Sentința civilă nr. 256/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R. IA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
4204
SENTINȚA CIVILĂ NR. 256
Ședința publică din _
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: H. D. M. ASISTENȚI: O. S. JUDICIARI: D. M. L.
GREFIER: M. R.
Pe rol fiind soluționarea cauzei privind pe contestatorul B. V., do- miciliat în Baia M., str. E. Racoviță, nr. 56, județul M. și cu domiciliul procesual ales în loc. S. M., str. Tudor Vladimirescu, nr. 2, ap. 5, jud. S. M.
, în contradictoriu cu intimata C. de P. Sectorială a Ministerului A. și Internelor, cu sediul în B., str. G. Georgescu, nr. 3, sector 4, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa contestato- rului B. V. și a intimatei C. de P. Sectorială a M. Administrației și
I. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că actele depuse la dosar de către intimata C. Sectorială de
P. a M. A. și I. au fost comunicate contestatorului la data de_, conform dovezii de la fila 92 din dosar.
Se constată că părțile au solicitat judecata cauzei în lipsă raportat la prevederile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța, raportat la actele și lucrările dosarului, reține cauza în pro- nunțare.
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul T. ui M. sub dosar nr. _
, la data de _ | , contestatorul B. | V. | a chemat-o în judecată pe |
intimata C. de P. | Sectorială a M. | A. | și I., solicitând |
instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună, în principal, anularea deciziei nr. 1. din_ prin care i-a fost revizuită pensia în ceea ce privește cuantumul acesteia; menținerea deciziei de stabilire a cuantumului pensiei nr. 1. emisă la data de_ în baza Legii nr. 164/2001 privind
pensiile militare de stat cu modificările și completările ulterioare; menținerea naturii juridice a pensiei contestatorului și anume aceea de pensie de serviciu; obligarea intimatei la plata dobânzii legale aferente sumelor reprezentând diferența dintre decizia privind pensia de serviciu nr. 1. emisă la data de_ în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat și decizia atacată, calculată de la scadență și până la plata efectivă a acesteia.
În subsidiar, solicită admiterea contestației și recalcularea cuantumului pensiei sale, având în vedere aplicarea greșită a dispozițiilor legale în vigoare.
În motivarea în fapt a contestației formulate, contestatorul a arătat că a lucrat în cadrul M. A. și I., fiind pensionat pentru limită de vârstă.
Prin decizia privind revizuirea pensiei i-a fost recalculată pensia ca e- fect al intrării în vigoare a OUG nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, or- dine publică și siguranță națională, în sensul diminuării cuantumului acesteia.
Împotriva deciziei de pensionare reclamantul a formulat contestație a- dresată Comisiei de Contestații din cadrul M. A. și Internelor, prin care a solicitat anularea deciziei privind revizuirea pensiei sale, până în prezent contestația nefiind soluționată.
Decizia privind revizuirea pensiei contestatorului a fost emisă în temeiul prevederilor art. 1 alin. 1 din Ordonanța de urgență nr. 1/2011 privind stabili- rea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sis- temul de apărare, ordine publică și siguranță națională, publicată în Monitorul Oficial nr. 81 din 31 ianuarie 2011, act normativ care, astfel cum pretinde în preambulul acestuia, a fost adoptat în scopul declarat de a adopta "măsuri ime- diate pentru reglementarea unor aspecte în scopul revizuirii pensiilor recalcula- te potrivit art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010.
Prin OUG nr. 1/2011 nu s-a conferit contestatorului posibilitatea de a obține o despăgubire pentru privarea de proprietate în cauză, iar Guvernul Ro- mâniei nu a invocat nicio circumstanță extraordinară pentru a proceda în a- ceastă manieră abuzivă.
Conform art. 1 al Protocolului adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respecta- rea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile gene- rale ale dreptului internațional";.
Art. 20 alin. 2 din Constituția R. iei prevede că "dacă există neconcor- danțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. ia este parte și legile interne, au prioritate reglementările inter- naționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dis- poziții mai favorabile";.
Declarația Universală a Drepturilor Omului, la art. 17, prevede că "ori- ce persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât și în asociație cu alții. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa";.
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților funda- mentale, adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950 și ratificată de R. ia prin Le-
gea nr. 30/1994, publicată în Monitorul Oficial al R. iei nr. 135 din 31 mai 1994, conține o serie de prevederi cu caracter imperativ referitoare la obligația
S. ui de a asigura cetățenilor săi condiții de trai decente, de a-i feri de tra- tamente degradante și de a le garanta dreptul de proprietate.
Din cele prezentate se desprinde obligativitatea S. ui R., dar și a au- torității judecătorești, de a aplica principiul priorității dreptului comunitar.
De asemenea, normele juridice internaționale privitoare la protecția drepturilor omului au aplicabilitate directă în dreptul intern, obligația interpre- tării și aplicării dispozițiilor constituționale în materia drepturilor omului în conformitate cu tratatele internaționale ratificate de R. ia, deci și în conformi- tate cu dispozițiile Convenției, impunându-se tuturor autorităților publice româ- ne.
Fiind vorba, așadar, despre un adevărat drept de proprietate asupra pensiei, născut sub imperiul legii menționate, legiuitorul nu avea dreptul de a o modifica în cuantumul ei printr-o lege ulterioară, iar dacă a procedat astfel în- seamnă că a încălcat prevederile art. 44 și art. 15 alin. 1 din Constituție, fiind în prezența unei adevărate naționalizări sau confiscări.
Din hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Muller contra Austriei rezultă că o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar a însuși dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare la bă- trânețe.
Nu ne aflăm în niciuna dintre situațiile prevăzute de lege în care priva- rea de un bun nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate al titularului asupra acelui bun.
Astfel, cu toate că privarea de dreptul de proprietate asupra pensiei de serviciu este prevăzută de lege, ea nu este justificată de o cauză de utilitate pu- blică și nici nu este conformă cu principiile generale ale dreptului internațional.
Mai mult decât atât, privarea de dreptul de proprietate s-a făcut fără ca reclamantul să fie despăgubit în vreun fel pentru acest lucru.
Decizia de recalculare a pensiei contestată este nelegală și prin prisma nesocotirii grave a principiului dreptului câștigat.
Curtea Constituțională, prin exceptarea magistraților de la recalcularea pensiilor de serviciu, încalcă principiul fundamental al egalității în drepturi al cetățenilor, determinând discriminarea militarilor care beneficiază de pensii de serviciu.
Contestatorul are rezerve în ceea ce privește modalitatea de stabilire a punctajelor anuale și a celor legate de grupa de muncă, înscrise în decizia de revizuire a pensiei și în buletinul de calcul atașat acesteia.
Astfel, potrivit prevederilor art. 125 din HG nr. 257/2011 privind nor- mele de aplicare ale prevederilor Legii nr. 263/2011, angajatorul sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corec- titudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu, în baza docu- mentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează.
Din studiul deciziei de revizuire a rezultat că nu este certificată confor- mitatea cu originalul a următoarelor date: cuantumul lunar al veniturilor obți-
nute și stagiul de cotizare realizat, vechimea în serviciul militar și vechimea to- tală în muncă, perioadele suplimentare acordate pentru activitatea desfășurată în grupa I și II de muncă.
Apoi, din analiza datelor înscrise în anexele la decizia de revizuire a pensiei, nu rezultă care sunt documentele care au stat la baza calculului pensiei militare, în conformitate cu prevederile art. 5 din OUG nr. 33/2002, modificată și aprobată prin Legea nr. 223/2002, care reglementează eliberarea certificate- lor și adeverințelor de către autoritățile publice centrale și locale.
Invocarea acestor documente este imperios necesară având în vedere faptul că, în activitate, cadrul militar nu a beneficiat de o carte de muncă pentru a-și putea verifica, în prezent, realitatea datelor înscrise în decizia de revizuire a pensiei, precum și în înscrisurile anexate acesteia.
Intimata C. de P. Sectorială a M. A. și Internelor a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimata a arătat că, în conformitate cu art. 5 alin. 4 din Legea nr. 119/2010, pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu pot fi dovedite veniturile de natură salarială, la de- terminarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe econo- mie din perioadele respective.
Decizia de recalculare a stabilit dreptul la pensie al contestatorului în- cepând cu data de_, însă, ulterior, prin decizia de revizuire, calculul pensiei s-a făcut prin raportare la veniturile efectiv realizate de către acesta în perioada în care a activat ca și cadru militar, fiindu-i recunoscut dreptul în cu- antum revizuit tot începând cu data de_, în baza OUG nr. 1/2001.
În aceste condiții, susținerile contestatorului apar ca neîntemeiate, câtă vreme respectarea principiului contributivității se reflectă în cuantumul pensiei stabilite în baza Legii nr. 119/2010, din momentul în care a încetat dreptul la în- casarea pensiei de serviciu.
De asemenea, nu pot fi primite susținerile contestatorului în sensul pro- ducerii unei discriminări, atâta timp cât HG nr. 735/2010 a fost abrogată, fără a produce efecte asupra dreptului la pensie al acestuia, iar prin OUG nr. 1/ 2011 au fost înlăturate eventualele situații inechitabile în care beneficiarii nu puteau prezenta actele necesare pentru dovedirea veniturilor realizate în terme- nul stipulat.
În practica instanței europene, dreptul la pensie este asimilabil unui drept de proprietate. În cauza Vasilopoulou contra Greciei, Curtea statuează că termenul de bunuri cuprinde și drepturile obținute în cadrul unui regim de pen- sionare sau securitate socială. Totodată, în cauza Azinas contra Cipru, s-a reți- nut faptul că dreptul la pensie, care este fondat pe prestații periodice vărsate anterior sau pe dispozițiile unui contract de muncă, este asimilabil dreptului de proprietate.
Practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului este în sen- sul că este la latitudinea statului de a aprecia cuantumul drepturilor ce urmează a fi plătite angajaților săi din bugetul de stat. Astfel, statul poate introduce, sus-
penda sau înceta plata unor anumite drepturi, prin edictarea unor modificări le- gislative adecvate.
În speță, nu se poate considera faptul că reclamantul a fost lipsit de proprietatea sa, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Eu- ropeană a Drepturilor Omului, dreptul său la pensie rămânând în vigoare, mo- dificându-se doar cuantumul acesteia, cuantum care, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010, a fost calculat în baza Legii nr. 19/2000, cu respectarea principiului contributivității.
Revizuirea pensiei recalculate a contestatorului are la bază punctajul calculat în funcție de veniturile realizate de acesta, raportat la care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale pe durata încadrării în muncă.
Recalcularea pensiilor speciale a fost justificată de rațiuni de echitate, precum și de politica bugetară, afectând deopotrivă toate categoriile de pensio- nari care beneficiau de pensii speciale și care, potrivit art. 1 din Legea nr. 119/ 2010, au devenit pensii în sensul Legii nr. 19/2000.
La elaborarea politicilor bugetare, S. se bucură de o marjă largă de apreciere, prin jurisprudența sa constantă, Curtea statuând că, în ceea ce pri- vește cunoașterea directă a societății și a nevoilor acesteia, autoritățile naționa- le sunt mai bine plasate decât judecătorii internaționali în aprecierea "interesu- lui public";, revenindu-le așadar în primul rând acestora să aprecieze asupra e- xistenței unor probleme de interes public.
Legea nr. 119/2010 nu dispune pentru trecut și nu intervine asupra unor drepturi dobândite, pensiile încasate în temeiul Legii nr. 164/2001 sau Legii nr. 179/2004 până la intrarea în vigoare a noii legi nefiind afectate. Prin urmare, procesul de recalculare, urmat de cel de revizuire, privește doar cuantumul pen- siei de care va beneficia reclamantul pentru viitor, în acord cu jurisprudența Curții Constituționale.
Prin precizarea de acțiune depusă la dosar la data de_ contes- tatorul a solicitat și anularea hotărârii nr. 3453 din data de_, prin care a fost respinsă contestația prealabilă formulată împotriva deciziei de revizuire a pensiei, ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea precizării contestației, contestatorul arată că prin hotărâ- rea atacată prin prezenta acțiune a fost respinsă ca fiind neîntemeiată contesta- ția pe care a formulat-o, în termenul legal, împotriva deciziei de revizuire a pen- siei nr. 1. din data de_ .
Fără a se relua motivele de nelegalitate și netemeinicie ale deciziei de revizuire a pensiei contestate, apreciază că acestea au aplicabilitate directă și în ceea ce privește hotărârea atacată prin prezenta acțiune.
În cuprinsul hotărârii atacate nu se face referire la niciunul dintre argu- mentele de fapt și de drept invocate în cuprinsul contestației prealabile, după cum nu se arată care au fost motivele pentru care intimata le-a înlăturat fără a le pune măcar în discuție.
Ca atare, își menține punctul de vedere cu privire la încălcarea flagran- tă a unor drepturi fundamentale esențiale ale omului, cum ar fi dreptul de pro- prietate, încălcarea principiului neretroactivității legii, încălcarea principiului dreptului câștigat, al nediscriminării și al egalității în drepturi.
Prin precizarea de acțiune depusă la dosar la data de_, contes- tatorul a solicitat introducerea în cauză în calitate de intimat și a S. ui Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, raportat la conținutul deciziei nr. 29 din_, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s- au respins recursurile în interesul legii promovate.
În motivarea precizării contestației, contestatorul a arătat că prin deci- zia pe care a dat-o, Instanța Supremă a adoptat punctul de vedere potrivit căru- ia pensiile de serviciu reprezintă un "interes patrimonial";, care intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția asupra drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții lor contributive (achitată din bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și a părții lor necontribu- tive (care se suportă de la bugetul de stat).
Suprimarea acestor pensii de serviciu și transformarea lor în pensii în înțelesul dat de Legea nr. 119/2010 implică suprimarea plății părții necontribu- tive din pensia anterioară (de serviciu) și, ca atare, această lege reprezintă o
"ingerință"; din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților pensionari, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legi- tim și să respecte un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utili- zate și scopul urmărit a fi atins. Ca atare, s-a concluzionat că este de competen- ța instanțelor de judecată învestite cu soluționarea contestațiilor în materie să analizeze și să se pronunțe asupra raportului de proporționalitate menționat, de la caz la caz, în funcție de anumite criterii.
Raportat la cele de mai sus contestatorul a apreciat că se impune intro- ducerea în cauză a S. ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca hotărârea care urmează a fi pronunțată în cauză să îi fie opozabilă în partea re- feritoare la menținerea (cel puțin a unei părți) din partea necontributivă a pen- siei a cărei plată a fost suprimată ca efect al aplicării dispozițiilor Legii nr. 119/2010.
Intimatul S. R., reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat că se solicită anu- larea unui act emis de C. de P. M. A. și I. neavând raporturi juridice cu reclamantul.
Rolul esențial în procesul bugetar și în execuția bugetară revine Guver- nului, respectiv Parlamentului, potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul fiind acela care adoptă legile bugetare a- nuale și legile de rectificare elaborate de Guvern.
Reglementând rolul Guvernului, art. 18 din aceeași lege stabilește că a- cesta asigură însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și transmite- rea acestora spre adoptare Parlamentului, precum și supunerea spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectificare bugetară și a contului general anual de execuție.
În asemenea condiții, admiterea cererii formulate împotriva M. Finanțelor P. ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu a unor sume reprezentând drepturi de pensie acordate unor persoane care nu se numără printre angajații M. F. P., încălcându-se astfel prevederile art. 14 din Legea nr. 500/2002.
Obligarea M. F. P. la alocarea sumelor solicitate de reclamat este lipsită de suport legal și în același timp imposibilă, deoarece a- ceste sume trebuie propuse de către ordonatorii principali de credite, conform art. 34 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, iar M. Fi- nanțelor P. să fie autorizat în acest sens de către legiuitor.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115-118 Cod procedură civilă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Statul R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice
, raportat la obiectul contestației formulate, tribunalul apreciază că nu există identitate între acesta și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății, intimatul neputând fi obligat la plata diferențelor de pensie solicitate.
Între instituția publică chemată în judecată pentru plata drepturilor de pensie și Ministerul Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept admi- nistrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor reciproce și specifice ce le re- vin în procesul bugetar, dar nu există nicio obligație de garanție sau de despă- gubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incum- bă.
Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, M. F. Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.
Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a credite- lor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiec- tului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art. 19 lit. a), g), h) și i) din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin. 1 pct. 6-8, 11 și 13 din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare.
În plus, art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile pu- blice nu își îndeplinesc obligația de plată la termenul prevăzut de art. 2 din or- donanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformi- tate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale apli- cabile în materie.
În mod corelativ obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 22/2002, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obli- gația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat.
Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministe- rul F. P., la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare pro- puneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativu- lui.
Așa fiind, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, tribunalul va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului S. R., reprezentant prin Ministerul Finanțelor Publice, invocată de acesta prin întâmpinare și va respinge acțiunea formulată de contestatorul B. V., în contradictoriu cu intimatul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Di- recția Generală a F. P. M., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei,
analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:
În aplicarea Legii nr. 119/2010, drepturile de pensie cuvenite contesta- torului au fost recalculate începând cu data de_, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Prin decizia nr. 1. din data de_, emisă de intimata C. de P. a
M. A. și I., au fost revizuite drepturile de pensie ale contestatorului, în temeiul OUG nr. 1/2011, începând cu data de_ .
Prin hotărârea nr. 3453 din_, Comisia de Contestații a respins contestația formulată împotriva acestei decizii.
Din probele administrate în cauză nu a rezultat că drepturile de pensie ale contestatorului nu au fost în mod corect calculate.
Pensia de serviciu acordată contestatorului s-a recalculat în baza Legii nr. 119/2010 și a OUG nr. 1/2011.
Atât Legea nr. 164/2001, cât și Legea nr. 179/2004, care prevedeau pen- siile militare de stat și pensiile de stat ale polițiștilor, au fost abrogate prin art. 196 lit. b) și e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Referitor la obiecția de neconstituționalitate a Legii nr. 119/2010, ra-
portat la art. 15 alin. 2 din Constituție, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizia nr. 873/2010.
Astfel, Curtea a reținut că, în principiu, pensia de serviciu a unei catego- rii profesionale, reglementată printr-o lege specială, are două componente, și anume pensia contributivă și un supliment din partea statului. Partea contributi- vă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat. Acor- darea acestui supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale
și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum este reglemen- tat de art. 47 alin. 2 din Constituție.
P. le speciale, nefiind un privilegiu, ci fiind instituite de către legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar dacă există o rațiune suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei.
Or, în cazul de față, a reținut Curtea Constituțională, o atare rațiune este, așa cum rezultă din expunerea de motive a legii criticate, atât grava situa- ție de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale de stat), cât și necesitatea reformării sistemului de pensii, prin eliminarea inechităților din acest sistem.
Curtea Constituțională a reținut că în conceptul de "drepturi câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii regle- mentări.
În concluzie, Curtea a constatat că dispozițiile Legii privind stabilirea u- nor măsuri în domeniul pensiilor nu contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. 2 privind neretroactivitatea legii.
În ceea ce privește încălcarea art. 1 din Protocolul 1 la Convenția pen- tru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, în hotărârea pro- nunțată în cauza Muller contra Austriei, în anul 1972, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, deși art. 1 din Protocolul 1 garantează dreptu- rile patrimoniale ale unei persoane care a contribuit la sistemul de asigurări so- ciale, acest text nu poate fi interpretat în sensul că acea persoană ar avea drep- tul la o pensie într-un anumit cuantum.
Având în vedere cele două componente ale pensiei de serviciu, precum și faptul că a doua componentă, respectiv suplimentul din partea statului, se a- cordă numai în măsura în care există resursele financiare necesare, suprima- rea pentru viitor a acestei componente, fără afectarea părții contributive, nu poate avea semnificația unei exproprieri.
Legiuitorul este în măsură să acorde, să modifice sau să suprime compo- nenta suplimentară a pensiei de serviciu, în funcție de posibilitățile financiare ale statului.
Și în alte cauze în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost sesizată cu încălcări ale dreptului de proprietate ca urmare a diminuării pensii- lor s-a apreciat că o astfel de ingerință nu este de tipul "privării de proprietate"; (hotărârea din 2 februarie 2010 - Aizupurua Ortiz împotriva Spaniei, unde pier- derea unei pensii complementare este analizată din perspectiva regulii generale privind dreptul la respectarea bunurilor).
Curtea a acceptat reduceri substanțiale ale cuantumului pensiei și/sau ale altor beneficii de asigurări sociale fără a ajunge la concluzia încălcării art. 1 al Protocolului nr. 1 (T. contra Suediei, Jankovic contra Croația -_, Lenz contra Germaniei, Callejas contra Spaniei -_ ).
Prin urmare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu analizează si- tuația reducerii pensiilor ca o "privare de proprietate";, astfel încât lipsa despă- gubirii pentru ingerință nu conduce, eo ipso, la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1.
S. se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina opor- tunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu.
În cauzele Wieczorek contra Poloniei - hotărârea din 8 decembrie 2009 și Mellacher contra Austriei - hotărârea din 19 decembrie 1989, Curtea a con- statat că nu este rolul său de a verifica în ce măsură existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excep- ția situațiilor în care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei.
Având în vedere că nu este vorba despre o privare de proprietate, testul de proporționalitate nu va consta în verificarea acordării de către stat a unei despăgubiri adecvate.
Marja de apreciere a statului în stabilirea politicii sale în această mate- rie este și mai mare atunci când necesitatea intervenției statului rezultă din con- secințele pe care criza economică internațională le produce asupra deficitului bugetar.
Analizând circumstanțele concrete ale cauzei, tribunalul apreciază
că s-a păst
rat un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit, respectiv, justul echilibru între exigențele intereselor generale ale comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale indivi- dului, măsura luată de revizuire a drepturilor de pensie intrând în marja de a- preciere lăsată statului în această materie.
Contestatorul nu a fost supus unui regim diferențiat față de alte persoa- ne aflate în situație identică sau comparabilă, legiuitorul alegând să abroge toate categoriile de pensii speciale, fără nicio distincție, supunându-le unui re- gim de stabilire și calculare a pensiei unitar, aplicabil tuturor celorlalți benefi- ciari ai sistemului de asigurări sociale de stat.
În decizia de inadmisibilitate din data de 15 mai 2012, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Constantin Abăluță și alții împotriva R. iei, Curtea a reiterat că, deși art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au a- chitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi inter- pretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat.
Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile națio- nale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veni- turile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care a- ceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil.
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost funda- mentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anu- me contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferite- le sisteme de pensii.
În această privință, Curtea a constatat că diminuarea pensiilor recla- manților a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul gene- ral prevăzut de Legea nr. 263/2010 și a arătat că motivele invocate pentru a-
doptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporțio- nate.
De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobân- dite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu, ci numai unei părți din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamanții beneficiase- ră mulțumită naturii profesiei lor.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nicio justificare obiectivă și rezonabi- lă.
În speță, Curtea a reținut că faptul că alte categorii sociale se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamanți nu i-au determinat pe aceștia să suporte o sarcină dis- proporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminați în raport cu alți pensionari.
Curtea a respins, ca inadmisibilă, în temeiul art. 35 par. 3 și 4 din Con- venție, plângerea referitoare la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție și art. 14 din Convenție.
Contestatorul beneficiază de o pensie de asigurări sociale în cuantum brut de 4.640 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă, astfel încât, raportat la probele administrate, nu se poate reține că ar suporta o sarcină indi- viduală excesivă, de natură a încălca raportul de proporționalitate între mijloa- cele utilizate și scopul urmărit.
La stabilirea cuantumului pensiei au fost valorificate toate documentele doveditoare aflate la dosarul de pensie al contestatorului.
Din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că drepturile de pensie cuvenite contestatorului nu ar fi fost în mod corect calculate.
Față de considerentele expuse, reținând că decizia nr. 1. din_ a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, tribunalul va respinge contestația formulată ca neîntemeiată.
Instanța va respinge și celelalte capete de cerere accesorii petitului prin- cipal, urmare a respingerii acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
ADMITE
excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului S. Român, reprezentant prin Ministerul Finanțelor Publice, invocată de acesta prin întâmpinare.
RESPINGE
acțiunea formulată de contestatorul B. V.
, cu domiciliul procesual ales în loc. S. M., str. Tudor Vladimirescu, nr. 2, ap. 5, jud. S. M.
, în contradictoriu cu intimatul S. R. , prin Ministerul F. P., reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M. , cu sediul în localitatea Baia M., Aleea Serelor, nr. 2A, jud. M., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
RESPINGE
ca neîntemeiată contestația precizată formulată de contes- tatorul B. V.
, în contradictoriu cu intimata CASA DE PENSII SECTO- RIALĂ A M. A. ȘI I.
, cu sediul în B., str. G. G., nr. 3, sector 4.
DEFINITIVĂ
.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE | ASISTENȚI JUDICIARI | G. | IER | ||
H. | D. M. | O. S. D. M. L. | M. | R. |
Red. H.D.M./Tehn. M.R.
5 ex./_
com. 3 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 4537/2013. Recalculare pensie. Asigurări... | Sentința civilă nr. 4331/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
