Condiţii pentru acordarea voucherelor de vacanţă
| Comentarii |
|
Tribunalul DOLJ Sentinţă civilă nr. 4139 din data de 07.12.2017
Asupra cauzei de față ;
Prin acțiunea înregistrată la data de 11.10.2016, pe rolul Tribunalului Dolj - Sectia Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamantul I. I., în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUN. și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la acordarea unei despăgubiri echivalente cu contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță aferente perioadei 2013 - 2015, în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată/an, în funcție de perioada efectiv lucrată, sume actualizate, plus dobânda legală calculată de la data când obligația trebuia executată până la data plății efective.
În motivare, arată că este angajat cu contract individual de muncă în cadrul institutiei publice pârâte și, deși aceasta avea obligația să-i plătească toate drepturile de natură salarială, pârâtul nu i-a achitat c/val tichetelor de vacanță aferente anilor 2013-2015.
Urmare a respectarii procedurii prealabile, pârâții i-au raspuns nefavorabil îndrumându-l pe reclamant la instanța de judecată.
Arată că dreptul la acordarea tichetelor de vacanță (redenumite "vouchere" prin art. III din Legea 94/2014) a fost recunoscut prin adoptarea O.U.G. nr.8/18.02.2009 - publicata în Monitorul Oficial nr. 110/24.02.2009 - care, la art.1, statuează că, începând de la data intrării in vigoare a respectivei ordonanțe "instituțiile din sectorul bugetar (...) acorda în condițiile legii, tichete de vacanta".
În ceea ce privește data intrării in vigoare a actului normativ anterior menționat, dat fiind faptul ca în cuprinsul sau nu este prevăzut un alt termen, aceasta este data publicării în Monitorul Oficial .
Contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanta a fost stabilit de alin. 1-5 ale articolului 1 din O.U.G. nr. 8/18.02.2009, care prevăd limitele maxime ale cuantumului acestui drept in sensul ca nu poate fi depasită contravaloarea a 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată, pentru un salariat, în decursul unui an fiscal.
Dreptul de a beneficia de voucher de vacanță are configurația unui drept salarial prevăzut de o lege speciala, conferit în condiții expres reglementate, independent de prestarea vreunei munci și a cărui acordare, sub condiția probării cerințelor legale, este determinată de efectul forței obligatorii a O.U.G. anterior menționată - aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 94/2014.
Niciun act normativ ulterior OUG nr.8/2009 nu a abrogat aceste dispoziții legale, iar aplicarea acestora nu a fost amânata/prorogata. Mai mult, intenția legiuitorului de a menține valabilitatea acestor dispoziții legale rezultă din aprobarea OUG 8/2009, prin promulgarea Legii 94/2014.
Așadar, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din OUG 8/2009, in sarcina instituției-parate a existat obligația de acordare a voucherelor de vacanță încă de la data publicării ordonanței anterior menționate in Monitorul Oficial, obligație pe care pârâta nu si-a îndeplinit-o.
Reclamantul a pretins că pârâtul nu se poate apăra susținând ca nu au fost alocate fonduri bugetare pentru plata acestor drepturi salariale, întrucât le revine obligația de a efectua demersurile necesare in vedere alocării de fonduri.
Altfel spus, lipsa fondurilor ori neprevederea lor în buget în vederea achitării drepturilor salariaților nu poate împiedica plata acestor drepturi legal conferite, întrucât în alcătuirea bugetelor, ordonatorii de credite au obligația de a respecta inclusiv prevederile legislației conexe privind drepturile salariaților - cum este OUG nr. 8/2009 aprobată cu modificări prin Legea nr. 94/2014.
In plus, suspendarea exercițiului dreptului lor nu echivalează cu înlăturarea dreptului.
A invocat în susținere și Decizia nr.23/12.12.2015 a ÎCCJ și art.1 din primul Protocol adițional la CEDO deoarece măsura suspendării anuale aplății drepturilor litigioase, adoptată pentru mai multi ani consecutivi, afectează proportionalitatea măsurii.
Cu privire la acordarea dobânzii legale cumulată cu actualizarea acelorași sume cu indicele de inflație, arată că este posibilă deoarece cele două măsuri au natură juridică diferită și asigură o reparare integrală a prejudiciului, invocând în acest sens Decizia ÎCCJ nr.21/22.06.2015.
In drept, s-au invocat dispozițiile OUG nr.8/2009, Legea nr.94/2014, Legea 94/2014, art. 162 si urm. din Codul Muncii, art. 1528 alin. 1, art. 1530, 1531, 1535 Cod Civil, Decizia ICCJ nr. 21/22.06.2015, art. 29 alin. 4 din OUG 80/2013.
In dovedirea cererii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar, in copie, carte de identitate,.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art.270 din C. Muncii.
Potrivit art.223 CPC, solicită judecarea cauzei și in lipsă.
Pâratii legal citati, nu au formulat întâmpinare.
In cauză, tribunalul a încuviințat proba cu înscrisurile depuse de reclamant.
Instanta prin încheierea din data de 02 februarie 2017 a dispus efectuarea unei adrese către pârâtul Consiliul Local cu solicitarea să comunice dacă a efectuat demersurile necesare pentru alocarea fondurilor bugetare în vederea obținerii sumelor necesare achitării tichetelor/voucherelor de vacanță, aferente perioadei 2013 - 2015, dacă au fost alocate fondurile bănești și dacă au fost achitate reclamantului, depunând acte justificative.
Pârâtul a formulat raspuns la solicitarea instantei aratat ca in bugetul institutiei nu au fost incluse sume necesare acordarii tichetelor de vacanta aferente perioadei 2013- 2015.
Instanta prin încheierea din data de 16 martie 2017 a dispus suspendarea judecarii cauzei in temeiul art 520 alin 4 cod proc civ.
Instanta a repus cauza pe rol având in vedere ca a incetat motivul suspendarii Înalta Curte de Casatie si Justitie s-a pronuntat in dosarul 4153/1/2016 prin decizia nr 39/29.05.2017.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamantul, angajat cu contract individual de munca la Primaria solicită obligarea pârâtei, la plata contravalorii tichetelor/voucherelor de vacanță aferente perioadei 2013-2015, în temeiul OUG 8/2009, aprobată prin Legea 94/2014.
A susținut reclamantul că pârâtul, instituție publică avea obligația acordării tichetelor de vacanță încă de la intrarea în vigoare a OUG 8/2009, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o până în prezent.
Analizând dispozițiile OUG 8/2009, așa cum a fost aprobată prin Legea 94/2014, ce constituie temeiul pretențiilor reclamanților, instanța reține următoarele:
Potrivit art.1 al.2 din OUG 8/2009 :"; Instituțiile publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și instituțiile publice locale definite conform Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, inclusiv cele care se finanțează integral din venituri proprii, care încadrează funcționari publici și/sau personal prin încheierea unui contract individual de muncă, după caz, acordă, în condițiile legii, prime de vacanță numai sub forma voucherelor de vacanță.
Al.3 al aceluiași articol prevede:"; Voucherele de vacanță se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unitățile din domeniul bugetar, și în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.";
De asemenea, prin art. 15 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, lege care reglementează salarizarea în anul 2012 s-a dispus: "în bugetele pe anul 2012 ale instituțiilor publice centrale și locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou și tichete de vacanță personalului din cadrul acestora.";
Potrivit art. 9 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare:"; prevederile art. 15, 18, 19 și 20 ale art. II din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.";
În fine, prin Ordonanța Guvernului nr. 29/2013 privind reglementarea unor măsuri bugetare, la art. 5 se prevede: "în bugetele pe anul 2014 ale instituțiilor și autorităților publice centrale și locale, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou și vouchere de vacanță personalului din cadrul acestora";.
Și pentru anul 2015, prin dispoz. O.U.G. nr.83/2014, art.8 alin 5 s-a prevăzut că în anul 2015, în bugetele autorităților și instituțiilor publice nu se prevăd sume pentru acordarea de tichete-cadou și vouchere de vacanță personalului din cadrul acestora.
Ca atare, potrivit dispozițiilor art.1 al.3 din OUG 8/2009, aprobată prin Legea 94/2014, voucherele de vacanță se acordă numai în limita sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat și în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat al instituției.
Or, în condițiile în care, pe de o parte, în legile anuale privind bugetul de stat pe anii 2013,2014 și 2015 nu au fost prevăzute sume cu destinația plății tichetelor/vouchere de vacanță și, pe de altă parte, nici în bugetele de venituri și cheltuieli ale pârâtului pe perioada 2013-2015, nu au fost prevăzute sume cu această destinație, nu sunt îndeplinite condițiile art.1 al.3 din OUG 8/2009 pentru plata tichetelor de vacanță.
Contrar susținerilor reclamantului, nu se poate considera că instituției pârâte îi revenea obligația efectuării demersurilor legale în vederea asigurării fondurilor pentru acordarea voucherelor de vacanță (tichetelor de vacanță) pentru perioada 2013 - 2015 - în contextul în care existau acte normative care statuau în mod expres că nu pot fi alocate fonduri cu o astfel de destinație.
Pe de altă parte, chiar în ipoteza în care ar fi stabilit că reclamantul este îndreptățit a primi vouchere de vacanță (tichete de vacanță) în perioada anterior menționată, instanța nu s-ar fi putut substitui ordonatorului de credite și să stabilească acordarea a "6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată/an", întrucât constituie prerogativa exclusivă a pârâtei să aprecieze, în concret - în ipoteza că i-ar fi fost alocate fonduri în acest sens, dacă va acorda respectivele vouchere la nivelul maxim reglementat de legiuitor sau într-o mai mică proporție - dat fiind că sintagma folosită de art.1 alin.4 din O.U.G. nr. 8/18.02.2009, nu este "se acordă contravaloarea a 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată, pentru un salariat, în decursul unui an fiscal", ci "nivelul maxim al sumelor care pot fi acordate salariaților sub formă de vouchere de vacanță reprezintă contravaloarea a 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată, pentru un salariat, în decursul unui an fiscal".
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge acțiunea, ca fiind neîntemeiată, precum și capetele de cerere accesorii privind plata dobânzii legale și actualizarea cu indicele de inflație .
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea si considerentele prezente.
| ← Accesiune imobiliară artificială. Jurisprudență Construcţii | Pretenţii. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri) → |
|---|
