Amenzi. Contraventii. Jurisprudență Amenzi
| Comentarii |
|
Tribunalul PRAHOVA Decizie nr. 772 din data de 23.09.2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
Dosar nr....../281/2014
DECIZIA CIVILĂ NR.772
Ședința publică din data de 23.09.2014
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată cu nr. ...../281/15.04.2014 la Judecătoria Ploiești, creditoarea CNADNR SA - prin DRDPB, prin intermediul petentei SCPEJPM, a chemat în judecată pe debitoarea NMG, solicitând instanței ca prin încheierea ce o va pronunța să se dispună încuviințarea executării silite a titlului executoriu constând în procesul verbal de constatare a contraventiei seria R 11, nr. 0069112/14.04.2011 emis de către creditoare, simultan/ succesiv, prin toate modalitățile prevăzute de lege, autorizarea creditoarei să treacă la executarea silită a obligației cuprinsă în titlul executoriu.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că procesul-verbal sus menționat reprezintă prin însăși natura sa un titlu executoriu care atestă existența în favoarea sa a unei creanțe certe, lichide și exigibile în ceea ce privește obligația debitoarei privind plata tarifului de despăgubire, obligație pe care aceasta nu și-a îndeplinit-o de bunăvoie, motiv pentru care se impune declanșarea executării silite față de debitoare în scopul încasării sumei datorate de către aceasta din urmă.
După administrarea probei cu acte, prin încheierea din data de 25.04.2014 a Judecătoriei Ploiești a fost respinsă cererea de încuviințare a executării silite formulată de către creditoare împotriva debitoarei prin intermediul executorului judecătoresc, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în baza disp. art. 632, art. 665 alin. 5 Cod proc. civ., executarea silită se poate efectua numai în baza unui titlu executoriu, fiind posibilă respingerea cererii de încuviințare a executării silite numai în cazul în care înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu, iar în baza disp. art. 37 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate, motiv pentru care în temeiul Deciziei în interesul legii nr. 10/ 10.06.2013 a ICCJ s-a stabilit că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, prevăzută de art. 27 din OG nr. 2/2001, are un caracter subsidiar comunicării prin poștă, cu aviz de primire, astfel încât analizându-se probele administrate în cauză s-a constatat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria R 11, nr. 0069112/14.04.2011 a fost comunicat direct prin afișare la domiciliul debitorului, în prezența unui martor asistent, ceea ce înseamnă că, în lipsa unor dovezi privind încunoștiințarea debitorului, în prealabil, prin serviciul poștal, cu confirmare de primire de existența procesului verbal, procedura de comunicare a acestuia este nelegală, echivalând din punct de vedere juridic, cu lipsa acesteia, mai ales că termenul imperativ de 15 zile nu poate fi calculat decât în raport de data la care procesul-verbal a fost adus la cunoștința destinatarului cu respectarea dispozițiilor legale.
S-a menționat că, în condițiile în care procesul verbal nu a fost comunicat în mod legal, decăderea debitorului, în calitate de contravenient, din dreptul de a contesta faptele imputate nu operează, prezumția de legalitate, veridicitate a procesului-verbal putând fi oricând răsturnată de către debitor prin intermediul formulării unei plângeri contravenționale, caz în care creanța invocată nu există în patrimoniul creditoarei, nu are un caracter exigibil, motiv pentru care procesul verbal de constravenție nu reprezintă un titlu executoriu, în sensul art. 37 din OG nr. 2/2001, neîncadrându-se în categoriile titlurilor executorii reglementate de Codul de procedură civilă, caz în care cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii atacate în sensul admiterii cererii, motivându-se că procedura de comunicare a procesului verbal reglementată de disp. art. 27 din OG nr.2/2001 privind afișare la domiciliul sau sediul contravenientului avea anterior emiterii Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ un caracter alternativ și nicidecum subsidiar comunicării prin poștă, cu aviz de primire, fiind la latitudinea expeditorului, procesul verbal constituind un titlu executoriu în sensul art.37 din OG nr.2 /2001 și că procesul-verbal de contravenție a fost întocmit, comunicat în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii contravenției și de o lună de la data aplicării sancțiunii, cu respectarea disp. art.13, art. 14 din OG nr. 2/2001 modificată și completată, proces-verbal împotriva căruia nu s-a formulat plângere contravențională, nefiind îndeplinită de bunăvoie obligația stabilită, mai ales că acesta constituie titlu executoriu conform disp. art.37 din OG nr.2/2001, atât timp cât creanța îndeplinește cerințele prevăzute de lege, fiind certă, lichidă, exigibilă, vizând tariful de despăgubire distinct de sancțiunea amenzii aplicată, tarif care reprezintă o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite privind utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, având dreptul să-și recupereze prejudiciul cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator prin recuperarea creanțelor aferente.
În continuare, creditoarea a arătat că procedura de încuviințare a executării silite are un caracter necontencios, implicând o cercetare formală, limitată constând în verificarea pur și simplu dacă actul invocat îndeplinește condițiile privind existența unui titlu executoriu, fiind imposibilă analizarea împrejurărilor referitoare la modalitatea de emitere, comunicare a procesului verbal care reprezintă apărări pe fond, putând face obiectul unei analize numai în cadrul procedurii contencioase și că în cadrul procedurii de încuviințare instanța are obligația să verifice dacă procesul verbal de contravenție a fost comunicat contravenientului, fiind imposibilă analizarea modalității în care a avut loc comunicarea acestuia, mai ales că numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale privind modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție în măsura în care face dovada unei vătămări a drepturilor acesteia reglementate de lege și nicidecum instanța din oficiu investită cu o cerere de încuviințare a executării silite.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr....../281/2014, la data de 17.06.2014.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Conform procesului verbal de constatare a contravenției seria R 11, nr. 0069112/14.04.2011, debitoarea a fost sancționată contravențional constând în plata unei amenzi pentru săvârșirea contravenției prev. de art.8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 deoarece la data de 12.11.2010, aceasta a circulat pe raza localității M, DN 2 Km 115+80m, jud. Buzău, fără să dețină rovinietă valabilă, ocazie cu care s-a emis și înștiințarea de plată prin care contravenienta a fost obligată să plătească și c/valoarea tarifului de despăgubire în valoare de 28 de euro, proces-verbal de contravenție comunicat debitoarei prin afișare la domiciliul acesteia la data de 14.04.2011, aspect confirmat de procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare întocmit în acest sens, semnat și de către un martor.
Potrivit disp. art.27, art. 37 din OG nr. 2/2001, comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, operațiunea de comunicare consemnându-se într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor, iar procesul verbal necontestat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Disp. art.622 c.pr.civ. prevăd că obligația stabilită prin hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, în caz contrar procedându-se la executarea silită a debitorului în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, caz în care pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, plantații ori a altei lucrări, încredințarea, stabilirea locuinței, vizitarea minorului, luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu.
De asemenea, art.632 c.pr.civ., stipulează că executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, adică în temeiul hotărârilor judecătorești executorii, definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, executarea silită neputând avea loc decât în baza unei creanțe certe, lichide și exigibile potrivit art.662 c.pr.civ., în timp ce disp. art.712 c.pr.civ. stabilesc că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executori o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Totodată, în baza disp. art. 665 alin. 5 NCPC, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: cererea de încuviințare a executării silite este de competența altui organ de executare decât cel sesizat; hotărârea sau, după caz, înscrisul, nu constituie titlu executoriu, potrivit legii; înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege; creanța nu este certă, lichidă și exigibilă; debitorul se bucură de imunitate de executare; titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită; există alte impedimente prevăzute de lege.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că în baza procesului verbal de constatare a contravenției seria R 11, nr. 0069112/14.04.2011, debitoarea a fost sancționată contravențional constând în plata unei amenzi pentru săvârșirea contravenției prev. de art.8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 deoarece la data de 13.12.2010, acesta a circulat pe raza localității M, DN 2 Km 115+80m, jud. Buzău fără să dețină rovinietă valabilă, ocazie cu care a fost obligată să plătească și c/valoarea tarifului de despăgubire în valoare de 28 de euro, proces-verbal de contravenție comunicat debitoarei prin afișare la domiciliul acesteia la data de 14.04.2011, aspect confirmat de procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare întocmit în acest sens, semnat și de către un martor, proces verbal necontestat până în prezent de către debitoare care nu a achitat c/valoarea tarifului de despăgubire.
Ca atare, atât timp cât prin procesul verbal de contravenție sus menționat debitoarea a fost obligată la plata tarifului de despăgubire în sumă de 28 de euro, proces verbal comunicat acesteia la data de 14.04.2011 și împotriva căruia contravenienta nu a formulat plângere contravențională, înseamnă că acest proces verbal atestă existența unei creanțe certe, a cărei existență se dovedește prin însuși procesul-verbal sus-menționat, lichidă, în condițiile în care cuantumul acesteia este strict prevăzut în cuprinsul procesului-verbal de contravenție și exigibilă, fiind ajunsă la scadență prin expirarea termenului de plată a acestui tarif, caz în care un asemenea proces verbal comunicat debitoarei și care atestă o creanță certă, lichidă și exigibilă, constituie prin însăși natura sa un titlu executoriu fără îndeplinirea altor formalități, mai ales că OG nr. 2/2001 prevede în cazul proceselor verbale de contravenție un caracter executoriu, impunându-se încuviințarea executării silite a acestuia în temeiul art. 622 c.pr.civ.
De fapt, în condițiile în care procesul verbal de contravenție sus menționat nu a fost contestat timp de 3 ani de zile, ținându-se seama de data emiterii și comunicării acestuia -2011, procedându-se, de regulă, la executarea silită, prin intermediul organelor fiscale, a amenzii stabilită în sarcina debitoarei în cazul refuzului acesteia de a o achita, este normal și firesc ca procesul verbal să aibă același regim juridic din punct de vedere al executării silite și în ceea ce privește modalitatea de executare a sumei de bani datorată de către debitoare reprezentând c/valoarea tarifului la care fost obligată în condițiile în care acesta reprezintă o măsură cu caracter accesoriu aplicată debitoarei, cu titlu de despăgubire, fiind imposibil din punct de vedere legal ca procesul verbal să reprezinte titlu executoriu numai în ceea ce privește amenda și să fie înlăturat un asemenea efect juridic în cazul executării cu privire la încasarea tarifului, considerându-se ca fiind un act necomunicat valabil după un interval de 3 ani, ceea ce este inadmisibil.
Faptul că prin decizia nr. 10/2013 a ICCJ s-a stabilit că procedura de comunicare a procesului verbal de contravenție prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului are un caracter subsidiar comunicării prin poștă, cu aviz de primire, nu înseamnă în mod automat că procesul verbal de contravenție seria R 11, nr. 0069112/14.04.2011, nu reprezintă un titlu executoriu și că acesta nu ar fi fost comunicat în mod legal debitoarei întrucât la stabilirea caracterului de titlu executoriu al procesului verbal se ține seama dacă, într-adevăr, acesta a fost comunicat sau nu într-una dintre modalitățile prevăzute de lege, în vigoare, la data întocmirii acestuia- 14.04.2011, dacă a fost sau nu contestat și nicidecum de valabilitatea sau nevalabilitatea, legalitatea sau nelegalitatea procedurii în sine de comunicare a procesului verbal la data de 14.04.2011, mai ales că la data emiterii și comunicării procesului verbal nu exista decizia sus menționată, fiind imposibil din punct de vedere legal să se invoce o decizie în interesul legii privind aplicarea, interpretarea unor dispoziții legale pentru fapte contravenționale și acte întocmite anterior cu 2 ani emiterii acesteia, fiind normal, firesc și legal ca o decizie în interesul legii, deci inclusiv decizia sus menționată să producă efecte juridice, devenind obligatorie pentru viitor și nicidecum pentru trecut, fiind imposibil să retroactiveze.
Mai mult chiar, mențiunile înserate în cadrul disp. art. 665 alin. 5 pct. 2, 3, 4, 7 c.pr.civ. privind posibilitatea respingerii cererii de încuviințare în cazurile în care înscrisul a cărei executare se solicită nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu sau nu întrunește toate condițiile de formă prevăzute de lege ori creanța nu este certă, lichidă, exigibilă nu se interpretează în sens larg și nu implică o analiză a valabilității sau nevalabilității, legalității sau nelegalității înscrisului ce face obiectul unei cereri de încuviințare a executării silite deoarece în realitate dispozițiile sus menționate au un caracter limitativ, stabilind strict cazurile în care poate fi respinsă o asemenea cerere, implicând doar o analiză pur formală a înscrisului respectiv și anume a existenței sau inexistenței unor condiții de formă privind existența în sine a titlului executoriu, a unor împrejurări care împiedică executarea silită din punct de vedere obiectiv, ținându-se seama de caracterul necontencios al procedurii aplicabilă în acest caz, fiind imposibilă analizarea existenței unor condiții de fond în ceea ce privește înscrisul respectiv, condiții din care fac parte și legalitatea sau nelegalitatea, valabilitatea sau nevalabilitatea actelor de comunicare, a procedurii de realizare a acesteia în ceea ce privește un proces verbal de contravenție.
Astfel, în mod greșit, instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins cererea ca neîntemeiată, fără să țină seama că în speță sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art.622 și urm. c.pr.civ., art. 27 din OG nr. 2/2001, impunându-se încuviințarea executării silite a procesului verbal de contravenție seria R 11, nr. 0069112/14.04.2011 care reprezintă prin însăși natura sa un titlu executoriu, făcând dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile în favoarea creditoarei, mai ales că disp. art. 665 alin.5 c.pr.civ. stabilesc cu caracter imperativ, limitativ condițiile în care poate fi respinsă o cerere de încuviințare a unui titlu executoriu, condiții inexistente în speță.
Afirmațiile creditoarei conform cărora procedura de comunicare a procesului verbal reglementată de disp. art. 27 din OG nr.2/2001 avea, anterior emiterii Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ, un caracter alternativ și nicidecum subsidiar, comunicării prin poștă, cu aviz de primire, fiind la latitudinea expeditorului, procesul verbal constituind un titlu executoriu în sensul art.37 din OG nr. 2/2001, fiind întocmit, comunicat în termenul de 6 luni de la data săvârșirii contravenției, respectiv de o lună de la data aplicării sancțiunii, cu respectarea disp. art.13, art. 14 din OG nr. 2/2001, proces-verbal necontestat, sunt justificate întrucât, într-adevăr, dispozițiile legale sus menționate stabileau modalitatea alternativă de realizare a procedurii de comunicare a procesului verbal fie prin poștă, cu aviz de primire, fie prin afișare la domiciliul, sediul contravenientului, prin întocmirea unui proces verbal în acest sens, modalitate exprimată prin sintagma "sau";, ceea ce înseamnă că organul emitent era cel care stabilea modalitatea de comunicare a procesului verbal, niciuna neavând caracter prioritar.
De altfel, în condițiile în care procesul verbal de contravenție a fost comunicat debitoarei, întocmindu-se în acest sens un proces verbal de comunicare, ținându-se seama de dispozițiile legale în vigoare la data aplicării sancțiunii contravenționale, încheierii procesului verbal, iar debitoarea nu a contestat timp de 3 ani de zile modalitatea de comunicare a procesului verbal, fiind singura persoană interesată în acest sens, nefiind posibilă contestarea acestei modalități din oficiu de către instanțele judecătorești, în cadrul procedurii necontencioase aplicabilă cererii de încuviințare silită, înseamnă că procesul-verbal de contravenție constituie titlu executoriu fără nicio altă formalitate în sensul art. 37 din OG nr. 2/2001, fiind imposibilă contestarea acestuia prin intermediul prezentei cereri.
Susținerile creditoarei potrivit cărora suma stabilită prin procesul verbal constituie o creanță certă, lichidă, exigibilă, vizând tariful de despăgubire distinct de sancțiunea amenzii aplicată, fiind o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului în urma săvârșirii unei fapte ilicite privind utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului, având dreptul să-și recupereze prejudiciul cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator prin recuperarea creanțelor aferente au relevanță în cauză deoarece, atât timp cât procesul verbal de contravenție a fost comunicat debitoarei care nu l-a contestat, neformulând plângere contravențională, un asemenea proces verbal în baza căruia s-a stabilit obligația debitoarei de a achita tariful de despăgubire de 28 de euro atestă o creanță certă, lichidă și exigibilă, reprezentând titlu executoriu, caz în care creditoarea are dreptul să procedeze la executarea silită a debitoarei pentru recuperarea creanței sale.
Motivele invocate de către creditoare în sensul că procedura de încuviințare a executării silite are un caracter necontencios, implicând o cercetare formală, limitată constând în verificarea pur și simplu dacă actul invocat îndeplinește condițiile referitoare la existența unui titlu executoriu, fiind imposibilă analizarea împrejurărilor privind modalitatea de emitere, comunicare a procesului verbal care reprezintă apărări pe fond, putând face obiectul unei analize numai în cadrul procedurii de drept comun, sunt întemeiate întrucât, într-adevăr, disp. art. 665 alin. 2, 3, 4, 6, 7 c.pr.civ., stabilesc în mod expres cazurile în care poate fi respinsă o cerere de încuviințare a executării silite, respectiv când înscrisul nu îndeplinește condițiile de formă, nu constituie titlu executoriu, creanța nu are un caracter cert, lichid, exigibil, există impedimente la executare, ceea ce înseamnă că la momentul soluționării unei cereri de încuviințare a executării silite instanța de executare are obligația să verifice formal caracterul de titlu executoriu al înscrisului supus executării silite, existența sau inexistența în sine, pur și simplu, a unei dovezi de comunicare, fără nicio altă condiție, a unei creanțe certe, lichide și exigibile, a unor situații de fapt, de drept de natură să împiedice sau să facă imposibilă din punct de vedere obiectiv punerea în executare silită, la un moment dat, a unui titlu executoriu.
Este cert că procesul verbal de contravenție prin care s-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a achita suma de 28 de euro cu titlu de tarif de despăgubire, comunicat prin afișare la domiciliul acesteia în urmă cu 3 ani, necontestat până în prezent, atestă o creanță certă, lichidă, exigibilă, constituind titlu executoriu, fiind susceptibil de a fi pus în executare, iar debitoarea în cazul în care consideră că i s-ar fi încălcat anumite drepturi în ceea ce privește modalitatea în care s-a realizat comunicarea procesului verbal, întocmirea acestuia, are posibilitatea să -și valorifice anumite pretenții prin intermediul mijloacelor procedurale reglementate de dispozițiile legale în materie, mai ales că este singura persoană căreia legea îi recunoaște calitate procesuală activă în acest sens, mai ales că, în speță, nu există nicio dispoziție legală care să confere instanțelor judecătorești calitate procesuală activă și implicit dreptul de a contesta, din oficiu, modalitatea de comunicare a unui proces verbal de contravenție, de a analiza legalitatea sau nelegalitatea, valabilitatea sau nevalabilitatea procedurii de comunicare a acestuia în cadrul unei cereri de încuviințare a executării silite reglementată de normele procedurii necontencioase.
Criticile creditoarei în sensul că în cadrul procedurii de încuviințare instanța are obligația să verifice dacă procesul verbal de contravenție a fost comunicat contravenientului, fiind imposibilă analizarea modalității în care a avut loc comunicarea acestuia și numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale privind modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție în măsura în care face dovada unei vătămări, sunt fondate deoarece modalitatea de comunicare nu poate face obiectul unei analize în cadrul procedurii necontencioase a încuviințării executării silite în cadrul căreia se analizează, formal, caracterul cert, lichid, exigibil al creanței,caracterul de titlu executoriu al procesului verbal, dacă acesta a fost comunicat sau nu debitorului, iar împrejurările privind legalitatea sau nelegalitatea, temeinicia sau netemeinicia modalității de comunicare a procesului-verbal constituie prin însăși natura lor apărări de fond ce pot fi invocate numai de către partea care dovedește o vătămare prin intermediul mijloacelor procedurale cu caracter contencios, implicând administrarea unor probe, respectarea unor drepturi procesuale specifice procedurii contencioase.
În realitate, respingerea cererii de încuviințare a executării silite, invocându-se nelegalitatea procedurii de comunicare a procesului verbal de contravenție are ca efect încălcarea dreptului creditoarei de a avea acces liber la justiție constând în imposibilitatea acesteia de a formula în principiu o cerere de încuviințare a executării silite, de a -și exercita în principiu dreptul de a pune în executare un titlu de creanță pe care îl deține, necontestat timp de 3 ani de zile, în vederea recuperării creanței sale, de a avea posibilitatea de a declanșa procedura executării silite, ceea ce este inadmisibil, având loc o încălcare flagrantă a drepturilor sale procesuale, cu consecințe negative constând în imposibilitatea de a nu-și valorifica niciodată un titlu de creanță necontestat o perioadă îndelungată de timp de către debitoare, singura în măsură să conteste modalitatea de îndeplinire a procedurii de comunicare a titlului executoriu.
În raport de aceste considerente, tribunalul, având în vedere că eronat a fost respinsă cererea de încuviințare a executării, în baza disp. art.480 alin. 1, 2 c.pr.civ., va admite apelul, va schimba în tot încheierea atacată în sensul că va admite cererea conform. disp. art. 662 și urm c.pr. civ. și va încuviința executarea silită a titlului executoriu constând în procesul verbal de constatare a contraventiei seria R 11, nr. 0069112/14.04.2011 emis de către creditoare, simultan/ succesiv, prin toate modalitățile prevăzute de lege, precum și autorizarea creditoarei să treacă la executarea silită a obligației cuprinsă în titlul executoriu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul și, în consecință:
Schimbă în tot încheierea atacată în sensul că admite cererea.
Încuviințează executarea silită a titlului executoriu constând în procesul verbal de constatare a contraventiei seria R 11, nr. 0069112/14.04.2011 emis de către creditoare, simultan/ succesiv, prin toate modalitățile prevăzute de lege și autorizează creditoarea să treacă la executarea silită a obligației cuprinsă în titlul executoriu.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.09.2014.
| ← Regimul juridic al dreptului de preemţiune al arendaşului | Indemnizatii. Salarii. Oraganizare judecatoreasca. Jurisprudență → |
|---|
