Accesiune imobiliară artificială. Jurisprudență Construcţii
| Comentarii |
|
Tribunalul DOLJ Decizie nr. 2615 din data de 08.12.2017
Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2017:..............
Dosar nr. 36364/215/2016
R O M Â N I A
TRIBUNALUL DOLJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 2615/2017
Ședința publică de la 08 Decembrie 2017
Completul compus din:
PREȘEDINTE ..................
Judecător ...........
Grefier ................
Pe rol, soluționarea apelului declarat de apelantul reclamant .........., împotriva sentinței civile nr. ..........., pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul cu nr. ............, în contradictoriu cu intimatul pârât ............., având ca obiect accesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul avocat ..........., cu împuternicire avocațială la dosar, pentru apelantul reclamant ............., lipsă fiind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este declarat în termen, este motivat, nu s-a depus întâmpinare și nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, în raport de dispozițiile art. 482 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, pune în discuție competența instanței de judecată.
Avocat ........, pentru apelantul reclamant ..........., arată că Tribunalul este competent general, material și teritorial în soluționarea prezentului apel.
Instanța, verificându-și competența, în raport de dispozițiile art. 95 pct.2 și art. 466 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentului apel.
Instanța pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului.
Avocat ........, pentru apelantul- reclamant ..........., estimează durata cercetării procesului la un termen de judecată. Arată că nu mai solicită alte probe în afara celor aflate la dosarul cauzei.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 238 C.pr.civ., estimează durata cercetării procesului la un termen de judecată.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, potrivit dispozițiilor art. 244 alin. 1 CPC declară cercetarea procesului încheiată și cu acordul părților, în temeiul dispozițiilor art. 392 CPC constată deschise dezbaterile, acordând cuvântul asupra apelului.
Avocat ..........., pentru apelantul- reclamant ................., având cuvântul, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile atacate și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată. Arată că în cauză devin incidente legile accesiunii, dreptul de proprietate asupra construcției fiind interpretat ca prelungirea legală a dreptului proprietarului terenului asupra a tot ce se unește ca accesoriu. Mai arată că aplicarea Legii nr. 50/1990 nu trebuie să lipsească de efecte sau să limiteze dispozițiile din Codul civil referitoare la dobândirea dreptului de proprietate. Fără cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. ..........., pronunțată de Judecătoria Craiova a fost respinsă cererea formulată de reclamantul ............ în contradictoriu cu pârâtul .............., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. .......... de BNP ........, reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de ..... mp (........ mp din măsurători) situat în ............, iar prin cererea dedusă judecății, a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate ca efect al accesiunii imobiliare artificiale reglementată de dispozițiile art. 577 C.civ asupra construcției provizorii existente pe această suprafață de teren, cu destinația de spălătorie auto, despre care reclamantul susține că exista la data cumpărării imobilului, fiind edificată de tatăl său în cursul anului 2005, fără autorizație de construire.
Cu titlu preliminar, instanța a reținut că raportului juridic dedus judecății nu îi sunt aplicabile dispozițiile Noului cod civil având în vedere prevederile art. 57, 58 din Legea 71/2011 și dispozițiile art. 6 alin. 2 N C.civ, conform cărora accesiunea este supusă legii în vigoare la data producerii sau săvârșirii împrejurării sau a faptei care atrage incidența accesiunii, iar pentru situațiile continue, interesează legea în vigoare la data începerii.
Cum în speță, din probele administrate, a reieșit că edificarea construcției a avut loc în anul 2005 a rezultat că imobilul a fost construit anterior datei de ........... data intrării în vigoare a Noului Cod Civil, astfel că dispozițiile aplicabile raportului juridic dedus judecății sunt dispozițiile Codului civil de la 1864.
De asemenea, instanța a mai arătat că sorgintea dreptului de proprietate al reclamantului este convenția de cumpărare în virtutea căreia a dobândit terenul, iar, cât privește construcția, legea, în speță Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
Potrivit art. 1 Legea nr. 50/1991 executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel (alin. 1). Construcțiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, agricole sau de orice altă natură, se pot realiza numai cu respectarea autorizației de construire, emisă în condițiile prezentei legi și a reglementărilor privind proiectarea și executarea construcțiilor (alin.2).
Ca urmare, atât autorizația cât și executarea construcției unui imobil- clădire, sunt premisele și elementele care, prin îndeplinire, cenzurează obiectul dreptului de proprietate - născut prin lege - în patrimoniul beneficiarului lucrării.
Din ansamblul materialului probator administrat în cauză instanța a reținut că reclamantul și autorul acestuia, nu au făcut dovada că au obținut o autorizație de construire pentru acest imobil sau, măcar, că a făcut demersuri în acest sens.
Accesiunea ca modalitate de dobândire a proprietății, reglementată în detaliu în cuprinsul art. 490 - 503 Cod civil, nu se regăsește în cazul dedus judecății.
Prezumția de proprietate pe care o instituie art. 492 Cod civil asupra construcțiilor, plantațiilor sau lucrului făcut în pământ sau asupra pământului - în sensul că acestea aparțin proprietarului pământului - se bazează pe atributele ce îi conferă proprietarului, titlul său de proprietate, dobândit în modalitățile arătate de Codul civil.
Art. 493 - 494 Cod civil reglementează raporturile dintre proprietarul terenului și terțul care, după caz, fie este proprietarul materialelor de construcție folosite de proprietarul terenului, fie construiește cu materialele lui pe terenul altuia.
Speța dedusă judecății nu se încadrează în nici una din aceste situații.
Încălcarea dispozițiilor legii 50/1991 - imperative și prohibitive - dă naștere la sancțiuni și efecte specifice prevăzute de această lege specială, dar în niciun caz nu poate valida un drept de proprietate printr-o altă modalitate decât cea prevăzută de dispozițiile exprese care reglementează dobândirea proprietății.
Analizând jurisprudența constantă a Curții Constituționale (decizia 409/2005, decizia 220/2006) instanța a reținut că au fost respinse excepțiile de neconstituționalitate invocate cu privire la unele dispoziții ale Legii nr. 50/1991 și iar aceste constatări au incidență în cauză.
Curtea Constituțională a reținut diferența (prin efecte) între regimul legal al construcțiilor și ocrotirea dreptului de proprietate.
În acest sens s-a statuat că dacă dobândirea dreptului de proprietate are loc fără respectarea condițiilor prevăzute de lege, precum și în cazul în care exercitarea dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative (situație regăsită în cazul dedus judecății), titularul dreptului de proprietate trebuie să suporte sancțiunile stabilite de lege fără a putea invoca principiul constituțional al ocrotirii proprietății.
În alți termeni dobândirea ilegală a unei proprietăți nu poate fi convertită într-un titlu - pe nicio cale, inclusiv judecătorească - pentru considerentele mai sus arătate și nici nu poate asigura beneficiarului ei garanțiile legale prevăzute pentru aceasta în reglementările interne și internaționale.
Totodată, instanța a mai arătat că este adevărat că art. 492 Cod civil, în reglementarea anterioară, instituie o prezumție de proprietate asupra construcțiilor edificate cu materiale proprii,în favoarea proprietarului terenului.
Această prezumție nu este însă suficientă, prin ea însăși, să conducă la dobândirea dreptului de proprietate, fără respectarea condițiilor legale prevăzute de lege și în absența bunei credințe a constructorului.
Mai mult instanța a reținut că reclamantul avea la îndemână și procedura intrării în legalitate, prin inițierea de demersuri în vederea obținerii autorizației de construire, chiar și ulterior momentului edificării construcției, procedură de care însă nu a înțeles să uzeze.
Ca urmare, admiterea acțiunii ar determina încălcarea principiului imposibilității de invocare a propriei culpe în revendicarea unui drept, conținut de adagiul nemo auditur propriam turpitudinem suam allegens, iar inexistența autorizației de construire nu constituie doar un impediment de ordin formal ci echivalează cu lipsirea de conținut și finalitate a dispozițiilor Legii 50/1991 republicată, întrucât printr-o simplă manifestare unilaterală de voință, fără vreo justificare obiectivă și rezonabilă, părților le-ar fi permis să opteze între parcurgerea procedurii prevăzută de Legea 50/1991 republicată și sesizarea instanței de judecată, printr-o acțiune în constatare interogatorie fondată exclusiv pe prevederile art. 492 Cod civil.
Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea formulată de reclamantul ........ în contradictoriu cu pârâtul .........., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul ..........., prin care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Apelantul a considerat ca fiind nelegală și netemeinică hotărârea atacată întrucât, ca urmare a dovedirii calității de proprietar asupra terenului situat în .......... în cauză ar deveni incidente, potrivit art. 492 C.civil, regulile accesiunii, dreptul de proprietate asupra construcției fiind interpretat ca prelungirea legală a dreptului proprietarului terenului asupra asupra a tot ce se unește ca accesoriu cu acesta, prelungire justificată de caracterul exclusiv și absolut al dreptului de proprietate.
Aspectele de ordin formal legate de inexistența autorizației de construire nu pot obstrucționa sau limita dreptul de proprietate, după constatarea dreptului de proprietate nu poate avea consecințe pe planul raporturilor de natură administrativă, legate de lipsa autorizației, pentru a se putea afirma ca apelantul tinde să eludeze prevederile Legii nr. 50/1990, pe calea prezentei acțiuni.
Aplicarea Legii nr. 50/1990nu trebuie să lipsească de efecte sau să limiteze dispozițiile din codul civil referitoare la dobândirea dreptului de proprietate prin intermediul accesiunii, ci aceste acte normative trebuie să se completeze unul pe celălalt.
În acest sens, s-a pronunța și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3668/2005, care a reținut faptul că lipsa autorizației de construire sau a contractului de construire poate avea consecințe pe planul raporturilor de naturăadministrativă, conform Legii nr. 50/1990 modificată prin Legea nr. 453/2001.
Apelantul a solicitat proba cu înscrisuri.
Apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și următ. N.C.P.C.
Apelul a fost timbrat cu taxă de timbru în cuantum de ......... lei, achitată prin chitanța nr. ..............
În cauză nu s-a depus întâmpinare.
Deliberând asupra apelului, Tribunalul reține următoarele:
Prima critică a apelantului vizează împrejurarea că în mod greșit instanța a apreciat ca nefiind incidente prevederile art. 492 Vechiul Cod Civil, considerând că dreptul de proprietate asupra terenului pe care autorul său a edificat spălătoria atrage în virtutea acestei reglementări legale, dreptul de proprietate asupra construcției, prin accesiune.
Accesiunea reprezintă un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, aplicație a regulii accessorium sequitur principale, care constă în încorporarea materială a unui lucru mai puțin important într-un lucru mai important.
Codul Civil de la 1864 reglementează două cazuri de accesiune imobiliară artificială: construcțiile, plantațiile sau alte lucrări făcute de proprietar pe terenul său cu materialele altei persoane (art. 493 Cod Civil) și construcțiile, plantațiile sau alte lucrări făcute de o persoană cu materialele sale pe terenul proprietatea altei persoane (art. 494 Cod Civil).
În ambele cazuri, lucrul mai important este terenul, astfel încât proprietarul terenului devine prin accesiune și proprietar al construcției edificate pe terenul respectiv.
Pentru ca alipirea sau încorporarea a două bunuri să conducă la dobândirea dreptului de proprietate asupra unuia din ele, este necesar ca respectivele bunuri să aibă proprietari diferiți.
Or, în speță, construcția la care face referire reclamantul - spălătoria este edificată tot de proprietarul terenului, autorul său, al cărui succesor în drepturi este.
Prevederile art. 492 Cod Civil invocate de apelant nasc doar o prezumție de proprietate a lucrului accesoriu în favoarea proprietarului lucrului principal, însă textul prin sintagma finală ""până ce de dovedește din contra" este o introducere la dispozițiile art. 493 și 494 Cod Civil care reglementează situațiile în care poate fi răsturnată prezumția că proprietarul terenului a construit pe cheltuiala sa.
Efectul achizitiv de proprietate nu este reglementat prin dispozițiile art. 492 Cod Civil, ci prin prevederile art. 493 și art. 494 Cod Civil, respectiv în ipoteza în care proprietarul terenului face el însuși construcții, plantații sau lucrări cu materiale străine (art. 493 Cod Civil) și ipoteza în care o persoană face asemenea lucrări cu materialele sale pe terenul asupra căruia are drept de proprietate o altă persoană (art. 494 Cod Civil).
De aceea, în mod judicios, prima instanță a reținut că accesiunea, ca modalitate de dobândire a proprietății nu se regăsește în cauza dedusă judecății.
Așadar, în cazul din speță, cel al realizării unei lucrări de către proprietarul imobilului, cu materialele sale, nu se pune problema dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune, ci aceea a exercitării dreptului de dispoziție materială din conținutul dreptului de proprietate asupra imobilului, motiv pentru care legiuitorul a pus la dispoziția persoanelor interesate procedura în baza căreia ar putea fi recunoscut dreptul de proprietate asupra construcției noi sau asupra unei extinderi la o construcție existentă.
Conform art. 36 alin.1 din Legea nr. 7/1996 dreptul de proprietate asupra construcțiilor se înscrie în cartea funciară în baza autorizației de construire și a procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor semnat de reprezentantul autorității locale sau a unui certificat eliberat de autoritatea locală pe raza căreia este edificată construcția, precum și a unei documentații cadastrale.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau desființare, emisă în condițiile prezenzei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.
În speță, apelantul- reclamant nu a făcut dovada obținerii unei autorizații de construcție pentru spălătoria edificată și nici a intrării în legalitate ulterior. Dimpotrivă, consideră că aspectele de ordin formal legate de inexistența autorizației de construcție nu pot obstrucționa sau limita dreptul de proprietate iar constatarea dreptului de proprietate nu poate avea consecințe pe planul raporturilor de natură administrativă.
O astfel de interpretare în sensul că în cauza dedusă judecății nu ar fi aplicabile normele de drept administrativ ar avea drept consecință admiterea acțiunii și dispunerea măsurii intabulării dreptului de proprietate cu nesocotirea prevederilor art. 37 alin.5 din Legea nr. 50/1991, potrivit cărora construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară.
Prin urmare nu se impune a se face vreo distincție între raportul de drept administrativ și raportul de drept civil. Proprietarul construcției nu are un drept de opțiune între procedura de obținere a autorizației legale conform Legii nr. 50/1991 și acțiunea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate pe calea accesiunii imobiliare artificiale, acest mod de dobândire a dreptului de proprietate nefiind conceput ca un mijloc de eludare a Legii nr. 50/1991 care reglementează regimul și siguranța în construcții.
După intrarea în legalitate prin obținerea tuturor autorizațiilor și avizelor cerute de legea specială, se creează posibilitatea de intabulare a dreptului de proprietate, fără a fi necesară o hotărâre judecătorească pronunțată într-o acțiune în constatare.
În ceea ce privește invocarea de către apelant a Deciziei nr. 3668/06.05.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, este de necontestat că practica anterioară a multor instanțe judecătorești, inclusiv cea a instanței supreme, considera că lipsa autorizației de construcție nu este de natură să antreneze consecințe decât pe planul dreptului administrativ, nefiind de natură a atrage inadmisibilitatea acțiunii în constatare a dobândirii dreptului de proprietate.
În paralel cu această practică s-a dezvoltat și un curent jurisprudențial contrar, deschis tot de o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Decizia nr. 7294 din 28 nov. 2012 a Secției I Civile, pronunțată în dosarul nr. 13473/63/2011 în considerentele căreia s-a pus accentul pe inexistența în patrimoniul reclamantului a unui drept de proprietate ocrotit în sensul art. 44 din Constituția României în absența respectării dispozițiilor legale imperative în care se încadrează și cele referitoare la regimul legal al construcțiilor. Practica judiciară de respingere a cererilor în constatare similare celei din speță este pregnantă după anul 2015.
Reorientarea practicii judiciare în această materie a fost dezbătută cu ocazia întâlnirilor organizate de Curțile de Apel precum și ca urmare a punctului de vedere exprimat de Institutul Național al Magistraturii în sensul că dispozițiile art. 35 Cod proc. civ.se opun recunoașterii unui remediu procedural constând în constatarea pe cale judecătorească a dreptului de proprietate, câtă vreme este deschisă calea unei acțiuni în realizarea dreptului.
Practica recentă a Tribunalului Dolj este în același sens, considerându-se că prezumția de proprietate instituită prin art. 492 Cod Civil nu este suficientă prin ea însăși, să conducă la dobândirea dreptului de proprietate fără respectarea condițiilor prevăzute de lege și în absența bunei-credințe a constructorului. Dobândirea ilegală a unei proprietăți nu poate fi convertită într-un titlu pe nicio cale, inclusiv judecătorească și nici nu poate asigura beneficiarului ei garanțiile legale din reglementările interne și internaționale.
În altă ordine de idei, în speță accesiunea invocată drept temei pentru dobândirea dreptului de proprietate nu ar putea fi incidentă nu numai prin prisma lipsei condiției de a fi doi proprietari diferiți dar și în considerarea faptului că imobilul este o construcție provizorie, cum de altfel însuși reclamantul afirmă și este menționat în raportul de expertiză extrajudiciar depus la dosarul de fond.
Or, în doctrină s-a arătat că prevederile art. 494 Cod Civil nu se referă și la lucrările provizorii, care pot fi oricând ridicate. Noul Cod Civil reglementează deja în mod expres această situație, stipulând în art. 588 că autorul lucrării provizorii va fi obligat s-o desființeze, cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în baza art. 480 alin.1 NCPC, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant ........., CNP: ........., domiciliat în ......... și domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat ........., împotriva sentinței civile nr. .........., pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. ............, în contradictoriu cu intimatul-pârât .........., cu sediul în .........., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la ...........
Red.jud......
.........
Tehnored. ..........
Juud.fond-.............
| ← Inadmisibilitate contestare certificat de handicap | Condiţii pentru acordarea voucherelor de vacanţă → |
|---|
