Sentința civilă nr. 130/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R. IA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
SENTINȚA CI VILĂ NR. 130
Ședința publică din data de_ Instanța constituită din: Președinte: C. M.
Asistenți judiciari: O. S. Asistenți judiciari: D. M. L.
G. ier: O. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamantul M. V.
, cu domiciliul în B. M., str. R., nr. 22, sc.C, ap.22, județul M., în contradictoriu cu pârâta C. S. de P. a S. R. de I., cu sediul în B., str. A., nr. 4 sector 1, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul M.
V., lipsă fiind pârâta C. S. de P. a S. R. de I. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de_ un înscris din partea reclamantul M. V. prin care comunică instanței adresa sa corectă și completă pe care dorește să fie avută în vedere la viitoarea corespondență prin poștă.
Reclamantul M. V. arată că nu mai are alte cereri de formulată și depune la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acțiunii.
Reclamantul M. V. solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată în scris.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Asupra acțiunii civile de față,
Prin contestația înregistrată sub dosar nr._ la Tribunalul Maramureș reclamantul M. V. a chemat în judecată S. R. de I. pentru:
anularea deciziei nr. 89191 din_ privind revizuirea pensiei în baza OUG nr. 1/2011;
menținerea în plată a drepturilor de pensie conform deciziei de pensionare nr. 89191 din_ emisă în baza Legii nr. 164/2001 și a Legii nr. 80/1995;
restituirea sumelor reținute ca diferență între suma avută în plată în luna decembrie 2010 și suma rezultată prin revizuire, începând cu luna ianuarie 2011;
menținerea caracterului de pensie militară de stat așa cum este prevăzută de Legea nr. 164/2001.
În fapt, reclamantul precizează că decizia care face obiectul prezentei contestații este nulă/inexistentă deoarece încalcă prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție și art. 1 din Codul civil ce reglementează principiul neretroactivității legii civile și lipsește temeiul juridic al emiterii deciziei de revizuire.
Decizia de revizuire ce face obiectul prezentei contestații își găsește temeiul legal în OUG nr. 1/2011 și în Legea nr. 119/2010 care prevede în art. 3 că pensiile stabilite potrivit prescripțiilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează pentru determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000. Această prevedere echivalează cu o aplicare retroactivă a legii, fapt nepermis de dreptul pozitiv românesc.
Legea nouă nu poate să aducă atingere raporturilor juridice ce au luat ființă în temeiul unei reglementări anterioare. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cauza Silver și alții vs. M. a Brita- nie) care a stabilit că o normă juridică pentru a avea putere de izvor de drept, trebuie să asigure oricărei persoane posibilitatea de a-și regla în mod rezonabil conduita, cunoscând consecințele juridice ale faptelor sale.
Or, aplicând retroactiv Legea nr. 119/2010 și OUG nr. 1/2011, sunt în- călcate exact condițiile arătate mai sus.
Pensia de serviciu a reclamantului a fost stabilită în conformitate cu prescripțiile legale în vigoare la acea dată. Conform doctrinei de specialitate, pensiile sunt definite ca "drepturi bănești acordate salariaților la expirarea unei perioade determinate de activitate și la împlinirea vârstei prevăzute de lege…";. Din această definiție rezultă cu claritate că dreptul la pensie se naște și își consumă toate efectele la momentul îndeplinirii condițiilor legale. Odată îndeplinite aceste condiții, dreptul la pensie dobândește caracteristica unui drept de creanță pe care reclamantul îl are contra Statului. O dată născut, acest drept este afectat de două modalități: un termen extinctiv și incert și anume decesul beneficiarului, la împlinirea căruia dreptul de creanță se stinge; un termen suspensiv și cert și anume data la care devine scadentă, cu o frecvență lunară, suma prevăzută în decizia de pensionare.
Prin urmare legile în temeiul cărora reclamantul a ieșit la pensie se aplică situațiilor juridice constituite, modificate și stinse în temeiul reglementărilor lor, dreptul la pensie fiind născut și consumat în totalitatea sa de la momentul emiterii deciziilor de pensionare, creându-se astfel efecte juridice definitive. Împrejurarea că statul, ulterior acestui moment, are o
obligație cu executare succesivă și că în această perioadă aduce modificări legislative în sensul recalculării pensiilor cu consecința diminuării celor obți- nute deja, nu poate fi opusă drepturilor obținute deoarece s-ar afecta dreptul la speranța legitimă, drept ocrotit de art. 1 din Protocolul 1 al CEDO.
Susținerile Guvernului cum că CEDO apără doar dreptul la pensie iar nu cuantumul acesteia sunt lipsite de fundament juridic. Un drept nu poate fi apărat la nivel declarativ fără să se asigure inclusiv protecția întinderii sale. În caz contrar "dreptul"; ar fi o simplă ficțiune, un recipient lipsit de conținut.
Așadar, recalcularea pensiei reclamantului acordată sub incidența pre- vederilor legale anterioare, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu este permisă deoarece se încalcă principiul neretroactivității legii. Pensia reclamantului, care s-a aflat în plată la momentul intervenției Legii nr. 119/2010 și a OUG nr. 1/2011, con- stituie drepturi câștigate ce nu pot fi recalculate în baza unei legi noi, neputând fi nici modificate, întrucât legea s-ar aplica retroactiv.
O modificare a cuantumului pensiei reprezintă o modificare a regimului juridic al pensiilor speciale stabilite în baza legilor anterioare, ajungându-se să se încalce chiar substanța dreptului la pensie.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile nr. 537/2004 și 1691/2004 a sancționat încercările autorităților publice de a aplica retroactiv legile. Astfel, prima decizie a stabilit că modificarea contractului de muncă în- cheiat în temeiul unei legi care ulterior a fost abrogată și înlocuită cu o alta, singurul temei al acestei modificări fiind apariția legii noi, reprezintă o încălca- re a prevederilor art. 1 cod civil și art. 15 alin. 2 din Constituția R. iei, privi- toare la neretroactivitatea legii civile. Prin decizia nr. 1691/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că "în ce privește acordarea dreptului la pensie, trebuie avută în vedere data înregistrării cererii, cu toate actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor de pensionare";.
Lipsa temeiului juridic al emiterii deciziei de revizuire a pensiei recla- mantului rezultă cu claritate din nerespectarea dispozițiilor OUG nr. 1/2011. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din OUG nr. 1/2011 "pensiile prevă- zute la art. 1 lit. a și b din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a u- tilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. 4 fin aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de_, pe baza actelor do- veditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari";.
În conformitate cu dispozițiile art. 107 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii "în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drep- turilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială o- perează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire";.
Așadar, pentru ca dreptul reclamantului să poată fi revizuit era absolut necesar să se emită decizie de recalculare a pensiei legal câștigate în baza legii anterioare Legii nr. 119/2010. În situația în care pensia reclamantului era re- calculată, aceasta putea fi revizuită ca urmare a includerii, total sau parțial, a
salariului mediu brut pe economie în baza de calcul a cuantumului pensiei re- calculate.
Reclamantul nu a primit decizie de recalculare a pensiei legal dobândite în baza legii anterioare apariției Legii nr. 119/2010, fapt pentru care revizuirea prevăzută de art. 1 alin. 1 din OUG nr. 1/2011 nu are obiect și fundament. Pe cale de consecință decizia de revizuire este lovită de nulitate absolută.
Decizia ce face obiectul prezentei contestații este nulă deoarece OUG nr. 1/2011 încalcă prevederile art. 1 din Protocolul 1 al CEDO. Totodată solicită să se constate inaplicabilitatea prevederilor din Legea nr. 119/2010 și ale OUG nr. 1/2011 care au stat la baza emiterii deciziei de revizuire atacate, acestea fiind în contradicție cu prescripțiile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Este unanim acceptat că pentru a putea fi solicitată protecția conferită de art. 1 din Protocolul 1 CEDO, reclamantul trebuie să dețină un "bun";. În accepțiunea Curții, noțiunea de "bun"; trece dincolo de înțelesul noțiunii de lu- cru, desemnând nu doar bunuri corporale, ci un ansamblu de drepturi și intere- se ale unei persoane, cu valoare de active patrimoniale. În noțiunea de "bu- nuri"; în sensul CEDO, intră și pensia de bătrânețe astfel cum s-a pronunțat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Buchen vs. Cehia.
O altă condiție impusă de Convenție pentru ca drepturile invocate să fie protejate de art. 1 din Protocolul 1 al CEDO este ca dreptul/interesul să fie o
"speranță legitimă";. Astfel, speranța legitimă, în acceptțiunea Curții trebuie să se bazeze pe o normă legală sau pe o hotărâre judecătorească. În cazul de față, speranța legitimă invocată de reclamant se bazează pe legislația în vigoare la momentul pensionării. Astfel, la momentul împlinirii vârstei de pensionare, cu- noscând prescripțiile legale în vigoare, reclamantul a avut "speranța legitimă"; că în urma manifestării de voință în sensul pensionării va beneficia pe toată du- rata vieții de o pensie în cuantumul prescris de normele legale în vigoare la mo- mentul pensionării.
Observând îndeplinirea condițiilor pentru ca dreptul de proprietate al reclamantului reprezentat prin pensia de serviciu să fie protejat de prescripțiile art. 1 ale Protocolului 1 al CEDO, urmează a se analiza dacă asistăm sau nu la o privare a dreptului nostru de proprietate în sensul Convenției. Astfel, condiția primordială a legalității privării de proprietate este existența unei cauze de utilitate publică. Strâns legată de această condiție este și necesitatea indemniză- rii proprietarului bunului expropriat, Curtea impunând această condiție orică- rei situații privative de proprietate. Temeiul legal al obligației de indemnizare a fost găsit de Curte tot în prevederile art. 1 din Protocolul 1, Curtea ajungând la concluzia că în absența unei indemnizări Protocolul 1 n-ar asigura decât o pro- tecție iluzorie și ineficace a dreptului de proprietate, situație ce ar veni în totală contradicție cu prescripțiile Convenției. Or, din câte se poate observa, din pres- cripțiile Legii nr. 119/2010 și ale OUG nr. 1/2011, reclamantul nu a beneficiat de o asemenea indemnizație.
S-au anexat acțiunii introductive decizia inițială de pensie nr. 89191 din_, decizia de revizuire nr. 89191/_, Contestația la decizia de revizuire adresată Casei sectoriale de P. a SRI, Hotărârea Comisiei de Contestații,
copie după plicul de primire a deciziei de revizuire, copie după plicul poștal de primire a Hotărârii Comisiei de Contestații și confirmarea de primire a con- testației depuse.
În drept se invocă prevederile art. 11, 15, 16, 20, 41, 44, 47 și art. 148
alin. 2 și 4 din Constituție, art. 150 alin. 4 și art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/ 2010, art. 112 și 274 Cod procedură civilă, art. 7 din Legea nr. 554/2004, juris- prudența Curții Constituționale, jurisprudența CEDO.
La fila 33 din dosar reclamantul precizează acțiunea arătând că înțelege să cheme în judecată C. S. de P. a S. R. de I. .
Reclamantul mai precizează că prin decizia ce constituie obiectul acți- unii, statul își încalcă obligațiile cu privire la pensie, asumate prin legile aflate în vigoare la data trecerii sale în rezervă, respectiv Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat și Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.
Astfel, la data chemării reclamantului în rândul cadrelor militare active, februarie 1991, singurul avantaj din oferta de muncă a SRI îl constituia dreptul la pensie militară de serviciu, care contrabalansa într-o anumită măsură cu privațiunile statutului de militar, pe de o parte, și alte oportunități de muncă, pe de altă parte. Ori, prin decizia de revizuire contestată, tocmai acest drept a fost anulat cu toate că reclamantul a servit ca militar până la împlinirea vârstei limită de trecere în rezervă, reclamantul îndeplinit în totalitatea partea lui de obligație din raporturile de muncă cu SRI.
În plus, în afară de faptul că i-a fost diminuat cuantumul pensiei, prin emiterea acestei decizii i-a fost anulat automat și dreptul, la împlinirea vârstei de 65 de ani, la o pensie publică de stat pentru munca efectuată timp de 13 ani, anterior trecerii în cadrul SRI, așa cum a fost reglementat de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Pârâta C. S. de P. a SRI a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestației, pentru următoarele motive:
În fapt prin acțiunea formulată reclamantul a chemat în judecată C. de
P., solicitând ca instanța să anuleze decizia de revizuire a pensiei sale, în acest scop reclamantul contestând legislația de recalculare a pensiilor militare, rezumându-se la aspecte ce evidențiază încălcarea principiilor constituționale referitoare la neretroactivitatea legii, dreptul de proprietate, interzicerea discri- minării, aplicarea prioritară a dreptului comunitar și interpretarea drepturilor și libertăților fundamentale în concordanță cu Declarația Universală a Dreptu- rilor Omului, fiind astfel puse într-o dezbatere critică dispozițiile Legii nr. 119/ 2010 și ale OUG nr. 1/2011, care statuează obligația recalculării drepturilor de asigurări sociale stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special și in- tegrarea lor într-un sistem unitar de pensii.
Or, prin decizia nr. 871 din_, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile Legii nr. 119/2010 sunt constituționale, iar în ceea ce privește OUG nr. 1/2011 - act normativ ce a fost validat de Parlamentul României prin Legea de aprobare nr. 165/2011 - aceasta produce efecte juridice obligatorii de res- pectat de către toate entitățile implicate în procesul recalculării pensiilor mili- tare.
Totodată arată că decizia contestată a fost emisă de C. de P. secto- rială a SRI cu respectarea prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și ca efect al intrării în vigoare a OUG nr. 1/2011.
Potrivit art. 132 coroborate cu cele ale art. 193 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, casele de pensii sectoriale au fost înființate în termen de 3 zile de la data publicării actului normativ menționat, în Monitorul Oficial al R. iei și sunt succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din instituțiile din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 119/2010, pensiile au fost recalculate începând cu data de_, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, iar ca urmare a modificării legislației în domeniu, a fost revizuită prin aplicarea prevederilor Anexei nr. 3 la OUG nr. 1/2011.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 119/2010, pe data intrării în vigoare a legii, devin pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, pensiile militare de stat, iar potrivit art. 2 alin. 3 pensiile de invaliditate și pensiile de urmaș dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaș.
Art. 3 din aceeași lege prevede că pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecă- rei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu mo- dificările și completările ulterioare. În situația pensiilor dintre cele prevăzute la alin. 1, care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare. Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare.
Referitor la aplicarea retroactivă a Legii nr. 119/2010 față de reclamant și încălcarea art. 1 din protocolul nr. 1 al CEDO arată că, la data de_ a fost publicată în Monitorul Oficial decizia nr. 29/2011 a Înaltei Curți de C. ție și Justiție privind recursul în interesul legii, referitor la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 119/2010, prin intermediul căreia s-a tranșat problema unei posibile retroactivități a Legii nr. 119/2010, prin recalcularea pensiilor speciale.
În acest sens instanța supremă a stabilit că instanțele judecătorești nu sunt în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii și oricum, nu sunt înde- plinite premisele stabilite prin jurisprudența Curții Europene în problematica retroactivității unei legi.
Argumentând aceste concluzii, instanța supremă prezintă următoarele considerații:
"Astfel cum deja s-a reținut prin decizia nr. 871 din_ Curtea Con- stituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din Legea nr. 119/2010 sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. 2 - neretroactivitatea legii (…).
Având în vedere cele anterior stabilite cu privire la caracterul obliga- toriu al deciziilor Curții Constituționale, precum și al considerentelor acestora, în limitele controlului de constituționalitate, Înalta Curte reține că instanțele ju- decătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstitu- ționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formu- late de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.
Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impu- nea în mod distinct, din perspectiva Convenției europene a drepturilor omului, astfel decât în contextul "ingerinței"; în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omu- lui și a libertăților fundamentale.
Însă, în jurisprudența Curții Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echita- bil în temeiul art. 6 alin. 1 din Convenție, premisă care, în contestațiile formula- te împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza Legii nr. 119/ 2010 nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a inter- venit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta pro- cesului. Pe de altă parte, neretroactivitatea Legii nr. 119/2010 în raport cu legi- le prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial a fost deja constatată prin deciziile Curții Constituționale anterior menționate, instanța constituționa- lă fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în R. ia, potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 47/1992.
În mod similar analizării neretroactivității legii, Înalta Curte de Casație și Justiție soluționând recursul în interesul legii, referitor la aplicarea dispoziți- ilor Legii nr. 119/2010, a soluționat și problema pretinsului tratament discrimi- natoriu instituit beneficiarilor pensiilor speciale de către dispozițiile legii anali- zate, stabilind că instanțele judecătorești nu sunt îndrituite a face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție.
"În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție, iar perspectiva ana- lizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Conven- ția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presu- pus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului con- stituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categori- ile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c din Legea nr. 119/ 2010, în raport cu art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din Constituție.
În plus, în temeiul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și li- bertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițio- nal), numai o susținere de tratament inegal, cu o justificare obiectivă și rezona- bilă, între persoane aflate în cadrul aceleași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul sta- bilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a Curții constituțio- nale";.
Privitor la inegalitatea ingerinței, Înalta Curte de casație și Justiție a tranșat și această problemă în cadrul deciziei nr. 29 din_, arătând urmă- toarele:
"Din perspectiva acestor condiții, Înalta Curte constată că în mod una- nim instanțele a reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de Legea nr. 119/2010 și urmărește un "scop legitim";, de utilitate publică, în de- plină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, con- stând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, elimina- rea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză eco- nomică și financiară cu care se confruntă statului, deci atât bugetul de stat cât și cel de asigurări sociale";.
Stabilirea politicilor în materia asigurărilor sociale este lăsată de către CEDO la aprecierea statelor, în funcție de factorii economici și financiari ce in- fluențează sustenabilitatea bugetului de stat la un moment dat, pentru satisfacerea interesului general.
per a contrario, dacă s-ar susține în continuare faptul că evenimentele legislative nu ar trebui să influențeze, pentru viitor, drepturile câștigate, fie ele și la un anumit cuantum al pensiei ar însemna, rezumându-ne în susținere strict la domeniul în care se dezbate cauza, că nici modificările favorabile nu ar tre- bui să se aplice. Or, este de notorietate faptul că dispozițiile legale în materie au determinat actualizări a drepturilor bănești, fără a fi, în mod evident contestate. Statul este garantul dreptului la asigurarea socială, nu al cuantumului prestației care poate varia în timp în funcție de politicile aplicabile, atâta vreme cât Legea nr. 164/2001 nu mai este în ființă, fiind abrogată în mod explicit și decizia de pensie suferă modificări în sensul prevederilor legale în vigoare, actualizându-se în virtutea temeiului legal incident și al algoritmului de calcul
prevăzut de noua reglementare, în speță Legea nr. 119/2010.
În cazul de față, o atare rațiune se reține în expunerea de motive a Legii nr. 119/2010 ca fiind grava situație de criză financiară și economică cu care se confruntă statul, pe de o parte, iar pe de altă parte, necesitatea reformării siste- mului de pensii. Aceleași considerente au fost formulate și de Curtea Constituți- onală în decizia nr. 871/2010, subliniind condiționarea acordării componentei necontribuitive a pensiei de existența resurselor financiare pentru a putea acor- da și alte drepturi de asigurări sociale față de cele pe care Constituția le nomi- nalizează în mod expres.
De reținut este faptul că, potrivit jurisprudenței CEDO, în materie civilă, de principiu nu este exclusă libertatea legiuitorului de a adopta noi dispoziții legale, chiar cu efect retroactiv, pentru a reglementa, pentru viitor, drepturile care decurg din legislația în vigoare.
Având în vedere motivele enunțate se solicită respingerea acțiunii ca ne- întemeiată și menținerea ca temeinică și legală a deciziei de revizuire a pensiei contestată de reclamant, precum și a hotărârii Comisiei de Contestații.
Examinând contestația formulată tribunalul constată următoarele: Reclamantul a fost beneficiarul unei pensii speciale stabilită în baza
Legii nr. 164/2001 și a Legii nr. 85/1995.
Decizia de revizuire a pensiei de serviciu, contestată, a fost emisă cu a- plicarea art. 125 din HG 257/2011, a OUG 1/2011, cu aplicarea art. 1, art. 3 și Anexa 3 din această ordonanță, în ceea ce privește metodologia de calcul.
Prin Decizia nr. 871/2010 Curtea Constituțională a analizat criticile tex- telor din Legea nr. 119/2010 atât în raport cu art. 44 din Constituție cât și cu prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a constatat că, în raport de criticile formulate, dispozițiile Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale.
Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 a Curții Constituționale a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a, b, d-i și art. 2-12 din Legea nr. 119/ 2010, s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 53, critici care au fost înlăturate.
Această decizie a fost confirmată în mod repetat prin Decizia nr. 75/_ publicată în Monitorul Oficial nr. 178/_ și Decizia nr. 1286/_ publicată în Monitorul Oficial nr. 845/_ .
În esență Curtea Constituțională a reținut că pensia de serviciu este compusă din două elemente: pensia contributivă și un supliment din partea sta- tului care nu are la bază contribuția la sistemul de asigurări sociale. Prin urma- re, dobândirea drepturilor la pensia specială nu poate fi considerat un drept câștigat, reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupră cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 al. 2 din Constituție.
Textele legale criticate afectează pensiile speciale doar pentru viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acorda- rea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie nu sunt afec- tate. De asemenea, Legea nr. 119/2010 nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare. Curtea Constituțională a mai statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu din perspectiva art. 1 din Primul Protocol reprezintă un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea a- cestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.
Prin Decizia nr. 29/_ dată în interesul legii de Înalta Curte de Ca- sație și Justiție, s-a reținut că în ceea ce privește critica adusă neretroactivității legii și discriminării, instanțele judecătorești nu sunt în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, deoarece în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil potrivit art. 6 (1) din Convenție ( ca de exemplu Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din_ ), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziei de revizuire a pensiei nu este îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intem- pestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.
Nu în ultimul rând în cauzele conexate Ana M. Frimu și alții împotriva
R. iei și Cauza Constantin Abăluță și alții împotriva R. iei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul Român a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul Legii nr. 119/ 2010, reținând și faptul că reformarea sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor de prestații sociale.
În ceea ce privește respectarea principiului proporționalității, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Cauza Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spani- ei, reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă reclamanții su- portă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excede marjei de apreci- ere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială, atunci când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestu- ia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență, ceea ce nu este cazul reclamantului în speță, întrucât pensia sa revizuită este de 3.523 lei.
Cererea reclamantului de menținere în plată a pensiei militare, în baza unei decizii de pensie emise în temeiul Legii nr. 164/2001 nu poate fi primită deoarece ea nu mai există, ci a fost recalculată și convertită în noua pensie prin decizia de revizuire, ca efect al Legii nr. 119/2010 și OUG nr. 1/2011.
În ceea ce privește cererea de menținere a pensiei anterioare punerii în plată a deciziei de revizuire, respectiv a pensiei militare stabilită în temeiul Legii nr. 164/2011, instanța reține că procedura de revizuire și stabilire a pensi- ei într-un anumit cuantum nu constituie un motiv de nulitate absolută a deciziei de pensie, ci poate fi solicitată și admisă numai emiterea unei noi decizii, în ba- za legii în vigoare, care reglementează acordarea drepturilor de asigurări soci- ale.
Or, reclamantul a solicitat anularea deciziei de revizuire și menținerea deciziei de pensie emisă în temeiul Legii nr. 164/2001, fără a observa că astfel încalc dispozițiile legale în vigoare în materia asigurărilor sociale, deoarece nu a solicitat emiterea unei noi decizii sau modificarea celei contestate, în sensul calculării cuantumului pensiei potrivit dispozițiilor OUG nr. 1/2011, ale Legii nr. 119/2011 și ale Legii nr. 263/2010, în vigoare la data formulării acțiunii și emiterii deciziei, nu ale Legii nr. 164/2001, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 1 din Legea nr. 119/2010, pensiile militare de stat, stabilite în baza Legii nr. 164/2001, au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.
Mai mult, la data formulării acțiunii, Legea nr. 164/2001 era abrogată expres prin Legea nr. 263/2010, astfel că nu se poate dispune emiterea unei decizii cu menținerea în plată a cuantumului pensiei în baza legii anterioare, deoarece nu mai există bază legală pentru plata pensie militare.
În considerarea celor de mai sus, în baza Legii nr. 263/2010 acțiunea urmează a fi respinsă în totalitate ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
RESPINGE în totalitate
contestația formulată de reclamantul M. V.
domiciliat în B. M., str. B-dul R., nr. 22, sc. C, et. 6, ap. 62, jud. Mara- mureș împotriva pârâtei C. S. de P. a S. Român de I.
cu sediul în B., sector 1, str. P. A., nr. 4 pentru anularea deciziei de revizuire a pensiei nr. 89191 din_ în baza OUG nr. 1/2011, menținerea în plată a drepturilor conform deciziei 89191 din_ în baza Legii nr. 164/2001 și a Legii nr. 80/95, menținerea caracterului de pensie militară de stat în baza Legii 164/2001 și plata diferențelor bănești dintre cele două pensii.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE | ASISTENȚI JUDICIARI | GREFIER | |
C. M. | O. S. D. M. L. | O. | V. |
Red. C.M./Tehn. O.V.
5 ex./_
com. 3 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 129/2013. Contestație decizie pensionare.... | Decizia civilă nr. 439/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
