acţiune în constatare. Jurisprudență Bănci. Operaţiuni bancare. Instituţii (sparte)

Comentarii

0

Judecătoria ORADEA Sentinţă civilă nr. 3699/2014 din data de 27.03.2014

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ORADEA

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3699/2014

Ședința publică de la 27 Martie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE ……..

Grefier …….

Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant …….. și pe pârât ……, având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din data de 13.03.2014, dată la care părțile au pus concluzii pe fond, concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii la data de 20.03.2014, respectiv 27.03.2014 când s-a și hotărât.

INSTANȚA

Constată că, prin acțiunea înregistrată la instanță la data de 30.09.2013 sub dosar nr. 17647/271/2013, reclamanții …… si soția …. în contradictoriu cu pârâta …. SA, au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea absolute a următoarelor clauze abuzive in scrise in contractual de credit bancar nr. 0……. din 08.10.2008 : art3.1 privind caracterul variabil al dobânzii prin posibilitatea Băncii de modificarea ratei dobânzii precum si a marjei de 3% precum si cu privire la lipsa de informare si înștiințare a consumatorului cu privire la aceste modificări; art.10.1 privind necomunicarea in scris notificărilor in ceea ce privește art. 3 din contract ; art. 3.2 in ce privește posibilitatea Băncii de a revizui unilateral nivelul dobânzii penalizatoare in funcție de "politica sa de creditare"si lipsa informării corespunzătoare a împrumutatului ; art.3.4 privind comisionul de acordare facilitate; art. 3.5 privind comisionul de administrare; art.4.4 privind comisionul de rambursare anticipata; art.7.1 literele b,f,h,i privind situațiile care vor fi considerate cazuri de neîndeplinire a obligațiilor asumate având ca și consecința declararea scadentei anticipate de catre Banca art.10.2 privind competenta teritoriala; ca urmare a constatării nulității absolute a clauzelor referitoare la dobânda variabilă, la comisionul acordare facilitate, comisionul de administrare și de rambursare anticipată, ca fiind clauze se impune în baza art. 992-993 C. civ. restituirea sumei încasate de bancă ca fiind o plată nedatorată, cu dobânzi. Solicita a se dispune in sensul stabilizării cursului de schimb …….. existent la momentul încheierii contractului, curs care să fie valabil pe toata perioada contractuala; denominarea în moneda naționala a plaților pe principiul prevăzut in Regulamentul Valutar conform caruia prețul mărfurilor si al serviciilor se plătește in moneda naționala in contractele dintre rezidenți; cu cheltuieli de judecată.

In dezvoltarea motivelor arată că în fapt intre reclamanți in calitate de împrumutați si parata din rândul 1 SC …. SA reprezentata de parata din rândul 2 a fost încheiat contractual de credit bancar nr. ..272 din 08.10.2008 având ca obiect acordarea de către banca a unui credit in cuantum de 96000 CHF, fără a se fi încheiat vreun act adițional cu Banca. Arăta totodată ca SC BANCA …… SA prin sucursala ……. si-a luat toate masurile de protecție privind un eventual risc de neplata a creditului de către împrumutați prin încheierea unui contract de ipoteca de rangul I asupra imobilului situate in Oradea str. …… cu nr. top ……… intabulat in CF nr. 3…… 0radea, ipoteca ce se extinde si asupra îmbunătățirilor aduse imobilului pe toata perioada pana la restituirea integral a facilitații. Arată că s-a încheiat polița de asigurare tip toate riscurile având ca obiect asigurarea imobilului finanțat, polița de asigurare nr ….64, banca fiind beneficiarul acestei polițe de asigurare. S-a încheiat si o asigurare de viata care acoperă decesul si invaliditatea permanenta si totala din orice cauza, banca fiind beneficiarul acestei polițe de asigurare. S-a constituit si garanția reala mobiliara asupra veniturilor prezente si viitoare ale împrumutatului. Față de constituirea acestor garanții apreciază că nu exista alte riscuri pe care împrumutatul ar trebui sa le suporte prin plata lunara a comisioanelor nelegale. Potrivit art. 1 lit.a din Lista anexa la Legea nr. 193/2000, este considerata abuziva clauza care da dreptul profesionistului sa modifice unilateral clauzele contractului, fard a avea un motiv întemeiat care sa precizat in contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor in temeiul cărora un furnizor de servicii financiare isi rezerva dreptul de a modifica rata dobânzii "daca exista o motivație întemeiata", in condițiile in care profesionistul este obligat sa informeze consumatorul despre acesta iar consumatorul are libertatea de a rezilia imediat contractul ca urmare a neacceptării ratei dobânzii, astfel cum a fost modificata, Din aceasta perspectiva a clarității motivelor poate fi analizata clauza, deși dobânda face parte din prețul tactului. Susțin reclamanții că din modul in care este formulata regula si excepția (art. 1 lit.a din Lista anexa), reiese ca banca poate sa isi rezerve dreptul de a modifica unilateral rata dobânzii cu condiția ca in contract sa stipuleze o clauză clara, neechivoca privind determinarea motivului întemeiat care o poate îndreptați sa modifice dobânda convenita. Evident ca aceasta clauza trebuie prevăzuta in contract pentru ca consumatorul sa ia cunoștinta de ea efectiv si sa stie ca atunci cand împrejurarea respectiva se produce obligațiile sale se modifica. Totodată, motivul arătat in contract trebuie sa fie suficient de clar descris ca, in eventualitatea unui litigiu in legătura cu aplicarea unei astfel de clare instanța sa poată verifica daca acea situație chiar s-a produs. Motivele care sa îndreptățească banca sa ajusteze rata dobânzii nu pot fi arătate ulterior, nici in scris, nici verbal. CJUE a statuat ca din perspectiva protecției consumatorului împotriva condițiilor de creditare inechitabile si pentru a-i permite sa cunoască pe deplin condițiile executării ulterioare a contractului, ari. 4 din Directiva 97/102 impune ca la încheierea contractului debitorul sa fie in posesia tuturor elementelor care pot avea un efect asupra întinderii obligației sale hotărârea Berliner Kindl Brauerei). De asemenea, expresia cuprinsa in art. 3.1 " costuri operaționale ,costuri de refinantare de pe piața de capital,costurile surselor de finanțare proprii si modificările nu poate fi apreciata ca o ,ara privind motivul întemeiat. Expresiile sunt atat de largi si de nedefinite incat practic in acesta se poate include aproape orice.

Banca se poate pune la adăpost de eventuale evenimente care ar putea apărea pe piata financiara, mai ales in contractele pe perioada lunga, riscurile urmând a fi distribuite in contractele cu dobânda variabila, dar nu discriminatoriu si unilateral, ci in mod previzibil pentru consumator, prin descrierea in concret a motivelor care vor conduce la ajustarea dobânzii si a metodei de calcul.

Aplicarea acestei clauze, astfel cum a fost inserata in contract, transfera practic toate riscurile in patrimoniul consumatorului, farà ca banca sa suporte o parte din acest risc, desi riscurile trebuie sa se distribuie nediscriminatoriu intre parti. Astfel se creează un dezechilibru major intre drepturile si obligațiile părtilor, contrar bunei credințe. În momentul încheierii contractului consumatorul a acționat de pe o poziție inegală în raport cu banca, contractul fiind unul de adeziune iar clauzele prestabilite de împrumutător, fără a da posibilitatea consumatorului de a modifica sau înlătura vreuna dintre acestea, clauzele contractuale referitoare la costuri, marja fiind un element de cost care influențează în mod direct dobânda, trebuie să respecte dispozițiile art. 9 lit. g din OG nr. 21/1992 ori în cazul de față orice modificare după voința creditorului este ilegală în sensul că marja nu poate fi variabilă ci fixă. Astfel incat dobânda trebuie sa fie reprezentata de formula marja fixa +LIBOR CHF 61 (art. 37 din O.U.G. nr. 50/2010). Pe de alta parte se prevede tot la oct 3.1 ca banca va informa împrumutatul despre modificarea dobânzii, alegând unilateral mijloacele de comunicare (notificare scrisa, SMS, email , afișare la sediile unității băncii sau publicare pe pagina de internet a băncii) iar la final se arata ca informarea mai sus menționata nu va fi transmisa împrumutatului în cazul in care modificarea dobânzii este datorata fluctuației indicilor de referința mai sus menționați" iar art 10.1 prevede ca" orice notificare ....va fi făcuta in scris, ( excepția celor prevăzute la art 3 din contract, (adica cele mai importante notificări in ceea ce privește patrimoniul împrumutatului, rata dobânzii pot fi doar afișate la alegerea discreționara a băncii fară ca banca sa-si asume obligația de a comunica noua rata a dobânzii. Apreciază ca aceste articole din contract reprezintă clauze abuzive punând sub semnul întrebării echilibrul contractual, oferind băncii dreptul de a modifica rata dobânzii, farà ca noua rata sa fie negociata cu clientul ,fara o motivație întemeiata si farà chiar fi comunicata clientului, urmând ca noua rata sa se aplice in termen de cinci zile de la afișare, împrumutatul având doar posibilitatea denunțării unilaterale a contractului cu consecința scadentei anticipate, a comisionului de rambursare anticipata, ori acceptarea prezumata tacita in caz de nedenuntare a contractului, si solicită sa se constate ca art 3.1 si 10.1 in privința aspectelor învederate mai sus, constituie clauze abuzive |sa dispuneți eliminarea lor din contract.

In ceea ce privește art 3.2 se prevede" Banca are dreptul sa revizuiască nivelul dobânzii penalizatoare in funcție de politica sa de creditare. Noul nivel al dobânzii penalizatoare va deveni opozabil împrumutatului prin afișarea la sediile unităților teritoriale. împrumutatul agreează ca dovada afișării ușor nivele va putea fi făcuta cu orice document/evidenta produsa de Banca";

Aceasta clauza nu a fost negociata , este o clauza impusa de banca , nenegociabila consfințind un mod abuziv de modificare unilateral a nivelului dobânzii penalizatoare si așa extreme de ridicat, încălcând vederile art 4 din Legea 193/200 si creează in detrimentul clientului si contrar bunei credințe un echilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor si mai mult dobânda penalizatoare urmând a fi aplicat după afișare la sediul unitatii. Mai mult dreptul băncii de a modifica dobânda penalizatoare raportat la " politica sa de creditare" deci un indicator care nu este precis, individualizat si nici determinabil contravineart 1 lit a Anexa Legii 193/2000. Solicita eliminarea ei din contract.

Art 3.4 din contract prevede ca împrumutatul va plăti un comision de acordare facilitate in cuantum de 0,50% din valoarea totala a facilitații la data efectuării tragerii in cadrul facilitatii. Acest comision a fost perceput ilegal ,constituind o clauza abuziva in sensul art 4 si 1 din Legea 193/2000.

La art 3.5 din contract este prevăzut un comision de administrare in cuantum de 0.15% din suma facilității rămasa de rambursat, comision care este de fapt asimilat unui comision de risc ,dar mascat sub o altă denumire ,ori o dobânda mascata, acest comision reprezentant mai mut de 50% din dobânda datorata, iar art 1 al 3 din Legea 193/2000 interzic comercianților stipularea de clauze abuzive, art 4 al 1 si 2 arătând ca ,"o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau Împreuna cu celelalte prevederi din contract,creează ,in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei credințe un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile părților. Din întreg contractul de credit și din condițiile acestuia nu se poate stabili în baza căror elemente, a stabilit banca cuantumul acestui comision și ce costuri presupune administrarea creditului. Deci rezultă că, pentru același serviciu (acordarea creditului), banca percepe trei costuri - dobânda, comisionul de administrare si comision de acordare facilitate, fără ca distincția dintre aceste costuri să fie exprimată în

mod clar, astfel cum cer prevederile Legii nr. 193/2000, sens în care atrage după sine un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. O altă clauză, pe care o consideră abuzivă, și care atrage un vădit dezechilibru Contractual este clauza stipulată la art.4.4 din convenția de credit mai sus menționată, referitoare la comisionul de rambursare anticipată. Astfel, ca urmare a prevederilor stipulate în OUG nr. 50/2010, adoptată prin Legea nr. 288/2010, pentru a pune în concordanță contractul de credit cu aceste prevederi, trebuia încheiat un act adițional între părți, conform art. 40 alin. 1 din OUG nr. 50/2010. În acest context, cuantumul și condițiile perceperii comisionului de rambursare anticipată au fost modificate prin prevederile art. 67-69 din OUG nr. 50/2010, în sensul reducerii acestuia, în favoarea consumatorului. În plus, art. 68 lit. c) din OUG nr. 50/2010, prevede expres că nu se solicită o compensație pentru rambursare anticipată dacă aceasta intervine într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului nu este fixă, ceea ce nu este prevăzut în contractul de credit. Referitor la art 7.1 literele b, f,h,i privind situațiile care vor fi considerate cazuri de neîndeplinire a obligațiilor asumate având ca si consecința declararea scadentei anticipate de catre Banca si aceste clauze sunt preformulate,nenegociate creează un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile părților. Dezechilibrul este evident pentru ca operează un transfer anormal al riscurilor in sarcina debitorului. Dreptul exclusiv si discreționar al Băncii de a declara scadenta anticipate a creditului in situațiile prev la lit b,f,h, fara indicia sau in legătura cu situații concrete si cu referire la indicia generale ca "manieră satisfăcătoare in opinia băncii", "nu mai îndeplinește noile condiții pentru a fi debitor" îndeplinirea oricăror obligații contractate cu oricare terțe persoane,orice schimbare in situația materiala, a se indica un mod de calcul a valorii garanțiilor in funcție de care se poate declara scadenta țipata. In conformitate cu regulile de competent teritoriala alternative prev de codul de proc civ , si având vedere ca exista o reprezentanta a băncii in localitate, ca contractual ce conține clauzele abuzive a căror te se cere s-a încheiat in Oradea si ca locul executării prestațiilor este in Oradea iar clauza atributiva de competență prev la art. 10.2 este una abuziva raportat la Directiva 93/13/CEE si la Hotărârile pronunțate de si de Înalta Curte de Casație si Justiție (Decizia 72223/26.11.2012)In ceea ce privește capătul de cerere referitor la stabilizarea (înghețarea) cursului de schimb CHF - la momentul semnării contractului, curs care sa fie valabil pentru toata perioada contractului si denominarea in moneda naționala a plaților, pe principiul din regulamentul valutar ca prețul mărfurilor sau fiilor se plătește in moneda naționala în contractele dintre rezidenți arată că reclamanții au creditul in CHF au încheiat contractul la 2.6 LEI/CHF, iar acum au de plătit dublu pentru aceeași cantitate de moneda, plus comisioanele de schimb valutar, din leu in euro si din euro in CHF. Aceasta moneda a fost si este o moneda exotica pentru România, periculoasa pentru debitori in perioade de criza economica, intrucât toți deținătorii de fonduri se refugiază in depozite excepționale in CHF, cu consecința hiper-valorizarii acestuia. Clauza de risc valutar este o clauza abuziva, intrucât determina un dezechilibru major in relația dintre parti - toate consecințele negative ale variației cursului sunt pe capul consumatorului, ducindu-1 la ruina, in timp ce banca este scutita total de aceste consecințe negative. Nici măcar un curs pozitiv pentru consumator nu înseamnă un avantaj pentru acesta, întrucât prin alte clauze abuzive din contract, de genul dobânzilor variabile sau al comisionului administrare, banca este la adăpost si de aceste consecințe negative. Or, legislația protecției consumatorului considera fara efect o clauza abuziva. Omisiunea băncii de a informa consumatorul asupra acestui risc de hiper-valorizare a monedei de referința este o încălcare a obligației de consiliere, sever sancționată in dreptul european si național. O astfel de omisiune, precum si acțiunea prin care creditul in franci elvețieni era prezentat nu doar ca o alternativa mai buna la creditul in lei si la cel in euro, ci si ca un produs sigur pe care merita sa il cumperi chiar dincolo % limitele normale ale îndatorării, constituie practici comerciale înșelătoare. Urmare a constatării nulității absolute a clauzelor referitoare la dobânda variabilă, la comisionul de acordare facilitate, comisionul de administrare si de rambursare anticipată, se impune în baza art. 992-993 C. civ. restituirea sumei încasate de bancă ca fiind o plată nedatorată si in baza art. 994 C. civ., se impune aplicarea tratamentului accipiens-ului de rea-credință Băncii, iar pe cale de consecință obligarea acesteia la plata de dobânzi asupra sumelor încasate, de la data încheierii contractului si până la data anulării acestora, subsemnații să fiind îndreptățiți la dobândă. In drept,invocă dispozițiile Legii nr. 193/2000, O.U.G. nr. 50/2010,0.G,art. 43 din Codul comercial și prevederile art. 969, 992,993 și 994 din Codul civil. iar in probațiune solicită proba cu înscrisuri si interogatoriul pârâtei, renunțând la proba testimonială si expertiză (fila 61 dosar).

Pârâta a formulat întâmpinare (f.128-140 dosar), prin care a solicitat respingerea cererii. In dezvoltarea motivelor arată in esență în ceea ce privește contestarea clauzelor care reglementează perceperea comisionului de acordare si a celui de administrare, există cel puțin două prevederi legislative care exclud respectivele clauze de la controlul exercitat în temeiul Legii nr. 193/2000, după cum urmează: art13 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, care prevede "Clauzele contractuale prevăzute în temeiul altor acte normative în vigoare nu sunt supuse dispozițiilor prezentei legi."Această prevedere este menită să evite situația în care o practică/prevedere contractuală declarată ca fiind legală printr-un act normativ să nu fie considerată, în același timp ilegală de către un alt act normativ (în speță Legea nr. 193/2001). Cu alte cuvinte, ceea ce este legal nu poate fi și ilegal în același timp.În ceea ce privește comisionul de acordare (denumit uneori șl comision de analiză) și de acordare, ele sunt permise șl reglementate în mod expres în art. 36 din OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori privind "Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor".Așadar, prin faptul că legea permite expres creditorului bancar să perceapă aceste comisioane, ele nu pot fi declarate în același timp ca fiind abuzive, fiind excluse de Ia controlul exercitat în baza Legii nr. 193/2000.

Apoi in cf. cu art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2001, care prevede " Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu deferea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite In schimb, pe de alta parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimata într-un limbaj ușor inteligibil".Atât comisionul de acordare cât șl comisionul de risc fac parte din prețul contractului de credit, așadar nu pot face obiectul controlului exercitat de Legea nr. 193/2001 cât timp clauzele care le reglementează sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil. O intervenție a instanțelor în ceea ce privește prețul contractului ar însemna o intervenție inacceptabilă asupra principiilor care guvernează economia de piață, obligând astfel un comerciant la micșorarea veniturilor pe care le încasează în legătură cu o anumită activitate. Solicită a s e avea în vedere că unele din aceste sume au fost plătite, cum este cazul comisionului de acordare, la data semnării contractului, deci restituirea acestuia la peste 5 ani distanță, deși banca a prestat serviciile constând în analiza cererii de credit, a documentației aferente și punerea la dispoziție a creditului, nu poate apărea decât ca o reducere a prețului contractului. De altfel, vă rugăm să constatați că, în ceea ce privește acest comision, reclamanții nici măcar nu motivează sub ce aspect ar dezechilibra contractul. Clauzele contestate sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.Ca o primă observație, inteligibil înseamnă ușor de înțeles, de priceput, de deslușit. Adică citind respectiva clauză, consumatorul să aibă reprezentarea exactă a consecințelor pe care le va produce, mal precis - în cazul unei clauze privind prețul contractului, să aibă reprezentarea exactă a prețului care va fi achitat sau a modulul în care se va calcula. Iar clauzele privind comisionul de acordare șl cel de administrare îndeplinesc ambele această condiție. Ceea ce încearcă reclamanții să facă este să adauge o condiție nouă, care nu este impusă de lege, și anume ca orice comerciant să justifice de ce percepe acel preț. Or condiția privind caracterul inteligibil al unei clauze care stabilește prețul nu presupune nicidecum prezentarea unei justificări pentru modul în care comerciantul a stabilit prețul. Mal mult, în cazul comisioanelor de acordare și de administrare, rolul lor șl modul de calcul este explicat la art. 36 alin (2) șl (3) din OUG nr. 50/2010. Comisionul de administrare nu a fost perceput în scopul acoperirii riscului contractului și nici ca o dobândă mascată: Din modul de redactare al cererii de chemare în judecată, rezultă că s-a folosit un model al unei alte cereri prin care se contesta comisionul de risc (care nu este prezent în contractul nostru) și s-a schimbat doar denumirea comisionului, motivarea fiind aceeași, bazata pe injusta acoperire a riscului contractual cu un comision. Reclamanta nu a probat în nici un fel că Banca …… ar fi perceput comisionul de administrare în scopul acoperirii vreunui risc contractual, denumirea de "comision de administrare" fiind aceeași de la semnarea contractului și nemodificată în timp. Așadar, nl se pare absurdă contestarea comisionului de administrare pe motiv că este de fapt, un comision de risc, cu atât mal mult cu cât art. 36 alin. (2) din OUG nr. 50/2010 reglementează în mod expres și care este funcția comisionului de administrare. Nici de dobândă mascată nu poate fi vorba din moment ce comisionul de administrare este evidențiat într-o coloană separată în scadențarul anexă la Contractul de credit. Consumatorii au la dispoziție, în același scadențar, o coloană separată în care este exprimată suma totală de plată în fiecare lună (compusă din dobândă și comision), așadar toate informațiile privind obligațiile nu numai că nu sunt ascunse, dar sunt evidențiate în mod expres în contract. În cazul în care nu erau de acord cu suma pe care o aveau de plată lunar, nu ar fi semnat Contractul de credit și apreciem că nu pot veni în prezent să reclame caracterul ascuns sau neinteligibil al prețului contractului cât timp acesta le-a fost prezentat detaliat șl global în scadențarul anexă la contractul de credit. în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect înghețarea cursului de schimb CHF - RON la data încheierii contractului de credit și denominarea în moneda naționala a plăților aferente contractului. Reclamanta nu indică un temei legal pentru solicitarea de înghețare a cursului de schimb șl plata ratei la nivelul acelui curs de schimb tocmai pentru că nu există nicăieri un temei legal pentru o astfel de solicitare. O astfel de măsură, care a fost aplicată într-un stat vecin, a fost o măsură legislativă, și nu una judecătorească, fiind aplicată, în acel caz, prin voința politică a organului legislativ. Atribuțiile puterii judecătorești sunt limitate la interpretarea legii, Iar în legislația noastră națională nu există vreo prevedere care să permită înghețarea cursului CHF - LEU în executarea unul contract ale cărui plăți se fac în CHF. În ceea ce privește invocarea prevederilor Regulamentului nr. 4/2005 privind regimul valutar, vă rugăm să aveți în vedere că respectivul regulament stabilește faptul că se realizează în moneda națională plățile șl încasările privind obiectul comerțului cu bunuri și servicii, or acordarea de credite nu reprezintă comerț cu bunuri șl servicii, fiind vorba despre un tip specific al împrumutului de consumație, care beneficiază de o reglementare specifică. Acceptarea susținerilor reclamanților ar echivala cu declararea ca ilegale a tuturor contractelor de credit încheiate în România în monedă străină, ceea ce este în mod evident, inacceptabil. În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect restituirea sumelor percepute ca urmare a modificării cuantumului dobânzii. Față de precizarea reclamanților de la ultimul termen de judecată prin care arătau faptul că înțeleg să conteste doar clauza care permite băncii să modifice dobânda după încheierea contractului, vă rugăm să respingeți acest capăt de cerere ca nedovedit și netemeinic din moment ce nu s-a făcut dovada că banca ar fi aplicat clauza care îi permitea să modifice dobânda la un alt nivel decât cel de la data încheierii contractului și că ar exista diferențe de dobândă percepute în plus de către bancă, față de cuantumul dobânzii din scadențarul întocmit la semnarea contractului de credit.

In drept invocă prev art 205 si urm Cod pr. civila .

Prin încheierea de ședință din data de 13.02.2014 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC Banca ……………… SA …………, pentru motivele acolo arătate.

În cauză s-a încuviințat si administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

In fapt, între părți, s-a încheiat Contractul de credit nr. 0809230272 din 08.10.2008 (fila 9-11 dosar) având ca obiect un credit în cuantum de 96.000 CHF pentru achiziționare apartament acordat reclamanților, în calitate de împrumutați, de către pârâtă , în calitate de bancă împrumutătoare.

Este dincolo de orice îndoială faptul că raporturile contractuale dintre reclamanți și pârâtă intră sub incidența Legii nr. 193/2000 fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract încheiat între un profesionist (comerciant - pârâta) și consumatori ( reclamanții), astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din legea nr. 193/2000.

Instanța reține că niciuna din prevederile contractuale ce vor fi analizate nu a fost negociată direct de către bancă cu reclamanții, în sensul dispozițiilor legale arătate, având în vedere si faptul că aceste contracte sunt preformulate, standard, așa cum recunoaște și Banca și deși legea nu interzice încheierea de contracte preformulate, pentru a nu fi abuzive clauzele nenegociate trebuie să nu creeze, în detrimentul reclamanților consumatori și contrar cerințelor bunei - credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților si prin urmare aceste din urmă aspecte vor fi avute în vedere .

In privința susținerii pârâtei referitoare la problema dacă, în speță, contraprestația la care o instituție de credit este îndreptățită- în speță dobânda și comisioane, intră în domeniul de aplicare al art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000, respectiv art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13, respectiv dacă intră în noțiunile autonome de "obiect principal al contractului"; sau de "preț";, acestea fiind excluse de la controlul judecătoresc al caracterului abuziv al clauzei contractuale.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în cauza C-76/10, Pohotovost’ s.r.o. c. Iveta Korckovska, prin Ordonanța din 16.11.2010, cu privire la problema dacă menționarea DAE în contractul de credit de consum constituie o informație esențială acestui contract și, în consecință, lipsa unei asemenea mențiuni permite să se considere că, în sensul art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13, clauzele acestui contract nu sunt exprimate în mod clar și inteligibil, astfel încât clauza privind costul acestui credit va putea să facă obiectul unei aprecieri din partea instanței naționale cu privire la caracterul abuziv în sensul art. 3 din aceeași directivă.

În cauza C-76/10, Curtea arată că art. 4 din Directiva 87/102 (abrogată la data de 12.05.2010 prin Directiva 2008/48, ulterior încheierii contractului de credit din cauză) prevede că, contractul de credit trebuie întocmit în scris și că acest document trebuie să cuprindă mențiunea DAE, precum și condițiile potrivit cărora aceasta din urmă poate fi aplicată. Art. 1a din această directivă prevede modalitățile de calcul DAE și precizează că trebuie calculată la momentul încheierii contractului.

Se precizează de către CJUE că această informare a consumatorului asupra costului global al creditării, sub forma unei dobânzi calculate potrivit unei formule matematice unice, are o importanță esențială. Pe de o parte, această informație , care trebuie comunicată din etapa publicității, contribuie la transparența contractului în sensul că permite consumatorului să compare ofertele de creditare. Pe de altă parte, ea permite consumatorului să aprecieze întinderea obligației sale (pct. 70 din cauza C-76/10).

În consecință, Curtea stabilește că acea contraprestație la care este îndrituită o instituție de credit, sub forma cunoscută DAE, este o informație esențială a contractului, prin urmare este inclusă în noțiunea de obiect principal al convenției de credit.

Pe de altă parte, o instanță națională este competentă să aprecieze caracterul abuziv al unei asemenea clauze în sensul art. 3 din Directiva 93/13.

"Astfel, chiar dacă clauza privind DAE poate fi analizată ca fiind sub incidența excluderii prevăzute la articolul menționat, trebuie amintit că, deși clauzele prevăzute la art. 4 alin. 2 din Directiva 87/102 intră în domeniul reglementat de Directiva 93/13, nu sunt scutite totuși de aprecierea caracterului lor abuziv decât în măsura în care instanța națională competentă consideră, în urma unei analize de la caz la caz, că acestea au fost redactate de vânzător sau furnizor în mod clar și inteligibil ( Hotărârea din 03.06.2010, Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid, C-484/08, nepublicată, punctul 32).";

La analiza pe fond a cauzei, instanța va avea în vedere că la art. 3.1 din contract se specifică : "Rata dobânzii este de 3.50 pe an, pana d notificarea din partea Băncii" .... "Rata dobânzii este fixa pentru primele 6 luni de creditare urmând ca lupa acesta perioada de 6 luni rata dobânzii sa fie calculata pornind de la indicele de referința X-BOR la sase luni (rotunjit la 2 zecimale),la care se adaugă marja de 3% stabilita de Banca( X-BOR include nelimitativ EURIBOR, LIBOR CHF si BUBOR, in funcție de valuta facilitații);acesta noua rata a dobânzii se va refecată in fiecare nou grafic de rambursare care va fi generat odată cu recalcularea dobânzii la care termen de 6 luni,astfel cum este descris mai sus. Graficul de rambursare va fi pus la dispoziția împrumutatului, la cererea acestuia, in oricare din unitățile teritoriale ale Băncii. Banca are dreptul de a modifica marja din calcului dobânzii in funcție de costurile operaționale, costurile de refinanțare de pe piața monetara/de capital costurile surselor de finanțare proprii, precum si in funcție modificările legislative. Banca va informa Împrumutatul despre o asemenea modificare (în ceea ce privește dobânda), utilizând, la alegerea unilaterală a Băncii, orice mijloc de comunicare […]"

Art. 3.2 din contract "Banca are dreptul sa revizuiască nivelul dobânzii penalizatoare in funcție de politica sa de creditare. Noul nivel al dobânzii penalizatoare va deveni opozabil împrumutatului prin afișarea la sediile unităților teritoriale. împrumutatul agreează ca dovada afișării noului nivel al dobânzii penalizatoare va putea fi făcuta cu orice document/evidenta produsa de Banca.";

Art. 10. 1 din contract prevede că " Orice notificare cerută sau permisă in conformitate cu prezent Facilitate va fi făcută in scris, cu excepția celor prevăzute la art. 3 din prezentul Contract si va fi considerată valabil trimisă dacă este comunicată personal sau prin fax destinatarului [….]";

Aceste clauze pun problema constatării caracterului abuziv sub aspectul echilibrului contractual, în sensul că oferă băncii dreptul de a revizui rata dobânzii curente, fără ca noua rată să fie negociată cu clientul, acesta trebuind doar a fi înștiințat. Conform art. 1 lit. a din Anexa Legii nr. 193/2000 care prevede că " sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul";, în principiu, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiția ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut și în contract și totodată cu condiția informării grabnice a clientului, care să aibă de asemenea libertatea de a rezilia imediat contractul.

Instanța constată că motivul întemeiat prevăzut în contract este acela care depinde de "costurile de refinanțare de pe piața monetară/de capital, cât și în funcție de costurile de finanțare proprii";. Prin "motiv prevăzut în contract";, în sensul legii, se înțelege o situație clar descrisă, care să ofere clientului posibilitatea să știe, de la început, că dacă acea situație se va produce, dobânda va fi mărită. Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar arătat, de determinat, ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanța să poată verifica dacă acea situație, motiv de mărire a ratei dobânzii, chiar s-a produs. Așa cum un act normativ trebuie să fie caracterizat prin previzibilitate, la fel și o clauză contractuală trebuie să fie astfel formulată încât consumatorul să poată anticipa că dacă o anumită situație intervine, o anumită consecință se produce.

Modificarea ratei dobânzii în funcție de "de costurile operaționale, costurile de refinantare de pe piața monetara/de capital costurile surselor de finanțare proprii, precum si in funcție modificările legislative "; precum si " in funcție de politica sa de creditare"; .nu îndeplinește această condiție, astfel că, în eventualitatea unui litigiu, nu numai că nu se poate aprecia dacă modificarea ratei dobânzii este întemeiată sau nu, dar nici măcar nu se poate stabili, conform unor criterii obiective, dacă motivul prevăzut în contract s-a produs. O schimbare pe care o persoană sau o instituție bancară o apreciază ca fiind semnificativă poate fi apreciată de o alta ca fiind nesemnificativă. Este evident că un motiv întemeiat ar putea fi considerat doar unul care să poată fi apreciat la fel, în mod obiectiv, de orice persoană, inclusiv de către instanța învestită cu verificarea legalității acestei clauze și a aplicării ei.

Cu toate acestea, chiar dacă s-ar accepta ca fiind îndeplinită condiția "motivului întemeiat";, pentru ca o astfel de clauză să nu fie abuzivă, ar trebui, conform textului citat anterior, ca, în urma revizuirii ratei dobânzii, clientul să aibă libertatea de a rezilia imediat contractul. O astfel de posibilitate nu este însă, în mod real, prevăzută în contractul de față, deoarece denunțarea unilaterală a contractului de către debitor ar atrage declararea ca scadente a tuturor ratelor rămase de achitat, punându-l pe împrumutat într-o situație extrem de împovărătoare. Astfel, indiferent de alte considerații, clauza analizată este abuzivă.

Având în vedere că nu este îndeplinită condiția motivației întemeiate, nu are relevanță faptul că reclamanții au posibilitatea de a denunța imediat contractul, mai ales că această denunțare nici nu le profită, de vreme ce toate obligațiile lor derivând din contract vor deveni imediat scadente și exigibile.

În consecință, instanța va constata că prevederea de la art.3.1 art. 3.2 si 10.1 din contract anume teza referitoare la posibilitatea băncii de a modifica unilateral dobânda curenta si respectiv dobânda penalizatoare si informarea împrumutatului despre o asemenea modificare, utilizând , la alegerea Băncii orice mijloc de comunicare - constituie clauze abuzive in sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000 si se constată nulitatea absolută a acestora.

In ceea ce privește clauza contractuală potrivit căreia variația dobânzii curente se realizează in funcție de indicele LIBOR (la 6 luni valuta facilității fiind CHF) care înseamnă "London Interbank Offered Rate"; si este un indice de referința independent recunoscut internațional ce reprezintă rata dobânzii practicată pe piața londoneză de către băncile de prim rang care oferă fonduri, respectiv, rata dobânzii pe care o percep pentru acordarea de împrumuturi bănești, la care se adaugă marja băncii de 3% pe an, fiind vorba , in speța, de o situație clar descrisă, care oferă clientului posibilitatea să știe, de la început, că dacă acea situație se va produce( respectiv modificarea la 6 luni a indicelui LIBOR), dobânda va fi mărită (sau micșorata). Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar arătat, de determinat, ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanța să poată verifica dacă acea situație, motiv de mărire a ratei dobânzii, chiar s-a produs. In concluzie nu se poate susține nici că variația ratei dobânzii depinde de voința unilaterala a băncii si nici că stabilirea unei marje de 3 % pe an este o clauză abuzivă.

În privința cererii de restituire a sumelor încasate de către bancă in temeiul clauzelor referitoare la dobânda variabilă constatate ca fiind clauze abuzive instanța retine următoarele:

Din cuprinsul extrasului de cont depus la dosarul cauzei (filele 27-56 dosar) se reține că suma încasată cu titlu de dobândă de către banca in perioada 25.11.2008 (data primei rate ) - 26.08.2013 (ultima rată achitată anterior promovării prezentei acțiuni) este identică cu cea cuprinsă in graficul de rambursare, anexa la contractul de credit (filele 17- 22 dosar). In cuprinsul graficului de rambursare se constată că rata dobânzii este de 3,50 % si dată fiind identitatea intre suma din graficul de rambursare si suma efectiv achitată de reclamanți cu titlu de dobândă, instanța va retine că banca pârâtă nu a uzat de prevederile contractuale cuprinse la art. 3.1, 3.2 si 10.1 din contract (constatate ca fiind abuzive) .

Față de acestea, întrucât nu s-a încasat de bancă nici o sumă in temeiul clauzelor abuzive mai sus analizate, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâtei la restituirea sumelor încasate in temeiul acestor clauze si a dobânzii legale la aceste sume .

Analiza clauzei prev. art.3.4 din contract (f.9 verso dosar) - comisionul de acordare a facilității:

Art. 3.4 se stipulează faptul ca reclamanții, in calitate de împrumutați datorează un "comision de acordare de 0,50% din valoarea inițială a Facilității. Acest comision se va plăti de Împrumutat din surse proprii la data efectuării Tragerii in cadrul facilității. "

Cu privire la acesta clauza contractuala instanța constata ca este clar exprimata, ca acest comision in discuție calculat in procent de 0,50% la valoarea creditului anume in suma de 480 CHF s-a achitat o singura data de către reclamanți, cu ocazia primei utilizări a creditului, reclamanții având cunoștință atât de existența cât și de întinderea obligațiilor ce le reveneau, și sub aspectul valorii, și sub cel al perioadei, astfel ca instanța având in vedere ansamblul acestor elemente raportat la prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000 apreciază ca acesta clauza nu este una abuziva.

In concluzie va respinge cererea de constatare ca abuziva a clauzei cuprinsă la art. 3.4 precum si capetele de cerere subsidiare referitoare la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de acordare plus dobânzi, ca neîntemeiate.

Analiza clauzei prev. art.3.5 din contract (f.9 verso dosar) - comisionul de administrare:

Art. 3.5 prevede ca pentru creditul pus la dispoziție Banca percepe un comision de administrare de 0,15% din suma facilității rămasă de rambursat.

Reclamanții consideră că dispozițiile prev. la art 3.5 din contractul de credit reprezintă o clauză abuzivă și contravin prevederilor art. 4 al. 1 din Anexa la Legea nr. 193/2000.

Potrivit art. 4 al. 1 din Legea 193/2000 o clauză contractuală care nu a fost negociată cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract , creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei - credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Se retine că prin comisionul de administrare, prevăzut de art.3.5 din contract se au în vedere operațiunile de monitorizare a utilizării creditului, îndeplinirea oricăror obligații asumate de parți in contract. Față de aceste considerente instanța apreciază ca prin stipularea comisionului de administrare, în cuantum fix lunar, raportat la circumstanțele spetei, nu s-a creat în detrimentul reclamantului și contrar bunei - credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților semnatare ale contractului de credit .

In concluzie va respinge cererea de constatare ca abuziva a clauzei cuprinsă la art. 3.5 precum si capetele de cerere subsidiare referitoare la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de administrare plus dobânzi , ca neîntemeiate .

Analiza clauzei prevăzute la art. 4.4 din contract referitor la comisionul de rambursare anticipată:

Conform art. 4.4 din contractul de credit : " În cazul rambursării anticipate in primii 10 ani de la data semnării prezentului contract , Banca va percepe Împrumutatului un comision de 3% din suma rambursată "; (fila 9 verso dosar)

Se retine în primul rând faptul că, la data prezentei, dobânda creditului este variabilă calculată fiind in cf. cu prevederile art. 3.1 din contract in funcție de indicele de referință Libor CHF la 6 luni(rotunjit la două zecimale) la care se adaugă marja de 3% stabilită de Bancă .

Potrivit art.67 din OUG 50/2010, modificat,aplicabil si contractelor in curs de derulare la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență in cf. cu art. 95 din OUG 50/2010, alin (1) În cazul rambursării anticipate a creditului, creditorul este îndreptățit la o compensație echitabilă și justificată în mod obiectiv pentru eventualele costuri legate direct de rambursarea anticipată a creditului cu condiția ca rambursarea anticipată să intervină într-o perioadă în care rata dobânzii aferente creditului este fixă .

Contractul are putere de lege între părți, conform art. 969 cod civil vechi (aplicabil in temeiul art. 3 si art. 102 din Legea71/2011) doar în situația în care este "legal făcut"; or, cum s-a reținut că dobânda la creditul analizat este variabilă instanța va avea în vedere că această clauză pune problema constatării caracterului abuziv sub aspectul echilibrului contractual dintre părți.

Prevederile incidente din Legea nr. 193/2000 sunt:

- art. 1 al. 3 - se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii;

- art. 4 al. 1 - o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților;

- art. 4 al. 2 - o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv;

Astfel, având in vedere că din lucrările dosarului nu rezultă faptul că reclamanții au avut posibilitatea de a influența cuantumul compensației datorată băncii pentru rambursarea in avans a creditului este evident dezechilibrul semnificativ între dreptul băncii și obligația împrumutaților.

Ca atare, instanța va constata că această clauză analizată este abuzivă constatând nulitatea absolută a acesteia. In ceea ce privește însă cererea de a dispune restituirea sumelor încasate in temeiul acestei clauze constatate abuzive se va retine că reclamanții nu au făcut dovada plății către banca pârâtă până la data prezentei a vreunei sume cu titlu de comision de rambursare anticipata ( dovada in acest sens stau extrasele de cont).

In concluzie va respinge cererea referitoare la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de rambursare anticipată plus dobânzi , ca neîntemeiată.

Analiza clauzei prevăzute la art. 10.2 din contractul de credit care stipulează: "Legea aplicabilă Contractului este legea romană. Disputele apărute între Bancă si Împrumutat vor fi supuse spre soluționare instanței judecătorești competente din București. "; Instanța constată că prin această clauza prin care părțile unui contract de credit au stabilit competența teritorială în favoarea instanțelor de la sediul principal al băncii, intră în categoria celor având ca efect excluderea sau obstrucționarea dreptului consumatorului de a introduce acțiuni în justiție, categorie prevăzută la pct. 1 lit. q) din anexa la Directiva nr. 93/13/CEE, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 6 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, aceasta nu poate produce efecte asupra consumatorilor.

Prin urmare instanța va constata că această clauză este abuzivă constatând nulitatea absolută a acesteia.

Analiza clauzelor prevăzute la art. 7.1 din contract. B,f,h,i,

" 7.1 Oricare dintre următoarele situații vor fi considerate Cazuri de Neîndeplinire a Obligaților asumate si vor duce la declararea prezentei facilități ca fiind scadentă anticipat si exigibilă :

b) orice încălcare de către împrumutat a termenilor sau condițiilor prezentului contract, încălcare pe care banca o consideră imposibil de a fi remediată sau dacă a fost remediată, banca consideră că nu a fost remediată într-o manieră satisfăcătoare.

f) în cazul în care prin modificările legislative, împrumutatul nu mai îndeplinește noile condiții pentru a fi debitor, respectiv împrumutatul băncii.

h) orice neîndeplinire a obligațiilor asumate de împrumutat conform prezentului contract și/sau oricăror altor contract încheiate cu banca și/sau terțe părți;

i) orice schimbare materială în situația bunurilor sau situația financiară a împrumutatului, care, în opinia băncii ar afecta capacitatea împrumutatului de a respecta obligațiile asumate prin prezentul contract;";

Instanța constată că prin aceste prevederi contractuale sunt specificate cu claritate situațiile în care banca, constatând neîndeplinirea de către împrumutați a obligațiilor asumate cf. art. 6 din contract, analizând prevederile din perspectiva textelor legale incidente anume art. 4 al. 1 și 2 și ale lit. a pct. 1 din Anexa la Legea nr. 193/2000 constată că acestea nu creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. De altfel nici reclamantul nu a arătat in cererea introductivă in ce constă dezechilibrul creat in defavoarea sa prin stipularea acestor clauze. In concluzie cererile cu referire la clauzele prev la art. 7.1 vor fi respinse ca neîntemeiate .

In ceea ce privește capătul de cerere privind stabilizarea de către instanță a cursului de schimb CHF- LEU existent la momentul încheierii contractului, curs care să fie valabil pe toata perioada contractuala si denominarea în moneda naționala a plaților se rețin următoarele:

Intre părțile litigante s-a încheiat Contractul de credit nr. 0809230272 din 08.10.2008 (fila 9-11 dosar) si prin care pârâta, in calitate de bancă împrumutătoare a împrumutat reclamanților suma de 96.000 CHF, prin urmare un contract de împrumut de consumație având ca obiect o sumă de bani.

In cf. cu prevederile art. 1584 cod civil 1864 (aplicabil in temeiul art. 3 si art. 102 din Legea 71/2011), obligația principală a împrumutatului este aceea de a restitui la scadență lucruri de același gen, aceeași cantitate si de aceeași calitate, indiferent de eventuala sporire sau scădere a valorii lucrurilor dintre momentul încheierii contractului si acela al plății.

Prin urmare, întrucât creditul a fost acordat in moneda CHF la scadență trebuie să fie restituită suma împrumutată indiferent de scăderea sau sporirea valorii monedei (principiul nominalismului monetar consacrat expres de art. 1578 Cod civil vechi ).

Cu privire la Regulamentul valutar nr. 4/2005 invocat de către reclamanți ca temei al cererii lor instanța va retine prevederile art. 3 din acest act normativ potrivit căruia : " (1) Plățile, încasările, transferurile și orice alte asemenea operațiuni care decurg din vânzări de bunuri și prestări de servicii între rezidenți, indiferent de raportul juridic care le reglementează, se realizează numai în moneda națională (leu), cu excepția operațiunilor prevăzute în anexa nr. 2 «Categorii de rezidenți care pot efectua operațiuni în valută», care se pot efectua și în valută.

(1^1) Plățile, încasările, transferurile și orice alte asemenea operațiuni între rezidenți care decurg din remunerarea muncii prestate, indiferent de raportul juridic care le reglementează, se realizează numai în moneda națională (leu).

(2) Toate celelalte operațiuni între rezidenți care nu fac obiectul alin. (1) și (1^1) pot fi efectuate, în mod liber, fie în moneda națională (leu), fie în valută. "

Întrucât plățile supuse analizei in prezentul dosar decurg dintr-o operațiune de împrumut fiindu-i aplicabile prevederile OUG 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, ale Regulamentului nr. 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice care nu interzic unei instituții de credit a acorda unui rezident credit in valută, va constata că textul de lege invocat de reclamanți nu prezintă relevanță in cauză .

Pe de altă parte,instanța reiterează faptul că prin Legea nr. 193/2000 care a transpus conținutul Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 s-a stabilit în mod expres competența instanței de judecată de a constata caracterul abuziv. Interpretând această Directivă, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a stabilit în cauza Banco Espaniol de Credito S.A. versus Joaquin Calderon Camino ( C - 618/10 ) că protecția acestui act normativ se opune unei reglementări a unui stat membru care permite instanței naționale, atunci când constata nulitatea unei clauze abuzive cuprinse intr-un contract încheiat intre un vânzător sau un furnizor si un consumator, să completeze respectivul contract modificând conținutul acestei clauze. Or prin aceste cereri se urmărește de către reclamanți modificarea contractului, deși clauzele care stipulează obligativitatea rambursării creditului nu sunt nicidecum abuzive .

Prin urmare aceste capete de cerere se vor respinge ca neîntemeiate.

În temeiul art. 453 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În contextul în care prezenta acțiune a fost admisă numai în parte, instanța va obliga pârâta să achite reclamanților suma de 500 lei onorariu parțial de avocat, conform chitanței nr. 08192/11.03.2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanții ………… în contradictoriu cu …………, în consecință:

Constată că art.3.1 art. 3.2 si 10.1 din contractul de credit nr. ………… din 08.10.2008 anume teza referitoare la posibilitatea băncii de a modifica unilateral dobânda curenta si respectiv dobânda penalizatoare si informarea împrumutatului despre o asemenea modificare , utilizând , la alegerea Băncii orice mijloc de comunicare, art. 10.2 din contract privind stabilirea competenței teritoriale, art. 4.4 din contract referitor la comisionul de rambursare anticipată constituie clauze abuzive si se constată nulitatea absolută parțială a acestora.

Respinge celelalte pretenții formulate de reclamanți.

Obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Oradea.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27 martie 2014.

PREȘEDINTE GREFIER

………….

Red………………….

← plângere contravenţionala. Jurisprudență Contravenţii....		ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u. →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

pretenţii. Jurisprudență Asigurări auto şi alte asigurări plângere contravenţionala. Jurisprudență Contravenţii. Închisoare contravenţională ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.