Indemnizatii. Salarii. Oraganizare judecatoreasca. Jurisprudență

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul PRAHOVA Sentinţă civilă nr. 1940 din data de 05.09.2014

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA-SECTIA I CIVILĂ

Dosar nr. ...../105/2014

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1940

Ședința publică din data de 05.09.2014

T R I B U N A L U L,

Prin acțiunea înregistrată pre rolul Tribunalului Prahova cu nr. ...../105/2014 la data de 30.01.2014, reclamanta TAM a chemat în judecată pe pârâtele MJ, CAG, TV și CNCD solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea paraților la acordarea de despăgubiri constând în contravaloarea sumei compensatorii reprezentând sporul pentru titlul de doctor în drept începând cu data de 27.062013 și în continuare, pentru viitor, prin includerea acesteia în indemnizația lunară de încadrare, conform art.1 al. 5 din Legea 285/2010, actualizate în funcție de indicele de inflație.

Acțiunea este întemeiată pe disp. art. 27 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, potrivit căruia, persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, cererea fiind scutită de taxă judiciară de timbru și nefiind condiționată de sesizarea C.

În motivarea acțiunii reclamata a arătat că este judecător la TV iar la data de 27.06.2013 a terminat studiile doctorale susținând teza de doctorat cu titlul: Cauze de ineficacitate a contractelor, în materia drept civil, astfel MECTS a emis Ordinul nr. 5581 MD/3.12.2013 prin care i s-a acordat titlul de doctor în drept.

La data de 6.08.2013 a notificat CSM cu privire la acordarea sumei compensatorii cuvenite iar la data de 20.12.2013 a revenit, de aceasta data către TV, cu cerere prin care a solicitat acordarea drepturilor bănești ce i se cuvin ca urmare a acordării acestui titlu științific.

Prin adresa nr.2/110147/20.01.2014 (referitor la adresa 5647/7A/2013 a TV) a MJ, i s-a răspuns că pe de o parte sporul pentru titlul științific de doctor în drept nu se mai regăsește printre sporurile avute în vedere de Legea nr. 330/2009 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, iar pe de altă parte nu pot beneficia nici de suma compensatorie de care beneficiază alți colegi întrucât nu beneficiam de acest spor la data de 31.12.2009 pentru a-i fi aplicabile disp. art. 6 alin. 1 din OUG l/2010, raportat la art. 30 alin. 6 din Legea 330/2009 si pe cale de consecința, cererea sa nu poate fi soluționată favorabil.

Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, sus menționate, O.U. G. Nr. 27 din 29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției prevedea la art. 5 că "judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți care posedă titlul științific de doctor sau doctor docent beneficiază de un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, care se acordă de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a solicitat".

De asemenea arată reclamanta că abrogarea acestui articol prin art. 48 pct. 7 din Legea 330/2009 este neconstituțională raportat la dispozițiile art. 41 din Constituția României care ocrotește munca și protecția socială, prin aceasta înțelegându-se prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale sau formarea profesională, cum este cazul în speța de față.

Înlăturarea sporului de doctorat prevăzut de legea anterioară împiedică realizarea formării profesionale a judecătorilor astfel cum este garantată constituțional fiind de natură a afecta statutul acestei profesii astfel cum este reglementată în art. 125 din Constituție.

Pe de altă parte, apreciază reclamanta că art. 30 alin 6 din Legea 330/2009 potrivit căruia "Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora ", este discriminatoriu.

În condițiile în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții ca și alți colegi, deși a urmărit a-i completa pregătirea profesională nu beneficiez de aceleași drepturi, ei având indemnizația mărită cu suma compensatorie prevăzută de legea de salarizare echivalentă cu sporul de 15% prevăzut anterior pentru titlul de doctor în drept, apreciez că este discriminată în mod evident. Discriminarea dintre deținătorii titlurilor de doctor de dinaintea datei de 31.12.2009 si cei ce au obținut acest titlu după această dată este evidentă în condițiile în care lucrează în aceleași condiții, textul sus arătat fiind astfel în contradicție atât cu art 4 din Constituția României privind egalitatea între cetățeni, art 16 privind egalitatea în drepturi și art 41, privind dreptul la muncă și protecție socială din același act normativ.

Urmează a fi avute în vedere și dispozițiile înscrise în art. 3 din OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare ale cărei mențiuni se aplica tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private, precum și instituțiilor publice cu atribuții în ceea ce privește: a) condițiile de încadrare în munca, criteriile și condițiile de recrutare, selectare și promovare, accesul la toate formele si nivelurile de orientare, formare si perfecționare profesionala", b) protecția si securitatea sociala; (...) și care prevede că tratarea inegala a indivizilor sau grupurilor in raport cu unele trăsături categorice cum ar fi apartenența etnica, rasiala, religioasa sau de clasă este caracteristica ideii de discriminare. In același scop invocă și prevederile Directivei C 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. LI80 din 19 iulie 2000, și prevederile Directivei C 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament, în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L303 din 2 decembrie 2000.

De asemenea, pentru aceleași motive învederează că dispozițiile art. 6 al. 1 din OUG nr. 1/2010 sunt în contradicție cu egalitatea în fața legii și a autorităților publice și discriminatorii prin prevederile, criteriile si practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, în condițiile în care aceasta adaugă chiar la legea 330/2009, stabilind posibilitatea de a beneficia de plata sumei compensatorii sus arătate doar pentru cei ce au avut acest drept la data de 31.12.2009 și discriminând persoanele care își desfășoară activitatea în aceleași condiții dar au dobândit titlul de doctor ulterior acestei date.

Având în vedere, însă că aceste texte legale au fost abrogate dar că dispozițiile contestate au fost reluate în art. 1 al. 5 din legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a înțeles să invoce existența unei discriminări și cu privire la acesta, în măsura în care a preluat prevederile neconstituționale din textele anterioare și permite includerea în indemnizația lunară de încadrare a sumelor compensatorii reprezentând sporul aferent titlului de doctor în drept numai în favoarea celor care au beneficiat deja de acestea, deci doar pentru cei care aveau titlul de doctor la data de 31.12.2009.

Conform acestuia, "în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege".

Ca atare textul în vigoare la această dată care menține discriminarea reclamantei și care acordă posibilitatea colegilor care au titlul de doctor în drept să beneficieze de includerea în indemnizația de încadrare brută lunară a sumei compensatorii cu caracter tranzitoriu reprezentând sporul de doctorat, de care reclamanta nu beneficiez este art. 1 ai 5 din Legea 285/2010, care are legătură cu cauza și care este neconstituțional potrivit celor arătate anterior.

În dovedirea celor de mai sus a depus alăturat Hotărârea nr. 671/20.11.2013 a CNCD, prin care, ca urmare a admiterii cererii unui magistrat aflat în aceeași situație, s-a constatat existența unei discriminări. Prin aceeași hotărâre, s-a apreciat că art. 30 alin. (6), art. 48 alin. l pct. 7 din Legea 330/2009, coroborat cu art.6 alin.l din OUG nr.1/2010, prin care se reglementează abrogarea sporului de doctorat si includerea unei compensații în salariul de bază, are efectele unei discriminări indirecte pentru angajații care au obținut titlul academic de doctor după intrarea in vigoare a celor doua acte normative mai sus amintite și că prin aceasta soluție legislativă se încalcă principiul plații egale pentru muncă egală, respectiv principiul nediscriminării.

Din analiza textelor normative rezultă faptul că, legiuitorul a abrogat acordarea de sporuri (art. 48 alin. 1 pct. 7 din Legea-cadru 330/2009). Mai mult, legiuitorul transforma un drept salariat secundar în parte a salariului, drept fundamental, atunci când prevede că sumele cu caracter tranzitoriu, respectiv sporurile se introduc în salariul de baza (a se vedea art. 6 alin. 1 din OUG 1/2010, art. 1 alin. 5 din legea 285/2010).

Abrogarea privește doar salariații care în viitor ar fi putut să se califice pentru obținerea unui spor (prin dobândirea titlului academic de doctor în cazul nostru) și nu și salariații care la momentul adoptării noii legislații au titlul academic de doctor, încălcarea unui drept prevăzut de lege

A mai susținut că a fost încălcat principiului plății egale pentru muncă egală.

În analiza încălcării dreptului la plată egală pentru muncă de valoare egală, ca parte a dreptului la muncă, trebuie avut în vedere natura sporului de doctorat. Astfel, sporul de doctorat este un supliment de remunerare acordat de angajator pentru obținerea unui grad superior de calificare a angajatului.

Calificarea academică (titlul de doctor sau doctor docent) presupune că, angajatul a dobândit deprinderi și cunoștințe aprofundate într-un domeniu de studiu, care asigură un plus de valoare muncii prestate de acesta. Sporul de doctorat poate fi comparat cu sporul de vechime, care presupune dobândirea de experiență profesională prin care angajatul poate oferi un plus de valoare muncii sale (a se face distincție între sporul de vechime și cel de fidelitate).

Se mai arată că nu se poate reține motivarea Curții Constituționale a României potrivit căreia "sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție"; (Decizia 594/2012).

Astfel, chiar dacă s-ar reține că sporurile reprezintă drepturi salariale suplimentare, ele sunt protejate din perspectiva principiului egalității și nediscriminării, în sensul în care angajatorul are obligația, ca la acordarea sau nu a acestui drept suplimentar, să aplice tratamentul egal la persoane sau situații aflate în poziții comparabile/similare, respectiv să aplice un tratament diferit la persoanele sau situațiile care se află în poziții diferite. în interpretarea noastră, chiar și aceste drepturi suplimentare sunt protejate prin Constituția României, pentru următoarele considerente:

Art. 41 alin. (1) din Constituția României vorbește în general de dreptul la muncă și nu face distincție între drepturi salariale principale (salariul de bază) și drepturile salariale suplimentare;

Art. 16 alin. (1) din Constituția României, chiar prin propria denumire -"egalitatea în drepturi,, - nu face distincție între drepturi fundamentale și drepturi suplimentare în protecția împotriva discriminării. Mai mult, textul constituțional arată că "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări,,, fără a face distincție între drepturile reglementate de legea fundamentală sau de celelalte tipuri de legi;

Art. 1 pct. 1 - denumit "Interzicerea discriminării"; - din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ratificată de România prin Legea nr. 103 din 25 aprilie 2006 prevede faptul că: "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație,, Din textul de lege reiese că principiul egalității protejează orice drept prevăzut de lege, nu doar un drept fundamental.

Codul Muncii la art. 160 arată că "salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri,,.

Raportat la speța de față suntem în prezența unei analize ce privește stabilirea salariului de bază, ca urmare a includerii în calculul acestui drept principal al unui drept secundar (în interpretarea CCR), sporul de doctorat.

Angajații care au obținut titlul de doctor după intrarea în vigoare a legii unice de salarizare sunt în situate comparabilă cu cei care au obținut acest grad academic înainte de intrarea în vigoare a legii în cauză. Astfel, ambele categorii au obținut o calificare academică, prin care se presupune că adaugă un plus de valoare muncii prestate.

Deși aparent este un criteriu atipic, momentul obținerii titlului de doctor este cel care determină tratamentul mai puțin favorabil.

(Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, M. Of. 69/1004).

în drept, prevederile art. 30 alin. (6), art. 48 alin. (1) pct.7 din Legea-cadru nr.330/2009, art. 1 alin. (5), art. 6 alin. (1) din OUG nr.1/2010 nu se justifică raționai, nu respectă principiul egalității, și constituie o discriminare directă, prin încălcarea art. 16 alin. (1) coroborat cu art. 41 din Constituția României, art. 1 pct. 1. din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ratificată de România prin Legea nr. 103 din 25 aprilie 2006, art. 5 alin. (1) din Codul Muncii, art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 6 lit. b) și c) din O.G. 137/2000".

- Ca atare urmează să se constate că trebuie să fiu despăgubită material cu sumele compensatorii ce au fost deja acordate altor colegi aflați în aceeași situație, calculate raportat la indemnizația mea brută lunară de încadrare, începând cu data de 27.06.2013, și să se anuleze situația creată p discriminare, prin obligarea pârâtelor MJ, CAG si TV si la plata către mine a sumei compensați lunare corespunzătoare, prin introducerea în indemnizația de încadrare bn lunară, în continuare si pentru viitor.

În drept, art. 27 din OG 137/2000, art. 24 din Hotărârea nr. 567 din 15 iun. 2005 privind organizarea și desfășurarea studiilor universitare de doctorat, art. 5 d O.U. G. Nr. 27 din 29 martie 2006, art. 48 pct. 7 , 30 al. 6 din legea 330/2009, art.-16, 41 din Constituția României, art. 125 din Constituția României, art. 6 al. 1 di OUG nr. 1/2010, art. 3 din OG nr. 137/2000, art. 29 din Legea 47/2002 a Curț. Constituționale, și prevederile Directivei C 2000/43/CE privind aplicare; principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasiali sau etnică, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L18C din 19 iulie 2000, și prevederile Directivei C 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament, în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L303 din 2 decembrie 2000 si art.127 NCPC in ceea ce privește competenta teritoriala.

La data de 09.05.2014 pârâtul MJ a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată arătând că inițial, sporul de doctorat în cuantum de 15% a fost prevăzut de dispozițiile art.5 din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, potrivit cărora:" judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți care posedă titlul științific de doctor sau doctor docent beneficiază de un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, care se acordă de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a solicitat".

Ulterior, prin dispozițiile art.48 din Legea nr. 330/2009 prevederile art.5 din OUG nr.27/2006 au fost abrogate, dar sumele de bani aferente sporului de doctorat au fost menținute în continuare sub forma unei sume compensatorii cu caracter tranzitoriu, ce nu a vizat existența sau nu a sporului în discuție, pentru persoanele care îl aveau în plată la data de 31.12.2009. Menținerea acestei sume compensatorii a reprezentat doar o măsură tranzitorie până la intrarea în vigoare, în totalitate, a prevederilor Legii cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, lege care nu mai prevede în prezent acordarea acestui spor.

Așadar din cele arătate se poate observa că nu suntem în prezența unui tratament juridic diferit aplicat unor persoane aflate în situații similare, pentru a se constata existența unei stări de discriminare, deoarece, pe de o parte, sporul de 15% era prevăzut de lege în favoarea unor persoane care aveau dobândit titlul de doctor în drept, sporul în discuție fiind reglementat de un anumit act normativ ce era în vigoare la un moment dat, respectiv OUG nr.37/2006, iar pe de altă parte, există situația unei categorii de personal, care a obținut titlul academic de doctor în drept ulterior, în baza unei alte legislații de salarizare, care nu a mai prevăzut și remunerarea aferentă acestui titlu.

Ca atare, având în vedere că situațiile sunt diferite sub aspectul salarizării, legiuitorul este în drept să instituie un tratament juridic diferit; s-ar putea vorbi despre un tratament discriminatoriu, în sensul OG nr. 137/2000, numai în situația în care aceeași normă juridică în vigoare s-ar aplica diferit cu privire la o categorie profesională, ceea ce nu este cazul după cum am demonstrat.

Pe de altă parte, reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excedează cadrului legal stabilit prin Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare și nu intră în sfera competenței CNCD.

Din examinarea cuprinsului Ordonanței Guvernului nr.137/2000 rezultă că atribuțiile C și controlul exercitat de acest organ nu privesc modul de reglementare a unor relații sociale prin lege ori alte acte normative, folosindu-se sintagme cum sunt: "exercitarea următoarelor drepturi" -art.1 alin. (2), "exercitarea drepturilor enunțate" - art.1 alin. (3), "restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege" - art 2 alin.(1), "comportament discriminatoriu "persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.

În mod evident, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.

In afara legii, nu putem vorbi de discriminare, în sensul Ordonanței Guvernului nr.137/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000.

În acest sens sunt și deciziile nr.818, 819, 820 din 03.06.2008 ale Curții Constituționale prin care s-au admis excepțiile de neconstituționalitate și s-a constatat ca" prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) si ale art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul ca instanțele judecătorești au competenta să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".

Mai mult, prin Decizia nr. 1325/4.12.2008, Curtea Constituțională a constatat că înțelesul dispozițiilor OG nr.137/2000, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor.

Din toate acestea rezultă cu claritate că OG 137/2000 privește acte sau fapte de discriminare, iar prin hotărârile sale, Consiliul se pronunță asupra unor acte sau fapte, acțiuni ori omisiuni prin care se restrânge exercițiul în condiții de egalitate a unor drepturi recunoscute de lege, iar nu asupra unor reglementări cuprinse în legi sau ordonanțe.

În raport de aceste considerentele, solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

La data de 07.05.2014 pârâtul TV formulează întâmpinare față de acțiunea promovata înțelegând sa invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, motivat de faptul ca TV este, in comparație cu celelalte doua parate, ordonator terțiar de credite, în aceasta calitate nu pot face plați si nici nu se poate recunoaște drepturi de natura celor care fac subiectul acestei acțiuni.

Potrivit art.6 din Legea nr. 284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice "Ordonatorii principali de credite au obligația să stabilească salariile de bază, soldele funcțiilor de bază/salariile funcțiilor de bază, indemnizațiile lunare de încadrare, sporurile, alte drepturi salariale în bani și în natură stabilite potrivit legii, să asigure promovarea personalului în funcții, grade și trepte profesionale și avansarea în gradații, în condițiile legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu."

Așadar, nu se poate vorbi de nerecunoașterea acestui drept, cat timp, in calitate de ordonator terțiar de credite, noi nu avem atribuții in acest sens.

De altfel, în momentul înregistrării cererii reclamantei privind acordarea acestui drept salarial, TV s-a adresat MJ pentru o competenta soluționare. În răspunsul formulat, transmis sub nr.2/110147/2014, ordonatorul principal de credite a stabilit că solicitarea reclamantei nu poate fi soluționata favorabil pentru motivele arătate în cuprinsul respectivului document, care poate fi consultat in dosarul cauzei, unde a fost depus de reclamanta TAM.

Fata de aceste considerente, solicita sa fie admisă excepția invocata si sa respinsă acțiunea promovata in contradictoriu cu acesta ca fiind promovata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.

La data de 13.05.2014 pârâta CAG a depus la dosar întâmpinare CAG, arătând că acțiunea este nefondată pentru următoarele considerente:

Este adevărat că până la intrarea în vigoare a Legii - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, judecătorii au beneficiat de sporul pentru titlul de doctor.

Potrivit dispozițiilor art. 6 din OUG nr. 1/2010, în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu OUG nr. 1/2010, erau mai mici decât cete stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 s-a acordat o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășura activitatea în aceleași condiții. Această sumă a fost inclusă în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu a fost luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care au fost stabilite în funcție de acestea.

In cazul judecătorilor suma compensatorie cu caracter tranzitoriu acordată care să acopere diferența până la drepturile salariale câștigate la data de 31.12.2009 a fost sporul pentru titlul de doctor în drept.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009, sporul pentru titlul de doctor în drept nu s-a mai acordat, întrucât nu a mai fost prevăzut de această lege de salarizare.

Ulterior, nici în Legea - cadrul nr. 284/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu a mai fost prevăzută posibilitatea acordării sporului pentru titlul de doctor în drept.

DE asemenea arată că reclamanta a dobândit titlul de doctor în drept la data de 27.06.2013, așa cum rezultă din anexa la acțiune, dată la care era în vigoare Legea - cadrul nr. 284/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice care nu mai prevedea sporul de 15% pentru titlul de doctor în drept.

Este adevărat că judecătorii care au beneficiat de sporul pentru titlul de doctor în drept la data de 31.12.2009 beneficiază în continuare de acesta, prin acordarea sumei compensatorii cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența până la drepturile salariale câștigate la data de 31.12.2009.

Însă, prin deciziile nr. 818, 819, 820, 821 din 3 iulie 2008, Curtea Constituțională a admis excepțiile de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și ale art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competență să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative,

Tot Curtea Constituțională a reținut că instanțele judecătorești ca nu au competența să desființeze norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme juridice sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât astfel s-ar încălca principiul separației puterilor consacrat de legea fundamentală, potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tării.

Mai mult, a arătat faptul că potrivit dispozițiilor art. 18 alin. 2 anexa VI din Legea nr. 330/2009 și art. 7 alin. 1, Capitolul VI, din Legea- cadrul nr. 284/2010, în situația în care reclamanta era nemulțumită de modul de stabilire a drepturilor salariale, avea posibilitatea contestării, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale MJ.

Având în vedere considerentele mai sus precizate, solicită respingerea acțiunii formulate ca nefondată.

Reclamanta TAM, a formulat răspuns la întâmpinările depuse de pârâții MJ si TV, astfel, cu privire la întâmpinarea depusa de MJ arată că nu este de acord cu susținerea paratului in sensul ca cererea este neîntemeiata in raport de prevederile OG 137/2000, câtă vreme chiar CNCD prin hotărârea ce-am menționat in acțiunea introductiva,a constatat o atare discriminare,respectiv a celor ce au obținut titlul de doctor după 2010, față de cei ce l-au obținut anterior!

Mai mult decât atât, a mai arătat că, paratul, ignoră cu desăvârșire dispozițiile hotărârii nr.761/20.11.2013 a CNCD, cu toate ca a fost parte in prezenta procedura si chiar a formulat contestație împotriva menționatei hotărâri, ce a fost respinsa de către CAB in ceea ce privește constatarea discriminării (a se vedea dosar nr.8161/3/2013 al CAB).

Cât privește întâmpinarea depusa de TV prin care s-a invocat in cauza excepția lipsei calității procesual pasive a acestui parat, excepție ce solicită să fie respinsă ca neîntemeiata, câtă vreme TV este ordonator de credite, chiar daca este doar terțiar in raport de ceilalți 2 ordonatori.

Pe fond s-a făcut trimitere la dispozițiile art.6 din Legea 284/2010 si respectiv ale art. 1 al.5 din Legea 285/2010 modificata, dispoziții față de care am arătat punctul nostru de vedere in acțiunea introductiva si prin urmare va rugam sa îndepărtați toate aceste susțineri ca neavenite.

Prin urmare având în vedere cele anterior menționate solicită admiterea cererii ca vădit întemeiata.

În cauză s-a administrat proba cu acte fiind depuse la dosarul cauzei adresa nr. 2818/20.12.2013, ordin privind atribuirea titlului de doctor, practică judiciară, decizia civilă nr.4098/05.12.2013, Hotărârea nr. 671/ 20.11.2013, adeverința nr. 563/10.07.2013 emisă de UNT din București - Școala Doctorală, răspuns dat de către MJ la solicitarea reclamantei înregistrat cu nr. 2/110147

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Reclamanta îndeplinește funcția de judecător în cadrul TV, acțiunea ce face obiectul prezentului dosar fiind promovată urmare a neacordării de către angajator, începând cu data de 27.06.2013, a sporului de 15% pentru titlul de doctor în drept, solicitând în acest sens acordarea de despăgubiri constând în contravaloarea sumei compensatorii reprezentând sporul pentru titlul de doctor în drept, conform art. 1 alin.5 din legea nr. 285/2010.

Prin adresa nr.2/110147/20.01.2014(referitor la adresa 5647/7A/2013 a TV) a MJ, i s-a răspuns că pe de o parte sporul pentru titlul științific de doctor în drept nu se mai regăsește printre sporurile avute în vedere de Legea nr. 330/2009 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, iar pe de altă parte nu pot beneficia nici de suma compensatorie de care beneficiază alți colegi întrucât nu beneficia de acest spor la data de 31.12.2009.

Reclamanta își întemeiază cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 27 din OUG nr. 137/2000, potrivit cărora o persoană care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare.

Așa cum rezultă din dispozițiile art. 5 din OUG nr. 27/2006, Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți, precum și personalul de specialitate din cadrul Institutului Național de Criminologie, care posedau titlul științific de doctor sau doctor docent, beneficiau de un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, care se acorda de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a solicitat";. Acest text legal a fost abrogat prin art.48 pct.7 din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în cuprinsul art.30 din același act normativ prevăzându-se că "pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora";.

Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a fost, la rândul său, abrogată prin art.39 din Legea nr.284/2010.

Conform art.6 alin.1 din OUG nr.1/2010, "în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea-cadru nr. 330/2009 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea.";

În conformitate cu prevederile legale menționate, rezultă că sporul pentru titlul de doctor a fost acordat sub forma unei sume compensatorii, numai persoanelor care au beneficiat de acesta în luna decembrie 2009.

Ordonanța nr. 1/2010 a fost, la rândul său, abrogată prin art.39 din Legea nr.284/2010, salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice fiind reglementată prin art.1 alin.5 din Legea nr.285/2010, potrivit căruia "În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege";.

Revenind la speța dedusă judecății, tribunalul constată că reclamanta a susținut teza de doctorat cu titlul "Cauze de ineficacitate a contractelor, în materia drept civil, conform mențiunilor din cadrul diplomei de doctor (Ordinul nr. 5581/MD al METCS), acordându-i -se titlul de doctor în drept la data de 03.12.2013.

Tribunalul constată, că la data susținerii tezei de doctorat și la data obținerii titlului de doctor, dispozițiile art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006, care prevedeau acordarea sporului pentru titlul științific de doctor erau abrogate și nu se poate reține faptul că acest spor reprezintă un drept dobândit.

Prin urmare, nu se poate susține obținerea unui spor în condițiile în care legea nu mai prevede acordarea lui, pentru că ar însemna ca sporul să fie acordat deși nu există temei legal.

Principiile ce au stat la baza legilor de salarizare adoptate în anul 2010 și 2011 nu pot justifica, nici ele, acordarea acestui spor întrucât nici ele nu au prevăzut posibilitatea acordării acestui spor pentru cei care au obținut titlul de doctor după data abrogării art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006.

În ceea ce neconstituționalitatea art. 48 pct.7 din Legea nr. 330/2009 din perspectiva art.41 privind munca și protecția socială a muncii și art.125 privind statutul judecătorilor,Tribunalul reține că reclamanta nu a invocat excepția de neconstituționalitate a acestora și nici nu a cerut sesizarea curții Constituționale cu această excepție.

De asemenea, instanța reține că asupra constituționalității acestui articol s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 587/2012 și 594/2012, reținând că sporurile, premiile și alte stimulente, acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. A mai arătat că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. Or, în cauza de față, Curtea constată că sporul în discuție a fost eliminat începând cu data de 1 ianuarie 2010. Faptul că sumele de bani aferente sporului au fost menținute în continuare sub forma unei sume compensatorii cu caracter tranzitoriu pentru persoanele care îl aveau m plată la data de 31 decembrie 2009 nu vizează existența sau inexistența sporului, ci reprezintă o măsură tranzitorie până la intrarea în vigoare, în totalitate, a prevederilor Legii-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.877 din 28 decembrie 2010, lege în care nu se regăsește acest spor.

Prin urmare, Curtea a reținut că este de competența legiuitorului eliminarea sau, din contră, acordarea drepturilor salariale suplimentare, fără ca aceasta să aibă relevanță constituțională, astfel încât abrogarea art.48 alin.(1) pct.7 din Legea-cadru nr.330/2009 nu este discriminatorie și nu afectează dreptul constituțional la salariu.

Cât privește art.125 din Constituție, Curtea a observat că acesta nu are incidență în cauză, ipoteza sa normativă vizând statutul judecătorilor care nu are nicio legătură cu sporurile salariale suplimentare. Dimpotrivă, aceștia beneficiază de o indemnizație corespunzătoare statutului și rolului lor în societate, iar acordarea unor sporuri suplimentare ține în mod exclusiv de voința legiuitorului.

În ceea ce privește susținerea reclamantei privind caracterul discriminatoriu al art. 30 alin.6, Tribunalul reține faptul că prin deciziile nr. 587/2012 și 594/2012 Curtea Constituțională a apreciat că vizează situația persoanelor care aveau în plată la data de 31 decembrie 2009 sporul reglementat de art.5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.27/2006 și nu situația celor care au obținut titlu de doctor ulterior.

Astfel, potrivit art.7 alin.(2) din Legea-cadru nr.330/2009, realizarea trecerii la noul sistem de salarizare reglementat se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a legii nicio persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit reglementărilor anterioare. De aceea, art.30 alin.(6) din lege a prevăzut că, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege și nu au fost incluse în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora. Art.1 alin.(5) din Legea nr.285/2010 nu face altceva decât să integreze aceste sporuri, care în cursul anului 2010 au fost acordate sub formă de sume compensatorii cu caracter tranzitoriu, în indemnizația lunară de încadrare, fără ca acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de lege. Astfel, calculul celorlalte sporuri la indemnizația lunară de încadrare se va face fără a lua în considerare suma compensatorie cu caracter tranzitoriu menționată mai sus.

Așa fiind, Curtea a constatat că admiterea excepției ar echivala cu subrogarea acesteia în sfera de competență a legiuitorului, în sensul acordării sporului, încălcându-se astfel art.2 alin.(3) din Legea nr.47/1992.

Revenind la speța pendite, și la temeiul de drept invocat de reclamantă, respectiv art. 27 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, instanța reține că asupra constituționalității art. 27 din OG nr. 137/2000 s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1325/2008 care a statuat că aceste dispoziții lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.

Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.

În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.

Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția, potrivit art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.

Pentru considerentele de mai sus, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Este adevărat faptul că prin hotărârea nr. 671/20.11.2013 CNCD a stabilit că prevederile art. 30 alin.6, art. 48 alin.1 pct.7 din Legea Cadru nr. 330/2009, art. 1 alin.5, art. 6 alin.1 din OUG nr. 1/2010 nu respectă principiul egalității și constituie o discriminare directă, prin încălcarea art. 16 alin.1 coroborat cu art. 41 din Constituția României, art. 1 pct.2 din Protocolul nr. 12 la CEDO, art. 5 alin.1 din Codul Muncii, art. 2 alin.1 coroborat cu art. 6 lit. B și c din OG nr. 137/2000, însă această hotărâre pe de o parte produce efecte inter partes și nu erga omnes, pe de altă parte prin această hotărâre nu pot fi anulate efectele erga omnes și imperative ale hotărârilor Curții Constituționale care au statuat constant faptul că prevederile mai sus invocate sunt constituționale și nici nu se poate substitui acestora.

Mai mult, instanța reține faptul că trebuie să țină cont și de considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 1325/2008 potrivit căreia dispozițiile art. 27 din OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, efectele acesteia .

Astfel, în măsura în care ar admite prezenta acțiune, tribunalul ar pronunța o hotărâre nelegală, depășindu-și atribuțiile puterii judecătorești.

Mai mult, tribunalul reține că nu ne aflăm în prezența unui tratament juridic diferit aplicat unor persoane aflate în situații similare, pentru a se constata existența unei stări de discriminare, deoarece, pe de o parte, sporul de 15% era prevăzut de lege în favoarea unor persoane care aveau dobândit titlul de doctor în drept, sporul în discuție fiind reglementat de un anumit act normativ ce era în vigoare la un moment dat, respectiv OUG nr.27/2006, iar pe de altă parte, există situația unei categorii de personal, care a obținut titlul academic de doctor în drept ulterior, în baza unei alte legislații de salarizare, care nu a mai prevăzut și remunerarea aferentă acestui titlu.

Mai mult, tribunalul reține că speța invocată ca și jurisprudență nu este similară cu speța pendinte.

Astfel, așa cum rezultă din decizia civilă nr. 4098/05.12.2013 reclamanta din acel dosar a susținut teza de doctorat la data de 27.11.2009, data când încă erau în vigoare dispozițiile OUG nr. 27/2005 iar titlul științific de doctor i-a fost acordat ulterior abrogării art. 5 din OUG nr. 27/2005 prin Legea nr. 330/2009.

Având în vedere toate argumentele de mai sus și reținând faptul că discriminarea nu poate fi înlăturată decât pe cale legislativă, tribunalul urmează să respingă cererea de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.

Pentru aceste motive

În numele legii

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea de chemare în judecată, ca fiind neîntemeiată.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică azi, 05.09.2014.

← Amenzi. Contraventii. Jurisprudență Amenzi		Incheiere -contestatie la executare. Jurisprudență... →

Indemnizatii. Salarii. Oraganizare judecatoreasca. Jurisprudență

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Indemnizatii. Salarii. Oraganizare judecatoreasca. Jurisprudență