Pretenţii. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri)
| Comentarii |
|
Tribunalul DOLJ Sentinţă civilă nr. 1565 din data de 06.12.2017
Dosar nr.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL DOLJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA Nr. ..............
Ședința publică de la 06 Decembrie 2017
Completul compus din:
.
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind pe reclamantele ...................și pe pârât .........................., având ca obiect pretenții.
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele ................................ au solicitat admiterea cererii, obligarea pârâtei la plata echivalentului în lei al sumei de 200.000 euro reprezentând daune morale pentru suferințele cauzate reclamantei ........................... daune materiale suferite de reclamanta .............................. și daune morale pentru suferințele cauzate reclamantei ....................................
În motivare au arătat că în urma accidentului produs la data de 30.03.2015 a fost transportată la spital și a necesitat peste 80 de zile de îngrijiri medicale.
A arătat că cel vinovat de producerea accidentului, respectiv Dumitru Nicolae, a decedat în urma impactului, iar dosarul penal nr. ........................ instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea a fost clasat, fără a se actualiza evaluarea medicală, aceasta fiind supusă unor numeroase intervenții medicale. A arătat că ulterior producerii accidentului a stat un timp îndelungat în spitale, pierzând și cele două locuri de muncă pe care le avea anterior.
Totodată, vinovăția lui .......................... a fost stabilită de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea, acesta fiind asigurat la momentul producerii accidentului auto de către ASIROM, prin polița RCA seria: ................................
În probatoriu a solicitat atașarea dosarului de urmărire penală nr. ...................... instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea, încuviințarea probei testimoniale cu 2 martori și proba cu înscrisuri.
În drept a invocat art. 1349, art. 1357 și urm., art. 1373, art. 1376, art. 1382 Cod Civil, Legea nr. 136/1995.
Împotriva cererii a formulat întâmpinare ...................................... solicitând admiterea excepției lipsei timbrajului și anularea hotărârii ca netimbrată, iar pe fondul cauzei a solicitat admiterea în parte a cererii de chemare în judecată formulată în nume propriu de reclamanta ............................... și respingerea cererii de chemare în judecată formulată în calitate de reprezentant a minorei .................................
Cu privire la excepția lipsei timbrajului a arătat că fapta nu a constituit infracțiune și cauza nu este una de natură penală, iar în aceasta situație cererea reprezintă o repare a prejudiciului născut printr-o faptă ilicită, în temeiul răspunderii civile delictuale, taxabilă la valoarea conform art. 3 din OUG nr. 80/2013.
Cu privire la fondul cauzei a arătat că a fost deschis dosarul de daună ................... fiind înaintată către reclamantă oferta de despăgubire de 53.189,87 lei, din care 3.189,87 lei cu titlu de daune materiale, conform documentelor prezentate și 50.000 lei cu titlu de daune morale, după cum rezultă din adresa nr. ..........................., ofertă refuzată de reclamantă.
Cu privire la sumele solicitate cu titlu de daune materiale de către reclamantă, a solicitat admiterea lor doar în măsura în care sunt dovedite cu documente justificative, în conformitate cu dispozițiile art. 50 alin 1 lit a-e din Normele de aplicare a Ordinului 23/2014 al ASF. A arătat că sumele solicitate cu titlu de daune morale de către reclamantă sunt exagerat de mari raportat la prejudiciul suferit de aceasta, față de pericolul social al faptei săvârșite, de natura și împrejurările comiterii acesteia, de doctrină, jurisprudența din România.
De asemenea, cererea de plată a sumei de 50.000 euro reprezentând daune morale solicitată în numele minorei Enache Raisa Ramona este nelegală și netemeinică, prejudiciul suferit de aceasta fiind indirect, nefiind o victimă directă a evenimentului rutier produs la data de 30.03.2015 și în aceste condiții nu poate fi despăgubită.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele: acțiunea în pretenții este formulată de reclamanta .................. atât în nume propriu cât și în calitate de reprezentant al minorei ......................... fetița sa, conform certificatului de naștere depus la dosar.
Starea de fapt descrisă în acțiunea formulată este confirmată de actele de urmărire penală întocmite în dosar penal nr. ........................ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea , dar și de probatoriul administrat în prezenta cauză, înscrisuri, martori, expertiză.
Astfel, instanța reține că la data de 30.03.2015 în jurul orelor 9:30 numitul Dumitru Nicolae în timp ce conducea autoturismul marca Skoda cu nr. de înmatriculare ....................... pe DJ 561 , a pierdut controlul direcției la intrarea în comuna Bârca , din cauza vitezei, și a intrat în coliziune cu un alt autoturism marca Ford cu nr. de înmatriculare ................. , care era condus regulamentar de conducătorul ........................., care se deplasa pe sensul opus . În urma acestui impact a intervenit decesul ambilor conducători auto, dar și a numitei Onofrei Moșoiu Alexandra, soția ultimului conducător auto.
Reclamanta se afla, la data acestui eveniment rutier, în mașina numitului Dumitru Nicolae, pe bancheta din față dreapta, iar în urma coliziunii a fost transportată la spital obținând un certificat medico - legal cu nr. ........................., din care rezultă vătămările cauzate de accidentul rutier, care pentru vindecare au necesitat 75-80 de zile de îngrijiri medicale. Urmarea faptului că ambii conducători auto au decedat nu s-a exercitat acțiunea penală, fiind incidentă una din cauzele care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale, motiv pentru care dosarul a fost clasat prin Ordonanța din data de 22.09.2015 , urmare a decesului făptuitorului.
În urma cercetărilor s-a stabilit că Dumitru Nicolae în calitate de conducător auto avea calitatea de asigurat la ....................... pentru care reclamanta s-a îndreptat împotriva asiguratorului formulând acțiune în pretenții materiale și morale.
Referitor la vătămările produse reclamantei, acestea au fost constatate în urma examinării medicale, și potrivit raportului de Medicină Legală cu nr. ..................... și mențiunile din biletul de ieșire din SCJU Craiova - Ortopedie și Traumatologie , rezultă că a fost internată în perioada ........................, cu diagnostic: fractură cu minimă deplasare epifiză radială stânga , luxație șold stâng, fractură de deplasare cap femural stâng.
Ținând cont că la data evenimentului rutier conducătorul autoturismului cu nr,. B ............... avea încheiată o asigurare obligatorie auto RCA la societatea pârâtă, reclamanta s-a adresat acestei societăți de asigurare pentru deschiderea dosarului de daună și acordarea despăgubirilor constând în daune materiale și morale.
În urma acestei solicitări societatea de asigurare a deschis dosarul de daună cu nr. .................care a înaintat către reclamantă o ofertă în cuantum de 53.189,87 lei cu titlu de daune materiale și 50.000 lei daune morale , potrivit adresei cu nr. ...................... sume care nu au fost acceptate de reclamantă care a investit ulterior instanța cu acțiunea în pretenții.
În speță, sunt incidente dispozițiile Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România și ale Ordinului C.S.A. nr. 14/2011 (în vigoare la data producerii accidentului) pentru punerea în aplicare a normelor privind asigurarea obiectivă de răspundere civilă pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule și ale art. 2223 - 2226 din Codului civil, privitoare la asigurarea de răspundere civilă.
Art. 2224 alin. (2) Cod civil, prevede că asiguratorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce îi revin acestuia din contractul de asigurare.
Conform art. 2225 Cod civil, dacă nu se prevede altfel prin lege, despăgubirea se stabilește prin convenție încheiată între asigurat, terța persoană prejudiciată și asigurător sau, în caz de neîntelegere, prin hotărâre judecătorească.
Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri (art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995).
La data de 30.03.2015 erau în vigoare dispozițiile art. 1 din Ordinul nr. 14/2011 relativ la Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, conform cărora, în conformitate cu prevederile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare, asigurătorii care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă a vehiculelor pe teritoriul României acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asigurații răspund delictual față de terțe persoane.
Potrivit art. 49 din același act normativ, la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale se au în vedere următoarele: "a) diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea și/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării și a concediului medical; b) venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat; (…) d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare; e) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie; f) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România";.
Potrivit RET medico - legală efectuat în cauză, reclamanta în vârstă de 32 de ani datorită leziunilor traumatice produse în urma accidentului rutier necesită îngrijiri medicale pe o perioadă de 100 zile , perioadă care include și cele 75-80 de zile de îngrijiri medicale apreciate inițial. Reclamanta prezenta la data întocmirii raportului o deficiență locomotorie ușoară cu incapacitate adaptativă 40% , dar are capacitatea de muncă păstrată, și nu se încadrează în grad de invaliditate, motiv pentru care i s-a recomandat efectuarea de kinetoterapie , control periodic ortopedic , scădere ponderală, și controale radiologice permanente.
În cauză s-a efectuat și o lucrare de expertiză contabilă, din care rezultă că diferența dintre veniturile nete ale reclamantei , în calitate de persoană vătămată , probate cu documente fiscale și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea și/sau după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat , pe perioada spitalizării și a concediului medical , este de 132 lei în minus.
Expertul nu a calculat venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurare de persoana vătămată, care să fie probate cu documente , în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat, pe motiv că reclamanta are calitatea de salariat. De asemenea expertul nu a calculat salariul de bază minim brut pe economie , în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare , deoarece reclamanta nu se află în cele două situații descrise mai sus, și nici cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacității de muncă, deoarece prin certificatul medical nu se recomandă acest lucru.
Conform expertizei, cheltuielile prilejuite de accident , și anume cheltuieli cu transportul persoanei accidentate , cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare , pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale , probate cu documente justificative , care nu sunt suportate din fondul asigurărilor sociale de stat , sunt în cuantum de 5622,81 lei.
Față de considerentele expuse , instanța va admite doar în parte acțiunea în pretenții și va obliga pârâta la plata sumei de 5622,81 lei cu titlu de cheltuieli generate de producerea accidentului, și la plata sumei de 132 lei, cu titlu de diferență drepturi salariale.
Referitor la daunele morale solicitate tribunalul reține că acestea se pot acorda doar în considerarea persoanei reclamantei, ca persoană vătămată, și nicidecum și fiicei acesteia, deoarece nu există o legătură de cauzalitate între un pretins prejudiciu moral cauzat minorei și vătămările suferite de mama sa. Deși se susține prin răspunsul la întâmpinare că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Deciziile nr. 12/2016 pronunțată de ÎCCJ, tribunalul nu împărtășește opinia reclamantei, deoarece în speță acțiunea penală nu s-a exercitat datorită decesului făptuitorului nu datorită faptului că respectiva faptă nu putea fi încadrată ca și infracțiune, și prin urmare decizia se aplică în ce privește cererea reclamantei de a obliga asiguratorul la plata unor daune morale pentru fetița minoră.
Astfel, prin decizia de mai sus ÎCCJ a decis, că victima prejudiciului este titularul exclusiv al dreptului la despăgubire, respectiv acea persoană care a suferit o traumă corporală produsă prin săvârșirea unei fapte ilicite sau a unui alt eveniment pentru care o persoană este chemată să răspundă.
Dacă se exercita acțiunea penală reclamanta s-ar fi constituit parte civilă în acel dosar , alăturând astfel și acțiunea civilă, dar pentru considerentele deja expuse acțiunea penală nu s-a putut exercita , ceea ce deschide dreptul reclamantei la acțiune civilă pe cale separată, dar trebuie să luăm în considerare temeiul juridic al pretențiilor, cauza generatoare.
Prin urmare doar persoana vătămată este îndreptățită să obțină o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială, adică doar ea este titularul exclusiv al dreptului la despăgubiri morale, motiv pentru care tribunalul va respinge cererea de obligare a pârâtei la daune morale pentru minoră, ca inadmisibilă.
În ceea ce privește cererea formulată de reclamantă prin care solicită daune morale, instanța are în vedere că acestea constau în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, la viață, la sănătate și integritate corporală, la cinste, la demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare. Scopul acordării daunelor morale constă în realizarea, în primul rând, a unei satisfacții morale pentru suferințe de același ordin, iar nu a unei satisfacții patrimoniale.
Despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs victimei și suferite de aceasta, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.
În determinarea cuantumului sumei acordate cu titlu de daune morale, pentru prejudiciile cauzate unei persoane, instanța are în vedere principiul echității și stabilirea unui just echilibru între prejudiciul suferit și reparația acordată, precum și o serie de criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de victimă, atât în plan fizic cât și psihic, importanța valorilor morale lezate acestuia, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectata situația familială, profesională și socială, raportat și la declarațiile martorilor audiați în cauză, motiv pentru care va obliga pârâta doar la plata sumei de 25.000 Euro , reprezentând daune morale .
Instanța apreciază că daunele morale acordate în cuantumul de mai sus sunt rezonabile, în concordanță cu principiile enunțate , și va respinge restul pretențiilor, ca nefondate, pentru considerentele deja expuse.
În baza art. 453 Cpc va obliga pârâta și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta ........................ în nume propriu și în calitate de reprezentantă legală a minorei ........................ în contradictoriu cu pârâta ....................... și pe cale de consecință:
Obligă pârâta la plata următoarelor sume , acordate cu titlu de daune materiale : suma de 5622,81 lei , reprezentând cheltuieli prilejuite de producerea accidentului, și la plata sumei de 132 lei reprezentând deferență drepturi salariale.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 25.000 Euro , reprezentând daune morale .
Respinge restul pretențiilor.
Obligă pârâta la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare . Cererea se depune la Tribunalul Dolj.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Decembrie 2017
| ← Condiţii pentru acordarea voucherelor de vacanţă | Pretenţii - admite în parte acţiunea. Jurisprudență Chemare... → |
|---|
