Decizia civilă nr. 165/2013. Obligație de a face. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 165/R/2013
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul C.
T. împotriva deciziei civile nr. 4480/_, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._, privind și pe intimații C. J. DE P. M. și TRIBUNALUL MARAMUREȘ, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația a fost declarată și motivată în termenul legal, a fost comunicată și este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 19 decembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței s-a depus la dosar o cerere de recuzare a domnilor judecători I. -R. M. și S. -C. B. .
De asemenea se constată că la data de 4 ianuarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, contestatorul a depus la dosar completări și precizări la contestația în anulare.
Se constată că cererea de recuzare a fost soluționată în ședința camerei de consiliu din 8 ianuarie 2013, în sensul respingerii acesteia.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 799 din 4 mai 2012 a T. ui M. pronunțată în dosarul nr._
, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul C. TEODOR în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL MARAMUREȘ, C. J. DE
P. M. și C. TERITORIALĂ DE PENSII S. M. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul, fost judecător - președinte de judecătorie, este beneficiarul pensiei de serviciu stabilită începând cu data de_, în conformitate cu dispozițiile Legii 303/2004, fiind emisă decizia de pensionare nr. 2. /_ .
La baza emiterii deciziei a stat adeverința nr. 2113/_ emisă de Tribunalul Maramureș. Ulterior, la cererea reclamantului pensia de serviciu a acestuia a fost recalculată, pe baza adeverinței nr. 2239/_ eliberată de Tribunalul Maramureș.
Prin acțiune se solicită obligarea tribunalului la eliberarea unor adeverințe în vederea recalculării pensiei de serviciu, în aceasta urmând a fi incluse sporuri obținute de reclamant prin hotărâri judecătorești respectiv, sporul de 40% pentru perioada_ -_ și diferența salarială dintre indemnizația brută lunară majorată și cea a funcției similare de la DNA DIICOT începând cu 1 aprilie 2006
și până la 31 iulie 2009, precum și celelalte sporuri obținute ulterior prin hotărâri judecătorești.
Legea nr. 303/_, stabilește condițiile, modul de calcul și de actualizare a pensiei de serviciu.
Cu privire la obținerea de către reclamant a sporurilor de 30%, respectiv, 40%, sporului DIICOT și DNA ca urmare a promovării de acțiuni la instanțele de judecata, trebuie avut în vedere că, prin Decizia nr. VI din 15 ianuarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție si in aplicarea nediscriminatorie a dispozițiilor art. 11alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, precum și a dispozițiilor art. 28 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2004, modificată și aprobată prin Legea nr. 601/2004, a stabilit ca drepturile salariale prevăzute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistraților.
Nefiind drepturi de natura salariala, care ar fi presupus existenta dreptului in patrimoniul magistratului in activitate, acestea nu pot constitui baza de calcul pentru stabilirea sau reactualizarea pensiei de serviciu, care este un drept de asigurare sociala.
La emiterea adeverințelor ce au stat la baza stabilirii, respectiv a actualizării drepturilor de pensie ale reclamantului, emitentul, în speța Tribunalul Maramureș, a avut in vedere, funcția toate elementele venitului brut astfel cum acesta este reglementat prin dispozițiile legale deja precizate, iar pârâta C. J. de P. M., a emis noi decizii privind pensia de serviciu reactualizata, in raport de venitul prevăzut în adeverința astfel că, ambele instituții, au respectat obligațiile legale, stabilind baza de calcul si calculând drepturile de pensie ale intimatului, in conformitate cu legea salarizării magistraților si cu aplicarea întocmai a procedurilor specifice de reglementare a pensiei de serviciu a magistraților, reclamantul nefiind îndreptățit la eliberarea adeverințelor astfel cum acestea au fost solicitate, prin includerea sporurilor câștigate prin hotărâri judecătorești.
În ce privește plata acestor drepturi câștigate, precum și efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă, reclamantul are posibilitatea punerii în executare a titlurilor obținute.
Față de considerentele de fapt și de drept reținute, acțiunea a fost apreciată neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 4480 din 30 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._
, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. T. împotriva sentinței civile nr. 799/2012 a T. ui M. . Pentru a hotărî astfel instanța de recurs a reținut că prin demersul judiciar, recurentul reclamant a urmărit modificarea bazei de calcul a pensiei de serviciu în sensul de fi incluse: sporul de 30%, respectiv 40%, pentru perioada_ -_, diferența salarială dintre indemnizația brută lunară majorată și cea a funcției similare de la DNA ȘI DIICOT, pentru perioada_ -_, prima de vacanță, al 13 - lea salariu, sumele acordate cu ocazia ieșirii la pensie,
indexările salariale pe anul 2007 conform O.G. nr. nr. 10/2007.
S-a avut în vedere că prin Sentința civilă nr. 119/2007 pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., reclamantului i-au fost recunoscute drepturile salariale reprezentând echivalentul sporului de 30% respectiv 40% din indemnizația brută lunară cuvenită pentru perioada anilor 2003-2006. Prin Sentința civilă nr. 56 din 18 ianuarie 2008 a T. ui M. pronunțată în dosarul nr._, modificată prin Decizia nr. 383/R din_ a Curții de
Apel Cluj au fost obligați pârâții Tribunalul Maramureș, Curtea de Apel Cluj și Ministerul Justiției, să-i plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând diferențe salariale dintre indemnizația brută lunară și cea a funcției similare de la
D.N.A. și D.I.I.C.O.T. începând cu luna aprilie 2006 și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Ulterior, prin Sentința civilă nr. 2182/2011 pronunțată în dosarul nr._ a T. ui M., modificată prin Decizia civilă nr. 1628/2012 a Curții de Apel Cluj, au fost obligați aceiași pârâți la plata în favoarea reclamantului a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturilor salariale dintre indemnizația acestuia și cea a funcției similare din cadrul DNA- DIICOT, pentru perioada_ -_ . De asemenea, prin Sentința civilă nr. 18/_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul C. T., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Maramureș, Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, au fost obligați pârâții să acorde reclamantului creșterile salariale prevăzute de O.G. nr. 10/2007 art. 1 alin. 1, astfel: cu 5%, începând cu data de_ față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2 % începând cu luna martie 2007 față de nivelul din luna februarie 2007; cu 11 % începând cu data de_ față de nivelul din luna septembrie 2007 și să le plătească suma datorată cu titlu de creșteri salariale, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. 1 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, "pentru activitatea desfășurată personalul prevăzut la art. 1 beneficiază la sfârșitul anului calendaristic de un premiu anual egal cu indemnizația de încadrare brută din ultima luna a anului pentru care se face premierea"; iar potrivit alin. 2 "pentru cei care nu au lucrat tot timpul anului premiul se acordă proporțional cu perioada în care au lucrat, luându-se în calcul indemnizația de încadrare brută din ultima luna de activitate";.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 241din OUG nr. 27/2006
"la plecarea în concediu de odihnă, personalul salarizat potrivit prezentei ordonanțe de urgență are dreptul, în condițiile legii, pe lângă indemnizația de concediu aferentă acestei perioade, și la o primă de concediu egala cu indemnizația de încadrare brută lunară din luna anterioară plecării în concediu";.
Drepturile de pensie ale reclamantului s-au deschis începând cu data de_ potrivit Deciziei nr. 2. iar la stabilirea drepturilor inițiale de pensie ale reclamantului s-au avut în vedere prevederile art. 82 din Legea nr. 303/2004, în forma în vigoare la acea dată, respectiv de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. Prin urmare, la data deschiderii dreptului la pensie al reclamantului, pensia cuvenită acestuia se stabilea pe baza unui procent calculat la indemnizația brută realizată în ultima luna de activitate anterior pensionării, neputând fi incluse sume care nu se încadrează în categoria acestui venit sau care au intrat în baza de calcul a pensiei.
În ceea ce privește sporul de 30%, respectiv, 40%, acest spor a fost reglementat prin OUG nr. 27/2006 publicată în MO nr. 314 din 7 aprilie 2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justiției, act normativ care a avut la bază, printre altele, astfel cum rezultă din expunerea de motive, Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 185 din 22 iulie 2005, prin care s-a constatat existenta unei discriminări directe intre judecătorii și procurorii care beneficiază de sporul de 40% si cei care nu beneficiază de acest spor, recomandând M. ui Justiției inițierea unor modificări în sensul eliminării
acestei inegalități, precum și Decizia nr. VI/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că în aplicarea nediscriminatorie a dispozițiilor art. 11 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, precum și a dispozițiilor art. 28 alin. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2004, modificată și aprobată prin Legea nr. 601/2004, drepturile salariale prevăzute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistraților.
Contrar susținerilor recurentului s-a constatat că tratamentul discriminatoriu rezultat din acordarea doar în favoarea unor judecători și procurori a sporului specific de 30% și, respectiv, 40% a încetat la momentul adoptării nr. 27 din 29 martie 2006, când au fost abrogate în mod expres Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 și prevederile art. 28 alin. 1-5, 7 și 9 din nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție și ale art. 24 alin. 1, 3-5, 7 și 8 din Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul M. ui P. a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
La data deschiderii dreptului de pensie al reclamantului -_, acest spor era cuprins în indemnizația brută a reclamantului și a intrat astfel în baza de calcul a drepturilor sale de pensie.
În ceea ce privește diferența salarială dintre indemnizația brută lunară majorată și cea a funcției similare de la DNA ȘI DIICOT, pentru perioada_ -_, și indexările salariale pe anul 2007, conform O.G. nr. 10/2007, s-a constatat că acestea nu pot intra în baza de calcul pentru stabilirea pensiei recurentului reclamant, nefiind și neputând fi incluse în indemnizația brută realizată în ultima lună de activitate înainte de data pensionării, în sensul art. 81 din Legea nr. 303/2004.
Astfel, în acord cu concluziile primei instanțe, s-a constatat că sumele acordate reclamantului cu acest titlu au natura unor despăgubiri destinate acoperirii unui prejudiciu patrimonial ce derivă din starea de discriminare la care a fost supus reclamantul, nefiind drepturi de natura salariala, care să fi putut intra în indemnizația brută lunară a magistratului în activitate.
Sumele acordate cu ocazia ieșirii la pensie, nu pot intra în baza de calcul a acesteia, deoarece aceste sume, reprezentând indemnizația acordată în condițiile art. 81 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, nu reprezintă venit realizat în luna anterioară pensionării, ea se cuvine beneficiarului magistrat cu ocazia ieșirii la pensie și nu face parte din indemnizația salarială brută în funcție de care se calculează cuantumul pensiei.
Din prevederile art. 18 din OUG nr. 27/2006, premiul anual se acordă beneficiarului magistrat pentru activitatea desfășurată pe parcursul unui an calendaristic, la sfârșitul acestuia, proporțional cu perioada efectiv lucrată, iar potrivit dispozițiilor art. 241din același act normativ, prima de vacanță se acordă cu ocazia plecării în concediu, niciunul dintre aceste drepturi neintrând în indemnizația de încadrare brută lunară sau în salariul de bază brut lunar, după caz, ori în categoria sporurilor avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. Chiar și în situația în care premiul anual sau prima de vacanță s-ar acorda beneficiarului în luna anterioară ieșirii sale la pensie, aceste drepturi nu ar putea intra în baza de calcul pentru stabilirea drepturilor de pensie, întrucât stabilirea pensiei la un procent calculat la ultimul venit salarial realizat anterior pensionării presupune luarea în considerare a venitului efectiv obținut ca urmare a activității desfășurate în luna anterioară deschiderii dreptului de pensie și nu sume obținute cu titlu de premii.
Criticile recurentului potrivit cărora sumele aferente drepturilor obținute în baza hotărârilor judecătorești sau în temeiul legii, ar trebui să intre în baza de calcul la stabilirea drepturilor sale de pensie întrucât pentru aceste sume au fost plătite contribuțiile de asigurări sociale, nu au putut fi primite, întrucât, reclamantul este beneficiarul unei pensii de serviciu stabilită în temeiul dispozițiilor art. 82 din Legea nr. 303/2004, de care beneficiază și în prezent, cuantumul pensiei se determină prin raportarea procentului de 80% la ultimul venit salarial, pensia sa nefiind stabilită în condițiile dreptului comun, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor realizate, în baza principiului contributivității. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamantul C. T. solicitând anularea hotărârii pronunțate în recurs, rejudecarea recursului și
admiterea acțiunii cum a fost formulată.
În motivarea contestației în anulare, contestatul a arătat că instanța de recurs a omis să cerceteze toate motivele de casare și modificare, iar respingerea recursului este rezultatul unei greșeli materiale.
Contestatorul a arătat că deși i s-a comunicat de către Tribunalul Maramureș că indexările și diferențele indemnizației DNA-DIICOT sunt drepturi de natură salarială conform adeverinței nr. 2071/_, instanța de recurs a înlăturat acest mijloc de probă în mod nejustificat.
Instanța de recurs a depășit atribuțiile puterii judecătorești deoarece numai M. Muncii poate stabili ce drepturi salariale intră în baza de calcul pentru stabilirea pensiei. Astfel, prin Ordinul M. ui Muncii nr. 600/_ s- a stabilit că prin venitul brut lunar care constituie baza de calcul pentru pensie, se înțelege venitul brut în bani reprezentând:a) îndemnizațiile, b) sporurile c) activitatea desfășurată în mediul rural, d)indexările e) salariile de merit…..f) alte sume acordate potrivit legii. Principiul contributivității trebuie luat în calcul la stabilirea dreptului de pensie, respectiv la recalcularea pensiei de serviciu (a achitat CAS și CASS). Drepturile reclamante de contestator ca să fie luate în considerare la recalcularea pensiei de serviciu reprezintă alte sume acordate potrivit legii menționate la lit. f din ordinul mai sus menționat.
Hotărârile judecătorești irevocabile s-au dat în baza unor legi, dreptului Comunitar și jurisprudența CEDO referitoare la drepturi salariale.
Într-o speță similară instanța de recurs a recunoscut aplicarea principiului contributivității la stabilirea pensiei (decizia civilă nr.1090/_ a Curții de Apel Cluj).
Motivul de recurs privind respingerea de către prima instanță a cererii de obligare a pârâtului T. ui M. la eliberarea unei noi adeverințe-tip de recalculare a pensiei de serviciu, nu a fost cercetat temeinic, situație în care devine aplicabil art. 318 teza a II-a C.proc.civ.
Prin precizările formulate (f. 18 și urm.), contestatorul a arătat că instanța de recurs nu a făcut referire la motivele de recurs că i s-ar fi cuvenit o indemnizație de încadrare majorată ca efect direct asupra majorării pensiei de serviciu, că înlăturat unele probe fără argumentare și că motivele de recurs au fost analizate în raport de unele considerente din decizia nr. VI/2007 a ICCJ și nu în raport de restul actelor normative incidente.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 317 - 319 și 242 C.proc.civ.
Apreciind asupra contestației în anulare, din perspectiva dispozițiilor art. 317 și art. 318 C.proc.civ., Curtea reține următoarele:
Contestația în anulare este reglementată ca și o cale de atac extraordinară prin intermediul căreia apare posibilă anularea unei hotărâri judecătorești irevocabile și investită cu autoritatea de lucru judecat, ce se poate exercita doar în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege, Codul de procedură civilă
reglementând o contestație în anulare obișnuită de drept comun - art. 317 și o contestație în anulare specială - art. 318.
Potrivit dispozițiilor art. 317 alin. 1 C.pr.civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu o contestație în anulare, în situația în care procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită legal sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență și numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
În alin. 2 al textului de lege menționat se stipulează că poate fi primită contestația în anulare pentru motivele circumscrise pct. 1 și 2 ale alin. 1 și în cazul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins, sau dacă recursul a fost respins fără să fi fost judecat în fond.
Se observă că prin cererea formulată s-au invocat generic și prevederile art. 317 Cod procedură civilă, însă nici una din cele două cauze prevăzute de acest text de lege în mod limitativ nu au fost indicate, respectiv lipsa de procedură sau încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, ceea ce echivalează practic cu o nemotivare în fapt a contestației în anulare formulate, motiv pentru care sub acest aspect se constată a fi nefondată.
În ceea ce privește contestația în anulare specială, prin dispozițiile art. 318 alin. 1 C.pr.civ. se conferă părților dreptul de a ataca o hotărâre a instanței de recurs și atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Curtea reține că prin contestația în anulare se urmărește repararea neregularităților evidente privind actele de procedură și nu la pretinse erori de fond în legătură cu aprecierea probelor și cu modul în care instanța a stabilit situația de fapt, prin greșeală materială neputând fi înțeleasă o eventuală eroare de judecată, ci numai acele erori de natură procedurală, care vizează omiterea sau după caz, confundarea unor date sau elemente aflate în legătură cu aspectele formale ale judecății.
Prin eroare materială, ca temei al unei contestații în anulare în sensul art.
318 alin. 1 teza I C.proc.civ. invocat de contestator, se înțelege orice eroare materială evidentă de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite.
Contestatorul a susținut în cuprinsul contestației faptul că, instanța de recurs a înlăturat un mijloc de probă în mod nejustificat, că instanța de recurs a depășit atribuțiile puterii judecătorești, că într-o speță similară instanța de recurs a recunoscut aplicarea principiului contributivității la stabilirea pensiei și că motivele de recurs au fost analizate în raport de unele considerente din decizia nr. VI/2007 a ICCJ și nu în raport de restul actelor normative incidente, însă aceste critici nu se referă la greșeli materiale, ci la pretinse erori de fond, tinzându-se astfel ca pe calea contestației să fie puse în discuție erori de judecată, ceea ce nu poate fi admis, deoarece exced ipotezei prevăzute de lege.
Deși contestatorul promovând contestația în anulare în care a indicat ca și temei de drept și dispozițiile art. 318 alin. 1 teza II C.pr.civ. și a arătat faptul că instanța de recurs a omis să cerceteze toate motivele de modificare și de casare, acesta nu a indicat în concret care anume dintre motivele de recurs de la pct. 1 - 9 ale art. 304 C.proc.civ. nu au fost cercetate.
Sub acest aspect, în motivarea contestației s-a arătat doar că motivul de recurs privind respingerea de către prima instanță a cererii de obligare a pârâtului T. ui M. la eliberarea unei noi adeverințe-tip de recalculare a pensiei de serviciu, nu a fost cercetat temeinic și că instanța de recurs nu a făcut
referire la motivul de recurs că "i s-ar fi cuvenit o indemnizație de încadrare majorată cu efect direct asupra majorării pensiei de serviciu";.
Însă, cererea de obligare a pârâtului T. ui M. la eliberarea unei noi adeverințe-tip de recalculare a pensiei de serviciu nu era un motiv de recurs, ci reprezenta petitul principal al cererii de chemare, or prin considerentele deciziei contestate a fost analizată pe larg temeinicia pretențiilor deduse judecății. În ceea ce privește pretinsul motiv necercetat de instanța de recurs "că i s-ar fi cuvenit o indemnizație de încadrare majorată cu efect direct asupra majorării pensiei de serviciu";, acesta constituie, în realitate, un simplu argument de fapt, iar nu unul dintre motivele cuprinse în cererea de recurs.
În condițiile în care nici unul dintre aceste motive de fapt invocate de contestator nu se circumscriu cazurilor prevăzute limitativ de dispozițiile art. 318 C.proc.civ. și văzând că în considerentele deciziei atacate prin prezenta contestație în anulare, instanța de recurs a răspuns tuturor motivelor de netemeinicie și nelegalitate în raport de care au fost aduse critici hotărârii de fond, se constată că contestația nu este fondată nici sub acest aspect.
Pentru cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 319 și următoarele C.proc.civ., Curtea va respinge contestația în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr. 4480 din 30 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge contestația în anulare declarată de contestatorul C. T. împotriva deciziei civile nr. 4480 din_ a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud.fond: Ciucă V.
Jud.recurs S.C.B. /I.R. M. /C. M.
| ← Sentința civilă nr. 1547/2013. Contestație decizie... | Sentința civilă nr. 1837/2013. Contestație decizie... → |
|---|
