Acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Respectarea deciziilor I.C.C.J. pronunţat
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia contencios-administrativ si fiscal Decizie nr. 3645 din data de 16.11.2015
Prin sentința nr. 946 din 24 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, Secția a II-a Civilă, de contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 1899/101/2015, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.F.P. invocată de pârâta AJFPP Mehedinți prin întâmpinare. S-a respins acțiunea formulată de reclamanta x, în contradictoriu cu pârâtul M.F.P., ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. S-a admis excepția lipsei capacității de exercițiu a AJFP Mehedinți invocată de aceasta prin întâmpinare. S-a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta AJFP Mehedinți, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără capacitate de procesuală de exercițiu.
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta DGRFP Craiova prin întâmpinare. S-a respins acțiunea cu privire la daunele-interese moratorii solicitate, scadente în perioada 24.06.2009-12.03.2012, ca prescrisă.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu DGRFP Craiova. A fost obligată pârâta DGRFP Craiova să plătească reclamantei dobânzile penalizatoare aferente drepturilor salariale decurgând din sentința nr. 778/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr. 780/101/2009, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 3121/24.06.2009 a Curții de Apel Craiova, calculate la data de 12.03.2012 până la data plății efective a drepturilor salariale.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței au formulat recurs pârâta D.G.R.F.P. Craiova în nume propriu și pârâta A.J.F.P. Mehedinți în numele și pentru pârâta D.G.R.F.P. Craiova.
Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce succed:
Prin cererile de recurs, recurenta pârâtă D.G.R.F.P. Craiova reia apărări formulate în fața instanței de fond prin întâmpinare, apreciind că sentința este nelegală și că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 4, 6 și 8 din Noul Cod de procedură civilă.
În cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 4 N.C.proc.civ. conform cu care "Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 4. când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești";. Prin sintagma "depășirea atribuțiilor puterii judecătorești"; se înțelege incursiunea autorității judecătorești în sfera autorității executive sau legislative, astfel cum acestea sunt delimitate de Constituție sau de legile organice, instanța judecătorească săvârșind acte care intră în atribuțiile unor altor organe aparținând unei alte autorități constituite în stat, ceea ce nu este cazul.
Pentru a se reține incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 din Noul Cod de procedură civilă trebuie ca hotărârea atacată să nu cuprindă motivele pe care se întemeiază și inexistența acestora să împiedice exercitarea controlului judiciar, sau să cuprindă motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Textul art. 425 alin. 1 lit. b din Noul Cod de procedură civilă consacră principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate în fapt și în drept, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art. 488 alin. 1 pct. 6 din Noul Cod de procedură civilă, rolul acestui text fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiției și pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanțele superioare.
Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 alin. 1 lit. b N.C.proc.civ., ca de altfel și cercetarea fondului cauzei, au în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.
Conform jurisprudenței Curții Europene (Hotărârea Ruiz Torija și Hiro Balani împotriva Spaniei, din 9 decembrie 1994, precum și Hotărârea Higgins și alții împotriva Franței, din 19 februarie 1998), instanța nu este obligată să răspundă detaliat la fiecare argument al părților.
Curtea constată că cererea a fost analizată în raport de motivele prezentate în acțiunea dedusă judecății și de argumentele aduse în apărare de partea adversă, iar motivarea hotărârii recurate îndeplinește cerințele art. 425 alin. 1 lit. b din Noul Cod de procedură civilă, făcând posibilă exercitarea controlului judiciar. Motivarea primei instanțe răspunde exigențelor legale, instanța de fond arătând care sunt considerentele care au condus la adoptarea soluției.
Sentința instanței de fond supusă analizei cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, nu cuprinde motive contradictorii și nici străine de natura cauzei, astfel că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 din Noul Cod de procedură civilă.
Critica referitoare la greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Administrației Județene a Finanțelor Publice Mehedinți, susceptibilă de încadrare în art. 488 alin. 1 pct. 5 N.C.proc.civ., întrucât aduce în discuție încălcarea unei reguli de procedură, este neîntemeiată.
Potrivit art. 32 alin. 1 N.C.proc.civ. "orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia are capacitate procesuală, în condițiile legii, are calitate procesuală, formulează o pretenție, respectiv justifică un interes";, aceste dispoziții aplicându-se, în mod corespunzător, și în cazul pârâților. Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăți.
Prin acțiune se solicită plata dobânzii legale pentru sumele datorate și rămase neexecutate stabilite prin sentința nr. 778/05.03.2009 pronunțata de Tribunalul Mehedinți, așa cum a fost modificata de Decizia nr. 3121/24.06.2009 a Curții de Apel Craiova către reclamantă.
Cum în prezenta cauză se solicită dobânda pentru sumele acordate prin aceste hotărâri, care are caracter accesoriu, calitate procesuală nu pot avea decât părțile din procesul inițial.
Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, A.J.F.P. Mehedinți, înființată ca urmare a reorganizării Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Dr. Tr. Severin, nu a avut și nu are raporturi juridice cu reclamanta în privința drepturilor de natură salarială.
Recurenta a indicat în cererea de recurs și motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 Noul Cod de procedură civilă, conform cu care: "Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material";, în raport de care va fi analizată soluția pronunțată de instanța de fond.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat o despăgubire care are ca obiect suma de bani ce reprezintă prejudiciul suferit de creditor pentru executarea cu întârziere și neexecutarea integrală a creanțelor stabilite în titlul executoriu, obligație succesivă și distinctă de aceea de plată a drepturilor salariale neachitate.
Deci pentru creanțele inițiale reprezentând drepturi salariale stabilite prin hotărâre judecătorească, reclamanta are un titlu executoriu, iar executarea acestor creanțe a fost eșalonată prin acte normative succesive. Plata creanțelor, reprezentând cuantumul drepturilor salariale din titlurile executorii a fost eșalonată independent de voința sa, creanțele urmând a fi executate în anumite procente și la anumite termene.
Așa cum a reținut și instanța de fond, referitor la acordarea dobânzii legale, pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție.
Î.C.C.J. a statuat prin Decizia nr. 2/17.02.2014 pronunțată în recurs în interesul legii, că "în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul Civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza 1 și art. 1535 alin. (l) din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și art. 2 din O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare";.
Prin această decizie, Î.C.C.J. a analizat natura juridică a măsurilor dispuse prin O.U.G. nr. 71/2009 și a stabilit că aceasta are drept consecință o "suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art. 1 alin. 2 din ordonanța de urgență, potrivit căruia în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept";.
Deci, problema naturii juridice a dobânzilor de tipul celor solicitate în cauza pendinte a fost rezolvată prin recursul în interesul legii soluționat de Î.C.C.J. prin Decizia nr. 2/2014.
Plecând de la considerentele obligatorii ale deciziei în interesul legii menționate anterior, se constată că, în cazul titlurilor executorii având ca obiect drepturi salariale neachitate salariaților bugetari, pot fi pretinse dobânzi penalizatoare menite a acoperi prejudiciul rezultat din fapta ilicită a statului, care, în calitate de debitor, achită cu întârziere sumele acordate prin hotărâri judecătorești, deși acestea sunt executorii de drept de la momentul pronunțării acestor hotărâri.
Intimata reclamantă nu a contestat prevederile O.U.G. nr. 71/2009, ci a solicitat ca recurentele pârâte, în calitate de debitoare ale creanței stabilită prin hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu, să îi plătească dobânda legală.
Prin O.U.G. nr. 71/2009, invocată de recurentă, s-a stabilit numai o modalitate de executare eșalonată a creanțelor care sunt certe, lichide și exigibile de la data titlurilor executorii, deci acest act normativ a avut ca obiect executarea creanțelor și nu dreptul la daune-interese.
Cu alte cuvinte, prin eșalonarea la plată a fost fixat un alt termen pentru executarea obligației de plată, iar creditorul nu pierde dreptul de a pretinde și daune pentru neexecutarea obligației la scadență, acestea având caracterul unor prestații succesive și fiind datorate pentru întreaga perioadă de executare cu întârziere, calculate pentru fiecare zi de întârziere, cu începere de la data scadenței acestor creanțe.
Dacă eșalonarea a presupus fixarea unui alt termen pentru executarea parțială a obligației de plată și o astfel de plată parțială nu întrerupe cursul prescripției dreptului de a solicita aceste dobânzi, înseamnă că obligația principală, respectiv dreptul la executarea silită a titlurilor executorii, nu s-a prescris, iar dobânda percepută debitorului pentru neexecutare curge, pentru tranșele achitate, de la data pronunțării hotărârii până la data plății tranșelor, iar, pentru sumele neachitate, curge în continuare până la data plății efective.
Cererea de chemare în judecată marchează momentul la care instanța de judecată se raportează pentru a aprecia dacă scadența tranșelor plătite pentru care se calculează distinct dobânzi penalizatoare se înscrie în termenul de prescripție de trei ani anteriori acestei date, dobânzile putând fi solicitate pentru perioada pentru care nu s-a împlinit prescripția.
Pentru suma rămasă restantă după plata parțială, dobânzile penalizatoare curg în continuare și pot fi acordate pe trei ani anteriori datei introducerii acțiunii.
Pentru tranșele din debitul principal ce au fost achitate cu mai mult de trei ani anteriori introducerii acțiunii ce pretinde plata acestora, dobânzile s-au prescris și nu mai pot fi solicitate.
Referitor la deciziile pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii, potrivit art. 517 alin. 4 N.C.proc.civ., "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, partea I ";, iar în speță, instanța de fond a ținut cont de cele statuate în decizia nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Ca urmare, în mod corect instanța de fond a reținut că intimata reclamantă, funcționar public, este îndreptățită la plata dobânzii legale pentru diferențele de drepturi bănești rămase neexecutate, susținerile recurentei fiind neîntemeiate.
În raport de perioada pentru care s-a solicitat acordarea dobânzii, tribunalul a constatat corect că dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii.
Curtea menționează că problema prescripției și a întreruperii acesteia prin O.U.G. nr. 71/2009 a fost, de asemenea, rezolvată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin două decizii pronunțate de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Astfel, prin decizia nr. 7/27 aprilie 2015 pronunțată în dosarul nr. 16/1/2014/HP/C, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "Plățile voluntare eșalonate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele interese-moratorii sub forma dobânzii penalizatoare";.
Totodată, prin decizia nr. 21/22 iunie 2015 pronunțată în dosarul nr. 199/1/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 743 din 05.10.2015, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 1079 alin. 2 pct. 3 din Codul civil de la 1864 și art. 1523 alin. 2 lit. d din Codul civil raportat la art. 166 alin. 1 și 4 din Codul Muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare (art. 161 alin. 1 și 4 din Codul Muncii în forma anterioară republicării) și art. 1088 cod civil de la 1864, art. 2 din O.G. nr. 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002, cu modificările și completările ulterioare, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu modificările și completările ulterioare și art. 1535 din Codul civil, dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii.";
Potrivit art. 521 alin. 3 din Noul C.proc.civ. "Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanța care a solicitat dezlegarea de la data pronunțării deciziei, iar pentru celelalte instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.";
Curtea constată că instanța de fond a constatat corect că dobânzile se pot acorda pentru ultimii 3 ani anteriori introducerii prezentei cereri, dând o soluție corectă excepției prescripției dreptului la acțiune, criticile pe acest aspect fiind neîntemeiate.
Analizând argumentele instanței de fond, Curtea reține că acestea sunt judicioase, fiind rezultatul unei corecte aplicări și interpretări a dispozițiilor legale, nefiind incidente dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă.
Pentru aceste considerente, criticile formulate sunt neîntemeiate, astfel că, în temeiul art. 496 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, recursurile declarate vor fi respinse ca nefondate.
| ← Contract de vânzare – cumpărare cu discount încheiat în... | Cererea de obligare provizorie a pârâtei de a nu utiliza... → |
|---|
