Decizia civilă nr. 359/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 359/R/2013
Ședința publică din data de 6 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul R. A. T. împotriva sentinței civile nr. 1517 din 8 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._, privind și pe pârâții intimați CASA DE PENSII A M. A. N. și S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. MARAMUREȘ, având ca obiect
contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei intimate C. de P. a MAN, consilier juridic A. Mirel, lipsă fiind reclamantul și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 31 ianuarie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate C. de P. a MAN întâmpinare.
De asemenea, se constată că la data de 5 februarie 2013, prin fax, reclamantul recurent a depus la dosarul cauzei, prin reprezentant cu împuternicire anexată, o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul pârâtei intimate, depune la dosar extras de pe sistemul informatic Ecris privind soluția dată în procesul de recalculare a pensiei reclamantului, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ *, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, rămasă irevocabilă în recurs.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului, menținerea hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică, pentru motivele expuse în întâmpinarea formulată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1517 din 8 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._
, s-a respins contestația formulată și completată de reclamantul R. A. T. împotriva pârâților CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M. A. N. și S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. MARAMUREȘ.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 0118497 emisă la data de 01 octombrie 2008 contestatorului i s-a stabilit dreptul la pensie
militară de stat, cuantumul acesteia la nivelul lunii octombrie 2010 fiind de 1944 lei.
Prin Decizia nr. 92319 /_ pensia militară de stat a contestatorului a fost recalculată în baza Legii 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, noul cuantum al pensiei fiind de 1622 lei RON.
Prin Decizia nr. 92319/_ pensia de care beneficia reclamantul a fost revizuită în baza art. 1 al. 1 din O.U.G. 1/2011, rezultând un cuantum brut de 1593 lei RON. Drepturile de pensie stabilite prin decizia contestată s-au acordat cu începere de la data de_ .
Așa cum reiese din actele comunicate de pârâtă, după emiterea Deciziei nr. 92319 din_, la dosarul de pensie al reclamantului s-a depus înscrisul numit "completare la fișa cu locurile de muncă în care a lucrat"; acesta și, valorificându-se datele cuprinse în acest înscris, la data de_, pârâta a emis o nouă decizie de revizuire a pensiei în baza O.U.G. 1/2011, nr. 92319 din _
, cuantumul pensiei reclamantului crescând de la 1593 lei la 1721 lei.
Drepturile stabilite prin decizia nr. 92319 din_ s-au acordat tot de la data de_, astfel că, prin emiterea ei, decizia nr. 92319 din_ a fost lipsită de efecte.
Instanța a observat că O.U.G. nr. 1 din 28 ianuarie 2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională nu cuprinde o nouă măsură legislativă de transformare a pensiilor de serviciu în pensii din sistemul public de pensii, ci stabilește doar metodologia de calcul privind revizuirea pensiilor de serviciu care au devenit pensii în înțelesul Legii 19/2000 în baza Legii nr. 119/2010, așa cum a reținut și Curtea Constituțională în Deciziile nr. 153 din 23 februarie 2012 și 553 din 24 mai 2012.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului neretroactivității, după cum s-a statuat prin Decizia nr. 29 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) nu pot fi primite criticile potrivit cărora Legea 119/2010 și OUG nr. 1/2011 încalcă flagrant principiul neretroactivității legii.
Curtea Constituțională a decis că Legea 119/2010 nu încalcă prevederile art.15 al. 2 din Constituție, care instituie principiul constituțional al neretroactivității legii și nici principiul doctrinar al drepturilor câștigate.
Raportat la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța a considerat că pensia este un bun care intră sub protecția art. 1 din Protocolul 1 la Convenție. Însă, simpla lectură a dispozițiilor cuprinse în art. 1 Protocolul nr. 1 evidențiază faptul că protecția pe care el o instituie nu este una absolută, căci nu conține numai principiul protecției dreptului de proprietate, ci și două limite ale exercițiului acestui drept: posibilitatea privării de proprietate pentru cauză de utilitate publică și reglementarea exercitării acestui drept în conformitate cu interesul general. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a consacrat și o limită jurisprudențială dată de "atingerea substanței"; dreptului, respectiv cerința existenței unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul avut în vedere.
În urma revizuirii pensiei în baza Legii 119/2010, pensia reclamantului s-a diminuat de la 1944 lei la 1593 lei, ulterior devenind de 1721 lei, acesta suportând o restrângere a dreptului de proprietate.
Chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a cărei jurisprudență a avut adesea drept consecință modificări legislative semnificative în dreptul intern al statelor, a manifestat reticență în a interveni în marja de apreciere a statelor, în
special în ce privește chestiuni de natură fiscală sau ce țin de politicile socio- economice.
În speță, ingerința a fost prevăzută de lege, iar instanța a constatat că actele normative criticate îndeplinesc condițiile de claritate și previzibilitate, astfel cum au fost acestea definite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, scopul legitim al măsurilor luate a fost evidențiat ca atare în expunerea de motive a Legii 119/2010 și recunoscut de Curtea Constituțională în Deciziile nr. 871 și 873 din_ când a analizat constituționalitatea acestei legi în raport de încălcarea art. 53 din Constituție.
Prin Legea nr. 119/2010 și, respectiv OUG nr. 1/2011, nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantului, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantului ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010 și a OUG nr. 1/2011 nu au condus, de drept, la reținerea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1.
Instanța a reținut, pe de o parte că în urma revizuirii reclamantului i s-a stabilit o pensie mai mare decât pensia medie lunară pentru limită de vârstă din sistemul asigurărilor sociale de stat la nivelul lunii decembrie 2011 - de 900 lei, iar pe de altă parte, că măsura recalculării și apoi a revizuirii pensiilor de serviciu nu a fost nici arbitrară și nici discriminatorie, fiind conjugată și cu alte măsuri legislative luate în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
În ceea ce privește diferența de tratament în raport de alte categorii de pensionari, instanța a reținut că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
Instanța a constatat că stabilirea stagiilor de cotizare și a metodologiei de calcul al pensiei pentru diferitele categorii profesionale prevăzute la art. 1 din Legea nr. 119/2010 este de competența exclusivă a legiuitorului, care, ținând cont de particularitățile activității desfășurate de către acestea, reglementează reguli specifice, fapt ce nu constituie o discriminare.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că în speță nu s-a produs o încălcarea a prevederilor art. 1 Protocolul nr. 1, măsura recalculării și, apoi, a revizuirii pensiei de serviciu a reclamantului în temeiul art. 1 din Legea 119/2010, respectiv O.U.G. 1/2011 intrând în marja de apreciere a statului cu privire la reglementarea politicilor sociale și economice.
S-a invocat Decizia de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R. iei, relevantă și în cauza dedusă judecății datorită similitudinii situației analizate, a stabilit că
"…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat";.
Decizia contestată a respectat prevederile Legii 119/2010 și ale O.U.G. 1/2011 și, de altminteri, nici după comunicarea tuturor actelor doveditoare care au stat la baza emiterii deciziei de revizuire, reclamantul nu a formulat critici concrete față de modul de calcul al pensiei.
Mai mult, Legea 119/2010 cuprinde prevederi mai favorabile pentru pensionarii militari și polițiști, căci, potrivit art. 162 al. (2) din Legea 263/2010 (art.161 al.2 din Legea 19/2000), în condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, iar asiguratul nu prezintă acte doveditoare de certificare, drepturile salariale luate în calcul se consideră egale cu salariul minim brut pe economie, în vigoare în perioada
respectivă, or, în cazul pensionarilor militari și polițiști se ia în considerare salariul mediu brut pe economie din perioada respectivă.
Instanța a respins și celelalte capete ale contestației, accesorii capătului principal, urmare a respingerii acestuia.
În ceea ce-l privește pe pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța a constatat că a fost chemat în judecată "pentru opozabilitatea hotărârii";, fără ca reclamantul să formuleze vreo pretenție concretă împotriva acestuia.
În acest context și în raport de obiectul pretenției reclamantului, T. a apreciat că S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, nu are calitate procesuală pasivă, argumentarea reclamantului referitoare la justificarea chemării în judecată a acestuia exclusiv pentru opozabilitate, nefiind întemeiată întrucât, ca element nou apărut în ordinea juridică și în cea socială, hotărârea nu poate fi ignorată de către terți sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei, față de aceștia însă, hotărârea opunându-se doar cu valoarea unui fapt juridic și semnificația unui mijloc de probă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul GAL I.
solicitând în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 C.proc.civ. modificarea în totalitate a sentinței
în sensul admiterii contestației.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat, în esență, că prima instanță a tranșată problematica dedusă judecății oarecum simplist, că în mod greșit a apreciat prima instanță că prevederile legale menționate nu ar avea un caracter retroactiv și că nu aduc atingere principiului dreptului câștigat, față de deciziile Curții Constituționale nr. 830/2008, nr. 375/2005, nr. 57/2006 și nr. 120/2007 și față de avizul consultativ dat de Consiliul legislativ cu privire la proiectul de Lege privind sistemul unitar de pensii. Cu toate acestea, legiuitorul
român a adoptat O.U.G. nr. 1/2011, încălcând principiul constituțional mai sus enunțat.
S-a invocat că greșit s-a reținut că nu se aduce atingere principiului dreptului câștigat, principiu a fost consacrat de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene și stipulat în practica judiciară a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Este greșită opinia primei instanțe potrivit căreia nu poate fi vorba despre privarea de un bun, întrucât aceasta s-a limitat a reține, în mod superficial, un singur aspect și anume că "nu s-a produs o reducere substanțială"; a cuantumului pensiei acestuia, însă, a omis să cerceteze și să combată toate argumentele pe care recurentul le-a invocat în susținerea încălcării flagrante a dreptului de proprietate.
Recurentul a avut un drept de proprietate asupra pensiei sale, câtă vreme nu doar a avut o speranță legitimă în realizarea și primirea ei, ci a și primit-o efectiv.
Referitor la existența bunului și incidența încălcării art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din hotărârea pronunțată cauza Muller contra Austriei rezultă că o reducere substanțială a nivelului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar a însuși dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare la bătrânețe. Relevantă pentru întărirea acestei idei este și cauza Pravednaya ela R. iei.
Nu există niciuna dintre situațiile prevăzute de lege în care privarea de un bun nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate al titularului asupra acelui bun, și anume: privarea să fie prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile în materie; ingerința să fie impusă de o cauză de utilitate publică; să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional.
În ceea ce privește existența unei ingerințe, reducerea pensiei subsemnatului, prin decizia de revizuire atacată și lipsirea acestuia de a mai primi vreodată sumele de bani de care beneficia anterior, reprezintă o ingerință gravă, care a avut ca efect privarea de bunul lui, în sensul avut în vedere de teza a doua din primul paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1.
În ceea ce privește condiția ca privarea de proprietate să fie prevăzută de lege, această condiție este îndeplinită, întrucât O.U.G. nr. 1/2011 este un act normativ precis, accesibil și previzibil în sensul jurisprudenței CEDO.
În ceea ce privește condiția ca ingerința să fie impusă de o cauză de utilitate publică, potrivit expunerii de motive a O.U.G. nr. 1/2011, preambulul acestui act normativ nu menționează nicio cauză de utilitate publică.
În ceea ce privește proporționalitatea ingerinței cu scopul urmărit, consideră că ingerința este proporțională cu scopul urmărit dacă s-a menținut un
"just echilibru"; între cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului.
Cu toate că privarea de dreptul de proprietate asupra pensiei de serviciu este prevăzută de lege, ea nu este justificată de o cauză de utilitate publică și nici nu este conformă cu principiile generale ale dreptului internațional mai sus menționate, iar prin O.U.G. nr. 1/2011 nu s-a conferit posibilitatea de a obține despăgubiri pentru privarea de proprietate în cauză, iar Guvernul României nu a invocat nicio circumstanță extraordinară pentru a proceda în această manieră abuzivă.
Recurentul invocă decizia nr. 29/2011 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii și mai arată că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale a S. ui R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pârâta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M. A. N. a formulat întâmpinare
prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate.
În motivare pârâta a arătat, în esență, că tribunalul corect a respins acțiunea reclamantului reținând că au fost respectate prevederile legale privind revizuirea pensiilor și că prin diminuarea cuantumului pensiei nu au fost încălcate reglementările europene și nici jurisprudența C.E.D.O.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a fost beneficiarul unei pensii militare de stat în cuantum brut de 1.981 lei stabilită prin decizia de pensie nr. 92319, conform Legii nr. 164/2001.
În aplicarea Legii nr. 119/2010, drepturile de pensie cuvenite reclamantului au fost recalculate începând cu data de 1 ianuarie 2011, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei în funcție de veniturile realizate, fiind emisă decizia nr. 92319/_ prin care s-a stabilit o pensie în cuantum brut de 1.622 lei.
Prin decizia civilă nr. 3473/R din 4 septembrie 2012 pronunțată în recurs de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ *, s-a respins în mod irevocabil contestația formulată de reclamant împotriva deciziei de recalculare a pensiei emisă în temeiul Legii nr. 119/2010.
Pentru a pronunța această soluție, raportându-se la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța a apreciat că nu s-a produs o încălcarea a prevederilor art. 1 Protocolul nr. 1 și că măsura recalculării pensiei militare a reclamantului în temeiul art. 1 lit. c din Legea 119/2010 intră în marja de apreciere a statului cu privire la reglementarea politicilor sociale și economice.
De asemenea, au fost înlăturate criticile reclamantului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia militară în cuantumul stabilit în baza Legii nr. 164/2001, ca și la raportul de proporționalitate privit în sens global, adică prin raportare la dispozițiile generice ale legii.
După apariția OUG nr. 1/2011, pârâta C. de P. Sectorială a M.
A. N. a emis decizia nr. 92319 din data de_, contestată în prezenta cauză, prin care au fost revizuite drepturile de pensie ale reclamantului, stabilindu-se începând cu data de 1 ianuarie 2011 un cuantum brut al pensiei de
1.593 lei.
Așadar, prin decizia nr. 226584/_ emisă de C. de P. Sectorială a
M. A. N., nu a fost revizuită în temeiul OUG nr. 1/2011 pensia militară pe care reclamantul a avut-o anterior datei de_ ca, ci a fost revizuită pensia acestuia stabilită prin decizia recalculare nr. 226584/_ emisă în temeiul Legii nr. 119/2010.
Rațiunea emiterii OUG nr. 1/2011, astfel cum rezultă și din expunerea de motive a actului normativ, a fost de a da deplină eficiență principiului contributivității prin luarea în considerare a veniturilor realizate de pensionari pe parcursul întregii activități și nu de a transforma militară de stat în pensie în sistemul public de asigurări sociale.
Deși în cauză nu există autoritate de lucru judecat, reclamantul prin acțiunea de față contestă decizia de revizuire din data de 28 decembrie 2011 și solicită anularea acestei decizii invocând aceleași aspecte, și anume încălcarea principiului neretroactivității, încălcarea principiului discriminării, lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și încălcarea dreptului de proprietate prin prisma art. 1 din Protocolul 1 al Convenției europene a drepturilor omului, ca și în cazul contestației îndreptată împotriva deciziei de recalculare emisă în temeiul Legii nr. 119/2010.
Cu alte cuvinte, împrejurările pe care recurentul-reclamant le invocă în prezenta acțiune ca fiind motive de anulare a noii decizii de revizuire a pensiei din data de 28 decembrie 2011 (respectiv că măsura eliminării pensiei militare este nelegală deoarece ea constituie un drept câștigat, că este discriminatorie, că măsura nesocotește principiul neretroactivității legii, că măsura a adus atingere unui bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, fără să existe o justificare rezonabilă sau un raport de proporționalitate între măsura luată și mijloacele folosite), au fost verificate și cenzurate în litigiul finalizat irevocabil, care a statuat, așa cum s-a arătat mai sus, că pârâta a emis în mod legal decizia de recalculare a pensiei în temeiul Legii nr. 119/2010.
Așa fiind, recurentul nu mai poate pune în discuție cele dezlegate în mod irevocabil sub aspectul modului în care a avut loc trecerea de la militară de stat stabilită în baza Legi nr. 164/2001 la pensia din sistemul public de pensii.
De altfel, o analiză a legalității deciziei de revizuire în raport de dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului trebuie justificată de elemente de fapt diferite de cele dezlegate în mod irevocabil prin hotărârea judecătorească prin care s-a constatat că decizia de recalculare emisă în baza Legii nr. 119/2010 este conformă exigențelor Convenției, ceea ce în speță nu s-a realizat.
Având în vedere nu sunt fondate motivele pentru care s-a solicitat de către reclamant anularea deciziei de revizuire, Curtea apreciază că instanța de fond a
interpretat în mod corect dispozițiile OUG nr. 1/2011, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Deși recurentul a susținut faptul că instanța de fond a procedat la o analiză simplistă a problematicii deduse judecății, Curtea constată că în considerentele hotărârii atacate, instanța a analizat toate pretențiile reclamantului, hotărârea fiind motivată în fapt și în drept, fapt ce permite exercitarea controlului judiciar, astfel încât nu se poate reține incidența motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ.
Față de soluția de respingere a recursului pe fond, apare ca lipsită de eficiență, de finalitate, analizarea motivului de recurs privitor la modul de soluționare în primă instanță a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, motiv pentru care nu se mai impune cercetarea acestuia.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamant, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R. A. T. împotriva sentinței civile nr. 1517 din_ a T. ui Maramureș, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
G.
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud.fond: B.G.
| ← Sentința civilă nr. 5002/2013. Contestație decizie... | Decizia civilă nr. 3515/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
