Admiterea plângerii împotriva ordonanţei procurorului conform art. 2781 alin. 8 lit. C.p.p. ,punerea în mişcare a acţiunii penale şi reţinerea cauzei pentru judecată în primă instanţă.
| Comentarii |
|
Tribunalul OLT Hotărâre nr. 8312/104/2012 din data de 02.04.2013
Titlu jurisprudență - Admiterea plângerii împotriva ordonanței procurorului conform art. 2781 alin. 8 lit. C.p.p. ,punerea în mișcare a acțiunii penale și reținerea cauzei pentru judecată în primă instanță.
Prin încheierea pronunțată la data de 2 aprilie 2013 de Tribunalul Olt în dosarul nr. 8312/104/2012 în baza art.2781 alin.8 lit. c C.p.p. au fost admise plângerile formulate de petentele S.C. I.I. S.R.L. cu sediul în mun.S., bd.N. T., nr., S.C. C. B&B S.R.L. cu sediul în com.M., str.F., nr. , reprezentată de SC "O. ȘI A." cu sediul în B., str.S., nr., și S.C. R.S. H.S.R.L. , cu sediul în mun. C., str..
A fost desființată ordonanța nr.311/P/2008 din data de 24.10.2012 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, cu privire la soluția de scoatere de sub urmărire penală a intimaților învinuiți:
- T. G. domiciliat în mun. C., str. V. A., nr., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 al.1,2,3 și 5C.p. cu aplic.art.41al.2C.p.
- T. T. domiciliat în S, str. P., nr.16, statul G., având reședința în mun. C., str.V. A., nr., M. F. D. domiciliat în mun. C. str. D.V., , cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art.26C.p. rap.la art.215 al.1,2,3 și 5 C.p. cu aplic.art.41 al.2C.p. apreciind că la dosar există probe suficiente privind săvârșirea acestor infracțiuni și reține cauza spre judecare.
A fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva numiților:
- T. G. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 al.1,2,3 și 5 C.p. cu aplic.art.41 al. 2 C.p;
- T. T. și M. F. D. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev.de art.26C.p. rap.la art.215 al.1,2,3 și 5 C.p. cu aplic.art.41 al.2 C.p.
S-a fixat termen la data de 22 aprilie 2013 ora 09:00, sala 1, dată pentru care s-a dispus:
- citarea inculpaților T. G., T .T. si M. F. D. și a părților vătămate S.C. I. I. S.R.L. Slatina, S.C. C. B&B S.r.l.. și S.C. R. S. H. S.r.l.
- în baza art. 171 al. 2 C.p.p. emiterea de adresă către Baroul Olt pentru desemnarea câte unui apărător din oficiu pentru fiecare inculpat și
- adresă către părțile vătămate pentru a comunica dacă se constituie părți civile în cauză, conf.art.15C.p.p., iar în caz afirmativ, precizarea cuantumului acestora.
Pentru a se pronunța această încheiere au fost avute în vedere cele ce urmează:
,,1. La data de 27.12.2012 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 8312/104/2013 plângerea petentei SC I.I. SRL formulată în temeiul art. 2781 C.p.p. împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a numiților T. G., T. T. și M. F. D., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. 1 , 3 , 5 C.p.și respectiv complicitate la această infracțiune prevăzută de art. 26 C.p. rap. la art. 215 alin. 1, 3 5 C.p.
În motivarea plângerii petenta a invocat în esență că soluția de scoatere de sub urmărire penală este nelegală și netemeinică pentru considerentele precizate în plângerile precedente și a susținut că prin sentința penală nr. 45/3.03.2011 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 2310/104/2010 a fost admisă plângerea pe care a formulat-o împotriva acestei soluții și trimisă cauza procurorului pentru completarea urmăririi penale însă nu au fost efectuate actele de urmărire penală așa cum a dispus instanța.
A mai arătat că potrivit art. 273 alin. 1/1 teza ultima din C.p.p. dispozițiile instanței sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală sub aspectul faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate, însă procurorul nu s-a conformat acestei dispoziții legale, efectuând numai două dinte actele stabilite de instanță, respectiv expertiza contabilă judiciară și adresa către Centrala Incidentelor de Plăți din cadrul BNR fără a proceda la efectuarea celorlalte acte dispuse de instanță, respectiv ascultarea învinuiților, identificarea și ascultarea salariaților firmelor acestora, inclusiv a persoanelor care au obținut evidența contabilă dar și a numitului S. I..
S-a mai susținut că, motivarea soluției dispusă de procuror nu este conformă situației de fapt ce rezultă din actele și lucrările dosarului și a arătat că potrivit acesteia administratorul unei societăți care emite bilete la ordin cu o anumită dată scadentă, știind că nu le poate achita apoi vinde acele bunuri altei societăți înrudite cu aceasta prin acte fictive, după care cesionează părțile sociale unei persoane neidentificabile, nu poate fi acuzat niciodată de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții pentru că nu poate fi dovedită intenția, impunându-se în toate situațiile recunoașterea expresă a inculpatului.
A susținut că faptele învinuiților întrunesc în drept, cu evidență elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții prev. de art. 215 alin. 1 și 2 C.p. invocând în acest sens jurisprudența I.C.C.J., respectiv decizia nr. 338/13.12.2004, prin care s-a statuat că în cazul în care creditorul biletului la ordin fără acoperire este indus în eroare în scopul obținerii unui folos material injust și dacă s-a cauzat o pagubă acestuia, fapta atrage incidența legii penale.
S-a solicitat reținerea cauzei spre judecată la dosar existând suficiente probe din care rezultă vinovăția învinuiților.
2. La data de 7.01.2013 petenta SC R. S. H. SRL în temeiul art. 278/1 C.p.p. a formulat plângere împotriva aceleași ordonanțe de scoatere de sub urmărire penală a celor trei învinuiți.
În motivarea plângerii petenta a susținut că a fost înșelată de învinuiții T. G. și T. T., administratori ai SC E. SRL Caracal și SC E G SRL , care nu au achitat contravaloarea unui sistem de supraveghere video , prejudiciul creat fiind de 39.154,11 lei, arătând că în același mod au mai fost înșelate alte 18 societăți comerciale.
S-a susținut că prejudiciul total adus celor 19 societăți comerciale se ridică la suma de 1.028.596.000 lei , pentru aceasta fiind emise bilete la ordin, toate fără acoperire, această sumă nefiind recuperată nici măcar parțial.
A mai arătat că învinuiții au acționat cu rea credință prin folosirea de manopere dolozive atât la momentul încheierii contratelor cât și ulterior, aspect dovedit și cu concluziile raportului de expertiză contabilă care a reținut că în perioada analizată SC E. SRL s-a aprovizionat cu bunuri de la SC E G SRL în valoare de 676.974,61 lei, pe care aceasta din urmă le-a procurat de la furnizorii săi și le-a transmis mai departe în general fără adaos comercial, facturile și chitanțele emise nerespectând ordinea numelor.
Având în vedere că în perioada 1.01.2007 - 31.12.2008 SC E G SRL figura în baza de date a CIP cu 91 incidente de plată cu bilete la ordin transmise de BCR - Sucursala C., este evident că învinuiții au achiziționat cu intenția de a o înșela și de a-i crea un prejudiciu.
Deoarece procurorul a făcut o apreciere eronată a probelor, încălcând dispoz. art. 6 alin. 1 din CEDO a solicitat admiterea plângerii și reținerea cauzei spre judecată.
3. La data de 11.02.2013 petenta SC C B & B SRL , în temeiul art. 278/1 C.p.p. a formulat plângere împotriva aceleași ordonanțe a procurorului, susținând în esență că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 C.p. în condițiile în care cei 3 învinuiți în perioada septembrie 2007 - februarie 2008 au emis mai multe bilete la ordin în favoarea a 19 societăți comerciale pentru achitarea mărfurilor achiziționate de la acestea, care au fost refuzate însă pentru lipsa disponibilului bancar.
S-a susținut că motivarea procurorului face o confuzie între infracțiunea de înșelăciune și neexecutarea unei obligații contractuale în nenumărate decizii de speță ori pronunțate de instanța de control constituțional, stipulându-se că înșelăciunea în oricare din variantele sale este o gravă infracțiune contra patrimoniul constând în înșelarea încrederii participanților la raporturile juridice patrimoniale , fapt absolut intolerabil în cadrul acestora.
S-a mai arătat că întreaga activitate a învinuiților în legătură cu emiterea acestor bilete la ordin despre care cunoșteau că nu vor fi acoperite niciodată, atrage incidența legii penale ținând seama și de împrejurarea că în aceeași situație se regăsesc o multitudine de alte persoane juridice.
S-a solicitat admiterea plângerii și trimiterea cauzei procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale însă, în subsidiar - soluție preferabilă - reținerea cauzei pentru judecată având în vedere că infracțiunea există în mod evident.
În vederea soluționării plângerilor împotriva soluției procurorului de netrimitere în judecată, tribunalul din oficiu a dispus atașarea dosarului de urmărire penală în care s-a dispus ordonanța contestată, respectiv dosarul nr. 311/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, ce a fost atașat la dosarul nr. 8312/104/2012 având ca obiect plângerea petentei SC I.I. Slatina.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 18.03.2013, în baza art. 32 C.p.p. , art. 34 lit. d C.p.p., art.35 alin. 1 C.p.p. și art. 36 alin. 1 C.p.p. s-a dispus reunirea cauzelor având ca obiect cele trei plângeri, respectiv conexarea dosarelor nr. 8313/104/2012 și nr. 100/104/2013 la dosarul nr. 8312/104/2012, acesta fiind primul înregistrat în sistemul informatizat Ecris.
S-a reținut că reunirea se impune pentru justa soluționare a cauzelor întrucât cele trei dosare au același obiect - plângere formulată în baza art. 278/1 C.p.p. împotriva aceleași rezoluții de netrimitere în judecată - scoaterea de sub urmărire penală dispusă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt la data de 24.10.2012 în dosarul nr. 311/P/2008.
S-a constatat totodată că anterior formulării celor trei plângeri la instanță, împotriva ordonanței nr. 211/P/2008 din date de 24.10.2012, petentele au formulat plângeri la prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, care prin rezoluția nr. 1045/II/2/2012 din data de 7.12.2012, în baza art. 275-278 C.p.p. le-a respins ca neîntemeiate, considerând soluția dispusă în cauză ca fiind legală și temeinică (fil. 14 -19 dos.8312/104/2012).
De menționat că această soluție a fost comunicată petentelor SC I.I. SRL , S.C. C. B&B S.R.L. și S.C. R.S. H. S.R.L. C., la data de 14.12.2012 (borderoul fil. 13 dos. 8312/104/2012), plângerile adresate de acestea Tribunalului Olt la data de 27.12.2012 ( SC I. I. SRL Slatina), 21.12.2012 (data plicului SC C. B&B S.R.L.) și respectiv 4.01.2013 (data plicului SC RO S H. S.R.L. C.) fiind introduse cu respectarea termenului de 20 zile prevăzut de art. 278/1 alin. 1 C.p.p.
Examinând plângerile formulate de petente în raport cu actele și lucrările dosarului nr. 311/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt cu motivele invocate de acestea și cu dispozițiile incidente în materie, art. 278/1 C.p.p. instanța reține următoarele :
Împotriva rezoluției nr. 311/P/2008 din data de 12.05.2010 petentele au formulat plângere conform art. 278/1 C.p.p. pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că soluția de scoatere de sub urmărire penală a învinuiților T. G., T. T. si M. F. D., motivat de faptul că lipsește intenția ca element al infracțiunilor, nu reflectă situația de fapt relevată de materialul probator administrat în cauză.
Prin sentința penală nr. 45/3.03.2011 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 2310/104/2010 au fost admise plângerile formulate și în baza art. 278/1 alin. 8 lit. b C.p.p. a fost desființată rezoluția contestată și s-a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale
In considerentele acestei hotărâri au fost indicate faptele și împrejurările ce urmau a fi constatate și mijloacele de probă ce trebuiau a fi administrate în acest sens pentru stabilirea concretă a situație de fapt.
Ulterior, organele de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt au dispus o nouă soluție de scoatere de sub urmărire penală prin rezoluția nr. 311/P/2008 din data de 25.08.2011, în temeiul art. 249 C.p.p., art. 11 pct. 1 lit. b rap. la art. 10 alin.1 lit. d C.p.p. față de învinuitul T. G., cercetat sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 , 3 și 5 C.p. , art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea 31/1990, reținându-se că lipsește intenția ca element constitutiv al infracțiunilor precum și scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților T.T. și M. F. D., cercetați sub aspectul comiterii aceleași infracțiuni și cu aceeași motivare.
Împotriva acestei soluții petentele au formulat plângeri întemeiate în drept pe dispoz. art. 278/1 C.p.p. iar prin sentința penală nr. 197/19.12.2011 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 4294/104/2011, în baza art. 278/1 pct. 8 lit. b C.p.p. au fost admise, desființată ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și trimisă cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăriri penale,
Pentru a dispune astfel, a reținut instanța în considerentele sentinței că nu a fost respectată sentința penală nr. 45/3.03.2011 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 2310/104/2010, în sensul că nu s-au efectuat cercetările dispuse de instanță, nu s-au administrate probe complete, organele de urmărire penală nemanifestând rol activ potrivit art. 4 și art. 202 C.p.p. precum și faptul că au apreciat eronat probele administrate în cauză.
Ori, nerespectarea dispozițiilor unei hotărâri judecătorești definitive de către organele de urmărire penală conduce fără echivoc la imposibilitatea confirmării soluției dispuse de acestea din urmă, în acest sens relevante fiind dispozițiile art. 273 alin. 11 C.p.p. potrivit cărora dispozițiilor instanței sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală sub aspectul faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate și a mijloacelor de probă indicate.
După completarea urmăririi penale conform celor dispuse prin sentința penală anterior citată, organele de urmărire penală au dispus prin ordonanța cu același număr din data de 24.10.2012 o nouă soluție de scoatere de sub urmărire penală a celor trei învinuiți, în considerarea art. 249 C.p.p., art. 11 pct. 1 lit. b C.p.p., art. 10 lit. d C.p.p. după cum urmează :
- scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului T.G., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.
- scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților T. T. și M. F. D., cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. și ped. de art. 26 C.p. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 C.p. cu aplic.art. 41 alin. 2 C.p.
Totodată, în temeiul art. 45 C.p.p. rap. la art. 42 C.p.p. s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea acesteia, Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal pentru continuarea cercetărilor și soluționarea cauzei ca organ competent, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 271 alin. 1 pct. 2 din legea 31/1990.
Pentru a dispune astfel, organele de urmărire penală au reținut că în perioada martie - octombrie 2008 reprezentanții mai multor societăți comerciale din țară au formulat plângeri împotriva celor trei învinuiți, solicitând cercetarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, învederând organelor de anchetă, în esență, împrejurarea că în calitate de administrator a SC E.G. SRL învinuitul T. G. au achiziționat diverse mărfuri ce urmau a fi achitate cu biletele la ordin emise, ce au fost însă refuzate la plată pentru lipsa disponibilului bănesc.
In fapt, urmărirea penală efectuată în cauză a stabilit că la data de 23.03.2007 învinuitul T. G. și numitul S. T. au înființat SC E. G. SRL Caracal iar conform încheierii nr. 269/05.03.2007 primul deținerea 99% din capitalul social iar 1% îi revenea celuilalt, sediul societății fiind stabilit în municipiul C. str. V. A. nr. 83 jud. Olt, adresă la care funcționa și SC E. 2000 Caracal, societate administrată de învinuitul T. T. și care avea ca obiect de activitatea producerea și îmbutelierea de băuturi răcoritoare.
La data de 30.07.2007 a fost încheiat contractul de închiriere nr. 1 prin care S.C. E. SRL a închiriat către S.C. E. G. SRL Caracal mai multe bunuri mobile și imobile, respectiv fabrică de îmbuteliere și producere sucuri cu toate liniile tehnologice, spații de depozitare, autoutilitare pe o perioadă de 3 ani.
Ulterior acestei convenții SC E. G. SRL a intrat în relații comerciale cu diferite societăți din țară, de la care a achiziționat în perioada ianuarie - februarie 2008 mașini și instalații, materiale de construcții și sanitare, aparatură electronică și electrocasnică, sticle de îmbuteliat (pet-uri), dopuri, etichete, folie termocontractabilă, printre care și cu petentele S.C. I.I. S.R.L. , S.C. C. B&B S.R.L. și S.C. R. S. H. S.r.l. , bunuri pentru plata cărora a emis mai multe bilete la ordin.
1. Astfel, în ceea ce o privește pe petenta SC I.I. SRl , așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului nr. 311/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt (fil.202-226 vol. III d.u.p.) la data de 16.01.2008 învinuitul M. F. D. în numele SC E. G. SRL a contactat telefonic, reprezentanții acesteia, mai precis pe numitul O. I., solicitând oferta de prețuri pentru montarea a 4 centrale termice și instalația de încălzire aferentă acestora.
Fiind interesați de executarea acestei lucrări, reprezentanții SC I.I.SRL Slatina, respectiv numiții O. I. și M. T., s-au deplasat la sediul SC E. G. SRL pentru analiza și stabilirea soluției tehnice iar aici au purtat discuții cu învinuiții T. G. și M. F. D., ce s-au materializat prin încheierea contractului de prestării servicii nr. 3/18.01.2008, semnat de părți, în valoare de 22.303,75 lei.
Potrivit înțelegerii dintre părți, plata urma să fie efectuată la recepționarea mărfii prin emiterea a 2 bilete la ordin cu termen scadent la 45 zile, astfel că la data de 25.01.2008 au fost finalizate lucrările și s-au emis cele două mijloace de plată, unul pentru suma de 11.130,09 lei având ca dată a emiterii 25.01.2008, scadent 29.02.2008, iar celălalt pentru aceeași sumă, data emiterii fiind tot 25.01.2008 cu scadență la 13.03.2008 (fil.204-250 d.u.p. vol. III). La împlinirea scadenței biletele la ordin au fost introduse la plată însă au fost refuzate pentru lipsa disponibilului în contul bancar.
De menționat că, astfel cum rezultă din raportul de constatare tehnică științifică grafică nr. 250564/10.08.2009 (fil. 25-45 d.u.p. vol. IV) semnătura emitentului de pe biletul la ordin emis în favoarea petentei scadent la 29.02.2008, a fost executată de învinuitul T. G., iar semnătura emitentului de pe biletul la ordin scadent la 13.03.2008 putea fi executată de același învinuit.
Așa cum rezultă din declarația reprezentantului legal al petentei , ulterior refuzului de plată al biletelor la ordin, a încercat recuperarea pe cale amiabilă a prejudiciului în acest sens purtând un dialog cu învinuitul T. G. care într-o primă fază a susținut că va plăti suma datorată, însă ulterior, cei 2 învinuiți T. G. și T. T., i-au adresat jigniri și i-au solicitat să se adreseze unui alt cetățean grec despre care au susținut că este noul proprietar al societății care a preluat inclusiv pasivul acesteia.
Nici până la această dată, petenta nu a reușit recuperarea prejudiciului, cuantificat la suma de 22. 303,75 lei.
2. În ceea ce o privește pe petenta SC R. S. H. SRL , se constată astfel cum rezultă din declarația reprezentantului acesteia C. D. (fil. 172-198 d.u.p. vol. III) că la data de 14.01.2008 același învinuit M. F.D. l-a contactat telefonic și i-a solicitat oferta economică pentru instalarea unui sistem de supraveghere video, prezentându-se în calitate de angajat al SC E. G. SRL , societate administrată de cetățeni greci necunoscători ai limbii române.
In calitatea sa de director executiv al petentei, acesta s-a deplasat la sediul societății din Caracal, în ziua de 20.01.2008 , a evaluat proiectul tehnic la fața locului, a transmis oferta de preț prin adresa de e-mail prezentată de același învinuit, la data de 23.01.2008 fiind încheiat contractul nr. 1 între cele două societăți.
Conform contractului, beneficiarul trebuia să achite 50% din valoarea contractului preliminar, iar diferența, la 15 zile de la încheierea lucrării, care a început la 1.02.2008 cu aceeași ocazie fiind transmisă și factura de avans.
Pentru plata avansului a fost emis la data de 07.02.2008 un bilet la ordin pentru suma de 19.215,07 lei , scadent la data de 05.03.2008.
La data de 20.02.2008 a fost încheiată lucrarea de montaj și a fost emisă factura fiscală seria CVS nr.345 în valoare totală de 39.154,11 lei, procedându-se la ștornarea facturii de avans iar odată cu emiterea acesteia a fost emis la data de 12.02.2008 cel de a-l doilea bilet la ordin în valoare de 19.939,04 scadent la 11.03.2008.
Ambele bilete la ordin emise au fost introduse la plată însă au fost refuzate potrivit mențiunilor de pe verso-ul acestora, pentru lipsă totală de disponibil în cont.
In această împrejurare, directorul executiv al petentei s-a deplasat în municipiul Caracal, contactându-l pe administratorul T. G. care i-a confirmat că SC E. G. SRL a fost vândută, astfel că trebuie să se adreseze noului proprietar.
În acest scop s-a deplasat la ORC de pe lângă Tribunalul Olt pentru a obține date referitoare la noul administrator, fără a reuși acest lucru deoarece în momentul în care a contactat numerele de telefon înregistrate la ORC "a rămas surprins să constate că unul dintre acestea era al contabilei SC E. SRL administrată de fiul lui T. G., respectiv T. T., despre care ulterior a aflat că era proprietarul de drept al spațiului și terenului de la adresa din str. V. A. din mun. C.";.
Cu aceeași ocazie întrebând de ce bunurile ce au făcut obiectul contractului se află încă la aceeași adresă, în condițiile în care firma fusese înstrăinată, învinuitul T. G. i-a comunicat că SC E. SRL a devenit proprietarul lor, dat fiind datoriile dintre cele două societăți.
Nici petenta SC R. S. H. SRL , nu a recuperat din prejudiciul suferit în valoare de 39.154,11 lei.
3. Cu privire la petenta SC C. B&B S.R.L a a rezultat că aceasta a avut o relație comercială de durată cu SC E. G. SRL , începând cu luna septembrie 2007 când reprezentantul comercial al acesteia N. F. a identificat SC E. SRL , administrară de învinuitul T. T., societatea căreia i-a propus analiza ofertei de produse și prețuri pentru dopuri pet, solicitarea de livrare a acestora fiind formulată personal de administratorul său.
Cu acesta a stabilit ca marfa să fie livrată pe bază de comandă scrisă iar plata să se efectueze cu instrumente de plată bancare scadente la 30 zile de la livrare și facturarea mărfii, urmând a fi încheiat un contract comercial în acest sens, stabilind totodată - la solicitarea expresă a învinuitului T. T. - ca relația comercială să se deruleze cu SC E. G. SRL , firmă care aparține familiei T. și funcționează la același sediul cu SC E. SRL .
La data de 17.09.2007 SC E. G. SRL a înaintat prin fax o comandă pentru 1000 dopuri pet , marfă care a fost livrată pe bază de factură fiscală iar plata s-a efectuat cu bilet la ordin potrivit înțelegerii.
La data de 27.11.2007 tot pe bază de comandă au fost livrate 100.000 dopuri pet, plata acestora efectuându-se cu bilet la ordin scadent la 30 zile.
Părțile au continuat relația comercială, astfel că la data de 15.12.2007 a fost primită o nouă comandă pentru 2.000.000 dopuri pet , marfă ce a fost livrată la data de 28.01.2008 cu factură fiscală.
Plata acestei mărfi s-a convenit a fi efectuată prin emiterea unei file CEC cu scadență la 2.04.2008, înțelegere asupra căreia părțile au revenit în sensul că la recepția mărfii au fost acceptate în locul filei CEC, trei bilete la ordin pentru suma de 18.158,15 lei emis la 22.01.2008, cu scadență la data de 06.03.2008, pentru suma de 17.044 lei emis la 10.02.2008, scadent la 03.04.2008 și respectiv pentru suma de 16.587,22 lei emis la 22.01.2008, scadent la 30.04.2008.
Ulterior, la data de 4.02.2008 a fost primită o nouă comandă de 2.000.000 dopuri pet, marfă ce a fost livrată la 03.03.2008 și pentru plata căreia au fost emise alte 2 bilete la ordin, la data de 10.02.2008 pentru suma de 17.044,00 lei scadent la 3.05.2008 și respectiv la data de 22.01.2008 pentru suma de 16.587,22 lei scadent la 30.03.2008.
La data scadenței, primul bilet la ordin a fost introdus la bancă în vederea decontării dar acesta a fost refuzat pentru lipsă disponibil în cont, aceeași situație fiind înregistrată și în cazul celorlalte bilete la ordin emise.
Deoarece administratorul, respectiv patronul grec era plecat în G., a fost contactat telefonic numitul S. T., care i-a asigurat că nu sunt probleme cu plata bunurilor însă l-a încunoștințat că societatea "urmează să fie vândută până la sfârșitul săptămânii în curs, plata urmând a fi efectuată de noul patron";
In această situație la data de 20.03.2008 reprezentanții petentei s-au deplasat la sediul SC E. G. SRL unde l-au găsit pe numitul S. T., care le-a refuzat accesul în incinta societății pe motiv că SC E.G. SRL și-a schimbat sediul "recomandându-le să vină a doua zi pentru a discuta cu patronii și asigurând-i că plata se va efectua săptămâna viitoare";.
In ziua de 20.03.2008 atât reprezentantul comercial al petentei cât și administratorul acesteia s-au deplasat din nou la sediul SC E. G. SRL , "la poartă întâlnindu-l pe T. T., tatăl și fratele acestuia , care au refuzat discuția spunând că la acea locație își desfășoară activitatea o altă societate, le-a adresat amenințări și recomandarea de a se adresa poliției și instanței dacă au probleme";.
Așa cum rezultă din declarația numitului N. F., la data de 3.04.2008 a mai fost introdus la plată un alt bilet la ordin emis de SC E. G. SRL pentru suma de 17.044 lei , care a fost ștampilat și semnat de o altă persoană decât Tassou Grigorios, acesta fiind refuzat la plată și pentru "lipsa de mandat a semnatarului";.
Din aceeași declarație mai rezultă că, ulterior, la data de 4.02.2008 atunci când s-a primit o nouă comandă de la SC E. G. SRL pentru 2.000.000 peturi și s-a procedat la facturarea acestei mărfi, recepția acesteia a fost efectuată - astfel cum rezultă din mențiunile existente pe factura fiscală - de un anume I. S., persoană pe care însă reprezentanții petentei nu au cunoscut-o în nici-o împrejurare.
Din același raport de constatare tehnică științifică grafică nr. 20564 din 10.08.2009, rezultă că semnătura emitentului de pe cele 5 bilete la ordin emise în favoarea SC C. SRL puteau fi executate conform specimenelor de semnătură, modele de comparație de învinuitul T.G., scrisul a două dintre acestea având ca dată a emiterii 10.02.2008 aparținând numitei N. M. T., angajată a SC E. SRL .
Nici petenta SC C. B&B S.R.L a nu a recuperat din prejudiciul cauzat prin emiterea celor 5 bilete la ordin, cuantificat la suma de 85.422,50 lei.
Organele de urmărire penală au reținut că această situație de fapt nu evidențiază întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 , 3 și 5 C.p, respectiv complicitate la înșelăciune, deoarece potrivit dispozițiilor cuprinse în legea 58/1934 modif. prin OG 11/1993, biletul la ordin este un înscris prin care o persoană numită emitent se obligă să plătească altei persoane numită beneficiar, ori la ordinul acesteia o sumă de bani la scadență iar la emiterea acestuia, legea nu cere existența pentru emitent a disponibilului pe care se obligă să-l plătească beneficiarului, astfel că nu se poate afirma că emitentul induce în eroare pe beneficiar, prezentându-i în mod nereal că este solvabil pentru suma înscrisă în bilet deoarece, acesta nu face decât să se oblige ca la o anumită dată să plătească o anumită sumă de bani.
In cauză, s-a apreciat că este vorba de angajamente de plată ce conțin asumarea în mod unilateral a unor obligații pecuniare față de beneficiari, astfel că în caz de neplată, aceasta este o răspundere civilă contractuală generată de neexecutarea unei obligații asumate prin contract, ceea ce dă naștere unei acțiuni în justiție sau executării nemijlocite a biletului la ordin.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală și a celor expuse în precedent, instanța reține că la data de 22.03.2007 învinuitul cetățean grec T.G. și numitul S. T. din comuna C., au înființat SC E. G. SRL , primul fiind administratorul societății, al cărui sediu social a fost declarat în municipiul Caracal, str. Vasile Alecsandri nr. 83, având ca principal obiect de activitate prelucrarea țițeiuri. La aceeași adresă însă funcționa din anul 2004 SC E. Srl , societate administrată de învinuitul cetățean grec T. T., fiul lui T. G., având ca obiect de activitate fabricarea altor produse alimentare, respectiv producerea și îmbutelierea răcoritoare.
Între cele două societăți la data de 30.07.20027 s-a încheiat un contract de închiriere nr. 1 prin care SC E. SRL a închiriat SC E. G. SRL mai multe bunuri mobile și imobile pe termen de 3 ani, la prețul de 1000 euro/lună în primul an , negociat ulterior, continuându-se activitatea de producere și îmbuteliere băuturi răcoritoare pe această societate(fil.53-55 d.u.p. vol. IV).
Mai reține instanța că în perioada ianuarie - februarie 2008 SC E. G. SRL C. a achiziționat diverse bunuri , respectiv mașini, instalații, materiale de construcții, materiale sanitare, aparatură electronică și electrocasnică, peturi, dopuri pentru peturi, etichete, folie termocontactabilă, de la un număr de 19 societăți comerciale printre care și cele 3 petente iar pentru plata tuturor acestor achiziții în valoare totală de 1.028.596,60 lei a emis bilete la ordin fără a exista disponibil în contul bancar la data scadenței, numărul mijloacelor de plată fiind de 91 bilete la ordin.
De menționat că, imediat după achiziționarea acestor mărfuri, respectiv în cursul lunii februarie, respectiv la data de 26.02.2008, învinuitul T. G. și S. T. au cesionat integral părțile sociale ale SC E. G. SRL C., cetățeanului grec I. S., conform hotărârii nr. 1/26.02.2008, a actului adițional, încheierii nr. 517/28.02.2008 a Tribunalului Olt, actului constitutiv actualizat la data de 26.02.2008, și altor documente depuse la ORC de pe lângă Tribunalul Olt, noul sediul al societății fiind stabilit în mun. S.
Mai rezultă din actele și lucrările dosarului că la sediul inițial al SC E. G. SRL din str. V. A., unde funcționa și SC E. SRL au fost identificate mai multe mărfuri ce au fost achiziționate de prima dintre societăți, din conținutul unui număr de 39 facturi fiscale identificate de organele de poliție cu ocazia cercetărilor efectuate la data de 11.03.2008, rezultând că aceasta au fost vândute SC E. SRL .
Din declarația învinuiților, respectiv a învinuitului T. G. rezultă că în calitate de administrator al SC E. G. SRL în perioada ianuarie - februarie 2008 a achiziționat mărfuri de la cele 17 societăți, printre care și petentele, plata acestora urmând a se face cu bilete la ordin care nu au fost decontate pentru lipsa disponibilului bancar, considerând însă că dată fiind cesionarea societăți unei alte persoane, numai are obligația despăgubirii părților vătămate.
Mai recunoaște de asemenea că mărfurile achiziționate de la aceste societăți le-a comercializat societății fiului său, SC E. SRL , aspect confirmat și de administratorul acestei societăți învinuitul T. T. care însă nu recunoaște implicarea sa în operațiunile comerciale derulate de tatăl său în calitate de administrator al SC E. G. SRL C..
Cu ocazia audierii sale, învinuitul M. F. D. a recunoscut că nu a fost angajat la SC E. G. SRL ori EC E SRL însă urmare relației de prietenie cu învinuitul T. T., s-a implicat în activitățile comerciale ale celor două societăți "ajutându-l pe acesta în relațiile cu furnizorii întrucât nu cunoștea bine limba română și era nevoie de dialog cu furnizorii";.
A mai recunoscut că a semnat ca și delegat al SC E. G. SRL facturi fiscale, a recepționat mărfuri la sediul societății, a completat bilete la ordin semnate și ștampilate de către administratorul acesteia și a înaintat comenzi prin fax către diferiți furnizori însă a susținut că nu avea cunoștință de situația financiară a societății.
Pentru lămurirea împrejurărilor în care au fost emise biletele la ordin și la recomandarea instanței de judecată, în cauză a fost efectuată o expertiză contabilă judiciară (fil. 189-200 d.u.p. vol. I) care a concluzionat că situația patrimoniului SC E. G. SRL nu poate fi determinată din cauza lipsei documentelor contabile care au fost predate numitului S. I., la data de 28.02.2008 - așa cum rezultă din conținutul acestui înscris - iar în privința situației patrimoniale a SC E. SRL , s-a stabilit că până în martie 2008 aceasta a emis facturi fiscale ce conțin chiria aferentă anului 2007 (august - decembrie) în valoare de 61.640,49 lei precum și cea aferentă anului 2008 în valoare de 45.232,80 lei.
In contabilitatea SC E. SRL în perioada 9.08.2007 - 31.01.2008 mai există și alte facturi de livrare a unor produse (sucuri, peturi, capace, îndulcitori) și de recuperare a cheltuielilor cu utilitățile (energie electrică, gaze, apă) tot către SC E. G. SRL în cuantum de 121.954,69 lei, suma tuturor facturilor emise fiind în valoare de 183.595,18 lei.
S-a mai concluzionat că, în perioada 15.01-2.03.2008 SC Esa Get SRL a facturat către SC E. SRL diverse bunuri ( mijloace fixe, obiecte de inventar, materiale ) în valoare d 676.974,61 lei, precum șu faptul că aceasta din urmă a încasat de la societatea administrată de T. G. suma de 273.732,69 lei, din care, prin virament bancar în contul deschis la BCR Caracal suma de 190.574 lei și numerar în sumă de 83.158,69 lei.
In aceeași perioadă SC E. SRL s-a aprovizionat cu bunuri de la SC E. G SRL în valoare de 676.974,61 lei și a făcut plăți în valoare de 616.222,28 lei , facturând livrări de bunuri și servicii în valoare totală de 183,595,18 lei, din care a încasat suma totală de 273.732,69 lei.
A mai concluzionat expertiza că din contul deschis la BCR ce aparține SC E. G. SRL a fost retrasă suma totală de 37.670 lei fără a putea fi identificată persoana care a făcut această retragere.
Conform adresei nr. DJ 6044/30.04.2009 a BCR SA prin care a fost comunicat rulajul contului SC E. G. SRL rezultă că în nici un moment contul societății nu a dispus de vreo sumă de bani pentru a putea fi astfel decontate biletele la ordin emise de această societate în condițiile în care , astfel cum rezultă din adresa nr. XIV/I/3562/27.04.2009 a BNR - Direcția Stabilitate Financiară această societate figura în baza de date a CIP cu 91 de incidente de plată cu bilete la ordin emise începând cu 10.01.2008.
Art. 215 alin. 2 și 3 C.p. prevede că "înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni. Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiții stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente";.
Indiferent de variantele sale, incriminate în art. 215 C.p., înșelăciunea este o infracțiune contra patrimoniului, care constă în înșelarea încrederii participanților la raporturile juridice patrimoniale.
Doctrina și practica judiciară au stabilit că pentru existența infracțiunii de înșelăciune în varianta prev. de art. 215 alin. 2 și 3 C.p. trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții :
- să aibă loc încheierea sau executarea unui contract ;
- cu prilejul încheierii sau executării contractului, subiectul activ să inducă sau să mențină în eroare subiectul pasiv;
- să fie folosite mijloace frauduloase pentru inducerea sau menținerea în eroare a subiectului pasiv;
- acțiunea de amăgire să determine pe cei induși sau menținuți în eroare să încheie sau să execute contractul, în condițiile stipulate, adică în condiții care altfel nu ar fi fost acceptate și care au creat o situație păgubitoare pentru subiectul pasiv;
- acțiunea să fie săvârșită cu intenție;
La încheierea contractelor comerciale ambele părți contractante trebuie să fie de bună credință, loialitatea constituind elementul principal atât la încheierea contractului cât și la executarea acestuia ; dacă oricare dintre părți are o intenție dolosivă , cu scopul de a înșela cealaltă parte asupra condițiilor contractului, numai suntem în prezența bunei credințe, dolul constituind expresia relei credințe.
Dolul este forma de înșelare prin manopere viclene, mașinațiuni de înșelare, de amăgire, comise de una din părți în vederea încheierii unui act juridic, partea contractantă care exercită, în mod intenționat manevre viclene de înșelare a celeilalte părți, transformă buna credință în rea credință, iar cealaltă parte, victima manoperelor dolosive rămâne de bună credință, ea găsindu-se într-o stare de eroare, încât dacă ar fi cunoscut realitatea nu ar fi încheiat aceste contracte.
In ceea ce privește biletul la ordin reține instanța că acesta este un titlu de credit negociabil, sub semnătură privată și instrument de plată, creat de emitent în calitate de debitor, care se obligă să plătească o sumă de bani, fixată la un anumit termen unei alte persoane denumită beneficiar care are calitatea de creditor (Normele Cadru nr. 6 din 8.03.1994 al BNR).
Biletul la ordin dobândește la scadență, prin refuzul la plată, pentru lipsă de disponibil bănesc, caracterul de mijloc fraudulos, ceea ce pune în evidență intenția frauduloasă a emitentului, iar prin aceasta se realizează latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune în contracte, prevăzută de art. 215 alin. 2 și 3 C.p., titlurile de credit printre care CEC-ul sau biletul la ordin fără acoperire bănească constituind mijloacele frauduloase prin care se realizează latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune în contractele comerciale.
Așa cum a statuat I.C.C.J. completul de 9 judecători, prin decizia penală nr. 338/13.12.2004 emiterea unui bilet la ordin pentru a cărui valorificare la data scadenței nu există acoperirea necesară, nu constituie infracțiune în lipsa unor elemente subiective sau obiective, corespunzătoare conținutului constitutiv al unei fapte penale ; când însă beneficiarul este indus sau menținut în eroare cu prilejul încheierii sau executării unui contract, prin prezentarea ca fiind adevărat faptul mincinos că există acoperire în cont pentru încasare, în așa fel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contratul, fapta constituie infracțiunea de înșelăciune.
In același sens a opinat instanța supremă și prin decizia nr. 663/6.02.2002 stabilind că " nu în orice condiții emiterea biletului la ordin fără a exista în cont acoperirea necesară atrage în exclusivitate răspunderea contractuală a făptuitorului, funcția atribuită acestuia fiind în asemenea cazuri aceea de a determina prin inducerea în eroare la încheierea convenției, mențiunile privind contul, banca plătitoare, suma de plată , fiind elemente de natură a convinge cealaltă parte cu privire la seriozitatea și posibilitățile de plată ale făptuitorului";.
Fapta astfel săvârșită realizează conținutul infracțiunii de înșelăciune prev. în art. 215 alin. 3 C.p. în modalitatea agravantă prevăzută în alin. 2, pentru a întregi conținutul infracțiunii , acțiunea de amăgire, de inducere în eroare cu privire la posibilitățile, condițiile și forma de plată trebuind a fi săvârșite cu vinovăție în forma intenției.
Pentru stabilirea poziției psihice respectiv a existenței intenției cu care a acționat învinuitul, în doctrină și practica s-au conturat câteva criterii de evaluare a acesteia, printre care (astfel cum a stabilit ICCJ prin decizia nr. 2040/12.06.2012) conduita persoanei acuzată în legătură cu alte contracte sau bilete la ordin, măsurile luate pentru respectarea clauzelor contractuale sau pentru efectuarea plății, coerența măsurilor dispuse cu scopul urmărit, atitudinea față de respectarea normelor care guvernează domeniul în speță, rulajul mărfurilor sau al încasărilor, alături de elementele determinante la încheierea contractului, respectiv cunoașterea de către părțile contractante a modului în care se va realiza executarea contractului, a momentului și a modului în care se va face plata ori existența unor alte împrejurări imprevizibile.
In cauza de față, reține instanța că inculpatul T. G. a înființat SC E. G. SRL la data de 22.03.2007, ce a funcționat încă de la acest moment la sediul SC E. , societate administrată de fiul său T. T., de la care a închiriat mai multe bunuri mobile și imobile în scopul desfășurării activității comerciale, în perioada ianuarie - februarie 2008 achiziționând bunuri diverse în valoare totală de 1028596,60 lei de la număr de 19 societăți comerciale, emițând un număr de 91 bilete la ordin, toate refuzate la plata pentru lipsa disponibilului bancar, pentru ca la data 26.02.2008 să cesioneze această societatea cetățeanului grec S. I., persoană ce nu a putut fi identificată pentru a fi audiată în cauză.
Este de menționat că activitatea comercială desfășurată de SC E. G. SRL prin administratorul său, învinuitul T. G. , constând în achiziționarea de bunuri de la cele 17 societăți comerciale a fost cunoscută și de învinuitul T. T., administrator al SC E. SRL, persoană care s-a implicat în mod direct în relația comercială cu SC C. B&B S.R.L cerându-i în mod expres reprezentantului petentei ca achiziționarea de bunuri să se facă pe SC E. G. SRL , implicându-se în negocierea convenției încheiate, fiind prezent la recepționarea mărfii.
Și activitatea desfășurată de învinuitul M. F. D. denotă cunoașterea de către acesta a activității comerciale desfășurată de SC Essa Get SRL cu cele 17 societăți comerciale, în relațiile comerciale cu petentele S.C. C. B&B S.R.L. și S.C. R S H S.R.L. implicându-se în mod direct în sensul că i-a contactat pe reprezentanții acestora recomandându-se ca fiind reprezentantul SC E G SRL , deși în fapt, potrivit declarației sale nu era angajat al acesteia.
Mai reține instanța că, în cauză există o serie de împrejurări de fapt care conduc dincolo de orice îndoială rezonabilă la concluzia că în temeiul unei înțelegeri prealabile cu învinuiții T T si M F D. și având la bază o unică rezoluție infracțională, învinuitul T. G. ajutat de aceștia, a indus în eroare reprezentanții societăților comerciale cu care a încheiat convenții verbale sau scrise, în scopul de a-i prejudicia.
Din această perspectivă, relevante sunt următoarele aspecte :
- intervalul extrem de scurt de la înființarea SC E. G. SRL și până la cesionarea acesteia unei persoane neidentificate, timp în care administratorul său, învinuitul cetățean grec T. G., a achiziționat diverse bunuri pe care s-a angajat a le achita cu bilet la ordin, sens în care a emis nu mai puțin de 91 de astfel de mijloace de plată, fiind înregistrat în C.I.P., nici unul dintre acestea nefiind decontate nici măcar parțial, precum și faptul că o parte a acestor bunuri au fost vândute lui SC E. S.r.l. singura societate comercială cu care a încheiat tranzacții comerciale pe care le-a și achitat, aspect ce conduce la concluzia că înființarea SC E. G. SRL s-a realizat cu scopul premeditat de inducere în eroare a partenerilor comerciali;
- participarea efectivă a învinuitului M. F. D. prin folosirea de către acesta a calității de director vânzări ori agent de vânzări sau delegat în cadrul S.C. E. G. S.r.l. deși nu avea nici o calitate în această societate și materializarea acestei contribuții prin completarea unor facturi fiscale și chiar comenzi pentru această societate;
- prezența învinuiților T. T. și M. F. D. - fără calitate la SC E. G. S.r.l. - în negocierea convențiilor încheiate cu unele din societățile comerciale prejudiciate, precum și la recepționarea unor mărfuri din cele achiziționate:
- lansarea unor comenzi de la numărul de fax 0249513311 aparținând SC E 2000 SRL Caracal și participarea unor angajați ai acestei societăți la recepționarea mărfurilor și completarea documentelor de plată de către aceștia, relevantă fiind în acest sens contribuția numitei C. C. sau N. M. T.- angajate la S.C. E. S.r.l.- care au completat unele din biletele la ordin.
Nu este lipsită de relevanță nici împrejurarea reliefată de raportul de expertiză contabilă din care rezultă că SC E.G SRL a efectuat numeroase plăți prin ordin bancar sau în numerar numai către SC E S.r.l. , valoarea totală a sumei facturate către aceasta fiind de 273.732,69 lei, neînțelegând să achite nici măcar cu titlul parțial, din sumele de bani neacoperite de biletele la ordin emise, pentru plata bunurilor achiziționate de cele 17 societăți comerciale.
Modul în care au procedat inculpații este tipic încheierii și executării unor contracte prin care se urmărește păgubirea furnizorului.
Astfel, este evident că la încheierea acestor contracte, petentele , ca și celelalte societăți comerciale, au fost induse în eroare, inculpatul T. G. prezentând ca adevărat un fapt mincinos și anume împrejurarea că biletele la ordin remise pentru plata bunurilor achiziționate vor fi decontate la scadență, creând beneficiarilor acestora, convingerea că este solvabil, acesta fiind și motivul pentru care părțile vătămate au înțeles să perfecteze convențiile.
Pentru stabilirea atitudinii psihice a învinuiților, relevante mai sunt numărul mare de instrumente de plată emise într-un interval extrem de scurt , împrejurarea că o parte a acestora erau scadente chiar după data cesionării societății unei alte persoane, dar și conduita ulterioară a acestora care nu au depus un minim de diligență pentru a achita cel puțin parțial sumele datorate , atitudinea acestora fiind de totală lipsă de responsabilitate față de părțile vătămate, față de care au înțeles să adopte o atitudine violentă verbal, solicitându-le să îl identifice pe noul asociat căruia îi incumbă obligația despăgubirii lor.
Intenția ca element subiectiv a infracțiunii de înșelăciune presupune atitudinea subiectivă în raport cu care se poate reproșa conduita persoanei acuzate.
Răspunderea penală intervine deoarece persoana acuzată și-a folosit capacitatea de înțelegere și prevedere a faptelor în scopul unui rezultat fraudulos. In cazul intenției, atingerea rezultatului fraudulos este chiar sursa actului de conduită. Criteriile de evaluare a vinovăției rezultă așadar , în mod prioritar din comportamentul exterior al persoanei acuzate, de natură să clarifice sensul și scopul acțiunilor întreprinse de aceasta, motivația actului de conduită fiind reflectată de modul în care persoana a acționat.
In raport de aceste aspecte este evidentă intenția cu care inculpatul T. G. a acționat la încheierea și executarea contractelor încheiate cu cele 17 societăți comerciale prejudiciate, printre care și cele trei petente, de la care a achiziționat bunuri și pentru care a emis un număr total de 91 bilete la ordin, 9 dintre acestea fiind emise în favoarea părților vătămate din cauza de față, refuzate la plată pentru lipsa disponibilului bănesc, unul dintre acestea și pentru motivul că lipsește mandatul persoanei care l-a semnat.
Analizând în ansamblu întreaga situație de fapt cu raportare la cele 17 părți vătămate (care au înțeles inițial să formuleze plângere la organele de urmărire penală conforma art. 222 C.p.p.) instanța constată că activitatea acestui învinuit a fost susținută de activitatea desfășurată de învinuiții T. T. și M. F. D., pentru motivele anterior expuse, persoane care au acționat cu aceeași intenție și în același scop, alături de învinuitul T. G..
Având în vedere cele expuse mai sus apreciază instanța că din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 , 5 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.p. în ceea ce-l privește pe învinuitul T.G. și respectiv complicitate la această infracțiune, cu privire la învinuiții T. T. și M.F.D. atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective.
In consecință, instanța în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. c C.p.p. va admite plângerea petentelor S.C. I.I. S.R.L. S.C. C. B&B S.R.L. și S.C. R. S. H. S.R.L. , va desființa ordonanța nr.311/P/2008 din data de 24.10.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, și va reține cauza pentru rejudecare în complet legal constituit, apreciind că la dosar există probe suficiente cu privire la săvârșirea infracțiunilor mai sus menționate.
Totodată, instanța va pune în mișcare acțiunea penală împotriva numiților: T. G. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 al.1,2,3 și 5C.p. cu aplic.art.41al.2C.p. și respectiv T. T. și M. F. D. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev.de art.26C.p. rap.la art.215 al.1,2,3 și 5 C.p. cu aplic.art.41 al.2 C.p., având în vedere că aceasta soluția contestată de petente și dispusă prin ordonanța pronunțată în dosarul mai sus menționat privește infracțiunea de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave și respectiv complicitate la această infracțiune.
Funcție de prejudiciul suferit de părțile vătămate S.C. I.I. S.R.L. Slatina, S.C. C. B&B S.R.L. și S.C. R. S. H. S.R.L. Craiova, pe care acestea vor înțelege să-l comunice instanței, urmează a se face și încadrarea juridică a faptelor pentru care vor fi judecați cei trei inculpați ținându-de seama de cuantumul prejudiciului cert suferit de acestea și comunicat instanței în prezenta cauză, pe calea procedurii prev. de art. 334 C.p.p.
Pentru soluționarea cauzei se va fixa termen la data de 22 aprilie 2013 ora 09:00, sala 1, dată pentru care se va dispune: citarea inculpaților T. G., T. T. si M. F. D. și a părților vătămate S.C. I.I. S.R.L. Slatina, S.C. C. B&B S.R.L. și S.C. R. S. H. S.R.L. ; în baza art.171 al.2 C.p.p. se va emite adresă către Baroul Olt pentru desemnarea câte unui apărător din oficiu pentru fiecare inculpat și adresă către părțile vătămate pentru a comunica dacă se constituie părți civile în cauză, conf.art.15 C.p.p. iar in caz afirmativ, precizarea cuantumului acestora.";
Data publicarii pe portal:18.06.2013
| ← Comercializare produse energetice. Jurisprudență... | Perspectiva jurisprudenţei europene asupra inadmisibilităţii... → |
|---|
