Competenţa materială. Acţiune având ca obiect obligarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., la repararea pagubei produse prin avarierea unui autoturism, ca urmare a stării necorespunzătoare a drumului. Caracterul civil
| Comentarii |
|
Codul civil, art. 998 - 999
O.G. nr. 84/2003 art. 5, 9, 21, 40 Simpla calitate de comerciant a CNADNR, nu îi conferă litigiului caracter comercial, dacă obligaţia este civilă, cum ar fi în ipoteza în care sectorul de drum s-ar afla în administraţia municipiului sau a unei persoane fizice, distincţie pe care o face şi art. 4 Cod comercial, care prevede că „Se socotesc, afară de acestea, ca fapte de comerţ celelalte contracte şi obligaţiuni ale
unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul.“
Atât timp cât administrarea unui drum poate fi făcută şi de către un necomerciant, rezultă că litigiul are caracter civil, caracterul comercial neputând fi dat doar de simpla calitate de comerciant a administratorului drumului.
Răspunderea civilă delictuală poate avea şi caracter comercial, dar atunci obligaţia pe care o are de îndeplinit comerciantul trebuie să fie caracterizată ca fiind comercială, iar nu să poată atrage răspunderea oricărei alte persoane, cum este în speţă, aceeaşi obligaţie incumbându-i municipiului sau a unei persoane fizice.
Curtea de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, sentinţa civilă nr. 5/DC din 5 martie 2010
Prin sentinţa civilă nr. 10273/13 iulie 2009, a Judecătoriei Cluj-Napoca, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. şi a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Municipiul Cluj-Napoca şi Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca.
Totodată, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta S.C. G.P.P. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. şi a fost obligată pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. la plata în favoarea reclamantei a sumei de 303,5 lei, cu titlu de despăgubiri.
De asemenea, a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 30,5 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
La data de 17 Decembrie 2007, autoturismul Daewoo Matiz, proprietatea reclamantei, condus de numitul G.M., se deplasa pe Calea Turzii, iar în zona magazinului B., a ajuns cu roţile de pe partea dreaptă într-o groapă adâncă aflată în carosabil, plină cu apă şi nesemnalizată, producându-se avarierea roţilor de pe partea dreaptă a autoturismului.
Avariile cauzate autoturismului au putut fi remediate prin repararea celor două jenţi şi a unui pneu, al doilea pneu fiind complet distrus, fiind necesară înlocuirea acestuia, contravaloarea totală a reparaţiilor necesare şi a înlocuirii unui pneu fiind de 303,5 lei, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Cu privire la locul producerii evenimentului, mandatarul reclamantei care a condus autoturismul a arătat că acesta a avut loc pe Calea Turzii, pe porţiunea de drum dintre strada care asigură accesul la depozitul B. şi staţia OMV, porţiune de drum amplasată între km 473 + 652 şi km 473 + 660, care potrivit răspunsurilor comunicate de către pârâtele Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri
Cluj şi Municipiul Cluj-Napoca se afla în administrarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - Secţia de Drumuri Naţionale Cluj.
Instanţa de fond a mai reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 998 - 999 Cod civil, fapta omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara. Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauza prin fapta sa dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa.
Potrivit art. 21 din O.G. nr. 43/1997, administrarea drumurilor naţionale se realizează de Administraţia Naţională a Drumurilor, sub autoritatea Ministerului Transporturilor, iar potrivit art. 40 din acelaşi act normativ, drumurile trebuie să fie semnalizate şi menţinute de către administratorul drumului în stare tehnică corespunzătoare desfăşurării traficului în condiţiile de siguranţă.
Conform dispoziţiilor art. 9 din O.G. nr. 84/2003 Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România este administratorul drumurilor de interes naţional, are drepturile, obligaţiile şi răspunderile ce îi revin în această calitate, potrivit reglementărilor interne şi actelor juridice internaţionale la care România este parte, iar potrivit art. 5 din acelaşi act normativ, potrivit obiectului său de activitate, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. asigură condiţiile pentru desfăşurarea traficului rutier, în condiţii de siguranţă a circulaţiei pe întreaga reţea rutieră de drumuri de interes naţional deschise circulaţiei publice, exercitând atribuţiile care îi revin conform legii.
Analizând cu prioritate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Municipiul Cluj-Napoca şi Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, instanţa de fond a constatat că acestea sunt întemeiate, motiv pentru care le-a admis, constatând că evenimentul rutier în cauză s-a produs pe un sector de drum aflat în administrarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. - Secţia de Drumuri Naţionale Cluj, pârâţii menţionaţi anterior neavând calitatea de administratori ai sectorului de drum respectiv nu pot fi obligaţi la plata despăgubirilor cauzate reclamantei pentru prejudiciul cauzat ca urmare a întreţinerii defectuoase a respectivului sector de drum.
Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 21 şi art. 40 din O.G. nr. 43/1997 instanţa de fond a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj.
Instanţa a mai apreciat că sunt întrunite în persoana pârâtei Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. toate condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, respectiv vinovăţia acesteia în săvârşirea unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu şi existenţa legăturii de cauzalitate dintre fapta săvârşirii şi prejudiciul cauzat.
Raportat la dispoziţiile art. 998 - 999 cod civil şi art. 21, art. 40 din O.G. nr. 43/1997, instanţa a admis acţiunea şi a obligat pe pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. la plata în favoarea reclamantei a sumei de 303,5 lei, cu titlu de despăgubiri, iar în temeiul art. 274 Cod procedură civilă la plata sumei de 30,5 lei, cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantei.
Împotriva sentinţei civile nr. 10273/13 iulie 2009, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, a declarat recurs în termen legal, pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Comercial Cluj.
Prin Decizia comercială nr. 409/R/12 octombrie 2009, Tribunalul Comercial Cluj a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Comercial Cluj şi a dispus declinarea competenţei materiale de soluţionare a recursului declarat de pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj, cu motivarea că prejudiciul pretins nu a fost suferit cu ocazia desfăşurării unei activităţi ce ţine de realizarea obiectului de activitate al reclamantei.
Astfel, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj - Secţia civilă la data de 8 decembrie 2009.
Prin decizia civilă nr. 38/R din 13 ianuarie 2010, pronunţată de Tribunalul Cluj, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj şi s-a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România în favoarea Tribunalului Comercial Cluj.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă s-a trimis cauza Curţii de Apel Cluj pentru pronunţarea unui regulator de competenţe.
Analizând excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, tribunalul a reţinut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 30 iunie 2008, reclamanta S.C. „G.P.P.” S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Cluj-Napoca şi Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca, a solicitat iniţial, obligarea pârâţilor la suportarea prejudiciului cauzat în cuantum de 303,5 lei, produs ca urmare a faptului că autoturismul său a fost parţial avariat datorită neîntreţinerii corespunzătoare a şoselei de pe Calea Turzii din municipiul Cluj-Napoca.
În concret, autoturismul a intrat într-o groapă adâncă, aflată în plin carosabil, plină cu apă şi nesemnalizată, jantele şi pneurile de pe partea dreaptă fiind distruse.
În şedinţa publică din data de 30 martie 2009, reclamanta şi-a extins acţiunea faţă de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A..
Raportat la cele menţionate anterior, tribunalul a apreciat că prezenta cauză are un caracter comercial, vizând o obligaţie ce derivă dintr-o faptă ilicită a unui comerciant, în temeiul art. 4 Cod comercial, potrivit căruia sunt considerate fapte de comerţ toate obligaţiile unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul.
În acest sens, în literatura de specialitate (Stanciu D. Câmpenaru - „Drept comercial român” p. 55, Editura Alb Beck 2000), s-a arătat că sunt comerciale nu numai obligaţiile contractuale, ci şi obligaţiile decurgând din faptele licite (gestiunea de afaceri, îmbogăţirea fără just temei şi plata nedatorată), precum şi cele rezultate din săvârşirea unor fapte ilicite (art. 998 Cod civil).
S-a reţinut că este evident că pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. are calitatea de comerciant, desfăşurând o activitate comparabilă cu cea a societăţilor comerciale şi funcţionând pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară.
Examinând acţiunea şi actele dosarului, Curtea reţine următoarele:
Potrivit art. 21 din O.G. nr. 43/1997, administrarea drumurilor naţionale se realizează de Administraţia Naţională a Drumurilor, sub autoritatea Ministerului Transporturilor iar sectoarele de drumuri naţionale, incluzând şi lucrările de artă, amenajările şi accesoriile aferente, situate în intravilanul reşedinţelor de judeţe şi al municipiilor, sunt în administrarea consiliilor locale respective.
Apoi, potrivit art. 40 din acelaşi act normativ, drumurile trebuie să fie semnalizate şi menţinute de către administratorul drumului în stare tehnică corespunzătoare desfăşurării traficului în condiţii de siguranţă.
În recurs se pune în discuţie, prin prisma art. 21 alin. (2) din O.G. nr. 43/1997, anterior citat, dacă sectorul de drum este în administrarea CNADNR, sau a municipiului.
Dacă sectorul de drum ar fi fost în administrarea municipiului, nu s-ar mai fi pus problema naturii comerciale a litigiului, dat fiind că municipiul nu are calitatea de comerciant.
Deci, simpla calitate de comerciant a CNADNR, nu îi atribuie litigiului acest caracter, dacă obligaţia este civilă, cum ar fi dacă sectorul de drum ar fi în administraţia Municipiului sau a unei persoane fizice, distincţie pe care o face şi art. 4 Cod comercial, care prevede că „Se socotesc, afară de acestea, ca fapte de comerţ celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezulta din însuşi actul.“
În speţă, cât timp administrarea unui drum poate fi făcută şi de către un necomerciant, rezultă că litigiul are un caracter civil, caracterul comercial neputând fi dat doar de simpla calitate de comerciant.
Răspunderea civilă delictuală poate avea şi caracter comercial, dar obligaţia ce o are de îndeplinit comerciantul trebuie să fie caracterizată ca fiind comercială, iar nu să poată atrage răspunderea oricărei alte persoane, cum ar fi în speţă a municipiului sau a unei persoane fizice.
Faţă de cele expuse, văzând dispoziţiile art. 20 şi urm. Cod procedură civilă, se va soluţiona conflictul negativ de competenţă în sensul că se va stabili competenţa soluţionării recursului formulat de recurenta COMPANIA NAŢIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ŞI DRUMURI NAŢIONALE DIN ROMÂNIA S.A. prin DIRECŢIA REGIONALĂ DE DRUMURI ŞI PODURI CLUJ, în contradictoriu cu SC G.P.P. SRL, în favoarea Tribunalului Cluj, secţia civilă. (Judecător Ioan-Daniel Chiş)
| ← Calea de atac împotriva sentinţei. Valoarea obiectului... | Plângere împotriva încheierii de admitere în parte a cererii... → |
|---|
