Contract de vânzare – cumpărare cu discount încheiat în perioada de observaţie. Nulitate. Inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 85/2006.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia a II-a civila Decizie nr. 293 din data de 08.12.2015
Sancțiunea nulității absolute intervine cu privire la toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii, cu excepția actelor autorizate de judecătorul sindic și a actelor încheiate în perioada de observație care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente conform art. 49 din Legea nr. 85/2006 și care se desfășoară sub supravegherea și conducerea administratorului judiciar după cum s-a ridicat sau nu dreptul de administrare al debitorului
Sintagma " desfășurarea normală a activității curente"; se referă la activitățile curente din perioada de observație, precum o activitate normală în urmărirea derulării contractelor potrivit obiectului de activitate al debitorului, efectuarea de încasări și plăți aferente acestor contracte și asigurarea finanțării capitalului de lucru pentru desfășurarea activității de zi cu zi a societății.
Vânzarea -cumpărarea cu discount, deci cu reducerea prețului față de prețul practicat pe piață pentru același tip de produs, încheiată ulterior momentului deschiderii procedurii, în perioada de observație reprezintă un contract nou, ci nu unul în derulare.
Prin vânzarea - cumpărarea cu discount nu se asigură capitalul de lucru, deoarece se încalcă principiul maximizării averii debitorului, neobținându-se prețul de piață al produsului, ci unul inferior și se diminuează gajul general al creditorilor.
Prin sentința nr. 491 din data de 19.10.2015, Tribunalul Mehedinți - Secția a II-a Civilă, de contencios Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanții CISPRL și YC SPRL, asociați prin contract, în calitate de lichidator al debitoarei SCC&CMHCSRL, în contradictoriu cu pârâții SCBCVSRL (S.C.MMS.R.L.) și SCC&CMHCSRL, prin administrator special KL.
A constatat nulitatea operațiunilor de acordare de discount efectuate de către SCC&C MHCSRL către SCBCSRL( fostă SCMCTMSRL) prin factura nr.518886/30.11.2012.
A dispus repunerea părților în situația anterioară.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința nr.513/12.11.2012 pronunțată în dosarul nr.9465/101/2012 Tribunalul Mehedinți a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului SCC&CMHCSRL.
Prin sentința nr.487/09.09.2013 Tribunalul Mehedinți a respins planul de reorganizare propus de debitor și a dispus începerea procedurii falimentului împotriva debitorului, fiind ridicat dreptul de administrare al acestuia.
Ulterior deschiderii procedurii generale de insolvență, la data de 30.11.2012, societatea debitoare a acordat SCMCTMSRL ( în prezent SCBCVSRL) discount de 68.119,61 lei, operațiune consemnată în factura nr.518886/30.11.2012.
Potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, "În afara de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule".
Potrivit art.49, pe perioada de observație, debitorul va putea să continue desfășurarea activităților curente și poate face plăți către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, astfel cum sunt definite la art.3 pct.14, după cum urmează:
sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare și nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;
sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.
În măsura în care în perioada de observație apare necesitatea efectuării altor operațiuni în afara celor care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, administratorul special - în cazul în care debitorul are dreptul de administrare - va putea cere administratorului judiciar să autorizeze aceste acte în exercitarea atribuțiilor sale de supraveghere. Administratorul judiciar poate însă să autorizeze actele numai după consultarea și aprobarea lor de către comitetul creditorilor. Astfel, administratorul judiciar va convoca comitetul creditorilor în maxim 5 zile de la primirea cererii de autorizare. Deși textul nu precizează valoarea aprobării date de comitetul creditorilor, având în vedere că decizia economică aparține în cursul procedurii creditorilor, se consideră că administratorul judiciar nu va putea autoriza actul dacă comitetul creditorilor nu l-a aprobat.
Activitățile curente reprezintă acele fapte de comerț și operațiuni financiare propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observație, în cursul normal al comerțului său.
Legea enumeră cu caracter exemplificativ actele și operațiunile care se încadrează în noțiunea de activități curente pe care debitorul este îndreptățit să le efectueze în perioada de observație, în virtutea dreptului său de administrare, dar sub supravegherea administratorului judiciar, potrivit art.49 alin.1 lit. a : continuarea activităților contractate conform obiectului său de activitate; efectuarea operațiunilor de încasări și plăți aferente acestora; asigurarea finanțării capitalului de lucru în limite curente.
Din interpretarea legii rezultă că în activitățile curente sunt incluse doar operațiunile aflate în desfășurare, cu excluderea inițierii de fapte de comerț noi.
Nu se încadrează în noțiunea de activități curente actele de înstrăinare de bunuri din patrimoniul debitorului, cu excepția mărfurilor care sunt destinate vânzării conform obiectului de activitate, precum și plata cu preferință a unor creditori, în detrimentul celorlalți, încheierea de tranzacții, descărcarea de datorii și toate actele prin care se tinde la diminuarea averii debitorului.
În speța, s-a constatat că acordarea de discount de către societatea debitoare, ulterior datei la care s-a deschis procedura generală de insolvență, este o operațiune ce se încadrează în categoria celor care sunt lovite de nulitate, fiind prohibite de art. 46 din Legea nr. 85/2006.
O asemenea nulitate este absolută și prin urmare nu poate fi acoperită, deoarece textul legal evocat conține o norma imperativă, care protejează interesele tuturor creditorilor participanți la procedura, conturându-i acesteia caracterul concursual.
Cauzele de excepție prevăzute de art. 49 alin. (1) si (2) din Legea nr. 85/2006 nu sunt incidente, întrucât pe de o parte, operațiunea de acordare de discount nu se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, iar pe de altă parte, administratorul judiciar nu a autorizat-o.
În noțiunea de activități curente se încadrează numai actele de înstrăinare a mărfurilor care sunt destinate vânzării conform obiectului de activitate, nu și operațiunea de acordare de discount, operațiune prin care se tinde la diminuarea averii debitorului și care nu a fost autorizată de administratorul judiciar.
Acordarea unui discount nu se poate reține că se încadrează în activitățile curente ale societății debitoare al cărui obiect de activitate este comerțul cu bunuri, așa cum susține pârâta.
Societatea este definită în doctrină ca fiind o modalitate de organizare a unei colectivități în scopul obținerii de profit, astfel încât faptele de comerț și operațiunile financiare efectuate de debitor în perioada de observație, pentru a se încadra în cursul normal al comerțului unei societăți și a constitui, așadar, o activitate curentă a acesteia, trebuie să conducă la obținerea acestui profit.
Acordarea unui discount în valoare totală de 68.119,61 lei ulterior deschiderii procedurii insolvenței este în detrimentul creditorilor garantați și privilegiați ai debitorului, după deschiderea procedurii, activitatea societății fiind limitată doar la scopul procedurii, de stingere a creanțelor și de maximizare a averii debitorului.
În consecință, având în vedere că operațiunea de acordare de discount efectuată de către SCC&CMHCSRL către SCBCSRL( fostă SCMCTMSRL) prin factura nr.518886/30.11.2012 a fost efectuată după deschiderea procedurii insolvenței, nu se încadrează în sfera activităților curente și nu a fost autorizată de administratorul judiciar, s-a admis acțiunea, precum și cererea de intervenție accesorie în interesul reclamanților formulată de BCRSA, s-a constatat nulitatea absolută a acesteia și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea SCBCVSRL (SCMCTMSRL), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A solicitat, în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare și, în subsidiar, schimbarea sentinței și pe fond respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivele de recurs, recurenta a arătat că instanța de fond a reținut greșit aplicabilitatea dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 85/2006 cu privire la operațiunea de discount, întrucât această operațiune se încadrează în sfera activității curente a debitorului potrivit dispozițiilor art. 49 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
În opinia recurentei prin vânzarea cu discount a bunurilor se efectuează vânzarea în condiții optime la prețul real cu luarea în considerare a raportului calitate preț al unor bunuri greu vandabile din cauza uzurii fizice și morale datorate perioadei îndelungate de depozitare.
A precizat recurenta că având în vedere aceste aspecte s-a întocmit referat prin care se anunța conducerea societății de produsele expirate și se solicita scăderea prețului.
Recurenta a subliniat că vânzarea cu discount face parte din sfera condițiilor obișnuite de exercitare a activității curente ale debitoarei, așa cum sunt definite în art.3 pct. 14 din Legea nr. 85/2006, valorificările fiind valabil încheiate în termenul convenit și încadrându-se în obiectul de activitate al pârâtelor, astfel încât nu era necesară încuviințarea sau autorizarea din partea administratorului/lichidatorului judiciar sau a judecătorului sindic.
Nu s-a depus întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea a constatat că acesta este nefondat.
Potrivit art. 46 alin.1 din Legea nr. 85/2006 în afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.
Textul articolului 46 stabilește că în afara actelor care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente sau a celor autorizate de judecătorul sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.
Legiuitorul a prevăzut deci, sancțiunea nulității absolute cu privire la actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii.
Nulitatea absolută, ca sancțiune ce lipsește actul de efecte juridice, poate fi invocată oricând, fiind imprescriptibilă.
Legiuitorul a exceptat de la aplicarea sancțiunii nulității absolute actele care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente reglementate de articolul 49.
Articolul 49 alin.1 din Legea nr. 85/2006 prevede că, pe perioada de observație, debitorul va putea să continue desfășurarea activităților curente și va putea efectua plăți către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, după cum urmează:a)sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), și nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;b)sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.
În concluzie, sancțiunea nulității absolute intervine cu privire la toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii, cu excepția actelor autorizate de judecătorul sindic și a actelor încheiate în perioada de observație care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente conform art. 49 din Legea nr. 85/2006 și care se desfășoară sub supravegherea și conducerea administratorului judiciar după cum s-a ridicat sau nu dreptul de administrare al debitorului.
Susținerea recurentei potrivit căreia contractul de vânzare cumpărare cu discount se încadrează în actele normale de activitate curentă efectuate de debitor, nu poate fi reținută.
Articolul 3 pct. 14 din Legea nr. 85/2006 definește activitățile curente ca fapte de comerț și operațiuni financiare propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observație în cursul normal al comerțului său, cum ar fi continuarea activităților contractate conform obiectului de activitate, efectuarea operațiunilor de încasări și plăți aferente acestora, asigurarea finanțării capitalului de lucru în limite curente.
Sintagma " desfășurarea normală a activității curente"; se referă la activitățile curente din perioada de observație, precum o activitate normală în urmărirea derulării contractelor potrivit obiectului de activitate al debitorului, efectuarea de încasări și plăți aferente acestor contracte și asigurarea finanțării capitalului de lucru pentru desfășurarea activității de zi cu zi a societății.
Or, vânzarea -cumpărarea cu discount, deci cu reducerea prețului față de prețul practicat pe piață pentru același tip de produs, reprezintă un contract în privința căruia acordul de voință al părților s-a realizat la 30.11.2012 ( factura nr. 51886) ulterior momentului deschiderii procedurii (sentința nr. 513/12.11.2012 prin care s-a dispus deschiderea procedurii), în perioada de observație, astfel încât acest contract este unul nou.
În acest context nu se pune problema derulării contractelor încheiate anterior deschiderii procedurii.
Cât privește asigurarea capitalului de lucru din vânzarea cu discount, nici aceasta nu poate fi reținută, deoarece se încalcă principiul maximizării averii debitorului, neobținându-se prețul de piață al produsului, ci unul inferior și se diminuează gajul general al creditorilor.
Aspectele invocate de recurentă, potrivit cărora bunurile vândute cu discount erau greu vandabile din cauza uzurii fizice și morale datorate perioadei îndelungate de depozitare, puteau constitui argumente pentru autorizare
Cum numai actele care se încadrează în condițiile stabilite de legiuitor în art. 49 și cele autorizate de judecătorul sindic sunt exceptate de la sancțiunea nulității absolute reglementată de art. 46 din Legea nr. 85/2006 și cum contractul de vânzare cumpărare cu discount, încheiat în perioada de observație, nu este un astfel de act, Curtea a apreciat că soluția tribunalului de constatare a nulității absolute a contractului este corectă.
Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 304, 3041 și 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat
| ← Contestarea măsurilor luate de administratorul judiciar în... | Acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale... → |
|---|
