesul legii, s-a reținut că în ceea ce privește critica adusă neretroactivității legii și discriminării, instanțele judecătorești nu sunt în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, deoarece în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil potrivit art. 6 (1) din Convenție ( ca de exemplu Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din_ ), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziei de revizuire a pensiei nu este
îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului. Nu în ultimul rând, prima instanță a reținut că, în cauzele conexate Ana M. Frimu și alții împotriva R. iei și Cauza Constantin Abăluță și alții împotriva R. iei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către S.
R. a art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/2010, reținând și faptul că reformarea sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor de prestații sociale.
În ceea ce privește respectarea principiului proporționalității, s-a constatat de către tribunal că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei, a reținut că raportul de proporționalitate este compromis dacă reclamanții suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excede marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială, atunci când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență, ceea ce nu este cazul reclamantului în speță, întrucât pensia sa revizuită este de 3447 lei.
În considerarea celor de mai sus, în baza Legii nr. 263/2010, s-a reținut de către prima instanță că acțiunea este în totalitate nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul V. G.
, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Recurenta susține că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.
Astfel, în mod greșit a apreciat prima instanță că prevederile legale mai sus menționate nu ar avea un caracter retroactiv și că nu aduc atingere principiului dreptului câștigat, atâta vreme cât este cât se poate de evident că măsura privind revizuirea pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice, a nesocotit grav prevederile art.15 alin. 2 din Constituția R. iei.
Prin decizia nr. 830/2008, Curtea Constituțională a statuat că:"ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Legea nouă însă este aplicabilă, de îndată, tuturor situațiilor ce se vor constitui, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi _";.
S-a mai arătat că în același sens sunt și deciziile Curții Constituționale nr. 375/2005, nr. 57/2006 și nr. 120/2007, prin care, în părțile relevante, se arată că noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, dispunând numai pentru viitor, fără a aduce atingere drepturilor legale câștigate anterior.
În avizul consultativ dat de Consiliul legislativ cu privire la proiectul de Lege privind sistemul unitar de pensii se arată că: "În cazul de față, deoarece măsurile propuse nu sunt de natură penală sau contravențională, ci au un caracter civil, ele pot viza doar cazurile care se vor ivi după intrarea în vigoare a proiectului, nu și la situațiile deja existente";.
Ca atare, s-a arătat că însuși Consiliul legislativ, for care veghează la respectarea principiilor elaborării normelor, avertiza puterea legislativă că normele legale trebuie să vizeze numai situațiile pentru viitor, nu și cele prezente, în caz contrar încălcându-se principiul neretroactivității legii.
De asemenea, se mai arată că, Consiliul legislativ a apreciat că: "pensiile aflate în plată constituie drepturi legal câștigate și nu pot fi afectate prin
recalculare, care prin efectele ei, ar constitui, implicit, o aplicare retroactivă a legii, orice nouă reglementare aplicându-se numai pentru viitor, adică pensiilor stabilite după data intrării în vigoare a acesteia";.
Cu toate acestea, se arată că legiuitorul român a adoptat O.U.G. nr.
1/2011, încălcând principiul constituțional mai sus enunțat.
Consiliul Legislativ a mai apreciat că: "Actualele pensii de serviciu au fost acordate în baza unor legi emise de S. R., în vigoare, la momentul calculării. O recalculare a acestor pensii, care au fost acordate legal, ar însemna o încălcare de către stat a propriei legislații, iar a o modifica retroactiv, ar avea repercusiuni asupra caracterului de stat de drept.
De asemenea, conform principiului drepturilor câștigate, orice drept, indiferent de natura sa, trebuie acordat chiar dacă pentru cazurile apărute ulterior, acesta este diminuat.
Modificarea retroactivă a unor drepturi civile câștigate nu este posibilă fără a se încălca prevederile normelor legale, precizate mai sus";.
Se mai arată că în mod greșit reține prima instanță a reținut că nu se aduce atingere principiului dreptului câștigat, atâta vreme cât acest principiu a fost consacrat de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene,care arată că:
"dacă prestațiile acordate în temeiul regulamentului vechi sunt mai favorabile decât cele plătite în conformitate cu regulamentul nou, acestea nu trebuie să fie reduse";.
De asemenea, recurenta arată că, acest principiu a fost consacrat și de Curtea Constituțională care a stabilit că "în cazurile în care, din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat va fi mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câștigate anterior";.
Se consideră astfel că în mod greșit prima instanță a reținut în mod expres că: "actul normativ prin care s-au revizuit drepturile de pensie ale contestatorului nu este retroactiv și nu încalcă drepturile câștigate, ci modifică pentru viitor o situație juridică născută anterior";, deși este limpede faptul că, în realitate, legea a retroactivat.
S-a mai arătat că greșită este și opinia primei instanțe potrivit căreia nu poate fi vorba despre privarea de un bun, întrucât aceasta s-a limitat a reține, în mod superficial, un singur aspect și anume că "nu s-a produs o reducere substanțială"; a cuantumului pensiei acestuia, însă, a omis să cerceteze și să combată toate argumentele pe care recurenta le-a invocat în susținerea încălcării flagrante a dreptului de proprietate.
Astfel, din punct de vedere constituțional, Ordonanța de Urgență nr.1/2011 încalcă Constituția R. iei în ceea ce privește neretroactivitatea legii civile și garantarea dreptului de proprietate, fiind în contradicție cu prevederile art.15 alin. 2 și ale art. 44. Recurenta susține că prin Ordonanța de urgentă nr.1/2011 s-a încălcat un drept dobândit de către recurentă, identic sau similar dreptului de proprietate, ca urmare a prestației pe care a executat-o și a statutului special care i-a fost conferit de Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat,, abrogată prin Legea nr. 263/2010.
Fiind vorba, așadar, despre un adevărat drept de proprietate asupra pensiei, născut sub imperiul legii menționate, recurenta consideră că legiuitorul nu avea dreptul de a îl modifica în cuantumul său printr-o lege ulterioară, iar dacă a procedat astfel, înseamnă că a încălcat prevederile art. 44 și art.15 alin. 1 din Constituție, fiind în prezența unei adevărate naționalizări sau confiscări, mai ales dacă că pensia s-a diminuat cu peste 75%.
Că este vorba despre un veritabil drept de proprietate care, prin aplicarea legilor interne și emiterea deciziei contestate a fost violat rezultă din următoarele:
Se mai susține că în opinia Curții Europene, putem vorbi despre un drept de proprietate în condițiile în care reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o speranță legitimă"; de a-l vedea concretizat, astfel încât recurenta a avut un drept de proprietate asupra pensiei sale, câtă vreme nu doar a avut o speranță legitimă în realizarea și primirea ei, ci a și primit-o efectiv.
Referitor la existența bunului și încălcarea art.1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, s-a arătat că, din hotărârea pronunțată cauza Muller contra Austriei rezultă că o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar a însuși dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare la bătrânețe.
Se consideră că relevantă pentru întărirea acestei idei este și cauza Pravednaya contra R. iei (hotărârea din 18 noiembrie 2004) prin care s-a stabilit că, prin privarea de dreptul de a primi o pensie într-o sumă determinată într-o hotărâre definitivă, statul a deranjat echilibrul echitabil existent între interesele aflate în joc. În consecință, Curtea a hotărât în unanimitate că a existat o încălcare a art. 1 din Protocolul adițional la Convenție.
Pe de altă parte, recurenta a mai arătat că nu ne aflăm în niciuna dintre situațiile prevăzute de lege în care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate al titularului asupra acelui bun, și anume:
privarea să fie prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile în materie;
ingerința să fie impusă de o cauză de utilitate publică;
să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional.
De asemenea, se arată că jurisprudența Convenției a mai adăugat o condiție specifică situației de privare de proprietate și anume, necesitatea indemnizării corespunzătoare a titularului dreptului. Tot ca o situație jurisprudențială s-a impus o condiție comună, atât în privința privării de proprietate, cât și în materia limitărilor acestui drept, prevăzute de paragraful 2 al art. 1 din Protocolul nr. 1, respectiv, orice limitare trebuie să fie proporțională cu scopul avut în vedere la instituirea ei.
Se mai susține că fosta Comisie a decis, cu valoare de principiu, că: "o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor dreptului intern și să respecte un raport de proporționalitate între mijloacele folosite, în scopul vizat; privarea de proprietate trebuie să menajeze un just echilibru între exigențele de interes general și imperativele fundamentale ale individului, în special prin indemnizarea rezonabilă și proporțională a valorii bunului, acordată titularului acesteia."; (Comisia EDH,_, nr. 19734/92m X c/Italia).
În ceea ce privește existența unei ingerințe, reducerea pensiei, prin decizia de revizuire atacată și lipsirea recurentei de a mai primi vreodată sumele de bani de care beneficia anterior, se consideră că aceasta reprezintă o ingerință gravă, care a avut ca efect privarea de bunul său, în sensul avut în vedere de teza a doua din primul paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1.
În ceea ce privește condiția ca privarea de proprietate să fie prevăzută de lege, s-a arătat că această condiție este îndeplinită, întrucât O.U.G. nr. 1/2011 este un act normativ precis, accesibil și previzibil în sensul jurisprudenței CEDO.
În ceea ce privește condiția ca ingerința să fie impusă de o cauză de utilitate publică, potrivit expunerii de motive a O.U.G. nr. 1/2011 această Ordonanță de urgență a fost adoptată "Întrucât în termenul prevăzut de Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu au fost
identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de reca1culare pentru aproximativ 140.000 de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, în sensul că, pentru cei care nu au prezentat acte care să dovedească veniturile obținute, în funcție de care s-a reca1culat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu brut pe economie";.
Se consideră că preambulul acestui act normativ nu menționează nicio cauză de utilitate publică.
În ceea ce privește proporționalitatea ingerinței cu scopul urmărit, se consideră că ingerința este proporțională cu scopul urmărit dacă s-a menținut un
.just echilibru"; între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului.
Recurenta mai arată cu privire la posibilitatea controlului de proporționalitate, trebuie reținut faptul că, "instanța de contencios european a drepturilor omului, a statuat faptul că o reglementare a folosinței bunurilor care urmărește un interes general poate constitui o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 datorită disproporționalității, consacrând principiul unui real control de proporționalitate pentru măsurile restrictive de proprietate, începând cu hotărârea din 29 aprilie 1999 și confirmată ulterior printr-o jurisprudență constantă";. CEDO - M. a Cameră, Csassagnou și alții împotriva Franței, paragraf 85).
Se mai arată că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a reținut că "o interferență cu respectarea bunurilor trebuie să respecte "un echilibru just"; între cerințele interesului general al comunității și cerințele de protecție individuală a drepturilor fundamentale. Preocuparea pentru realizarea acestui echilibru se reflectă în structura art. 1, astfel că trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit";. (Pressos Compania Naviera SA și alții contra Belgia (paragraful 38), Sfintele mănăstiri împotriva Greciei, hotărârea din 9 decembrie 1994, pag. 23, etc.).
Prin urmare, recurenta consideră că, în aceste condiții, trebuie determinat dacă măsura litigioasă respectă justul echilibru necesar și dacă această măsură nu a obligat-o să suporte o sarcină disproporționată, situație în care trebuia să fie luate în considerare modalitățile de compensare prevăzute de legea națională.
În această privință, se arată că, Curtea a statuat deja că, "fără plata unei sume rezonabile în raport cu valoarea bunului, privarea de proprietate constituie, în mod normal, o atingere excesivă și că lipsa totală a despăgubirilor nu poate fi justificată în domeniul art. 1 din Protocolul nr. 1 decât în împrejurări
excepționale."; (cauza ex-regele Greciei și alții împotriva Greciei, cererea nr. 25701/94, paragraful 89, cauza Broniowski împotriva Poloniei, cererea nr. 31443/96, paragraful 176).
Recurenta arată că, potrivit statuărilor instanței de contencios european a drepturilor omului, "dacă o reformă radicală a sistemului politic și economic al unei țări sau situația sa financiară poate justifica, în principiu, limitări draconice ale despăgubirilor, atare circumstanțe nu pot fi formulate în detrimentul principiilor fundamentale care decurg din Convenție cum ar fi, de exemplu, principiul legalității și cel al autorității și efectivității puterii judecătorești"; (cauza Broniowski împotriva Poloniei, cererea nr. 31443/96, paragrafele 175, 183 și 184).
"Cu atât mai mult, absența totală a despăgubirilor nu se poate justifica nici măcar în context excepțional, în prezența unei atingeri aduse principiilor fundamentale consacrate prin Convenție";. (Hotărârea din 21 iulie 2005 în cauza Străin și alții împotriva R. iei, publicată în M. of. nr. 99 din 2 februarie 2006, paragraful 53).
"Privarea de proprietate impune, așadar, statului obligația de a-l despăgubi pe proprietar, pentru că, fără plata unei sume rezonabile, raportate la valoarea bunului, măsura ar constitui o atingere excesivă a dreptului omului la respectarea bunurilor sale, consacrat de prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1. Imposibilitatea de a obține fie și o despăgubire parțială, dar adecvată în ipoteza unei privări de proprietate, constituie o rupere a echilibrului între necesitatea protecției acestui drept și asigurarea realizării unor imperative de ordin general, care, eventual, au impus-o";. (Akdivar și alții împotriva Turciei, cererea nr. 21893/93, hotărârea din 16 septembrie 1996, Yagtzilar și alții împotriva Greciei, nr. 41727/98, paragraful 40, Jantea împotriva R. iei, hotărâre a din 4 noiembrie 2008, paragraful 30).
Or, se susține că, deși privarea de dreptul de proprietate asupra pensiei de serviciu este prevăzută de lege, aceasta nu este justificată de o cauză de utilitate publică și nici nu este conformă cu principiile generale ale dreptului internațional mai sus menționate, iar prin O.U.G. nr. 1/2011 nu s-a conferit posibilitatea recurentei de a obține despăgubiri pentru privarea de proprietate în cauză, iar Guvernul României nu a invocat nicio circumstanță extraordinară pentru a proceda în această manieră abuzivă.
Mai mult decât atât, se invocă faptul că privarea de dreptul de proprietate al recurentei s-a făcut fără ca aceasta să fie despăgubită în vreun fel pentru acest lucru.
Se mai invocă faptul că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale a S. ui R., reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, atâta vreme cât prin decizia nr. 29/2011 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii s-a reținut că S. are calitate procesuală pasivă raportat la partea necontributivă a pensiei.
De fapt, recurenta arată că acesta este și motivul pentru care a solicitat introducerea acestuia în cauză.
În drept, se invocă disp.art.304 pct.9, 312 alin.1 și 3 Cod.proc.civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a F. P. Maramureș, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală
.
În recurs, nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursul formulat de reclamantul V. G. , în temeiul disp.art.3041Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurentul avea stabilită, prin decizia nr. 1. emisă la data de 22 iulie 2005, în baza Legii 179/2004, o pensie de serviciu, care, în luna decembrie 2010, era în sumă brută de 4414 lei, astfel cum rezultă din mandatul de plată depus la fila nr.31 dosar de fond.
Prin decizia nr.1. /_ emisă de Ministerul Administrației și Internelor-Direcția Financiar-Contabilă, s-a recalculat această pensie militară în
temeiul Legii nr.119/2010 și a H.G. nr.735/2010, începând cu data de_, stabilindu-se în favoarea acestuia o pensie de asigurări sociale de stat în sum ă
brută de 2127 lei.
De altfel, recurentul a primit, în urma emiterii acestei decizii și mandatul depus la fila nr.29 dosar de fond, cu pensia brută în cuantum de 2127 lei.
Această decizie putea fi contestată conform disp.art.14 alin.1 din H.G.
nr.735/2010, în termen de 30 de zile d e la comunicare la c omisia de contestații
pensii.
Recurentul a contestat decizia de recalculare nr. 1. /_, prin care, practic, i s-a stabilit o altă categorie de p ensie și, prin sentinț a civilă nr.1397/_
a T. ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr._ *, s-a respins această
contestație, reținându-se că deciz ia de recalculare a fost emisă cu respectarea
prevederilor Legii nr.119/2010, că nu au fost încălcate drepturile reclamantului
garantate de art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția EDO și de art.14 din
Convenția EDO.
S-a mai reținut prin aceeași hotăr âre ca fiind nefondată și cererea accesorie
privind menținerea în plată a pensiei de serviciu.
Conform mențiunii din data de_ efectuate de către Tribunalul Maramureș pe copia acestei hotărâri, sentința a rămas irevocabilă, prin
nerecurare
.
Curtea reține că, practic, trecerea de la o categorie de pensie la alta, respectiv de la pensia militară de serviciu, la o pensie de asigurări sociale stabilită potrivit "algoritmului de calcul a Legii nr.19/2000"; s-a făcut prin această decizie nr.1. /_ , emisă de Ministerul Administrației și Internelor-Direcția Financiar-Contabilă- în temeiul Legii nr.119/2010.
Se mai constată că O.U.G. nr. 1/2011, menținând provizoriu în plată fostul cuantum al pensiei de serviciu, a instituit doar o etapă de revizuire a cuantumului pensiei militarilor/polițiștilor, în condițiile respectării art.1 lit.a) și
b) din Legea nr.119/2010, în aplicarea căreia a fost dată, deci în aceleași condiții a recalculării pensiilor de serviciu.
În consecință, chiar dacă reclamantului i s-a plătit același cuantum al pensiei până la data de_, acesta i s-a plătit în temeiul art.1 din Legea nr.119/2010 coroborat cu O.U.G. nr.1/2011, fără a i se recunoaște prin acesta dreptul la pensia de serviciu pe care o avea în temeiul Legii nr.179/2004, cu atât mai mult cu cât art. 7 alin.1 din O.U.G. nr.1/2011 prevede că, în cazul pensiilor prevăzute la art. 5 și 6, nu mai târziu de data de 31 martie 2012 se va efectua regularizarea acestora, prin stabilirea sumelor de plată sau de recuperat, după caz, în funcție de cuantumurile rezultate după luarea în considerare a tuturor documentelor care atestă veniturile realizate pe întreaga durată a stagiului de cotizare sau după aplicarea grilei prevăzute în anexa nr. 1, iar în alin.2 că sumele de plată se vor achita până cel târziu la data de 31 decembrie 2012, iar sumele de recuperat se rețin din drepturile de pensie, în condițiile legii.
Curtea constată în acest sens că S. nu a revocat, d upă adoptarea
O.U.G. nr.1/2011 decizia de recalculare a pensiei recurentului, nr. 1. /_ ,
cu repunerea acest uia în situația ante rioară emiterii acestuia,
ci a menținut în plată doar fostul cuantum al pensiei, până la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei și regularizarea drepturilor bănești în funcție de pensia ce se va stabili în procedura de revizuire.
Se cunoaște din întreaga doctrină că un act normativ
(în speță O.U.G. nr.1/2011) nu poate acorda unui particular decât o vocație la un drept,
în speță a unui drept la pensie într-un anumit cuantum, în timp ce dreptul efectiv al reclamantului de a-i fi plăti tă în continuare, ș i începând cu data de_, o pensie militară de serviciu în cuantum de 4414 lei, nu putea să ia naștere în mod valabil decât în temeiul unei decizii de pensie, respectiv a unui act administrativ unilateral cu caracter individual care, în speță, nu a mai fost emis în acest sens după data de_ .
În cauză, recurentul a contestat decizia nr.1. din_, emisă de Ministerul Administrației și Internelor -C. de P. Sectorială, prin care au fost revizuite drepturile sale de pensie, în baza O.U.G. nr.1/2011, începând cu data_, acestea fiind stabilite în sumă brută de 3738 lei.
Această decizie a fost contestată de către recurent, la Comisia de Contestații P., la data de_, iar prin Hotărârea nr. 5061/_, Comisia de Contestații a respins contestația formulată de reclamant.
Trebuie subliniat în cauză faptul că decizia de revizuire emisă în
temeiul O.U.G. nr.1/2011, contestată în cauză, nu revi zuiește cuantumul
pensiei de serviciu pe care recure ntul o avea stabi lită potrivit Legii nr.179/2004, ci pensia de asigurări sociale stabilită acestuia, începând cu data de_, potrivit "algoritmului de calcul a Legii nr.19/2000";, prin decizia nr. 1. /_, emisă de Ministerul Administrației și Internelor -
Direcția Financiar-Contabilă- în temeiul Legii nr.119/2010.
Curtea constată că, deși recurentul contestă în cauză doar decizia de revizuire a drepturilor sale de pensie, motivele invocate de către acesta prin acțiune și cererea de recurs privesc de fapt nelegalitatea recalculării pensiei sale și îndreptățirea sa la menținerea pensiei de serviciu conform Legii nr.179/2004, respectiv cele privind nerespectarea principiului neretroactivității legii, a dreptului câștigat, privind încălcarea art.1 din Protocolul adițional la Convenția EDO, precum și deciziile Curții Constituționale invocate, jursprudența C.E.D.O. și C.J.C.E..
Se constată însă, că instanța de asigurări sociale investită cu soluționarea contestației împotriva deciziei de recalculare nr. 1. /_, a soluționat cu autoritate de lucru judecat toate aceste aspecte, prin sentința civilă nr.1397/_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr._ *, rămasă irevocabilă, ce a menținut, ca fiind legală și temeinică, această decizie.
Prin urmare, această decizie, ce a marcat practic trecerea de la o categorie
de pensie la alta, nu poate fi repusă în discuție în prezentul cadru procesual.
În ceea ce privește decizia de revizuire nr. 1. din_ a M. A. și I. -C. de P. Sectorială, nu se poate reține că ar fi fost încălcat, prin emiterea acesteia, principiul retroactivității legii, având în vedere faptul că prin O.U.G.nr.1/2011 s-a instituit o etapă de revizuire a cuantumului pensiei polițiștilor.
Potrivit disp.art.107 alin.1 din Legea nr.263/2010: "În situația în care, ulterior stabilirii și /sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și /sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa teritorială, operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.";
Prin urmare, în temeiul O.U.G. nr.1/2011 și a disp.art.107 alin.1 din Legea nr.263/2010, prin decizia de revizuire nr. 1. din_, au fost revizuite drepturile de pensie stabilite prin decizia de recalculare nr. 1. /_, astfel încât în mod corect drepturile de pensie revizuite au fost stabilite începând cu data de_, dată de la care a operat în cazul recurentului recalcularea drepturilor de pensie de serviciu, în temeiul Legii nr.119/2010.
În cauză nu se poate reține nici încălcarea, prin această decizie de revizuire, a principiului drepturilor câștigate, având în vedere faptul că, astfel cum am menționat anterior, întrucât decizia de recalculare din_ a fost menținută ca fiind legală și temeinică de către jurisdicția asigurărilor sociale, recurentul avea stabilită, începând cu data de_, o pensie de asigurări sociale de stat calculată în condițiile Legii nr.19/2000.
Mai mult, nu se poate reține în cauză nici că prin această decizie de revizuire a pensiei recalculate ar fi fost încălcat dreptul la un "bun"; conform disp. art.1 din Protocolul adițional la Convenția EDO și a jurisprudenței C.E.D.O., având în vedere faptul că recurentului i s-a acordat, prin acest act administrative, dreptul la aceeași categorie de pensie, respectiv la o pensie de asigurări sociale, care era deja stabilită prin decizia de recalculare (cenzurată și menținută de către instanța de asigurări sociale) și care a fost majorată la suma brută de 3738 lei, față de cea stabilită prin decizia de recalculare nr. 1. /_
, de 2127 lei.
Curtea mai constată că, deși prin contestațiile formulate de către recurentă la Comisia Centrală de Contestații P. și prin acțiunea formulată s-au invocat și aspecte de nelegalitate și netemeinicie a modului în care a fost calculată pensia revizuită a reclamantului potrivit O.U.G. nr.1/2011, prin motivele de recurs recurentul nu a mai înțeles să formuleze asemenea critici, limitându-se în exclusivitate la motive ce privesc îndreptățirea sa la plata, și după data de_, a pensiei militare de serviciu pe care acesta o avea stabilită anterior deciziei de recalculare.
În ceea ce privește motivul de recurs privind faptul că în mod greșit a fost respinsă de către prima instanță acțiunea formulată în contradictoriu cu S. R.
, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, se reține că, și din acest punct de vedere soluția primei instanțe este corectă, întrucât, de la data recalculării pensiilor polițiștilor, aceste drepturi de pensie, care se plăteau anterior integral din bugetul de stat, se plătesc în prezent, integral, din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod. proc.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul V. G. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul V. G. împotriva sentinței civile nr.1691 din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECATORI,
I. -R. M. C. M. S. -C. B.
G. ,
G. C.
Red.C.M.;
Tehnored.:C.M./S.M.;
2 ex.-_
Jud.fond.: Tribunalul Maramureș: G. Brîndușa
| ← Sentința civilă nr. 130/2013. Contestație decizie pensionare.... | Sentința civilă nr. 2315/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
