Sentința civilă nr. 2853/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr.2853/F/2013
Ședința publică din data de 30 octombrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. | I. B. | , judecător |
GREFIER: N. | G. |
Cu participarea asistenților judiciari:
Z. L. P. S.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă formulată de reclamantul P. -B. Ieronim
împotriva pârâților C. S. de P. a M. A. N. și M. A. N. Pentru
C. de C. P.
, având ca obiect recalculare pensie - Legea 263/2010.
Dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 16 octombrie 2013. Concluziile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea hotărârii fiind amânată pentru data de 30 octombrie 2013.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin contestația înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul P. B. Ieronim a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul M. A. N., pentru C. de contestații pensii, din cadrul MAP și C. sectorială de pensii a M. Apărăii N.: 1. să anuleze Hotărârea Comisiei de contestații pensii din cadrul MAN; 2. să anuleze decizia de revizuire a pensiei nr. 60074/_ ; să se dispună menținerea deciziei de stabilire a pensiei emisă în baza Legii nr.164/2001 plătită în luna decembrie 2010; 4. să fie obligată C. sectorială de pensii să-i plătească diferența între pensia de serviciu stabilită potrivit legii nr.164/2004 și pensia revizuită în legii nr.119/2010 și OUG nr.1/2011 de la data plății și până la repunerea în plată a pensiei inițiale,
5. cu dobândă legală și rata inflației aferentă sumelor solicitate.
În subsidiar, reclamantul a contestat decizie de revizuire în ceea ce privește cuantumul pensiei stabilite ca urmare a aplicării greșite a dispozițiilor legale în vigoare.
În motivarea contestației reclamantul arată că a contestat decizia de revizuire a pensiei la Comisiei de contestații din cadrul MAN, însă această comisie nu a soluționat contestația în termenul de 45 zile prevăzut de art.149 alin.4 din legea nr.263/2010, situație în care a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de această lege.
Lipsa unui răspuns la contestație echivalează cu respingerea contestației formulate, caz în care este îndreptățit să se adreseze instanței de judecată.
Lipsa temeiului juridic
al emiterii deciziei de revizuire a pensiei rezultă cu claritate din nerespectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 1/2011. În opinia contestatorului dispozițiile art. 1 din O.U. G nr. 1/2011 și art. 107 din Legea nr. 263/2010 stabilesc că pentru ca, un drept la pensie să poată fi revizuit, era absolut necesar să se emită decizie de recalculare a pensiei legal câștigată în baza legii anterioare Legii nr. 119/2010. În situația în care pensia lui era recalculată, aceasta putea fi revizuită ca urmare a includerii, total sau parțial, a salariului mediu brut pe economie în baza de calcul a cuantumului pensiei recalculate. Decizia de revizuire emisă este lovită de nulitate din considerentul că ar decizie de recalculare emisă în mod legal, însă decizia de recalculare a fost emisă fără temei legal, în baza unui act normativ lipsit de orice efecte juridice prin sentința civilă nr.338/2010 dată de Curtea de apel C. prin care s-a suspendat executarea HG nr.735/2010.
Reclamantul invocă și încălcarea dreptului de proprietate privată.
Acesta susține că decizia de revizuire, emisă de casa de pensii sectorială, încalcă dreptul lui de proprietate asupra pensiei deținute în mod legal în baza legii anterioare apariției Legii nr.119/2010, astfel cum este el protejat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului; (cauza Stec și alții contra R.U. al Marii Britanii (_ ) RTDH 2006, în care CEDO a hotărât că prestațiile sociale intră sub incidența Art. 1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor
Omului, fiind asimilate bunurilor - obiect al dreptului de proprietate. Curtea Europeană a decis că prestațiile sociale constituie obiect de protecție, indiferent de natura contributivă sau necontributivă a acestora).
Decizia de revizuire încalcă dreptului de proprietate prin faptul că aceasta are obiect dreptul câștigat anterior datei de_ de contestator, în timp ce OUG. nr.1/2011 prevede revizuirea drepturilor de pensie recalculate născute după data de_ .
A mai susținut că decizia de revizuire a fost emisă prin încălcarea principiului neretroactivității legii. Măsura privind revizuirea pensiei sale, are loc prin încălcarea principiului neretroactivității legii, prevăzut la art.15 alin. (2) din Constituția României, republicată, conform căruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile". Încălcarea acestui principiu rezultă din faptul că decizia de revizuire, emisă la data de_, își produce efecte retroactiv, de la data de_, în condițiile în care la data de_ dreptul său de pensie era născut pe baza legii anterioare apariției Legii nr.119/2010.
În sprijinul celor afirmate s-au invocat Deciziile Curții Constituționale nr. 830/2008, nr. 375/2005, nr.57/2006 și nr. 120/2007, prin care, în părțile relevante, se arată că noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, dispunând numai pentru viitor, fără a aduce atingere drepturilor legal câștigate anterior.
Se susține în continuare că prin avizul consultativ dat cu privire la acest act normativ, Consiliul Legislativ a apreciat că: pensiile aflate în plată constituie drepturi legal câștigate și nu pot fi afectate prin recalculare, care prin efectele ei, ar constitui implicit o aplicare retroactivă a legii, orice nouă reglementare aplicându-se numai pe viitor, adică pensiilor stabilite după data intrării în vigoare a acesteia.
Drepturile sale legal câștigate sunt cele prevăzute de legea anterioară Legii nr. 119/2010 și nu cele cuprinse în decizia nelegală de revizuire a pensiei. Ori revizuirea, în opinia legiuitorului, urmărește corectarea unor presupuse erori intervenite în procesul legal de recalculare al unor drepturi de pensie. Concluzia este că nu se poate revizui ceva ce nu a fost recalculat.
Reclamantul susține și că decizia de revizuire a fost emisă și prin încălcarea principiului drepturilor câștigate. Drepturile sale legal câștigate sunt drepturile consacrate prin acte legale emise de statul român, prin casa de pensii, după pensionarea sa și existente, în fapt, la data de_ .
Totodată arată că acest principiu este consacrat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene arătând că: "dacă prestațiile acordate în temeiul regulamentului vechi sunt mai favorabile decât cele plătite în conformitate cu regulamentul nou, acestea nu trebuie să fie reduse" și este expres stipulat în practica judiciară a CEDO, care în mod consecvent a dat câștig de cauză subiecților de drept afectați din punct de vedere al drepturilor bănești prin acte normative adoptate ulterior. Acest principiu este recunoscut și de Curtea Constituțională care a stabilit că "în cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câștigate anterior". Mai mult, a fost inclus în dispozițiile art. 180 alin. (6) și (7) din Legea nr.19/2000, modificată: ,, (6) Cuantumul pensiilor se stabilește pe baza prevederilor art.76, luându-se în considerare punctajul mediu anual sau punctajul mediu estimat, după caz, ce va fi stabilit conform alin.2,3.5 și 51. (7) în situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin. (6) este mai mic decât cel stabilit în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos".
Cu privire la cuantum în acțiunea formulată se arată că pensia legal câștigată (cea existentă pe talonul de pensie din decembrie 2010, în baza legii anterioare Legii nr. 119/2010) s-a diminuat ca urmare a deciziei de revizuire. Acest cuantum revizuit este incorect stabilit constituind o eroare în activitatea de revizuire a pensiei sale în raport cu cuantumul pensiei legal dobândite și primit pe talon în luna decembrie 2010.
În subsidiar
, reclamantul contestă decizie de revizuire sub aspectul cuantumului pensiei stabilite, arătând că nu au fost luate în calcul primele ce i-au fost acordate prin lege de 1 mai și 23 august înainte de 1989 și al treisprezecelea salariu și nici nu a luat în calcul grupa de muncă în care a lucrat efectiv de-a lungul timpului.
În drept,
a invocat dispozițiile Legii nr. 164/2001, art. 149 - 157 din Legea nr. 263/2010, OUG nr. 1/2011, Legea nr. 119/2010, art. 112 Cod procedură civilă.
În procedura de regularizare a cererii
, reclamantul a indicat faptul că este reprezentat de
S. cadrelor militare disponibilizate și în rezervă că înțelege să conteste toate deciziile de revizuire emise de casa sectorială de pensii, în baza OUG nr.1/2011, respective cea contestată prin contestația inițială din data de 9 ianuarie 2013, precum și cele emise la_ ,_, și _
, toate cu nr. 60074(f.32) iar, ulterior, la data de 18 iunie 2013 a depus copia Hotărârii nr.17046/_
, emisă de C. de contestații din cadrul MAN, după promovare contestației(f.93) hotărâre prin care contestația reclamantului formulată împotriva deciziei de revizuire din 9 ianuarie 2013 a fost respinsă.
Pârâtul M. A. N. a depus întâmpinare, atât în nume propriu cât și în numele Casei sectoriale de pensii a M. A. N. (f.78-84).
Pârâtul a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive(în nume propriu) în ce privește cererile 2,3,4,5,(cereri care au ca obiect:2. anularea deciziei de revizuire a pensiei nr. 60074/_ ; 3. menținerea deciziei de stabilire a pensiei emisă în baza Legii nr.164/2001 plătită în luna decembrie 2010; 4. obligarea Casei sectoriale de pensii să-i plătească diferența între pensia de serviciu stabilită potrivit legii nr.164/2004 și pensia revizuită în legii nr.119/2010 și OUG nr.1/2011 de la data plății și până la repunerea în plată a pensiei inițiale, 5.cu dobândă legală și rata inflației aferentă sumelor solicitate; precum și excepția autorității de lucru judecat, referitor la aceleași capete de cerere, față de sentința civilă nr.2664/2013 pronunțată de Tribunalul B. - Năsăud în dosarul nr.5116/112/202 al Tribunalului B. -Năsăud.
Pe fond
a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată atât cu privire la cererile principale cât și la petitul subsidiar.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive se arată că, față de obiectul contestației formulate prin care se solicită anularea deciziei de revizuire a pensiei, ținând cont de prevederile art.1 și art.8 din HG nr.233/2011 prin care se arată că casele de pensii sectoriale sunt structuri de specialitate cu personalitate juridică, aflate în subordinea MAN și că aceste case emit decizii de pensie, pârâtul MAN nu justifică calitate procesuală în cauză.
Pe fond,
a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiate. În acest sens s-a susținut faptul decizia de revizuire contestată a fost emisă cu respectarea prevederilor legale în vigoare existente la data emiterii, că nu se impune menținerea în plată a pensiei militare stabilite potrivit legii n.164/2004 fiindcă aceste pensii au devenit pensii în înțelesul legii nr.19/2000, și că nu au fost încălcate prevederile convenționale invocate prin contestație, făcându-se trimitere decizia de inadmisibilitate dată de CEDO în data de_ în cauza Ana M. Frimu contra România prin care instanța europeană a constatat că statul român nu a încălcat art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, reținând că reforma sistemului de pensii nu a avut efect retroactiv și nici nu a adus atingere dreptului de prestații sociale.
În ce privește cererea subsidiară se arată că și în privința cuantumului pensiei decizie contestată este legală și temeinică aceasta fiind emisă în baza veniturile menționate în tabelului ci
"situația veniturilor realizate lunar"; potrivit metodologiei prevăzute de dispozițiile OUG nr.1/2011.
Excepțiile au fost unite cu fondul cauzei.
Examinând cu prioritate excepțiile invocate de pârâtul MAN tribunalul reține că acestea nu sunt întemeiate
și vor fi respinse.
Astfel, excepția lipsei calității procesual pasive,
este neîntemeiată întrucât pârâtul M.
A. N. a fost chemat în judecată de reclamant pentru C. de contestații pensii care funcționează în cadrul său și care nu are personalitate juridică, referitor la cererea având obiect anularea Hotărârii emise de C. de contestații pensii, nr.17046/_ (pentru celelalte cereri fiind chemată în judecată C. sectorială de pensii). Totodată reclamantul a solicitat și menținerea în plată a pensiei militare stabilită în baza Legii nr.164/2004, potrivit unei decizii emise, la acea dată, de pârât, astfel că acesta justifică legitimare procesuală pasivă în prezenta contestație.
Nu este întemeiată nici excepția autorității de lucru judecat.
Într-adevăr, prin notele depuse în procedura regularizării cererii reclamantul a arătat că înțelege să conteste și deciziile de revizuire emise în baza OUG nr.1/2011, respectiv cea contestată prin contestația inițială din data de 9 ianuarie 2013, precum și cele emise la_, _
, și_, toate cu nr. 60074(f.32
Prin întâmpinare pârâtul a invocat excepția autorității de lucru judecată față de capetele de cerere 2,3,4,5 din contestația inițială, capete de cerere care se referă la anularea deciziei de revizuire din 9 ianuarie 2013 și consecințele ce decurg din aceasta.
Excepția autorității de lucru a fost reiterată de pârât prin notele scrise(f.112) prin care pârâtul invocă excepția autorității de lucru judecat față de întreaga contestație or, având în vedere că obiectul principal al prezentei contestații îl constituie anularea deciziie de revizuire din 9 ianuarie 2013, nu se poate reține existența autorității de lucru judecta cu privire la întreaga contestație.
Chiar dacă în ce privește cererea de anulare a celor trei decizii de revizuire emise anterior, respectiv cele din_ ,_, și_, toate cu nr. 6007, care au fost contestate și în dosarul nr. .5116/112/202 al Tribunalului B. Năsăud în care s-a pronunțat sentința
irevocabilă nr. 2664/2013, există autoritate de lucru judecat, dar aceasta numai în privința pârâtului MAP nu și în privința Casei sectoriale de pensii, astfel încât, cu privire la întreaga contestație, nu sunt îndeplinite cerințele existenței autorității de lucru judecat sub forma excepției procesuale de natură să pună capăt litigiului, .
Având în vedere însă că autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale respectiv, pe lângă aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 C.civ. și art. 166 C.proc.civ.) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.), instanța reține că în prezenta cauză suntem doar în prezența, efectului pozitiv al lucrului judecat, care se impune într- un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești. Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) C.civ., în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Așa fiind, instanța va ține seama de statuările irevocabile din anteriorul procesul cu privire la chestiunile tranșate irevocabil, respectiv, legalitatea și temeinicia celor trei decizii de revizuire, precum și conformitatea cu Constituția cât și cu Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale a dispozițiilor OUG nr.1/2011 și ale Legii nr.119/2010, care prevăd încetarea îndreptățirii reclamantului de a mai beneficia de pensie specială de care a beneficiat până la data de 3 iulie 2010, prin transformarea pensiei speciale a militarilor în pensie publică, așa cum aceasta este reglementată de Lege anr.19/2000 și apoi de Legea nr.263/2010.
Analizând pe fond contestația tribunalul reține următoarele
Reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu militare
potrivit deciziei nr.0104510, pensie recalculată, având stabilită o pensie brută lunară de 2.715 lei brut lunar în decembrie 2010(f.35), stabilită în baza Legii nr. 164/2001, pensie care a fost transformată în pensie de drept comun și recalculată potrivit Legii nr. 119/2010.
Prin OUG nr. 1/2011, s-a prevăzut revizuirea din oficiu a tuturor pensiilor pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie. Urmare a adoptării acestei reglementări, pensia recalculată a reclamantului a fost revizuită, fiind emise, succesiv, mai multe decizii de revizuire, ca urmarea faptului că reclamantul a depus noi adeverințe cu noi venituri, eliberate de unitățile la care și-a desfășurat activitatea, respectiv deciziile din _
,_, și_, toate cu nr. 6007, aceste trei decizii fiind definitive, prin respingerea irevocabilă a contestațiilor formulate, potrivit sentinței nr.2664/2012 a Tribunalului B. -Năsăud, anterior arătată astfel că cele statuate în această sentință civilă, se impun, în mod obligatoriu și în prezenta cauză, referitor atât la conformitatea cu Constituția cât și cu Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale a dispozițiilor OUG nr.1/2011 și ale Legii nr.119/2010, în ce privește transformarea pensiei speciale a militarilor în pensie publică, așa cum aceasta este reglementată de Lege anr.19/2000 și apoi de Legea nr.263/2010, încetarea îndreptățirii reclamantului de a mai beneficia de pensie specială, de care a beneficiat până la data de 3 iulie 2010.
La data de 9 ianuarie 2013, a fost emisă o nouă decizie de revizuire nr. 60074/_ (f.21)prin care s-a revizuit doar cuantumul pensiei anterior stabilite, în urma acestei revizuirii rezultând o pensie în cuantum de 1.950 lei.
Reclamantul a contestat această decizie la C. de contestații pensii din cadrul pârâtului
M. A. N. și deși, până la promovarea contestației la instanță, nu a fost soluționată, în cursul procesului, a fost emisă de această comisiei Hotărârea nr.17046/_ (f.93-94), prin care, contestația a fost respinsă.
Nesoluționarea contestației de către comisia de C. în termenul de 45 de zile prevăzut de art.150 alin.4 din Legea nr.263/2010
nu constituie un motiv de nulitate a deciziei de pensionare, cât timp accesul reclamantului la instanță este garantat chiar dacă nu a primit răspuns contestației sale administrative, în termen de 5 ziler de la împlinirea termenului de 45 de zile de la înregistrarea contestației la comisia de contestații.
Tribunalul reține că nu este justificată nici susținerea contestatorului privind lipsa temeiului juridic al emiterii deciziilor de revizuire întrucât, din conținutul acesteia rezultă că a fost emisă în temeiul OUG nr.1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Ținând seama de faptul că prin acțiunea formulată reclamantul contestă însăși măsura eliminării pensiei sale de serviciu, urmărind să obțină în final cuantumul pensiei de serviciu și având în vedere că prin OUG nr. 1/2011 pretenția reclamantului de a beneficia de pensie militară nu a fost satisfăcută, tribunalul va analiza legalitatea și temeinicia măsurii de eliminare a pensiei de serviciu pe fondul dreptului pretins.
În această analiză, în deplină concordanță cu statuările din sentința civilă nr.2664/F/2012 a Tribunalului B. -Năsăud, se rețin ca repere cu caracter obligatoriu statuările Curții Constituționale în privința constituționalității Legii nr. 119/2010, cele ale Înaltei Curți de C. ție și Justiție din cuprinsul deciziei nr. 29/2011 dată în interesul legii și cele ale Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, în ceea ce privește controlul de constituționalitate al Legii nr. 119/2010, exercitat de Curtea Constituțională în temeiul art. 146 lit. a din Constituție, tribunalul reține faptul că prin decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat în sensul că prevederile art. 1-5 și 12 din Legea nr. 119/2010 sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin.
(2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Totodată, prin decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 instanța constituțională a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Prin această decizie Curtea Constituțională a procedat la o nouă analiză a legii din perspectiva principiului neretroactivității legii, dar analiza a avut la bază și art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), criticile aduse fiind înlăturate.
Fiind chemată să soluționeze un recurs în interesul legii referitor la aplicarea Legii nr. 119/2010, pornind de la aspectele analizate de către Curtea Constituțională prin deciziile nr. 871 și nr. 873/2010 cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 29/_ a statuat că instanțele judecătorești pot proceda la o analiză a retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva Convenției europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În jurisprudența Curții Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din Convenție (ca de exemplu în Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza Legii nr. 119/2010, nu este îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.
De altfel, neretroactivitatea Legii nr. 119/2010 în raport cu legile speciale prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial a fost deja constatată prin deciziile Curții Constituționale mai sus menționate.
În privința discriminării instanța supremă a reținut că analiza acesteia în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la
momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a Curții Constituționale.
Instanța supremă a realizat în cuprinsul deciziei în interesul legii și o analiză de compatibilitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1, adițional la Convenție.
Referitor la existența unui "bun" sau a unui "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, s-a reținut că pensia de serviciu reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suportă de la bugetul de stat), avându-se în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 12 aprilie 2006, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39).
Întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor Legii nr. 119/2010 pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei aflată în plată, prin lege s-a produs o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantului, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, relevante sub acest aspect fiind Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), Cauza Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48),
Cauza Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40).
Însă o asemenea ingerință a fost legală (fiind reglementată prin Legea nr. 119/2010), a urmărit un scop legitim, constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, fiind determinată de situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Proporționalitatea se analizează nu în general, ci raportat la situația fiecărui reclamant în
parte.
Raportul de proporționalitate este compromis dacă reclamantul suportă o sarcină
individuală excesivă, exorbitantă, care excede marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă), de exemplu atunci când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i- au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de art. 7 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința reclamantului a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca să se constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție (a se vedea în acest sens decizia asupra admisibilității în Cauza Hasani împotriva Croației).
Fiind chemată să se pronunțe asupra măsurii eliminării pensiei de serviciu, prin decizia din 7 februarie 2012 pronunțată în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, E. a Tanko, Marta
și Lucia Ghețiu împotriva României,
instanța europeană a reținut că deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei,
decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației
, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei
, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei
, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei
, 31 mai 2011, nr._ __ 6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
Prin urmare, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
Totodată, instanța europeană a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nicio justificare obiectivă și rezonabilă.
În același timp, examinând măsura eliminării pensiilor de serviciu ale militarilor, prin Hotărârea pronunțată în Cauza Constantin Abăluță ș.a. împotriva României la data de 15 mai 2012,
Curtea europeană a statuat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
În această privință, Curtea a constatat că diminuarea pensiilor reclamanților a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul general prevăzut de Legea nr. 263/2010 și a arătat că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu, ci numai unei părți din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamanții beneficiaseră mulțumită naturii profesiei lor (a se vedea, mutatis mutandis, Frimu și alții c. României, decizia din 7 februarie 2012, nr. 45312/11).
Ținând seama de statuările mai sus enunțate, obligatorii pentru instanță, tribunalul nu poate reține criticile reclamantului cu privire la încălcarea dreptului de proprietate, la încălcarea principiului dreptului câștigat, la încălcarea principiului previzibilității legii, la încălcarea principiului neretroactivității legii.
În aceste condiții, controlul judiciar realizat de tribunal va avea în vedere analiza situației reclamantului în scopul de a se stabili dacă în privința sa a fost sau nu depășit "pragul de dificultate";, care ar determina reținerea încălcării art. 1 din Protocolul adițional la Convenția europeană.
În cauză, reclamantul nu a dovedit că, prin eliminarea pensiei de serviciu, suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a încălca raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit, ceea ce ar impune o protecție din partea sistemului de securitate socială, care în cele din urmă, este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 61) .
Deși, în subsidiar, reclamantul susține că nu este corect determinat cuantumul pensiei, arătând că nu s-au avut în vedere primele de 1 mai și 23 august acordate anterior anului 1989, premiul anual, nu s-a luat în calcul grupa de muncă(fără să indice ce grupă de muncă nu a fost luată în calcul), tribunalul reține că din cuprinsul deciziei contestate și a tabelului privind calculul punctajului(f.21-26), rezultă veniturile concrete care au fost luate în calcul, așa cum acestea sunt reflectate în adeverințele eliberate de unitățile militare, care au plătit veniturile respective, precum și faptul că reclamantul a prestat muncă în condiții speciale 17 ani, 10 luni, 7 zile.
La determinarea cuantumului pensiei se iau în calcul doar veniturile menționate în adeverințe astfel că în măsura în care reclamantul este nemulțumit de conținutul adeverințelor privind veniturile realizate trebuie să se adreseze unităților militare la care a prestat activitate pentru a-i elibera noi adeverințe și astfel să solicite o nouă revizuire a pensiei.
Cum reclamantul nu a indicat în concret care venituri, cuprinse în adeverințele privind situația veniturilor realizate, nu au fost luate în calcul, apare ca neîntemeiată și susținerea că punctajul obținut și cuantumul pensiei nu sunt corect determinate.
În baza acestor considerente tribunalul va respinge ca neîntemeiată contestația formulată de reclamant, neputând stabili în favoarea sa dreptul la pensia de serviciu, cu consecința obligării
casei de pensii la plata diferenței dintre pensia încasată și pensia de serviciu, actualizată în raport de dobânda legală.
Pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Asistenții judiciari participanți la soluționarea cauzei, conform art. 55 alin. 2 din Legea nr.
304/2004, republicată, și-au exprimat votul consultativ în sensul celor anterior arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge ca neîntemeiate, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția autorității de lucru judecat, ambele invocate de pârâtul M. A. N. .
Respinge ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantul P. -B. Ieronim, CNP 1.
, reprezentat prin S. C. M. D. în R. și în R., cu domiciliul procesual ales la sediul cabinetului avocatului Moruțan I. n-Alin, din B., strada Alba I., nr. 8, județul B. - Năsăud, împotriva pârâților M. A. N. (pentru C. de contestații pensii) și C. sectorială de pensii a M. A. N., ambii cu sediul în B., strada I. nr. 3-5, sector 5.
Fără cheltuieli de judecată. Definitivă.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea de exercitare a căii de atac se depune, sub sancțiunea nulității, la Tribunalul B.
-Năsăud.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 octombrie 2013. PREȘEDINTE, GREFIER,
-I. B. N. G.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
P. L. Z.
Redactat/tehnoredactat/BRI/_ /5 ex.
| ← Decizia civilă nr. 3949/2013. Recalculare pensie. Asigurări... | Decizia civilă nr. 3836/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
