Decizia civilă nr. 3949/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3949/R/2013
Ședința publică din 14 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S. D. JUDECĂTOR: D. G. JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. I. împotriva sentinței civile nr. 10492 din 17 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs reclamanta recurentă B. I. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că
prin acțiunea înregistrată la data de_, reclamanta B. I. a chemat în judecată pe pârâta C. J. DE P. C. si a solicitat recalcularea pensiei cu luarea în calcul a orelor festive menționate în Adeverința nr. 41/F/a/41/2010 emisă de Regionala CFR C., Serviciul Comercial, motivând că potrivit prevederilor Legii nr. 19/2000 si a OUG nr. 4/2005 este îndreptățită să i se recalculeze pensia cu luarea în considerare a acestor venituri și că solicitarea recalculării pensiei a rămas fără răspuns.
Prin sentința civilă nr. 10492/_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._
, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâtă și s-a respins acțiunea formulată de către reclamanta B. I. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C., având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Pârâta a emis la data de_ Decizia de pensie nr.1. prin care a respins cererea de recalculare a pensiei reclamantei, motivând că veniturile realizate sub forma orelor festive înscrise în Adeverința nr. 41/F/a/41/2010 nu constituie sporuri cu caracter permanent conform Anexei nr. 15 la normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 aprobate prin H.G. nr.257/2011.
Potrivit prevederilor art. 149 din Legea nr. 263/2010, deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii pot fi contestate în termen de 30 de zile de la comunicare la comisia centrală de contestații. Procedura de examinare a deciziilor spuse contestării reprezintă procedura administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional. Deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut la alin.1 sunt definitive.
Conform prevederilor art. 198 din Cod Procedură Civilă de la 1865, sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile dacă legea prevede în mod expres aceasta.
Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată. Neîndeplinirea procedurii prealabile, nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare sub sancțiunea decăderii.
În speță, procedura prealabilă de contestare a deciziei la comisia centrală de contestații este obligatorie, iar reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri.
Având în vedere aceste prevederi legale și faptul că tribunalul este competent să soluționeze litigiile privind hotărârile Comisiei Centrale de contestații în condițiile art. 153 din Legea nr. 263/2010, instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâtă si a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B. I. ,
solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, respingerea ca neîntemeiată a excepției inadmisibilității cererii pentru lipsa procedurii prealabile și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Recurenta menționează că nu era necesară parcurgerea procedurii jurisdicționale prealabile stabilită prin Legea nr. 263/2010, întrucât în cauză este incidentă Legea nr. 19/2000, dreptul la pensie al acesteia fiind născut sub imperiul celui din urmă act normativ.
Învederează că s-a adresat instanței de judecată, întrucât cererea de recalculare a pensiei nu a fost soluționată de intimata CJP în termenul legal de 30 zile, prevăzut de art. 95 al.2 din legea nr. 19/2000.
Deși a fost legal citată, intimata CJP C. nu a depus întâmpinare pentru a- și exprima poziția procesuală în cauză.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este fondat.
Drepturile inițiale de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă ale reclamantei au fost stabilite în temeiul Legii nr. 19/2000, începând cu data de_, prin decizia nr. 1. /_ (f. 10 fond).
La data de_ reclamanta s-a adresat intimatei C. J. de P. C. solicitând recalcularea pensiei cu luarea în considerare a veniturilor consemnate în adeverința nr. 41/F/a/41/2010 emisă de Regionala CFR C. - serviciul comercial.
Pârâta a emis decizia nr. 1. /_ prin care a respins cererea, reținând că veniturile din adeverință nu constituie sporuri cu caracter permanent(f. 30).
Curtea reține că în speță procedura de recalculare a pensiei cuvenite reclamantei este reglementată de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, întrucât cererea de recalculare a fost formulată ulterior datei de 1 ianuarie 2011, moment ce a marcat intrarea în vigoare a acestui act normativ.
Nu se poate reține incidența în cauză a prevederilor Legii nr. 19/2000, chiar dacă dreptul la pensie s-a născut sub imperiul acestei legi, deoarece potrivit art.178 din Legea nr. 263/2010, doar cererile înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a acestei legi se soluționează conform normelor legale existente la data deschiderii drepturilor de pensii. Așadar, în mod greșit apreciază
reclamanta că un act normativ abrogat, și anume Legea nr. 19/2000, poate constitui temei al cererii de recalculare formulată ulterior abrogării sale.
Prin urmare, actul normativ ce guvernează solicitarea reclamantei este Legea nr. 263/2010 și nicidecum Legea nr. 19/2000.
Este real că în raport de prevederile art. 149 alin.1 din Legea nr. 263/2010, în sarcina reclamantei subzista obligația de a se supune unei proceduri administrative prealabile obligatorie, fără caracter jurisdicțional, respectiv de a se adresa Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de P. P. e în termen de 30 zile de la data comunicării deciziei.
Însă această obligației subzistă în condițiile în care cererea se soluționează de către CJP în termenul legal instituit în acest sens, respectiv în termenul de 30 zile (ceea ce nu este cazul în speță), iar nu și în ipoteza în care răspunsul acesteia este emis ulterior acestui termen.
În lipsa unei decizii emise în termenul legal, nu se poate pretinde pensionarului să aibă o conduită pasivă, acesta fiind pe deplin îndreptățit să se adreseze instanței de judecată, în caz contrar intrând în discuție o atingere a dreptului acestuia de acces la instanță.
Încercând să acrediteze ideea soluționării cererii reclamantei în termenul legal, intimata CJP C. a depus la dosar decizia nr. 1. /_ (f. 30), fără a face însă dovada că această decizie a și fost comunicată reclamantei.
Prin urmare, chiar dacă cererea de recalculare a fost înregistrată la CJP la data de_, prin emiterea deciziei din_ nu se poate reține că termenul legal de 30 zile a fost respectat, în lipsa dovezii comunicării acestei decizii către reclamantă.
Constatând, așadar, că în mod greșit prima instanță a soluționat cauza în raport de excepția inadmisibilității, fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul art. 312 al. 1,5 Cod de procedură civilă Curtea va admite recursul și va casa sentința atacată, procedând la rejudecarea cauzei.
În ceea ce privește fondul, reține că potrivit pct. V din Anexa 15 a HG 257/2010 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 263/2010 printre sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de_, au făcut parte din baza de calul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual se regăsesc și "alte sporuri cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective și individuale de muncă";.
Adeverința nr. 41/F/a/41/2010 emisă de Regionala CFR C. - serviciul comercial de care se prevalează reclamanta atestă că aceasta a beneficiat de venituri suplimentare constând în ore festive, în perioada mai 1990 - decembrie 1995(f. 1 fond).
Conform adeverinței, temeiul acordării acestui spor îl constituie Decretul Lege nr. 98/1990, care statuează expres la art. 2 că " Orele de munca prestate de personalul prevăzut la art. 1, peste durata normală a timpului de lucru, precum și cele efectuate în zilele de sarbatori legale și în celelalte zile în care, potrivit dispozițiilor legale, nu se lucrează, care nu au putut fi compensate cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, se plătesc cu un spor de 100% din salariul tarifar, indiferent de numărul de ore suplimentare efectuate.
Pentru personalul care lucrează în tura, turnus sau program de exploatare C.F.R., se considera munca suplimentară toate orele lucrate peste numărul total de ore normale din luna respectiva, precum și cele efectuate în zilele de sarbatori legale și în celelalte zile în care, potrivit dispozițiilor legale, nu se lucrează.
Zilele în care nu se lucrează, în sensul prezentului decret-lege, sînt zilele de simbata și duminica sau alte zile libere acordate în cursul saptaminii de lucru reduse.";
Este adevărat că expresia "ore festive"; utilizată de angajator în cuprinsul adeverinței nu se regăsește în actul normativ menționat, însă Curtea apreciază că această titulatură, chiar dacă este improprie, desemnează sporul prevăzut de norma evocată.
De altfel, în chiar cuprinsul adeverinței se fac trimiteri exprese la Decretul Lege nr. 98/1990, ca temei al acordării acestui spor.
Reținând considerentele expuse, Curtea va admite acțiunea și va obliga pârâta la recalcularea pensiei reclamantei cu luarea în considerare a venitului menționat în Adeverința nr. 41/F/a/41/2010, începând cu data de_ .
Ca parte căzută în pretenții, conform art. 274 Cod de procedură civilă va obliga intimata C. J. de P. C. să plătească recurentului suma de 150 lei, cheltuieli de judecată la fondul cauzei, reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței depuse la dosar(f. 48).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta B. I. împotriva sentinței civile nr. 10492 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o casează în tot și rejudecând cauza admite acțiunea formulată de reclamanta B. I. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C., obligă pârâta la recalcularea pensiei reclamantei cu luarea în considerare a venitului menționat în Adeverința nr. 41/F/a/41/2010, începând cu data de_ .
Obligă pe intimata C. J. de P. C. să plătească recurent suma de 150 lei, cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
S. | D. D. | G. | L. | D. | C. M. |
Red.DG/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: P.U.
| ← Decizia civilă nr. 3145/2013. Recalculare pensie. Asigurări... | Sentința civilă nr. 2853/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
