a) Renunţarea la aplicarea pedepsei. Condiţii b) Confiscare specială. Cazuri
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 119/A din data de 17.04.2014
a) Sunt îndeplinite condițiile pentru a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă dovezile instrumentate în cauză dezvăluie faptul că prin natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările comiterii infracțiunii, motivul și scopul urmărit de către inculpat, infracțiunea care formează obiectul judecății prezintă o gravitate redusă; dacă inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, anterior și ulterior faptei a avut o bună conduită în familie și societate; pe durata procedurilor, inculpatul s-a prezentat la chemările autorităților judiciare, a recunoscut și regretat fapta, iar în raport cu datele care caracterizează persoana inculpatului, reinserția socială a acestuia a avut deja loc, astfel că aplicarea unei pedepse nu este oportună.
b) În baza art. 46 alin. 1 din Legea nr. 407/2006, "bunurile care au servit la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 42-44…se confiscă";. Deținerea armei de vânătoare asupra sa cu ocazia trecerii pe alt fond cinegetic, în afara căilor de comunicație este parte a elementului material al infracțiunii de braconaj în forma prevăzută de art. 42 alin. 1 lit. i teza finală din Lege. În acest fel, arma deținută pe perioada trecerii pe alt fond cinegetic a servit practic la realizarea laturii obiective a infracțiunii de braconaj și este supusă confiscării speciale, fiind suficient că această armă era funcțională, fără să intereseze dacă inculpatul o avea sau nu în toc.
C. pen., art. 80-82
Legea nr. 407/2006, art. 46 alin. 1
Prin sentința penală nr. 317/3 decembrie 2013, Judecătoria Sighișoara:
-în baza art.42 al.1 lit.h), teza a II-a din L. nr.407/2006 cu aplicarea art.63 C.pen., art.320 ind.1 al.7 c.pr.pen. și art.74 lit.a) și 76 al.1 lit.f) c.p. l-a condamnat pe inculpatul B. F., la pedeapsa de 2.000 (douămii) lei amendă penală.
-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.63 ind.1 C.pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii.
-în baza art.46 al.1 din L.nr.407/2006 a dispus confiscarea armei de vânătoare cu glonț marca ZG47 seria 02102 calibru 8x60S predată organelor de urmărire penală cu Dovada seria H nr.0092933 din 19.04.2013 aflată la fila 44 din dosar.
-în baza art.191 al.1 c.p.p. l-a obligat pe inculpat la 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariu de avocat din oficiu.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că la data de 25 ianuarie 2013 inculpatul B. F., după terminarea unei partide de vânătoare pe fondul cinegetic 60 V. în baza unei autorizații de vânătoare colective, a trecut pe fondul cinegetic 59 aparținând A. C. Mureș cu arma de vânătoare asupra sa, în afara căilor de comunicație, fiind depistat de organele de poliție.
În privința individualizării pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, lipsa antecedentelor penale și celelalte criterii de individualizare a pedepsei prev. de art.72 C.pen., precum și de limitele de pedeapsă prevăzute de lege și de incidența în cauză a dispozițiilor art.3201 al.7 C.pr.pen., apreciind că pedeapsa amenzii penale de 2.000 lei aplicate inculpatului este adecvată pentru a-și atinge scopul punitiv și educativ instituit de lege, cu aplicarea și a dispozițiilor art.74 lit.a) C .pen. și 76 al.1 lit.f) C.pen., privind circumstanțele atenuante, inculpatul neavând antecedente penale, fiind infractor primar, aspect care constituie circumstanță atenuantă.
Potrivit art.46 al.1 din Lg.nr.407/2006, bunurile care au servit la săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art.42-44 din Lg.nr.407/2006, inclusiv mijloacele de transport, se confiscă, reținute de agentul constatator în vederea confiscării și se predau organului de urmărire penală.
Organele de cercetare penală au ridicat de la inculpat arma de vânătoare cu glonț, marca ZG47 seria 02102 calibru 8x60S și au predat-o organelor de urmărire penală cu dovada seria H nr.0092933/19.04.2013.
Dispozițiile legale menționate sunt imperative, situație în care instanța a dispus confiscarea de la inculpat a armei de vânătoare, cu datele menționate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B.F.
Potrivit art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013, recursul inculpatului este considerat apel, urmând să fie tratat ca atare.
În motivarea căii de atac, inculpatul contestă temeinicia hotărârii Judecătoriei Sighișoara, considerând, pe de o parte, că pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj prin trecerea pe alt fond cinegetic, cu arma de vânătoare în afara căilor de comunicație este prea grea, în raport cu gravitatea faptei și persoana sa. Pe de altă parte, inculpatul susține că prin Legea nr. 187/2012, a fost abrogat art. 46 din legea nr. 407/2006, astfel încât, în prezent nu mai există nici un temei al confiscării speciale a armei de vânătoare.
Analizând apelul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 2600/308/2013 al Judecătoriei Sighișoara, a motivelor invocate, a înscrisurilor depuse în fața instanței de apel, a concluziilor apelantului și ale reprezentantului Ministerului Public, precum și din oficiu, în limitele efectelor devolutiv și neagravării situației în propria cale de atac, s-au reținut următoarele:
S-a constatat, pentru început, că este la adăpost de orice critică hotărârea primei instanțe, în ceea ce privește expunerea stării de fapt, analiza probelor și luarea măsurii de siguranță a confiscării speciale a armei de vânătoare.
A) Asupra infracțiunii de braconaj. Apelul promovat în cauză de către inculpatul B. F. împotriva sentinței Judecătoriei Sighișoara este fondat și aspecte legate în principal de intervenția legii penale mai favorabile, precum și de reevaluarea măsurilor alternative la pedeapsă determină, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a C. pr. pen., admiterea căii de atac, cu consecințele desființării în parte a hotărârii penale apelate și rejudecării în al doilea grad a pricinii, în următoarele limite:
a) În urma reexaminării materialului probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și necontestat de către inculpat, s-a constatat că, în data de 25 ianuarie 2013, inculpatul B. F., după terminarea unei partide de vânătoare pe fondul cinegetic 60 Viișoara în baza unei autorizații de vânătoare colective, a trecut pe fondul cinegetic 59 aparținând A. C. Mureș cu arma de vânătoare în stare de funcționare asupra sa, în afara căilor de comunicație, fiind depistat de organele de poliție. În acest fel, procesul verbal de consemnare a actelor premergătoare, declarațiile inculpatului, depozițiile martorilor T. G. și P. G. I. și raportul de constatare tehnico-științifică confirmă că fapta dedusă judecății există, a fost săvârșită de inculpatul B. F. și a fost comisă cu vinovăția specifică sub forma intenției directe.
La data faptei, acesta se încadra în conținutul infracțiunii de braconaj în varianta incriminată de art. 42 alin. 1 lit. h teza a II-a din legea nr. 407/2006, fiind sancționată cu închisoare de la 3 la 7 ani sau cu amendă de la 5.000 lei la 25.000 lei.
Prin Legea nr. 187/2012, textul art. 42 din legea nr. 407/2006 a fost modificat, fără însă sufere modificări elementele constitutive ale infracțiunii de braconaj în forma trecerii pe alt fond cinegetic, cu arma de vânătoare, în afara căilor de comunicație. În schimb, infracțiunea este incriminată în prezent în art. 42 alin. 1 lit. i teza a doua din Legea nr. 407/2006 și este sancționată cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda. Datorită tratamentului sancționator mai blând, legea nouă este astfel mai favorabilă.
În aceste circumstanțe, prin încheierea din 2 aprilie 2014, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de braconaj, prev. de art. 42 alin. 1 lit. h teza a doua din Legea nr. 407/2006 în aceeași infracțiune prev. de art. 42 alin. 1 lit. i teza finală din legea nr. 407/2006 cu reținerea art. 5 C. pen.
(i) Dovezile instrumentate în prezenta cauză dezvăluie faptul că prin natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările comiterii infracțiunii, motivul și scopul urmărit de către inculpat, infracțiunea de braconaj care formează obiectul judecății prezintă o gravitate redusă. În acest context reținem în principal următoarele particularități:
-prin fapta sa, inculpatul a pus în primejdie minimă integritatea fondului cinegetic, acțiunea sa neproducând urmări de rezultat, ci doar de pericol;
-exceptând împrejurarea că avea arma de vânătoare asupra sa, aceasta nu a fost totuși folosită;
-din cauza faptului că inculpatul purta echipamentul de camuflaj și pentru că a încercat să fugă atunci când a observat patrula de poliție, este plauzibilă și reținem susținerea procurorului potrivit căreia scopul urmărit de inculpat era să vâneze în alte condiții decât cele prevăzute de lege. Cu toate acestea, admitem și motivul invocat de inculpat, conform căruia a trecut pe alt fond cinegetic, cu arma de vânătoare, în afara căilor de comunicație, pentru a folosi în acest fel o cale mai scurtă să ajungă la un teren proprietatea sa. Acest motiv nu exclude și nici nu vine în contradicție cu scopul urmărit de inculpat, cele două coexistând la data faptei.
În același timp, extrasul după cazierul judiciar al inculpatului dovedește că acesta se află la primul conflict cu legea penală, anterior și ulterior faptei având o bună conduită în familie și societate. Potrivit caracterizărilor furnizate de către șeful Postului de Poliție Zahar și Asociația Vânătorească "C."; Mureș, inculpatul, pe lângă absența antecedenței penale, nu are nici abateri contravenționale, este în relații foarte bune cu cetățenii comunei de domiciliu, cu autoritățile statului, cu colegii din cadrul asociației, este corect, o persoană sociabilă și un om gospodar. Totodată, pe durata procedurilor, inculpatul s-a prezentat la chemările autorităților judiciare, a recunoscut și regretat fapta. În fața acestor date care caracterizează persoana inculpatului, s-a constatat că reinserția socială a acestuia a avut deja loc, iar aplicarea unei pedepse nu este oportună în cauză.
În aceeași ordine de idei, în speță nu este incidentă vreo ipoteză dintre cele prevăzute de art. 80 alin. 2 C. pen. care exclud măsura alterativă la pedeapsă a renunțării la aplicarea pedepsei.
(ii) În lumina acestor considerente, în rejudecare, s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în cazul inculpatului B. F. pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj, prevăzută de art. 42 alin. 1 lit. i teza finală din legea nr. 407/2006, cu reținerea art. 5 C. pen.
În baza art. 81 C. pen., i s-a aplicat inculpatului B. F. măsura administrativă a avertismentului, care constă în prezentarea motivelor de fapt care au justificat renunțarea la aplicarea pedepsei, așa cum au fost dezvoltate mai sus, la punctul (i), și atenționarea d-lui B. F. să se abțină pentru viitor de la comiterea altor fapte penale, în caz contrar el urmând să fie supus rigorilor legii penale, însemnând condamnarea sa pentru noile infracțiuni și imposibilitatea de a se mai renunța la aplicarea pedepsei, dacă aceste infracțiuni ar fi comise în următorii doi ani de la data pronunțării prezentei hotărâri.
b) Exceptând dispozițiile exprese cuprinse în Legea nr. 255/2013, normele procesual penale sunt de imediată aplicate. În legea de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală nu există dispoziții tranzitorii referitoare la suportarea cheltuielilor judiciare.
Conform art. 274 alin. 1 C. pr. pen., "în caz de … renunțare la aplicarea pedepsei, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind avocații din oficiu…";. În aplicarea acestor prevederi, în rejudecare, a fost înlăturată din hotărârea apelată obligarea inculpatului la plata sumei de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului care i s-a desemnat din oficiu. Cu toate acestea, pentru culpa sa procesuală derivată din culpa infracțională, inculpatul rămâne totuși obligat, potrivit art. 274 alin. 1 C. pr. pen., să suporte celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și al judecății în prim grad, în cuantum de 150 lei, sumă care acoperă costul suportului tehnic și de hârtie pe care s-au consemnat actele procesuale și procedurale necesare cauzei.
B) Asupra măsurii de siguranță a confiscării speciale. Contrar susținerilor inculpatului, constatăm că art. 46 din Legea nr. 407/2006 nu a fost abrogat. A fost, într-adevăr, abrogat art. 461 din Lege, dar acest text conținea alte dispoziții decât cele vizând măsura de siguranță cu caracter special a confiscării.
În baza art. 46 alin. 1, "bunurile care au servit la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 42-44…se confiscă";. Deținerea armei de vânătoare asupra sa cu ocazia trecerii pe alt fond cinegetic, în afara căilor de comunicație este parte a elementului material al infracțiunii de braconaj în forma prevăzută de art. 42 alin. 1 lit. i teza finală din Lege. În acest sens, este suficient că arma de vânătoare era funcțională, fără să intereseze dacă inculpatul o avea sau nu în toc.
Prin urmare, arma deținută pe perioada trecerii pe alt fond cinegetic a servit practic la realizarea laturii obiective a infracțiunii de braconaj, astfel că, în mod corect prima instanță a luat măsura confiscării speciale a acesteia, această instanță neidentificând niciun motiv care să argumenteze înlăturarea unei asemenea dispoziții.
| ← Legea nr. 165/2013. Domeniul de aplicare. Jurisprudență Cereri | Confiscarea specială. Lucrurile supuse confiscării → |
|---|
