Acţiune în rectificare de carte funciară. Obiect. Înscrieri efectuate în temeiul unor acte necontestate. Acţiune tinzând la înscrierea dreptului de proprietate în favoarea altei persoane. Respingere
| Comentarii |
|
Legea nr. 7/1996, art. 33, 34
Acţiunea în rectificarea înscrierilor de carte funciară, este o procedură specială, care este admisibilă numai în situaţiile prevăzute expres de art.33 şi 34 din Legea nr. 7/1996,republicată, astfel că ea poate fi utilizată numai pentru a îndrepta o eroare existentă în cartea funciară, eroare care nu priveşte dreptul de proprietate în esenţa lui, iar nu pentru a radia dreptul de proprietate al unei persoane şi a-l înscrie în beneficiul unei alte persoane.
Nu se poate dispune rectificarea cărţii funciare, câtă vreme dreptul a fost dobândit şi înscris în cartea funciară în baza unui act a cărui valabilitate nu a fost contestată.
Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 507/R din 3 martie 2010
Prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Bistriţa în luna noiembrie 2008, reclamanta SC B.C. SRL Năsăud, a chemat-o în judecată pe pârâta SC R. SA Bistriţa, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună rectificarea înscrierilor dispuse în CF nr.7243 Bistriţa, nr. top
6504/1/1, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei asupra terenului în suprafaţă de 1877 mp corespunzătoare nr. top 6504/1/2, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr.1284 din 9 martie 2009 a Judecătoriei Bistriţa, s-a admis excepţia invocată de pârâta SC R. SA Bistriţa şi în consecinţă, s-a respins ca inadmisibilă acţiunea civilă intentată de reclamanta SC B.C. SrL Năsăud, împotriva pârâtei SC R. SA Bistriţa.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că acţiunea în rectificare de carte funciară este admisibilă numai în situaţiile prevăzute expres de art.33 şi 34 din Legea nr.7/1996.
Din dispoziţiile art.33 alin. (1) din Legea nr.7/1996, conform cărora „în cazul în care cuprinsul cărţii funciare nu corespunde, în privinţa înscrierii, cu situaţia juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia”, rezultă că pentru a fi admisibilă acţiunea în rectificare, trebuie să existe o neconcordanţă între cartea funciară şi realitatea extratabulară.
Art.34 din aceeaşi lege, prevede expres cazurile în care este deschisă calea acţiunii în rectificare, însă cazul din speţă nu se regăseşte în enumerarea legală. Acţiunea în rectificare poate fi folosită numai pentru a îndrepta o eroare existentă în CF, eroare care nu priveşte dreptul de proprietate în esenţa lui şi sub nicio formă nu poate fi folosită pentru a radia dreptul de proprietate al unei persoane şi a-l înscrie în beneficiul alteia.
Având în vedere că pârâta şi-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară în temeiul certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 03 nr.0068/25.02.1993 emis de Ministerul Industriilor, certificat ce a fost atacat în instanţă de către reclamantă, dar acţiunea a fost respinsă irevocabil prin decizia nr.827 din 31.10.1994 a Curţii Supreme de Justiţie, judecătoria a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins în consecinţă acţiunea în rectificare.
Prin decizia civilă nr.102/A din 12 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj, s-a admis apelul declarat de reclamanta SC B.C. SRL Năsăud, împotriva sentinţei civile nr.1284 din 9 martie 2009 a Judecătoriei Bistriţa.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că judecătoria a fost învestită cu o acţiune în rectificare de carte funciară, determinată de neconcordanţa dintre cuprinsul cărţii funciare şi situaţia juridică reală a imobilelor, conform art.33 alin. (1) din Legea nr.7/1996, republicată, situaţie în care în mod nelegal prima instanţă a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Acţiunea în rectificare de carte funciară nu are în toate situaţiile un caracter subsidiar, dispoziţiile art.33 alin. (1) şi art.34 din Legea nr.7/1996, republicată, permiţând radierea, îndreptarea sau modificarea înscrierilor în cartea funciară atunci când situaţia din cartea funciară nu mai corespunde cu cea juridică reală, când dreptul înscris a fost calificat greşit, sau nu este în concordanţă cu situaţia reală a imobilului.
În toate aceste situaţii, acţiunea poate fi calificată ca neîntemeiată, în cazul în care actul în baza căruia s-a făcut înscrierea nu a fost contestat sau desfiinţat, dar nu poate fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât s-ar încălca principiul liberului acces la justiţie.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate în baza căruia şi-a înscris pârâta dreptul de proprietate în cartea funciară, a fost modificat ulterior pronunţării deciziei nr.827/1994 a Curţii Supreme de Justiţie, situaţie în care prima instanţă era datoare să verifice pe fond pretenţiile reclamantei, acţiunea în rectificarea cărţii funciare fiind admisibilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC R.I. SRL Cluj-Napoca, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinţei, care să fie menţinută ca legală şi temeinică.
În motivarea recursului, pârâta a susţinut că decizia recurată este greşită, deoarece principiul liberului acces la justiţie nu are un caracter absolut, astfel că nu pot fi ignorate condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile. Or prin decizia atacată, s-a exclus de jure posibilitatea respingerii ca inadmisibile a acţiunii, admiţându-se numai posibilitatea respingerii ei ca neîntemeiate, ceea ce în optica instanţei ar însemna că toate excepţiile peremptorii ar trebui respinse, pentru a nu se aduce atingere principiului liberului acces la justiţie.
De asemenea a mai susţinut recurenta, că prin decizia atacată tribunalul nu a motivat admisibilitatea acţiunii, limitându-se doar la neîncălcarea principiului liberului acces la justiţie. Deşi pârâta a arătat prin întâmpinare motivele pe care se sprijină excepţia inadmisibilităţii acţiunii, instanţa de apel nu a motivat înlăturarea motivelor care duceau la respingerea acţiunii ca inadmisibile.
Acţiunea în rectificarea înscrierilor de carte funciară este o procedură specială, care este admisibilă numai în situaţiile prevăzute expres de art.33 şi 34 din Legea nr. 7/1996, astfel că ea
poate fi utilizată numai pentru a îndrepta o eroare existentă în cartea funciară, eroare care nu priveşte dreptul de proprietate în esenţa lui, iar nu pentru a radia dreptul de proprietate al unei persoane şi a-l înscrie în beneficiul unei alte persoane.
Jurisprudenţa a statuat că nu se poate dispune rectificarea cărţii funciare, câtă vreme dreptul a fost dobândit şi înscris în cartea funciară în baza unui act a cărui valabilitate nu a fost contestată.
În speţă, ambele părţi îşi opun titluri de proprietate asupra aceluiaşi imobil, aspect ce nu poate fi rezolvat pe calea acţiunii în rectificare de carte funciară, ci eventual pe calea acţiunii în revendicare, în cadrul căreia să se compare titlurile şi să i se dea preferinţă celui mai bine caracterizat.
Aceasta înseamnă că prima instanţă a stabilit în mod corect că acţiunea reclamantei nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de Legea nr.7/1996, republicată, pentru a se putea dispune rectificarea de carte funciară, aspect ce priveşte admisibilitatea acţiunii, a conchis pârâta-recurentă.
Intimata SC B.C. SRL Năsăud prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat.
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta SC B.C. SRL Năsăud, a chemat-o în judecată pe pârâta SC R. SA Bistriţa, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună rectificarea înscrierilor dispuse în cartea funciară nr.7243 Bistriţa, nr. top 6504/1/1, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei asupra terenului în suprafaţă de 1.877 mp, corespunzătoare nr. top 6504/1/2.
Asupra imobilului corp administrativ P+1 şi teren în suprafaţă de 18.297 mp înscris în CF nr.7243 Bistriţa, nr. top 6504/1/1 este proprietar tabular pârâta SC R. SA Bistriţa, căreia prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate cu seria MO3 nr.0068 din 25.02.1993, emis de Ministerul Industriilor, i s-a atestat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 24.850,72 mp.
Prin Ordinul nr.1619 din 15 decembrie 1994 a Ministerului Industriilor, s-a rectificat certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr.0068 din 25.02.1993, pentru SC R. SA Bistriţa-Năsăud, în sensul reducerii suprafeţei de teren de 24.850,72 mp, cu suprafaţa de 2.277 mp teren aferent spaţiilor tehnologice specifice obiectului de activitate al SC C. SA.
Acţiunea în contencios administrativ intentată de SC R. SA Bistriţa împotriva Ministerului Industriilor Bucureşti, pentru anularea Ordinului nr.1619/15.12.1994 şi cererea de intervenţie în interesul reclamantei formulată de Consiliul judeţean Bistriţa-Năsăud, au fost respinse prin sentinţa civilă nr.90/1997 a Curţii de Apel Cluj, menţinută prin decizia nr.2123 din 2 noiembrie 1998 a Curţii Supreme de Justiţie.
Prin certificatul de atestare al dreptului de proprietate seria M 03 nr.1922 emis de Ministerul Industriilor, la SC C. SA Bucureşti i s-a atribuit în proprietate suprafaţa de 6.159,56 mp, în care se include şi suprafaţa de 2.277 mp redusă din certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 03 nr.0068 din 25.02.1993 emis în favoarea SC R. SA Bistriţa.
Parcela cu nr. top 6504/1 ce a avut suprafaţa totală de 20.174 mp, a fost dezmembrată prin încheierea nr.6547/1995, în parcela cu nr. top nou 6504/1/1 în suprafaţă de 18.297 mp, asupra căreia s-a intabulat dreptul de proprietate al SC R. SA Bistriţa, şi parcela cu nr. top nou 6504/1/2 în suprafaţă de 1.877 mp, asupra căreia s-a intabulat dreptul de proprietate al SC C. SA.
Cu încheierea nr.1009 din 4.02.1999, pârâta SC R. SA Bistriţa şi-a intabulat dreptul de proprietate în CF nr.7243 Bistriţa, nr. top 6504/1/1 în suprafaţă de 18.297 mp, nr. top 6503/1/1 în suprafaţă de 770 mp şi nr. top 6504/1/1/4 în suprafaţă de 13.837 mp, valorificându-şi inclusiv întreaga suprafaţă de 24.850,72 mp, deşi i s-a redus suprafaţa de 2.277 mp, astfel încât în final suprafaţa de 1.877 mp este intabulată atât în CF nr.5974 Bistriţa, nr. top 6504/1/2 în suprafaţă de
1.877 mp pe numele SC C. SA Bucureşti, cât şi în CF nr.7243 Bistriţa, nr. top 6504/1/1 în suprafaţă de 18.297 mp în favoarea SC R. SA Bistriţa.
Fosta SC C. SA Bucureşti, a fost preluată prin absorbţie de către reclamanta SC B.C. SRL Năsăud, iar SC R. SA Bistriţa a fuzionat prin absorbţie cu SC R.I. SRL Cluj-Napoca, astfel încât în prezent reclamanta este SC B.C. SRL NĂSĂUD, iar pârâtă este R.I. SRL Cluj-Napoca.
Este adevărat că potrivit art.32 alin. (1) din Decretul-lege nr.115/1938 — sub imperiul căruia s-a înscris dreptul de proprietate al pârâtei în cartea funciară —, dacă în cartea funciară s-a înscris
un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei. Această prezumţie se aplică numai în ceea ce priveşte existenţa dreptului real înscris în cartea funciară, dar ea nu garantează întinderea suprafeţei asupra căruia poartă acel drept real.
La data înregistrării acţiunii introductive de instanţă (anul 2008), era în vigoare Legea nr.7/1996, republicată, care în art.34 pct.1 prevede că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil.
Conform art.33 alin. (2) din Legea nr.7/1996, prin rectificare se înţelege radierea, îndreptarea sau menţionarea înscrierii oricărei operaţiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară, în acelaşi sens fiind şi dispoziţiile art.89 (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară.
În speţă, nu printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, ci prin Ordinul nr.1619/1994, anterior intabulării dreptului de proprietate, s-a rectificat certificatul de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei seria M03 nr.0068 din 25.02.1993, în sensul reducerii suprafeţei de la 24.850,72 mp, cu 2.277 mp.
Aşadar, în mod greşit s-a intabulat pârâta asupra suprafeţei de 1.877 mp din parcela cu nr. top 6504/1/1 în CF nr.7243 Bistriţa.
În mod neîntemeiat susţine recurenta că ambele părţi deţin titluri de proprietate asupra aceluiaşi imobil, câtă vreme certificatul ei de atestare a dreptului de proprietate a fost rectificat prin ordinul ministrului, în sensul reducerii suprafeţei cu 2.277 mp, în care este inclusă şi suprafaţa de
1.877 mp în litigiu.
Corespunde realităţii că reclamanta putea intenta împotriva pârâtei o acţiune în revendicare, dar în baza principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil, ea a înţeles să formuleze o acţiune în rectificare de carte funciară, iar art.6 parag.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului garantează dreptul la un tribunal.
Nu este adevărat că instanţa de apel ar fi exclus de jure posibilitatea respingerii unei acţiuni ca inadmisibilă în general, aşa cum susţine în mod neîntemeiat recurenta, deoarece instanţa nu legiferează, ci doar a constatat că în speţă acţiunea reclamantei împotriva pârâtei a fost respinsă în mod nelegal pe baza excepţiei inadmisibilităţii, când prima instanţă trebuia să analizeze acţiunea în rectificare de carte funciară pe fondul cauzei.
Dacă instanţa de apel nu a motivat suficient în opinia recurentei admisibilitatea acesteia formulate de pârâtă prin întâmpinare, în schimb instanţa de recurs arată în considerentele deciziei, motivele pentru care se impune judecarea acţiunii pe fond.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct.8 şi 9 şi art.312 alin. (1) C.pr.civ., se va respinge recursul pârâtei împotriva deciziei tribunalului, care va fi menţinută ca legală şi temeinică. (Judecător Traian Dârjan)
| ← Cerere de notare a unui litigiu în cartea funciară,... | Hotărâre judecătorească. Încălcarea principiului... → |
|---|
