Acordare daune materiale și morale ca urmare a prejudiciului suferit, prin accident rutier
| Comentarii |
|
Tribunalul BRAŞOV Sentinţă civilă nr. 555/C din data de 08.07.2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBBRV:2016:007.000555
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BRAȘOV
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 555/C DOSAR NR. 5225/62/2015
Ședința publică din data de 8 iulie 2016
Completul constituit din:
Președinte - M. L.
Grefier - I. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii formulată de reclamantul M. C.-D.în contradictoriu cu pârâții SC E. R. A.-R. SA și R.M..
La apelul nominal făcu în ședință, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 21 iunie 2016 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 30 iunie 2016 și apoi la data de 8 iulie 2016.
TRIBUNALUL
Constată că prin cererea formulată la data de 22.04.2015 și înregistrată inițial pe rolul J. B., sub nr.xx/197/2015, reclamantul M. C.-D. a solicitat în contradictoriu cu pârâții SC E. R. A.-R. SA și R.M. să se dispună obligarea la plata următoarelor sume: 50.000 euro reprezentând daune materiale si 50.000 euro reprezentând daune morale; dobânda legală de la data de 11.11.2014 și până la data plății efective; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că în dosarul de urmărire penală nr.7427/P/2012, în calitate de parte vătămată ca urmare a accidentului rutier din data de 05.07.2012, în care vinovat este R. M., cu privire la polița RCA seria xx/xx/xx/xx nr.xxxx (auto D.xx-x-xx), s-a constituit parte civilă cu sumele menționate, atât împotriva șoferului vinovat cât și împotriva asigurătorului, cele două răspunderi fiind concomitente.
Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă J. B. din 11.03.2014 s-a dat o soluție de clasare a cauzei datorită intervenirii legii penale mai favorabile.
Potrivit Deciziei ICCJ nr.1827/2014 prescripția extinctivă pentru despăgubiri începe să curgă de la data comunicării soluției din procedura penală, adică 21.03.2014, conform plicului de comunicare poștală anexat. Se arată că se anexează și copia dosarului de urmărire penală.
Reclamantul susține că a solicitat despăgubirile de la asigurător prin cerere scrisă expediată cu conformare de primire și notă de inventar cu conținut declarat la data de 11.11.2014, dar nu a primit nici un răspuns.
Datorită accidentului a fost operat și spitalizat între 5 și 9 iulie 2012 și apoi imobilizat complet timp de 6 săptămâni în ghips, fiind diagnosticat cu placă contuzii genunchi drept, contuzie cervicală, contuzie bazin, fractură gleznă dreaptă deschisă operată. A fost nevoit să își ia concediu medical aproape 90 de zile (05.07.30.09.2012), să meargă din două în două zile (transportat de rude) la spital pentru fizioterapie, pentru schimbare pansamente, ghips, să facă zilnic injecții anticoagulare.
Reclamantul mai susține că este angajat ca mecanic auto la SC H.A. SRL, iar pe perioada concediului i s-au redus veniturile; ulterior tratamentului a rămas cu sechele la picior și i-a fost afectată capacitatea de muncă, fiindu-i introduse mai multe tije la oasele piciorului drept accidentat. De asemenea, nu mai poate sta mult în picioare pentru a-și îndeplini activitatea la serviciu și are mereu dureri dacă stă în picioare. Toate aceste aspecte îi îndreptățesc la despăgubire pentru daunele materiale și morale pricinuite de acest accident.
Se mai arată că pârâtul 2 are calitate legală judiciară de intervenient forțat, fără a fi obligat la plata daunelor, participarea sa fiind obligatorie în proces, conform Legii nr.136/1995.
În drept au fost invocate dispozițiile art.27 din Noul C.pr.penală, art. 1376, 2223-2226 Noul Cod Civil, art 49, 54, 55 din Legea 136/1995, Legea nr.32/2000.
În probațiune au fost depuse la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinare (f.105-110) pârâta SC E. R. A.-R. SA a solicitat diminuarea pretențiilor reclamantului, respectiv a daunelor materiale la limita cuantumului dovedit prin documentele justificative depuse, iar în ceea ce privește daunele morale, potrivit practicii, jurisprudenței și echității din România. Pentru daunele materiale se invocă dispozițiile art.49 din ordinul CSA 14/2011 care prevede probarea cheltuielilor efectuate și solicitate de partea vătămată cu documente justificative, iar pentru daunele morale se invocă Ghidul pentru soluționarea daunelor morale, elaborat de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și faptul că reparația trebuie să fie echitabilă, ceea ce presupune că nu se pot ignora valorile nesocotite, dar și că ea nu poate constitui temei de îmbogățire, în caz contrar s-ar deturna finalitatea acordării unor astfel de daune.
În drept au fost invocate dispozițiile art.205 C.pr.civ., Legea nr.136/1995, Ordinul CSA 14/2011.
Pârâtul R. M. a depus la dosar întâmpinare (f.111), prin care arată că dosarul de urmărire penală nu s-a finalizat, dar că ar fi putut obține chiar o soluție de achitare sau stabilirea unei culpe comune în producerea accidentului. Pârâtul apreciază că nu este vinovat de producerea accidentului, la respectivul moment el era oprit, nu era cu autoturismul în mers, iar reclamantul avea o viteză foarte mare,d e 90 km/h, astfel că, după ce a sărit de opritoarele de limitare de viteză a fost aruncat în sus, direct în autoturismul pe care pârâtul îi conducea, în colțul drept spate. Prin urmare, apreciază că reclamantul nu este îndreptățit la despăgubirile pe care le solicită.
Prin Sentința civilă nr.xxx/10.12.2015 J. B. declinat cauza în favoarea T. B., unde a fost înregistrată la data de 23.12.2015 sub nrxxxx/62/2015.
În probațiune instanța a încuviințat și administrat pentru toate părțile proba cu înscrisuri, pentru reclamant și proba testimonială cu martorii M. Ș. C., G. I. S. și A. M. V. (f.20, 21 și 30), iar pentru pârâtul R. M., interogatoriu reclamantului (f.19), proba testimonială cu martorul O. N. (f.22) și proba cu expertiza tehnică auto -Raportul de expertiză nr.775789/16.05.2016 întocmit de d-nul expert Ț. N. (f.39-52).
Pârâtul R. M. a mai depus la dosar notă de concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul M.C.-D. a fost victima accidentului rutier din data de 05.07.2012, când, în timp ce se deplasa cu motocicleta marca Y. xx xxx, înmatriculat cu nr.xx-xxx-xxxx, pe str.P. C. (fostă Ș. B.), dinspre str.H. spre B., în zona imobilului cu nr.x, a fost lovit de conducătorul auto R.M., care conducea autoturismul D. xxx , cu nr. de înmatriculare xxx-xxxx-xxx. Deoarece autoturismul Dacia era asigurat cu la polița RCA seria xx/xx/xx/xx nr.2001396961 la societatea E. R. A.-R. SA, a formulat prezenta acțiune în pretenții împotriva asigurătorului RCA, solicitând și citarea conducătorului autovehiculului, R. M.. Aceasta în urma Ordonanței Parchetului de pe lângă J. B.pronunțată în data de 11.03.2014, în dosarul nr.7427/P/2012, în care s-a dat soluția de clasare a cauzei având ca obiect infracțiunea de vătămare corporală din culpă cu privire la R. M., datorită intervenirii legii penale mai favorabile (f.10 dos. J..B..) și datorită faptului că societatea de asigurare nu a răspuns notificării reclamantului din data de 11.11.2014 (f.6-9 dos.J..B..).
Instanța reține că în Raportul de expertiză nr.775789/16.05.2016, stabilind dinamica producerii accidentului, d-nul expert Ț.N. a reținut că: autoturismul D. s-a deplasat pe A.N., a efectuat virajul la stânga, înscriindu-se pe str. P. C., după care a virat din nou la stânga, în intenția de a întoarce autovehiculul. Deoarece în zona respectivă str. P. C. este prevăzută (pe partea stângă, în sensul de mers spre P. Z.) cu un spațiu amenajat pentru parcarea autoturismelor, longitudinal față de axul drumului, conducătorul autoturismului D. a încercat să efectueze manevra de întoarcere în trei mișcări dar, în momentul când era poziționat aproximativ perpendicular pe axul drumului, cu partea din spate a autovehiculului pe carosabil, a fost lovit în partea dreaptă spate a autoturismului D. xxx de motocicleta Y., care se deplasa dinspre P. Z. spre B.(f.45).
Concluziile expertului sunt în sensul că: autoturismul D. xxxx a efectuat virajul la stânga, pentru a întoarce și a se încadra pe sensul celălalt de mers, cu o viteză de 9,08 km/h, iar motocicleta Y. rula cu viteza de 52,83 km/h (la debutul urmelor de frânare), intrând în coliziune cu autoturismul care efectua manevra de întoarcere, având viteza de 34,23 km/h la momentul impactului; în condițiile date, coliziunea nu putea fi evitată prin frânare; viteza la apariția stării de pericol, la care motocicleta putea evita coliziunea numai prin frânare este de 37,22 km/h (f.48 față/verso); se poate spune că au existat cauze de tehnică a conducerii vehiculelor din partea conducătorului autoturismului D. xx, R. M., care au facilitat producerea evenimentului rutier, cum ar fi: asigurare superficială, neatenție în conducere, interpretare eronată a poziției autovehiculelor și vitezelor de deplasare (f.48).
Instanța își va însuși punctul de vedere al expertului cu privire la dinamica producerii accidentului, opinia specialistului în domeniul auto nefiind contrazisă în cauză de probe contrarii propuse de părți. Declarația martorului O. N. (f.22) nu este de natură să contrazică părerea expertului, care se fundamentează pe calcule științifice, spre deosebire de declarația martorului care face doar presupuneri legate de distanțe, viteze, posibilitate de evitare accident, astfel că nu se va ține cont de părerea acestui martor.
Pentru stabilirea culpei în cauză, instanța reține, pe de o parte, că, potrivit dispozițiilor art.125 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 probat prin HG nr.1391/2006 actualizată "Pentru a putea întoarce vehiculul de pe un sens de mers pe celălalt prin manevrare înainte și înapoi sau prin viraj, conducătorul acestuia este obligat să semnalizeze și să se asigure că din față, din spate sau din lateral nu circulă în acel moment niciun vehicul.";, obligație nerespectată în cauză de conducătorul auto R. M..
Pe de altă parte, art.123 din același act normativ prevede că "Conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afara localităților, în următoarele situații: f) pe drumuri cu denivelări, semnalizate ca atare";. Într-adevăr, pe str. P. C., în zona accidentului era montat un denivelator de viteză (conform fotografiei de la f.30 dos. J..B..), însă nu există nicio probă la dosar în sensul că respectiva denivelare era semnalizată corespunzător, astfel că nu se poate reține vreo culpă în sarcina reclamantului M. C.-D..
Pentru aceste considerente, prin raportare la dinamica accidentului și normele legale încălcate în cauză, instanța apreciază că culpa în producerea accidentului aparține conducătorului auto R. M..
Temeiul răspunderii civile al societății de asigurare RCA -art.41 și 42 din Legea nr.136/1995 coroborat cu temeiul răspunderii civile delictuale -art.1349 cod civil nu au fost contestate în cauză.
Instanța reține că, de principiu, persoana vătămată în urma unui accident de circulație, pentru care asigurătorul are obligația de desdăunare, trebuie să primească, în primul rând, despăgubiri materiale, dar și daune morale, în măsura în care este cazul.
Cu privire la prejudiciul material suferit de reclamant în urma accidentului rutier descris mai sus, instanța reține din actele de la dosar că: decontul de cheltuieli emis de spitalul Clinic Județean de Urgență B. la fila 49 dos. J..B.. nu a fost achitat de reclamant, deoarece nu există o dovadă de achitare, iar în cadrul dosarului penal spitalul s-a constituit parte civilă (f.48 dos.J..B..). Nu s-au depus la dosar nici alte dovezi de achitare a cheltuielilor de spitalizare, iar martorii audiați nu au fost în măsură să indice costurile tratamentului pe care l-a suportat reclamantul pentru recuperare.
Din declarațiile martorilor M.Ș. C., G. I. S. și A. M. V. (f.20, 21 și 30) se reține, însă, că reclamantul a suferit traume la genunchiul drept și a avut tije în picior, iar pentru recuperare a avut nevoie de tratament special, fiind în concediu medical în perioada 05.07.-31.09.2012 (f.58-82 dos.J..B.). Prin urmare, în respectiva perioadă a suportat costuri cu recuperarea medicală, deplasarea la fizioterapie și intervenția chirurgicală pentru scoaterea tijei, la fel cum veniturile sale au fost diminuate datorită concediilor medicale.
În lipsa unor înscrisuri cu privire la daunele materiale suferite, judecând în echitate și față de faptul că dispozițiile art.49 din Ordinul CSA 14/2011 permit acordarea și a eventualelor cheltuieli pentru tratament sau recuperare, instanța va acorda reclamantului suma globală de 10.000 lei pentru întreg tratamentul tratament medical și pentru diminuarea veniturilor, urmare a accidentului rutier.
Cu privire la cuantumul daunelor morale, instanța reține că, spre deosebire de despăgubirile materiale, care se stabilesc pe bază de probe directe, despăgubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată. Dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare.
Chiar dacă este adevărat că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
În cazul vătămărilor fizice cauzate de un accident de circulație, la evaluarea despăgubirilor pentru daunele morale, în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să se țină seama de suferințele fizice și morale susceptibile în mod rezonabil a fi fost cauzate prin respectivul accident, precum și de toate consecințele acestuia, relevate de actele medicale ori de alte mijloace de dovadă, cum ar fi declarații de martori.
În speță, este de necontestat că reclamantul a suferit traume fizice și psihice ca urmare a accidentului de circulație în care a fost implicată, fără a fi vinovat. Astfel, din actele medicale depuse la dosar se reține că, pentru traumele suferite, acesta a avut nevoie 50-55 zile de îngrijiri medicale, potrivit Raportului de expertiză medico-legală nr.1860/E/09.07.2012, iar ca sechele s-a menționat "Fractură bimaleolară glezna dreaptă deschisă tip II operată. Plaga confuză genunchi drept operată. Contuzie coloană cervicală. Contuzie bazin"; (f.38 dos.J..B..).
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, menționați mai sus (f.194 și 195), se reține că reclamantul a suferit aproximativ 2-3 luni, timp în care a avut tije în picior, se deplasa greu cu cârje, s-a prezentat la serviciu după 3 luni dar nu putea sta tot timpul în picioare, iar după un interval de timp s-a operat pentru scoaterea tijei și a mai lipsit o lună de la serviciu. Au mai arătat martorii că reclamantul a fost demoralizat de situația în care se afla și că trauma psihică a durat câteva luni deoarece avea convingerea că a fost lovit deși a respectat regulile de circulație.
Este evident, din probele administrate, că reclamantul nu și-a putut folosi normal corpul o perioadă de 3 luni și că aceasta i-a creat un disconfort fizic dar și psihic, disconfort care a continuat și după vindecarea rănilor, deoarece a avut nevoie de tratament de recuperare, iar afecțiunile piciorului s-au resimțit în timp. În cauză nu se pune în discuție doar un eventual prejudiciu estetic, ci se are în vedere trauma suferită de reclamant pe întreaga perioadă în care a avut nevoie de tratament, suferința acestuia pentru vindecare și imposibilitatea efectuării activităților cotidiene (oricare ar fi acestea) în respectiva perioadă.
Instanța nu va avea în vedere ghidul despre care a făcut mențiune societatea pârâtă în apărările evidențiate în cuprinsul întâmpinării, el neconstituind decât un reper informativ și într-o oarecare măsură statistic al daunelor deja acordate, fără a avea o putere legislativă și fără a putea oferi soluții în cazul acțiunilor având ca obiect daune morale.
În contextul circumstanțelor cauzei, instanța apreciază că se impune stabilirea cuantumului daunelor morale astfel încât să se acorde reclamantului o satisfacție echitabilă, motiv pentru care se va acorda suma de 10.000 euro, apreciindu-se totodată că această sumă nu reprezintă o sarcină disproporționată și excesivă ce i-ar reveni societății de asigurare.
Se reține în cauză și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cât și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare a cauzei, relativ la suferințele fizice și psihice pe care le-au suferit victimele unui accident de circulație, precum și consecințele nefaste pe care acel accident le-a avut cu privire la viața lor particulară, astfel cum acestea sunt evidențiate prin probele administrate. Ca atare, în materia daunelor morale, atât jurisprudența națională, cât și hotărârile Curții de la Strasbourg pot furniza judecătorului cauzei doar criterii de estimare a unor astfel de despăgubiri și, respectiv, pot evidenția limitele de apreciere a cuantumului acestora, iar față de argumentele prezentate mai sus instanța apreciază că suma ce va fi acordată cu acest titlu nu este exagerat de mare, fiind în deplină concordanță cu dispozițiile legale în materie, dar și cu soluțiile jurisprudențiale la care ambele părți au făcut trimitere.
În temeiul art.1522 C.civ., atât pentru suma calculată cu titlu de daune materiale cât și pentru suma datorată cu titlu de daune morale, se va acorda în cauză și dobânda legală, ce se va calcula în baza OG nr.13/2011.
Cu privire la cererea de acordare a dobânzii legale aferente sumelor pretinse, de la notificării societății de asigurare pârâte (11.11.2014) la data plății efective, instanța va reține prevederile art. 36 alin. 5 din Ordinul CSA 14/2011 (în vigoare la data accidentului), potrivit cărora despăgubirea se plătește de către asiguratorul RCA în maxim 10 zile de la data depunerii ultimului document sau de la data la care asiguratorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma stabilită cu titlul de despăgubiri, pe care urmează să o plătească. Rezultă așadar că dobânzile nu pot fi acordate, astfel cum se întâmplă în cazul unui caz clasic de răspundere civilă delictuală, de la data producerii faptei ilicite, ci de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care au fost stabilite, motiv pentru care instanța urmează a admite doar în parte această solicitare și a obliga societatea pârâtă exclusiv la plata dobânzii legale aferente sumei totale acordate, după expirarea termenului de 11 zile de la comunicarea prezentei hotărâri definitive, până la data plății efective a debitului stabilit prin prezenta hotărâre.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept va fi admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul M. C.-D., conform celor din dispozitivul de mai jos.
Cererea reclamantului de acordare cheltuieli de judecată va fi respinsă, deoarece la dosar nu s-a depus nicio dovadă a respectivelor cheltuieli (reclamantul a fost scutit de taxa de timbru în temeiul art.29 alin.1 lit.i din OUG nr.80/2013, iar onorariul de avocat nu a fost dovedit la dosar).
Cheltuielile de judecată avansate de pârâtul R. M. rămân în sarcina acestuia, având în vedere că în cauză s-a stabilit culpa sa exclusivă în producerea accidentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul M. C.-D., CNP 1730524080050, cu domiciliul ales în B., B-dul xxx, nr.xx, sc.x, ap.x, la Cabinet Av. M. Z., în contradictoriu cu pârâții SC E. R. A.-R. SA, înregistrată la ORC sub nr.x/xxxx/xxxx, cu sediul în V., Șos.B. N., nr.x, G. C. B. P. -Clădirea 0 , jud.x, și R. M., CNP 1530121080095, cu domiciliul în Brașov, str.Z., nr.xx, bl.x ap.x și, în consecință:
Obligă pârâta SC E. R. A.-R. SA să plătească reclamantului suma de 10.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 10.000 euro cu titlu de daune morale, suferite ca urmare a evenimentului rutier din data de 05.07.2012, sume la care se adaugă dobânda legală calculată pentru aceste sume, după expirarea termenului de 11 zile de la comunicarea prezentei hotărâri definitive până la data plății efective.
Respinge restul pretențiilor reclamantului, inclusiv cu privire la cheltuielile de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la T.B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.07.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. L. I. T.
Red. M.L./08.07.2016
DactI.T./11.07.2016
- 5 ex. -
| ← Cerere de valoare redusa. Jurisprudență Contracte | Suspendare hotărâre a adunării generale extraordinare a... → |
|---|
