acţiune în constatare. Jurisprudență Bănci. Operaţiuni bancare. Instituţii (sparte)
| Comentarii |
|
Judecătoria ORADEA Sentinţă civilă nr. 5378/2013 din data de 16.04.2013
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA ORADEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5378/2013
Ședința publică de la 16 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE ……
Grefier ……..
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul ……… și pe pârâta ……… S.A., pârâta ….. S.A. - SUCURSALA ……….., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, la data de 16.04.2013 s-au depus prin serviciul registratură concluzii scrise formulate de reclamant, după care:
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din data de 09.04.2013 când părțile au pus concluzii pe fond, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care s-a amânat pronunțarea cauzei pentru termenul din 16.04.2013 când s-a pronunțat hotărârea.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la instanță la data de 29.08.2012 sub dosar nr. 15281/271/2012, reclamantul …….. în contradictoriu cu pârâtele SC ………. SA și SC ….. SA SUCURSALA ……….., au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța
- să constate caracterul abuziv al clauzelor cuprinse la art. 3 lit. d și art. 5 lit. a din Condițiile speciale și la art. 3.5 și art. 3.10 din Condițiile generale ale Convenției de credit nr. ……. și să dispună eliminarea lor din convenție;
- să oblige pârâtele în solidar la restituirea către reclamant a contravalorii sumei reprezentand comisionul de risc achitat de la data încheierii convenției până in prezent;
- să oblige pârâtele în solidar la restituirea către reclamant a contravalorii sumei reprezentand comisionul de administrare achitat de 21.09.2010 până in prezent;
- să constate nulitatea absolută parțială a actului adițional intervenit în baza OUG nr. 50/2010, în ceea ce privește comisionul de administrare a creditului, și să oblige pârâtele, în solidar, la restituirea către reclamant a sumelor achitate cu acest titlu începând cu septembrie 2010 până la zi, și în continuare până a efectiva încetare a perceperii acestuia;
- obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată.
În fapt, s-a învederat instanței că între reclamant în calitate de împrumutat și pârâta de randul I s-a încheiat Convenția de credit nr. …. având ca obiect un credit în cuantum de 49.700 CHF, instituindu-se în favoarea băncii, pentru garantarea acestui împrumut, ipoteca de rangul I asupra imobilului situat în Oradea str. ….. jud. Bihor, înscris în CF NDF …… Oradea, nr. topo .. garanție care acoperă 133 % din valoarea creditului.
Dobânda este fixă de 3,99 % p.a., dar poate face obiectul revizuirii de către bancă.
În condițiile speciale ale convenției s-a prevăzut un comision de risc de 0,22 % asupra soldului creditului, platibil lunar, in valoare totala de 19.201,50 CHF, conform planului de rambursare.
Reclamantul invocă un caracter abuziv al clauzelor prevăzute la art. 3 lit. d din condițiile speciale și art. 3.10 din condițiile generale, deoarece dau dreptul băncii să modifice unilateral și discreționar rata dobânzii.
Mai arată că art. 5 lit. a din condițiile speciale și art. 3.5 din condițiile generale sunt clauze abuzive deoarece perceperea unui comision de risc nu se justifică atâta vreme cât creditul este garantat cu ipotecă.
Mai sustine reclamantul ca la incheierea conventiei nu a avut posibiitatea de a negocia niciuna dintre clauze.
Mai arată reclamantul că prin actul adițional s-a transformat comisionul de risc în comision de administrare, cu care reclamantul nu a fost de acord, nesemnând actul adițional si instiintand banca in acest sens, prin notificarea nr. ……/02.02.2012.
In drept, s-au invocat Legea nr. 193/2000 și OUG nr. 50/2010.
În probațiune a depus înscrisuri și a solicitat proba cu interogatoriul pârâtei si expertiza contabila.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu art. 15 lit. j din Legea nr. 146/1997 și art. 1 al. 2 din OG nr. 32/1995.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la pretențiile mai vechi de trei ani, respectiv pentru perioada 12.03.2007 - 29.08.2009, iar pe fond, respingerea cererii.
În susținerea excepției prescripției arată că dreptul la restituirea sumelor este un drept de creanta supus prescriptiei de 3 ani, iar daca s-ar interpreta ca acest termen curge de la data la care instanta ar constata caracterului abuziv al unei clauze, atunci ar innsemna ca cererea de restituire a sumelor ar fi prematur introdusa.
Arată că banca are dreptul de a modifica rata dobânzii sau valoarea altor servicii dacă există o motivație întemeiată, dar până acum nu a modificat-o niciodată, iar reclamantul are posibilitatea sa solicite rezilierea convntiei, clauza rezolutorie fiind subinteleasa in contractele sinalagmatice.
Mai susține că a existato negociere directă între părți, iar singurul dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor il constituie fluctuatia monetara, care nu poate fi imputabila bancii. Mai arata ca comisionul de administrare este un pret pe care banca il percepe pentru serviciul de gestionare a creditului.
Solicita respingerea ca inadmisibile si, in subisidiar, ca nefondate a cererilor de restituire a sumelor incasate cu titlu de comision de risc, respectiv de administrare.
Solicita respingerea ca nefondata a cererii de constatare a nulitatii partiale a actului ditional, considerand ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de Legea 193/2000 in ceea ce priveste constatarea caracterului abuziv.
În drept au fost invocate art. 969 C.civ., Directiva 93/13/CEE, Legea nr. 193/2000, OUG nr. 50/2010.
În probațiune s-au depus înscrisuri și s-a solicitat proba cu interogatoriul reclamanților si inscrisuri.
Instanța a aprobat pentru părți probele cu înscrisuri și interogatoriu.
Ulterior, prin notele de ședință depuse la dosar, pârâta a invocat excepția lipsei de interes în formularea capătului de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzei privind comisionul de risc și constatarea nulității absolute a acesteia, deoarece respectiva clauză a fost înlăturată, astfel că interesul nu mai este actual.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între părți a intervenit convenția de credit nr. …….. prin care reclamantul a contractat un credit de 49.700 CHF pe o perioadă de 300 luni, garantat cu ipotecă de rang I asupra imobilului situat în Oradea str. ……… jud. Bihor, înscris în CF NDF 9…. Oradea, nr. topo ………
În partea intitulată "condiții speciale ale convenției"; la pct. 3 lit. d se specifica că " banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii. Rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării.";, iar la pct. 5 lit. a, a fost stipulată clauza potrivit căreia împrumutații datorează băncii un comision de risc de 0,22%, aplicabil la soldul creditului, plătibil lunar în ziua de scadență, pe toată durata de derulare a convenției. Creditul acordat reclamantului urma a fi rambursat potrivit planului de rambursare anexă la contract, în care este prevăzut pentru fiecare lună, alături de valoarea lunară a creditului rambursat și dobânda aferentă și valoarea comisionului de risc la care face referire pct. 5 lit. a din convenție.
Prin actul adițional încheiat în 2010, în convenția de credit a fost introdus un comision de administrare credit de 0,22% pe lună, plătibil lunar pe toată durata creditului.
Reclamantul nu a semnat actul aditional, iar in 2012 a solicitat in scris bancii eliminarea comisionului de administrare.
Analizând excepția prescripției invocată de pârâtă, instanța o va respinge pe considerentul că sancțiunea aplicabilă în situația existenței unei clauze abuzive este nulitatea absolută, protejarea consumatorilor fiind de interes general, pentru care intervine forma absolută a sancțiunii nulității, care este imprescriptibilă.
În consecință, restituirea sumelor cu titlu de comision de risc și administrare este un capăt de cerere accesoriu constatării nulității absolute a clauzelor aferente și are ca temei legal plata nedatorată. Reclamantul cunoaste caracterul de plată nedatorată doar în momentul anulării clauzelor contractuale, acesta fiind punctul de pornire pentru termenul de prescripție extinctivă.
Ca atare, excepția prescripției va fi respinsă.
Analizând excepția lipsei de interes invocată de pârâtă, instanța o va respinge pe considerentul că, deși comisionul de risc a fost înlăturat prin actul adițional încheiat în 22.11.2010, până la data înlăturării acestuia, reclamantul a fost nevoit să îl achite, astfel că are interesul ca, în cazul constatării nulității acestui comision, să își recupereze sumele achitate, interesul fiind unul actual.
Din acest motiv, instanța va respinge excepția lipsei de interes.
Analizând fondul cauzei, instanța va avea în vedere în speța de față prevederile art. 1 al. 3 și art. 4 al. 1 și 2 din Legea nr. 193/2000, precum și art. 1 lit. a din Anexa 1 la Legea nr. 193/2000.
Este dincolo de orice îndoială faptul că raporturile contractuale dintre reclamant și pârâtă intră sub incidența Legii nr. 193/2000, fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract comercial încheiat între un comerciant (pârâta) și consumator (reclamantul), astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din Legea nr. 193/2000.
Instanța reține că niciuna din prevederile contractuale ce vor fi analizate nu a fost negociată direct cu reclamantul de către bancă, în sensul dispozițiilor legale arătate, având în vedere că aceste contracte sunt preformulate, standard, și, deși legea nu interzice încheierea de contracte preformulate, pentru a nu fi abuzive clauzele nenegociate trebuie să nu creeze, în detrimentul reclamantului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Prin urmare aceste din urmă aspecte vor fi avute în vedere.
Analiza clauzei prev. de art. 3 lit. d din condiții speciale și de art. 3.10 din condițiile generale - "Banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii"; și "DAE poate fi modificată în condițiile modificării ratei dobânzii, precum și în condițiile prevăzute de Secțiunea 10 - costuri suplimentare - sau prin acordul părților";.
Reclamantul nu a contestat existența dobânzii, care este chiar obiectul convenției de credit, ci criteriile după care se modifică aceasta.
Clauza pune problema constatării caracterului abuziv sub aspectul echilibrului contractual, în sensul că oferă băncii dreptul de a revizui rata dobânzii curente, fără ca noua rată să fie negociată cu clientul, acesta trebuind doar a fi înștiințat. Conform art. 1 lit. a din Anexa Legii nr. 193/2000 care prevede că " sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul";, în principiu, o clauză care dă dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuzivă, cu condiția ca acest lucru să se facă în baza unui motiv întemeiat, prevăzut și în contract și totodată cu condiția informării grabnice a clientului, care să aibă de asemenea libertatea de a rezilia imediat contractul.
Instanța constată că motivul întemeiat prevăzut în contract este acela al "intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară";. Prin "motiv prevăzut în contract";, în sensul legii, se înțelege o situație clar descrisă, care să ofere clientului posibilitatea să știe, de la început, că dacă acea situație se va produce, dobânda va fi mărită. Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar arătat, de determinat, ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanța să poată verifica dacă acea situație, motiv de mărire a ratei dobânzii, chiar s-a produs. Așa cum un act normativ trebuie să fie caracterizat prin previzibilitate, la fel și o clauză contractuală trebuie să fie astfel formulată încât consumatorul să poată anticipa că dacă o anumită situație intervine, o anumită consecință se produce.
Motivul unei "schimbări semnificative pe piața monetară"; nu îndeplinește această condiție, astfel că, în eventualitatea unui litigiu, nu numai că nu se poate aprecia dacă este întemeiat sau nu, dar nici măcar nu se poate stabili, conform unor criterii obiective, dacă s-a produs. O schimbare pe care o persoană sau o instituție bancară o apreciază ca fiind semnificativă poate fi apreciată de o alta ca fiind nesemnificativă. Este evident că un motiv întemeiat ar putea fi considerat doar unul care să poată fi apreciat la fel, în mod obiectiv, de orice persoană, inclusiv de către instanța învestită cu verificarea legalității acestei clauze și a aplicării ei.
Cu toate acestea, chiar dacă s-ar accepta ca fiind îndeplinită condiția "motivului întemeiat";, pentru ca o astfel de clauză să nu fie abuzivă, ar trebui, conform textului citat anterior, ca, în urma revizuirii ratei dobânzii, clientul să aibă libertatea de a rezilia imediat contractul. O astfel de posibilitate nu este însă prevăzută în contractul de față, astfel că, indiferent de alte considerații, clauza analizată este abuzivă.
Analiza clauzei prev. de art. 5 lit. a din condiții speciale și art. 3.5 din condiții generale - comisionul de risc
Reclamantul consideră că dispozițiile art. 5 lit. a din condiții speciale din convenția de credit reprezintă o clauză abuzivă și contravin prevederilor art. 4 al. 1 și 2 și ale pct. 1 lit. g din Anexa la Legea nr. 193/2000.
Potrivit art. 4 al. 1 din Legea 193/2000 o clauză contractuală care nu a fost negociată cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Alin. 2 al aceluiași articol prevede că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard, preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Instanța constată că în prezenta cauză, clauza referitoare la comisionul de risc nu poate fi considerată ca fiind negociată direct cu reclamantul, întrucât convenția de credit a fost un contract tip, preformulat, cu clauze nenegociabile.
Împrejurarea invocată de pârâtă prin întâmpinare și anume că reclamantul a avut cunoștință atât de existența cât și de întinderea obligațiilor ce ii reveneau și sub aspectul valorii și cel al perioadei și a fost de acord prin semnare cu plata comisionului de risc, având posibilitatea de a refuza semnarea convenției dacă nu era de acord cu acest comision, nu poate determina lipsa de incidență a prevederilor Legii nr. 193/2000. A valida un astfel de raționament ar echivala cu lipsirea, în mare parte, de aplicabilitate a dispozițiilor acestui act normativ, în condițiile în care prin edictarea sa legiuitorul a urmărit să protejeze tocmai consumatorii care deja au încheiat contracte ce ar putea conține clauze abuzive. Codul civil consacră principiul libertății contractuale dar art. 969 C.civ. conferă putere de lege doar convențiilor legal făcute, Legea nr. 193/2000, reglementând tocmai situații în care clauze contractuale consimțite de parte prin asumarea contractului nu au caracter legal, fiind considerate abuzive.
Pentru a fi incidente prev. art. 4 al. 1 din Legea 193/2000 în privința dispozițiilor de la pct. 5 lit. a din Convenția de credit este necesar și ca această clauză să fi creat în detrimentul consumatorului (reclamant) și contrar bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Potrivit pârâtei, comisionul de risc, prevăzut de pct. 5 lit. a din condiții speciale și art. 3.5 din condiții generale reprezintă costul perceput de bancă și datorat de client în legătură cu administrarea riscurilor asumate de bancă prin punerea la dispoziție a creditului, întrucât pe parcursul derulării convenției există posibilitatea ca banca să sufere o pierdere ca urmare a producerii unui eveniment viitor și nesigur.
Instanța nu contestă faptul că acordarea de credite reprezintă o operațiune ce implică anumite riscuri pentru împrumutător, dar învederează că aceste riscuri trebuie analizate raportat la situația fiecărui împrumutat în parte, urmând a fi avuți în vedere mai mulți factori ca: insolvabilitatea probabilă, viitoare a clientului, garanțiile acordate pentru aprobarea împrumutului, etc. În speța de față, executarea obligației de rambursare a creditului, dobânzilor și comisioanelor a fost garantată prin constituirea de către reclamant, în favoarea băncii pârâte, a unei ipoteci de rang I asupra imobilului arătat, proprietatea parintilor sai. În aceste condiții, instanța nu poate identifica riscul la care s-ar fi supus banca prin acordarea creditului.
Se va avea în vedere și cuantumul comisionului de risc care este apropiat de valoarea dobânzii astfel că la finalul perioadei de credit valoarea totală a comisionului perceput va fi mare raportat la valoarea creditului. Instanța mai constată că nu este prevăzut în contract posibilitatea reclamantului de a solicita restituirea comisionului de risc dacă pe perioada de rambursare nu s-au înregistrat riscurile care au fost avute în vedere la stabilirea lui.
Având în vedere ansamblul acestor elemente, instanța apreciază că prin stipularea comisionului de risc, raportat la circumstanțele speței, s-a creat, în detrimentul reclamantului și contrar bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților semnatare ale convenției de credit nr. …./12.03.2008.
În consecință, apreciind că sunt întrunite toate cerințele impuse de art. 4 al. 1 din Legea 193/2000, instanța urmează a constata caracterul abuziv al clauzelor prevăzute la pct. 5 lit. a din condiții speciale și art. 3.5 din condiții generale ale convenției de credit nr. …./20.08.2007 și a dispune anularea acestor clauze pentru nevalabilitatea obiectului acestei prevederi contractuale determinată de caracterul său ilicit. Caracterul ilicit al obiectului unei clauze contractuale este o condiție de valabilitate a acelei clauze. Art. 1 alin. 3 din Legea 193/2000 interzice comercianților stipularea în contractele încheiate cu consumatori de clauze abuzive. Prin constatarea caracterului abuziv al clauzei referitoare la comisionul de risc se ajunge la constatarea caracterului ilicit al obiectului clauzei constând în perceperea comisionului de risc.
Întrucât s-a stabilit caracterul abuziv privind comisionul de risc și s-a dispus anularea acestei clauze, iar sancțiunea nulității produce efecte retroactive, plățile efectuate de reclamant către pârâte, cu titlu de comision de risc, potrivit graficului de rambursare a creditului anexă la contract, capătă caracterul unei plăți nedatorate. În consecință, pârâtele în solidar vor fi obligate la restituirea către reclamant a comisionului de risc achitat de reclamanți pârâtelor.
Analiza nulității actului adițional la convenția de credit în ceea ce privește introducerea comisionului de administrare credit
Prin act adițional comisionul de risc a fost înlocuit cu comision de administrare.
Faptul că, urmare a apariției OUG nr. 50/2010, comisionul de risc a fost înlocuit cu comisionul de administrare nu justifică menținerea acestuia, fiind evident și acesta o dobândă mascată.
Art. 35 lit. b din OUG nr. 50/2010 prevede că "se interzic introducerea și perceperea de noi comisioane, tarife sau a oricăror alte speze bancare, cu excepția costurilor specifice unor produse și servicii suplimentare solicitate în mod expres de consumator, neprevăzute în contract ori care nu erau oferite consumatorilor la data încheierii acestuia";.
Potrivit art. 36 al. 3 din același act normativ, "comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului";.
Nerespectarea dispozițiilor citate la alineatele precedente se sancționează cu nulitatea conform disp. art. 40 al. 3 teza finală unde se prevede că "introducerea în actele adiționale a oricăror altor prevederi decât cele impuse prin legislație sunt considerate nule de drept";.
În speța de față comisionul de risc a fost redenumit comision de administrare, fără ca banca să ofere reclamantului produse sau servicii suplimentare solicitate de reclamant și neprevăzute în contract. Mai mult, reclamantul nici nu a acceptat actul adițional.
Conform disp. art. 6 din Legea nr. 193/2000 "clauzele abuzive cuprinse în contract si constatate … nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare…";. Prin urmare clauzele constatate abuzive conform celor menționate anterior, urmează a fi excluse din contract cu consecința restituirii sumelor de bani achitate în temeiul acestora.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., instanta va obliga paratele la plata catre reclamant a cheltuielilor de judecata constand in onorariu avocatial in cuantum de 1.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SC …….. SA.
Respinge excepția lipsei de interes invocată de pârâta SC .. SA.
Admite cererea formulată de reclamantul .., cu domiciliul ales în Oradea str. George …. jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâtele SC V……ROMÂNIA SA, cu sediul în București ……. sector 2, și SC V……ROMÂNIA SA - Sucursala Oradea, cu sediul în ….
Constată că art. 3 litera d și art. 5 litera a din Condițiile Speciale, precum și art. 3.5 și art. 3.10 din Condițiile generale ale Convenției de credit nr. 0……../12.03.2008 constituie clauze abuzive.
Dispune înlăturarea clauzelor contractuale abuzive menționate în alineatul precedent.
Constată nulitatea absolută a clauzei privind comisionul de administrare din Actul adițional intervenit în baza OUG nr. 50/2010.
Obligă pârâtele la restituirea către reclamant a sumelor reprezentând comision de risc achitat de la data încheierii convenției până la data eliminării acestuia, respectiv până în luna septembrie 2010 și a comisionului de administrare perceput din luna septembrie 2010 și până la zi.
Obligă pârâtele la plata către reclamant a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2013.
Președinte Grefier
…………
| ← Evacuare. Jurisprudență Construcţii | rectificare carte funciară. Jurisprudență Carte Funciară → |
|---|
