Sentința civilă nr. 1547/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1547
Ședința publică din _
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G. Brîndușa ASISTENȚI: O. S. JUDICIARI: D. M.
GREFIER: C. D.
Pe rol este pronunțarea asupra acțiunii civile privind pe contestatoarea Dumitraș F., domiciliată în G., nr. 68, județul M., în contradictoriu cu intimata C. J. de P. M., cu sediul în B. M., str. H., nr. 1A, județul M., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
Instanța în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de față.
T.
Constată că prin contestația înregistrată la data de_ contestatoarea
D. F. a solicitat anularea Deciziei nr. 1. din_ emisă de intimata
J. de P. M. prin care s-a dispus restituirea sumei de 7398 lei cu titlu de prestații de asigurări sociale încasate necuvenit.
În motivarea contestației reclamanta a învederat că a fost pensionată prin decizia nr. 1. din_ prin care i s-a stabilit vechime totală în muncă de 31 ani, 9 luni și 28 de zile. A muncit efectiv în grupa I de muncă 21 ani 3 luni și 28 zile. Nu a contestat niciodată această decizie și nici nu a solicitat recalcularea pensiei.
Prin decizia nr. 1. /_ i s-a adus la cunoștință că în perioada _
-_ i s-au plătit "necuvenit"; drepturi în sumă totală de 7398 lei, din cauza aplicării eronate a O.U.G. 100/2008.
Contestatoarea a susținut că nu a omis nicio ilegalitate, nu a aplicat nicio ordonanță sau lege și nu e de acord să fie debitor al acestei sume sub nicio formă.
Mai mult, se impune obligarea intimatei la plata sumei de 7398 lei cu titlu de daune morale, deoarece a suferit un șoc la primirea deciziei de impunere.
Contestatoarea a depus în probațiune decizia nr. 1. din_, buletinul de calcul aferent, decizia nr. 1. /_, decizia nr. 1. /_, cupoane de pensie.
La data de_ contestatoarea și-a mărit câtimea obiectului cererii de despăgubire la suma de 15.000 lei RON.
Totodată a precizat că potrivit art. 78 ind. 2 din O.U.G. 100/2008 trebuie să beneficieze de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor aferent grupei I de muncă, iar stagiul nu este de 15 ani așa cum s-a menționat în decizia nr. 1.
/_ ci de 21 ani, 3 luni și 28 zile la care se adaugă sporul de 11 ani.
Contestatoarea a mai învederat că în decizia nr. 1. /_ se face referire la Legea 57/1992, însă ea nu s-a încadrat în această lege, nu a realizat stagiu de cotizare în condiții de handicap.
Intimata C. J. de P. M. a solicitat respingerea
contestației ca nefondată, învederând instanței că reclamanta a fost înscrisă la pensie pentru limită de vârstă în anul 1999, pensia fiindu-i stabilită în baza Legii 57/1992 privind încadrarea în muncă a persoanelor handicapate, prin decizia nr.
1. din_ . Reclamanta a beneficiat de
recalcularea pensiei în baza O.U.G.4/2005; ultima recalculare în baza acestei ordonanțe s-a efectuat prin decizia nr. 1. din_ .
A mai arătat intimata că începând cu data de_ pensia reclamantei a fost în mod eronat recalculată conform prevederilor O.U.G. 100/2008 prin decizia nr. 1. din_ ceea ce a condus la o creștere a punctajului de la 1,37191 puncte la 1,72191 puncte și la creșterea pensiei la 1202 lei.
Reclamanta nu era îndreptățită la recalcularea pensiei în baza O.U.G. nr. 100/2008 prin acordarea punctajului suplimentar pentru activitatea desfășurată în grupa I-a de muncă pentru că la recalcularea pensiei în baza O.U.G. 4/2005 s-a utilizat stagiul complet de cotizare de 15 ani rezultat din aplicarea prevederilor art. 2 al. 4 din normele metodologice aprobate prin H.G. 1550/2004 (aplicabile persoanelor beneficiare de pensii stabilite în condiții prevăzute de acte normative cu caracter special) coroborate cu prevederile art. 11 al. 1 din Legea 57/1992 în baza căreia reclamanta a fost trecută la pensie pentru limită de vârstă.
Or, conform art. II lit. a din O.U.G.100/2008 beneficiază de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,04166 puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă, următoarele categorii de persoane:
ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special;
Întrucât aplicarea O.U.G. 100/2008 s-a făcut centralizat în sistemul informatic, din eroare, reclamantei i s-a acordat punctaj suplimentar pentru activitatea desfășurată în grupa I de muncă deși nu era îndreptățită la acordarea acestui punctaj suplimentar motivat de faptul că s-a pensionat în baza unui act normativ cu caracter special (Legea 57/1992), iar la recalcularea pensiei în baza O.U.G. 4/2005 s-a utilizat vechimea în muncă prevăzută de acest act normativ pentru determinarea punctajului mediu anual.
În cazul persoanelor care nu s-au pensionat în baza unui act normativ cu caracter special, la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă de 25 ani prevăzută de Legea 3/1977.
Potrivit art. 107 al. 1 și 2 în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, iar sumele încasate necuvenit se recuperează de la beneficiari în termenul general de prescripție.
Intimata a mai învederat că susținerea reclamantei că nu s-a pensionat în baza Legii 57/1992 și că nu a realizat stagiu de cotizare în condiții de handicap este contrazisă de documentele de la dosarul de pensie. În certificatul de încadrare într-o categorie de persoane handicapate, la rubrica "data ivirii handicapului este înscrisă mențiunea "congenital";, ceea ce înseamnă că reclamanta avea handicapul din naștere, astfel că întreg stagiul de cotizare a fost realizat după data dobândirii handicapului.
Intimata a menționat că utilizarea stagiului complet de cotizare de 15 ani prevăzut de Legea 57/1992 a fost mai avantajoasă pentru contestatoare decât utilizarea stagiului complet de 25 ani, căci prin împărțirea numărului total de puncte realizate la 15 a rezultat un punctaj mediu anual mai mare decât prin împărțirea aceluiași număr de puncte la 25 și, deci, o pensie mai mare.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut
următoarele:
Potrivit înscrisurilor din dosarul de pensie comunicat instanței, în anul 1996 contestatoarea Dumitraș F. s-a adresat Oficiului de P. B. M. în vederea înscrierii la pensie de invaliditate începând cu data de_, raportat la decizia asupra capacității de muncă nr. 1923 din_ prin care s-a stabilit că se încadrează în gradul II de invaliditate, invaliditate ivită la data de_ (f. 76, 80).
Prin decizia nr. 1. din_ contestatoarei i s-a acordat pensie de invaliditate în temeiul Legii 3/1977 cu începere de la data de_ .
La data de_ reclamanta Dumitraș F. a depus la Oficiul de P.
M. o cerere de recalculare a pensiei la care a anexat certificatul de încadrare într-o categorie de persoane handicapate care necesită protecție specială(f.67). Potrivit acestui certificat (f.66), s-a stabilit că handicapul reclamantei este congenital, fiind încadrată în gradul II de invaliditate.
Raportat la concluziile medicului expert al asigurărilor sociale, contestatoarea Dumitraș F. a fost trecută de la pensia de invaliditate
stabilită în baza Legii 3/1977 la pensia de limită de vârstă acordată în temeiul art.11 din Legea 57/1992, fiind emisă în acest sens decizia nr. 1. din_ .
În condițiile în care în anul 1999 contestatoarea avea 42 de ani, iar vârsta minimă de pensionare prevăzută de art. 14 al. 3 din Legea 3/1977 era 50 de ani, trecerea acesteia de la pensie de invaliditate la pensie de limită de vârstă a fost posibilă doar prin aplicarea dispozițiilor Legii 57/1992, evident favorabile reclamantei.
Astfel, conform art. 11 al.1 și 2 din Legea 57/1992 "persoanele handicapate beneficiază, la cerere, de pensie integrală pentru limită de vârstă dacă dovedesc o vechime în muncă, după data dobândirii handicapului, de 15 ani bărbații și de 10 ani femeile, în cazul celor încadrabili în gradul I de invaliditate, de 20 ani pentru bărbați și 15 ani pentru femei, în cazul celor încadrabili în gradul II de invaliditate, de 25 ani pentru bărbați și 20 ani pentru femei, în cazul celor încadrabili în gradul III de invaliditate.
Pentru timpul care depășește vechimea prevăzută la alin. (1) se acordă un spor la pensie de 1% pentru fiecare an în plus pentru primii 5 ani și de 0,5% pentru următorii ani, potrivit legii";.
Deși susține că nu a solicitat niciodată aplicarea prevederilor Legii 57/1992, reclamanta D. F. nu a contestat decizia nr. 1. /_ . De altminteri, ar fi fost nefiresc să conteste această decizie și aplicarea Legii 57/1992 în condițiile în care dispozițiile acesteia erau mai favorabile decât cele ale Legii 3/1997, căci, pe de o parte beneficia la 42 de ani (în loc de 50 de ani) de pensie pentru limită de vârstă, iar pe de altă parte, la stabilirea cuantumului pensiei sale pentru limită de vârstă s-a luat în calcul o vechime în muncă de 15 ani, în loc de 25 ani cât prevedea art. 8 al. 1 din Legea 3/1997.
Prin decizia nr. 1. din_ privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă pentru persoanele cu handicap reclamanta a beneficiat de recalcularea pensiei în baza O.U.G. 4/2005 coroborate cu H.G. 1550/2004, iar din buletinul de calcul aferent acesteia rezultă că la recalculare s-a avut în vedere stagiul complet de cotizare de 15 ani prevăzut de art. 11 al. 1 din Legea 57/1992, act normativ cu caracter special.
Punctajul mediu anual determinat în urma recalculării a fost de 1.37191 puncte (f.57), mai mare decât punctajul în plată la data evaluării, de 1.29436 puncte.
Prin O.U.G. nr. 100/2008 Legea 19/2000 a fost completată cu un nou articol, articolul 78^2, potrivit căruia asigurații care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupa I și/sau grupa II de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, beneficiază de un număr suplimentar de puncte, după cum urmează:
0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,04166 puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă;
0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,02083 puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa II de muncă.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică numai în situațiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare, prevăzute în anexa nr. 3, în funcție de data nașterii, respectiv stagiile complete de cotizare în funcție de data deschiderii dreptului la pensie, conform prevederilor art. 167^1.
Art. II al. O.U.G. 100/2008 menționează că prevederile art. 78^2 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se aplică și persoanelor:
a) ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepția acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
Deși reclamanta se afla în situația de excepție menționată în teza finală a articolului II lit. a deoarece beneficiase de prevederile Legii 57/1992, prin decizia nr. 1. din_ pensia acesteia s-a recalculat conform prevederilor
O.U.G. 100/2008 (f.29) acordându-i-se un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa I de muncă, respectiv un nr. total de 5.24996 puncte acordate suplimentar ce a condus la un punctaj mediu anual suplimentar de 0.35000.
În urma acestei recalculări punctajul mediu anual realizat de reclamantă s-a majorat de la 1.37191 puncte la 1,72192 puncte (1._ 0=1,72191), iar cuantumul pensiei a crescut .
Astfel, prin aplicarea eronată a prevederilor art. II lit. a din O.U.G. 100/2008, reclamanta a beneficiat necuvenit de majorarea punctajului mediu anual și, implicit, de majorarea pensiei începând de la data de_ și până la data de_ când greșeala a fost descoperită.
Potrivit art.107 din Legea 263/2010, în situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire, iar sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripție, calculat de la data constatării diferențelor.
Termenul general de prescripție fiind de 3 ani (art.179 al.1 din Legea 263/2010), prin decizia nr. 1. din_ s-a avut în vedere doar perioada_ -_ și s-a stabilit că reclamanta, beneficiind eronat de prevederile
O.U.G. 100/2008, a încasat necuvenit suma de 7398 lei, care urma a fi recuperată conform art. 179 din Legea 263/2010.
Față de cele expuse și având în vedere că potrivit art. 179 alineatul 4 din Legea 263/2010 sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale se recuperează de la beneficiari prin intermediul caselor teritoriale de
pensii în baza deciziei casei respective care constituie titlu executoriu, instanța constată că Decizia nr. 1. din_ emisă de intimata C. J. de P.
M. este legală și temeinică și, în consecință, va respinge în tot contestația formulată de contestatoarea
D. F. .
În privința daunelor solicitate de contestatoare, instanța apreciază că aceasta cerere nu este întemeiată, reținând că pentru a fi angajată răspunderea patrimonială pentru daune morale este necesar să se dovedească elementele răspunderii civile, respectiv: fapta ilicită, prejudiciul si legătura de cauzalitate, dauna morală constând în atingerea adusă personalității omului, a existentei sale, a integrității corporale și a sănătății, a sensibilității fizice sau psihice, a sentimentelor sale, a cinstei, onoarei, prestigiului profesional etc, or, în condițiile în care s-a reținut legalitatea și temeinicia deciziei nr. 1. din _
, caracterul ilicit al emiterii acesteia de către intimata C. J. de P. M. este exclus.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată și precizată de contestatoarea D.
F., domiciliată în localitatea G., nr. 68 împotriva deciziei nr. 1. /_ emisă de intimata C. J. de P. M., cu sediul în B. M., str. H.
, nr. 1A, ca nefondată
.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Tribunalul Maramureș.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, | Asistenți | judiciari, | G. ier, |
G. Brîndușa | O. S. D. | M. | C. D. |
Red.Tehnored.G.B 4 ex. _
com. 2 ex.- _
| ← Sentința civilă nr. 1343/2013. Contestație decizie... | Decizia civilă nr. 165/2013. Obligație de a face. Asigurări... → |
|---|
