Acţiune în constatare. Calitate procesuală activă.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 274R din data de 11.02.2014
Acțiune în constatare. Calitate procesuală activă. Fiind un contract sinalagmatic și ținând cont de principiul relativității în materie contractuală, dreptul de a solicita desființarea contractului în una din modalitățile prevăzute de lege sau de a constata operarea acesteia îi aparține doar uneia din părțile contractului sau succesorilor lor universali/cu titlu universal, între care se produce efectele contractului și trebuie formulată în contradictoriu cu părțile acestuia.
Sediul materiei: art 27, art 39 și art. 43 din Legea nr. 114/1996
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21.11.2011, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a Civilă, sub numărul 22282/302/2011, reclamanta Ș.L. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local Sector 5, Consiliul General al Municipiului București - Administrația Fondului Imobiliar, M.D.P. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate încetarea de drept a contractului de închiriere nr. 1552 din 06.10.2000 încheiat de Consiliul General al Municipiului București - Administrația Fondului Imobiliar și M.D.P.întrucât acesta nu mai îndeplinește condițiile prev.de Legea nr.114/1996 și obligarea pârâtului Consiliului Local Sector 5 la a-i atribui reclamantei repartiție pentru locuință și CGMB să-i atribuie beneficiul contractului de închiriere asupra aceluiași imobil.
Prin sentința civilă nr. 5988/04.07.2012, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de AFI ca neîntemeiată; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Local Sector 5; a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins în consecință capătul unu al cererii ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinația de locuință socială nr. , imobilul situat în București, sector 5 a fost închiriat de Primăria Sectorului 5 pârâtului MD..
Potrivit adresei emisă de Administrația Fondului Imobiliar, din declarațiile președintelui de bloc și a vecinilor, pârâtul M.D.P.nu mai locuiește în imobil din anul 2010.
Calitatea procesuală activă presupune existenta unei identități între persoana care este îndreptățită, sau se considera îndreptățită, să se prevaleze de un anumit drept recunoscut de către lege, și pentru care solicita aportul instanței de judecată, și persoana ce are calitatea de reclamant în cauză. Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între pârât și subiectul pasiv al raportului juridic litigios dedus judecății.
În cauză, fiind un contract sinalagmatic și ținând cont de principiul relativitatii în materie contractuală, dreptul de a solicita desființarea contractului în una din modalitățile prevăzute de lege sau de a constata operarea acesteia îi aparține doar uneia din părțile contractului sau succesorilor lor universali/cu titlu universal, între care se produce efectele contractului și trebuie formulată în contradictoriu cu părțile acestuia.
Constatând că pârâta Administrația Fondului Imobiliar este semnatara contractului a cărui anulare se solicită, în calitate de administrator al fondului imobiliar, acesta are calitate procesuală pasivă cu privire la primul capăt de cerere, motiv pentru care, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiată.
În ceea ce o privește pe reclamantă, fiind terț față de contractul de închiriere nr. 1552/06.10.2000, chiar dacă din modul de formulare a capătului al doilea de cerere rezultă existența unui interes din partea acesteia în constatarea încetării efectelor acestui contract, față de considerentele mai sus expuse, acest fapt nu este suficient a legitima procesual cererea de constatare a încetării contractului, motiv pentru care instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active cu privire la capătul unu de cerere.
Asupra capătului al doilea de cerere, văzând dispozițiile legale incidente în materie, instanța a apreciat că în temeiul legii 114/1996 le revine instituțiilor abilitate dreptul și obligația de a constitui dosarul, de a aprecia și a dispune cu privire la astfel de cereri locative, instanța de judecată putând fi învestită doar cu verificarea legalității măsurilor dispuse de autoritățile competente.
A reținut că potrivit art. 43 din Legea nr. 114/1996, locuințele sociale se repartizează de către autoritățile administrației publice locale care le au în administrare pe baza criteriilor stabilite anual de acestea, în condițiile legii, și de ele pot beneficia, în ordinea de prioritate stabilită potrivit legii, categoriile de persoane enunțate în acest act normativ (art. 38-50).
În cauză, reclamanta nu a dovedit că ar fi contestat dispoziția, respectiv, adresa emisă de Primăria Sectorului 5 București, prin care i s-a respins cererea de atribuire a unei locuințe sociale, nici că ar fi contestat anterior formulării prezentei cereri, listele de priorități și că ar fi întrunit condițiile pentru acordarea unei locuințe înaintea altor persoane ori că primăria ar fi avut mai multe unități locative disponibile.
Mai mult, s-a constatat că nicio dispoziție legală nu conferă dreptul solicitantului de a alege o anumită locuință asupra căreia să solicite încheierea unui contract de închiriere, fără urmarea pașilor legali prevăzuți de legea 114/1996.
În ceea ce privește cererea de atribuire a beneficiului contractului de închiriere, instanța a reținut că potrivit disp. art. 27 din legea 114/1996, în cazul părăsirii definitive a domiciliului de către titularul contractului de închiriere sau al decesului acestuia, închirierea continuă, după caz: a) în beneficiul soțului sau al soției, dacă a locuit împreună cu titularul; b) în beneficiul descendenților sau al ascendenților, dacă au locuit împreună cu acesta; c) în beneficiul altor persoane care au avut același domiciliu cu titularul cel puțin un an și care au fost înscrise în contractul de închiriere.
Reclamanta nu îndeplinește însă condițiile nici uneia din ipotezele prevăzute de dispozițiile legale susmenționate, în sensul că nu are nici calitatea de soție, de descendent sau ascendent al titularului de contract și, deși susține că a locuit în imobil de mai mult de 2 ani, nu a fost înscrisă în contractul de închiriere pentru a putea beneficia de beneficiul contractului de închiriere încheiat de Medrea Dan.
De asemenea, neavând un drept de locațiune asupra imobilului în litigiu, nu poate invoca tacita relocațiune cu privire la aceasta.
În concluzie, s-a apreciat că reclamanta trebuie să urmeze pașii legali, după întocmirea și depunerea dosarului locativ la Primăria Sectorului 5 București, pentru a se aprecia, în raport de ordinele de preferință dispuse, cu privire la repartizarea unui spațiu locativ din fondul social de locuințe afla la dispoziția autorității respective și măsura în care spațiul solicitat de reclamantă întrunește criteriile pentru a fi repartizat în condițiile legii 114/1996, instanța de contencios administrativ competentă urmând să verifice, la cererea persoanelor interesate, respectarea dispozițiilor legale privind atribuirea locuințelor sociale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta , criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
Prin decizia civilă nr. 375 A din 09.04.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins apelul, ca nefondat.
În termenul legal prevăzut de art. 301 C.proc.civ., împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta .
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor invocate, Curtea a respins recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 27 din legea 114/1996, "în cazul părăsirii definitive a domiciliului de către titularul contractului de închiriere sau al decesului acestuia, închirierea continuă, după caz: a) în beneficiul soțului sau al soției, dacă a locuit împreună cu titularul; b) în beneficiul descendenților sau al ascendenților, dacă au locuit împreună cu acesta; c) în beneficiul altor persoane care au avut același domiciliu cu titularul cel puțin un an și care au fost înscrise în contractul de închiriere";.
În speță, prin contractul de închiriere pentru suprafețele cu destinația de locuință socială nr. imobilul situat în București, sector 5 a fost închiriat de Primăria Sectorului 5 pârâtului M.D., recurenta nefiind înscrisă în acest contract.
Cum aceasta nu a avut nici calitatea de soție, de descendent sau ascendent al titularului de contract, în mod corect s-a reținut de către instanțele de fond că nu este îndeplinită niciuna dintre ipotezele prevăzute de dispozițiile legale susmenționate, împrejurarea că a locuit în imobil de mai mult de 2 ani, în condițiile în care nu a fost înscrisă în contractul de închiriere, o lipsește de beneficiul contractului de închiriere încheiat de M.D.
De asemenea, în mod corect a reținut tribunalul că în speță nu operează tacita relocațiune, primul rând, față de dispozițiile exprese din art. 27 din Legea nr. 114/1996, iar în al doilea rând, față de faptul că tacita relocatiune are loc in conditiile primului contract, respectiv între persoanele care au avut calitatea de părți în contractul de închiriere ajuns la termen. Or, astfel cum s-a reținut de către instanța de apel, recurenta reclamantă nu a fost înscrisă în contractul de închiriere 1552/06.10.2000, astfel încât ea nu poate invoca acest beneficiu.
Pe de altă parte, imobilul în litigiu este o locuință socială, care, potrivit art. 39 din Legea nr. 114/1996, apartine domeniului public al unitații administrativ-teritoriale, închirierea sa fiind supusă unor dispoziții legale speciale.
Astfel, destinatia speciala a unor asemenea locuinte l-a determinat pe legiuitor sa introduca o serie de restrictii in sarcina beneficiarilor locuințelor sociale, art. 49 din Legea nr. 114/1996 interzicând acestora să subînchirieze locuinta, să transmită dreptul de locuire sau să schimbe destinatia spatiului inchiriat. În ceea ce privește subînchirierea, aceasta este interzisa, chiar daca subinchiriasul ar indeplini conditiile legale pentru încheierea contractului, fiind astfel lipsit de relevanță juridică faptul că recurentei i s-a permis de către fostul chiriaș să locuiască în imobil, chiar și după părăsirea acestuia de către titularul contractului de închiriere.
Astfel cum în mod corect au reținut instanțele de fond, potrivit art. 43 din Legea nr. 114/1996, locuințele sociale se repartizează de către autoritățile administrației publice locale care le au în administrare, pe baza criteriilor stabilite anual de acestea, în condițiile legii, și de ele pot beneficia, în ordinea de prioritate stabilită potrivit legii, categoriile de persoane enunțate în acest act normativ (art. 38-50).
În raport cu cele ce preced, Curtea apreciază că nu există motive prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, care să atragă modificarea sau casarea deciziei și nici motive prevăzute de art.306 Cod procedură civilă, Curtea în baza art.312 alin.1 din codul de procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - (DOSAR NR. 22282/302/2011/SECȚIA A IV A CIVILĂ / DECIZIA CIVILĂ NR. 274 R/11.02.2014)
| ← Apel. Rejudecare după casare. Asigurari. Cazuri de... | Nelegala citare a apelantei pentru termenul la care s-a judecat... → |
|---|
