Analiza și motivarea soluției cererii reconvenționale

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I Civilă Decizie nr. 591/A din data de 26.10.2016

Potrivit art. 13 din Lega nr. 18/1991 "Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun."; Dreptul comun este în acest caz partajarea bunurilor astfel reconstituite.

Având în vedere obiectul acțiunii - acțiune în constatare -, instanța apreciază că cererea este nefondată, fiind în mod corect respinsă, din probele administrate nerezultând nici identitatea dintre terenuri și nici faptul că terenurile menționate în sentința invocată au fost terenuri care au aparținut defunctului.

Părțile au posibilitatea să solicite instanței de judecată să facă aplicarea prevederilor art. 13 din Legea nr. 18/1991, formulând o cerere de partajare a dreptului de proprietate asupra terenului deținut în coproprietate (la acest moment), drept de coproprietate justificată probată prin titlul depus la fila 17 din dosar. [...].

În privința cererii reconvenționale, instanța constată că solicitarea formulată nu a fost aceea de a se constata existența partajului din anul 1993, ci aceea de a se dispune ieșirea din indiviziune ca urmare a partajării suprafeței de teren de 4301 mp, teren situat în locul numit Mocira II, cuprins în titlul de proprietate nr. 1936/86 din 25.04.2012, solicitându-se să se dispună atribuirea în favoarea apelanților-reclamanți reconvențional A. M., A. A. și A. I. a suprafeței de 2784 mp. suprafață ce reprezintă echivalentul cotei deținute de aceștia, urmând ca după dezmembrarea numărului cadastral, suprafața de teren să fie înscrisă în cartea funciară.

Prima instanță a reținut că cererea reconvențională a fost respinsă pentru aceleași motive pentru care a fost respinsă cererea principală. Instanța nu poate reține aceste considerente.

Se reține că titlul de proprietate nr. 1963/86/25.04.2012, poate fi considerat ca titlul care face dovada dreptului de coproprietate al părților, acesta fiind eliberat titularilor în calitatea acestora de comoștenitori ai defunctului A. I.

Ieșirea din indiviziune și atribuirea terenurilor după partajare în proprietate exclusivă în favoarea foștilor coproprietari este o acțiunea imprescriptibilă. Cererea de partaj poate fi suspendată doar în situațiile de excepție prevăzute de lege. În prezenta cauză nu se poate reține existența unei astfel de situații.

Faptul că apelanții-reclamanți reconvențional au arătat că solicitarea lor este în sensul de a se dispune partajarea având în vedere și înțelegerea părților privind partajul de folosință din anul 1993 nu poate duce la concluzia că cererea nu poate fi analizată, astfel cum a reținut prima instanță

Prin sentința civilă nr. 879/19.04.2016 pronunțată în dosarul civil nr. 545/307/2015 al Judecătoriei Sighetu Marmației, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta Iurca Ana, în contradictoriu cu pârâții A. M., A. A., A. I, A. I, A. V., Z. I., A. M., A. I., A. I., M. M. și s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți A. M., A. A. și A. I.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut faptul că prin sentința civilă nr. 510/09.03.1993 pronunțată în dosar nr 3372/1992, s-a admis acțiunea având ca obiect stabilirea masei succesorale după A. I. și A. I.a și partaj, luându-se act de învoiala părților. Reclamantei i-a fost atribuit terenul din locul denumit Mocira I situat în com Vadu Izei între vecinii G.I., M.V, T.I..

Deoarece numiții A. M., A. I. și A. V. au decedat, au fost chemați în judecată moștenitorii acestora. Ulterior, prin titlu de proprietate nr 1963/86/25.04.2012, li s-a reconstituit dreptului de proprietate după defunctul A. I., numiților I.A, A. M, A. I., A. V. și M. M, pentru mai multe suprafețe de teren printre care și terenul în litigiu, respectiv Mocira.

Terenul din litigiu, respectiv Mocira I, a fost întabulat în CF nr 50296 Vadu Izei nr cadastral 50296, însă în indiviziune cu moștenitorii defuncților A. I. și A. I.a și nu în cota de 1/1 parte conform sentinței nr 510/09.03.1993 , pronunțată de către Judecătoria Sighetu Marmației.

Cu privire la primele două petite, respectiv de constatare că prin sentința civilă nr 510/09.03.1993, s-a dezbătut masa succesorală după defuncții A. I. și A. I.a, dispunându-se partajarea imobilelor ce au aparținut defuncților, în sensul atribuirii în natură a terenului situat în locul denumit Mocira I, reclamantei cu titlu de moștenire și partaj și constatarea că pentru imobilele partajate inclusiv pentru imobilul situat în locul denumit Mocira I, în suprafață de 1621 mp., a fost eliberat Titlu de proprietate comun nr. 1963/86/25.04.2012, instanța a reținut că nu sunt veritabile cereri, astfel cum au fost formulate solicitându-se a se constata ceva ce există, respectiv o hotărâre judecătorească și un titlu de proprietate.

Cererea de prestație tabulară este formulată abia în al treilea petit, solicitându-se întabularea în CF nr 50296 Vadu Izei, cad 50296 top a reclamantei în cota de 1/1 parte, cu suprafața de 1621 mp, teren situat în locul denumit Mocira I, conform sentinței civile nr 510/09.03.1993 a Judecătoriei Sighetu Marmației, dosar 3372/1992, cu titlu de moștenire și partaj.

Această cerere și cea din completarea de acțiune privind rectificarea de carte funciară în sensul radierii înscrierilor făcute în baza titlului de proprietate, s-a arătat că va fi analizată pe fond și se va avea în vedere înscrisurile și starea de fapt expusă în primele două petite.

În ceea ce privește cererea în prestație tabulară, instanța a reținut că deși au fost invocate dispozițiilor art. 954 NCC, 955 NCC, în speță sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod civil și ale legii 7/1996, raportat la art. 65, 66 și 77, 91, 92 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Cod Civil.

Astfel, potrivit art. 644 vechiul cod civil proprietatea bunurilor se dobândește și se transmite prin succesiune, prin legate, prin convenție și prin tradițiune. Aceasta nu semnifică faptul că un simplu detentor, va putea transmite succesorilor săi mai mult decât a avut, respectiv mai mult decât posesia, adică proprietatea.

Este adevărat că prin sentința civilă nr 510/09.03.1993 s-a dezbătut masa succesorală după defuncții A. I. și A. I.a, dispunându-se partajarea imobilelor ce au aparținut defuncților, în sensul atribuirii în natură a terenului situat în locul denumit Mocira I, reclamantei, însă acest partaj a fost unul de folosință, părinții părților nefiind proprietari tabulari și astfel neputând transmite proprietatea asupra bunului, ci eventual posesia lui, așa cum s-a dispus.

Mai mult, s-a menționat că hotărârea nu a fost pronunțată în contradictoriu cu proprietarii tabulari, iar faptul că ulterior s-a eliberat titlu de proprietate pentru acel teren nu justifică înscrierea în cartea funciară în baza sentinței civile nr 510/09.03.1993, a Judecătoriei Sighetu Marmației.

În cauză nu s-a dovedit modul de dobândire a proprietății asupra terenurilor cuprinse în hotărârea judecătorească, astfel că nu poate fi admisă cererea în prestație tabulară, motiv pentru care cererea va fi respinsă ca neîntemeiată.

Cu privire la cererea de rectificare a CF 50296 Vadu Izei, cad 50296, în sensul raderii numiților A. I., A. M, A. V., M. M, ca efect al partajului care a făcut obiectul dosarului 3372/1992, soluționat prin sentința civilă nr 510/09.03.1993, cu privire la imobilul în litigiu, pentru care s-a eliberat ulterior TP nr 1963/86/25.04.2012 în indiviziune și înscrierea în CF nr 50296 Vadu Izei, cad. 50296 a reclamantei în cota de 1/1 parte, cu suprafața de 1621 mp, teren situat în locul denumit Mocira I, conform sentinței civile nr 510/09.03.21993, a Judecătoriei Sighetu Marmației, cu titlu de moștenire și partaj, s-a reținut că potrivit art. 34 din legea 7/1996 orice persoana interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul in temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, dreptul înscris a fost greșit calificat, nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, iar înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.

In primele trei cazuri de rectificare prevăzute de art. 34 din legea 7/1996, partea interesată care cere rectificarea trebuie să prezinte o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care s-a constatat una din împrejurările prevăzute la punctele 1-3 ale art. 34 din Legea 7/1996.

Spre deosebire de primele 3 cazuri însă, cazul reglementat la punctul 4 de rectificare a înscrierilor care nu sunt în concordanta cu situația reală actuală a imobilului subsumează toate cazurile neprevăzute de lege, în care neconcordanța între realitatea juridică imobiliară și înscriere este susceptibilă de soluționare numai prin rectificare, acțiunea in rectificare fiind una în realizare de drepturi.

Terenurile au fost înscrise în baza titlului de proprietate, dobândirea dreptului de proprietate făcându-se în baza legilor speciale ale fondului funciar. Deși părțile și-au partajat folosința terenurilor, totuși nu au ținut cont de aceasta, sens în care au solicitat toți reconstituirea dreptului de proprietate, iar apoi au solicitat înscrierea dreptului în cartea funciară .

Situația expusă nu se circumscrie situațiilor prevăzute de textul legal și nici nu se invocă vreo situație din cele menționate, solicitarea întemeindu-se pe o hotărâre judecătorească anterioară.

Or, dobândirea dreptului de proprietate s-a făcut în baza legii speciale a fondului funciar, nu în baza hotărârii judecătorești nr 510/09.03.1993, cu titlu de partaj, motiv pentru care titlu de proprietate fiind în vigoare, doar în baza acestuia se poate dispune înscrierea în cartea funciară și, eventual, în baza unei hotărâri ulterioare de partaj.

Sentința civilă nr 510/09.03.1993 a Judecătoriei Sighetu Marmației, din dosar 3372/1992, a dispus partajarea unui drept de folosință care nu poate fi înscris în cartea funciară, singurul titlu cu care pot fi în prezent înscrise părțile, fiind în baza titlului de proprietate.

Nefiind identificată niciuna din situațiile prevăzute de lege pentru a fi rectificată cartea funciară, instanța a respins și această cerere.

Referitor la cererea reconvențională prin care se solicită ieșirea din indiviziune ca urmare a partajării suprafeței totale de 4301 mp teren de la locul numit Mocira II cuprins în titlul de proprietate nr 1963/86 din 25.04.2012 și atribuirea suprafeței de 2784 mp ce reprezintă echivalentul cotei de 2/3 pârâților-reclamanți A. M., A. A. și A. I. în calitate de moștenitori ai defunctului A. M. decedat la data de 01.10.1992 și să se dispună înscrierea în CF nr 50341 Vadu Izei (provenite din conversia de pe hârtie a CF nr384 Vadu Izei) cu nr topo 410/1 după dezmembrare a suprafeței de 2784 mp cuprinsă în titlul de proprietate nr 1963/86 din 25.04.2012 pe seama I.A, A. V., A. I. și defunctului A. M decedat la data de 01.10.1992, a pârâtei M. M., ulterior a se dispune înscrierea în CF nr 50341 Vadu Izei (provenite din conversia de pe hârtie a CF nr 384 Vadu Izei) cu nr topo 410/1 a suprafeței de 2784 mp a pârâților-reclamanți A. M. în calitate de soție supraviețuitoare, A. A. și A. I. cu titlu de moștenire și partaj după antecesorul acestora A. M decedat la data de 01.10.1992 și tot cu titlu de moștenire și partaj și după antecesorii acestora A. I.a și A. I. potrivit sentinței civile nr 510 din 1993, instanța a reținut că, pe de o parte, se solicită partajarea terenului Mocira II din titlu de proprietate și înscrierea dreptului în cartea funciară, însă acest partaj să fie dispus potrivit sentinței civile nr 510/09.03.21993 a Judecătoriei Sighetu Marmației.

Cu privire la partajarea și înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate ca urmare a sentinței civile nr 510/09.03.21993 a Judecătoriei Sighetu Marmației, dosar 3372/1992, instanța a respins cererea pentru aceleași considerente pentru care a fost respinsă și acțiunea.

Cum hotărârea a fost pronunțată în contradictoriu cu A. M, iar acesta în prezent este decedat, în cauză cererea fiind formulată de moștenitorii acestuia, instanța a constatat că se solicită partajarea suprafeței de 2784 mp. între pârâților-reclamanți A. M. în calitate de soție supraviețuitoare, A. A. și A. I. cu titlu de moștenire și partaj după antecesorul acestora A. M. decedat la data de 01.10.1992.

Pârâții reclamanți au solicitat partajarea fără însă a fi constatată masa succesorală a lui A. M. și cotele fiecărui moștenitor, motiv pentru care această cerere a fost respinsă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel A. M., A. A. și A. I, solicitând schimbarea sentinței apelate și menținerea cauzei spre rejudecare, urmând să fie admisă cererea reconvențională. În subsidiar, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea apelului s-a arătat că prin cererea reconvențională s-a solicitat instanței să dispună ieșirea din indiviziune, ca urmare a partajului suprafeței de 4301 mp din locul Mocira II și atribuirea suprafeței de 2784 mp., ce reprezintă echivalentul cotei de 2/3 pârâților-reclamanți reconvenționali. De asemenea, s-a solicitat înscrierea în CF a suprafețelor de teren.

S-a arătat în cuprinsul memoriului de apel, faptul că în dosarul nr. 3372/1992 al Judecătoriei Sighetu Marmației, s-a emis sentința de partaj nr. 510/1993, pârâții-reclamanți reconvenționali venind la moștenire prin reprezentarea antecesorului lui A. M., decedat anterior. Aspectul reținut de prima instanță, potrivit căruia A. M. ar fi fost parte în procesul din dosarul nr. 3372/1992 al Judecătoriei Sighetu Marmației, este greșită.

Ulterior partajului, la data de 25.04.2012 s-a emis titlul de proprietate nr. 1963/86, în cuprinsul acestuia fiind menționate toate imobilele care au făcut obiectul sistării din indiviziune potrivit sentinței civile nr. 510/1993 a Judecătoriei Sighetu Marmației. În cauza dedusă judecății, s-a solicitat doar cota de 2/3 din suprafața totală a terenului.

S-a mai criticat sentința atacată, menționându-se faptul că cererea a fost respinsă pentru aceleași motive ca și cele care au condus la respingerea cererii principale. Cererea nu a vizat partajarea bunurilor dup defunctul A. M. a suprafeței de 4301 mp, teren din locul Mocira II.

Obiectul cererii formulate de apelanți a vizat cererea de ieșire din indiviziune față de persoanele menționate în titlul de proprietate și față de care s-a dezbătut succesiunea după A. I. - tatăl defunctului A. M..

Prin sentința civilă nr. 510/1993, s-a stabilit de comun acord care sunt cotele ce se cuvin fiecărui moștenitor și masa partajabilă. În privința terenului în suprafață de 0,35 ha teren s-a atribuit în natură în cotă de 2/3 în indiviziune, reclamanților.

După emiterea titlului de proprietate s-a identificat topografic terenul, rezultând că suprafața de 4301 mp este situată în locul Mocira II, face parte din CF 50341 Vadu Izei, având nr. top. 410/1, după dezmembrare.

În concluzie s-a arătat că instanța nu și-a exercitat rolul activ și nu a motivat respingerea petitelor cererii formulate.

La data de 21.06.2016 a formulat apel Iurca Ana, solicitând în principal admiterea cererii de apel și schimbarea în totalitate a cererii formulate, iar în subsidiar, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea apelului s-a arătat că în dosarul nr. 3372/1992, soluționat definitiv prin sentința civilă nr. 510/09.03.1993, părțile dezbătând succesiunea și realizând partajul după A. I. și A. I.a. Părțile au încheiat tranzacția care a constituit dispozitivul hotărârii pronunțate.

După ce s-a realizat partajul, părțile au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, fiind eliberat titlul de proprietate 1963/86/25.04.2012. Singurul teren menționat în titlul de proprietate eliberat și care a fost înscris în CF, este cel din locul Mocira I, acesta fiind înscris în indiviziune, iar nu în cotă de 1/1 parte conform sentinței civile 510/09.03.1993 a Judecătoriei Sighetu Marmației.

Deși terenul se află în folosința apelantei-reclamante, s-a arătat că înscrierea în CF este alta. Pârâții-intimați A. M, A. A. și A. I. au arătat prin întâmpinarea formulată, că sunt de acord cu solicitările reclamantei, deoarece acestea vizează clarificarea situației juridice a terenului din locul Mocira I și Mocira II.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, la data de 26.07.2016 de A. M, A. A. și A. I., s-a arătat că se solicită admiterea cererii de apel, formulate de IA.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, instanța reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta-apelantă IA, a solicitat instanței "să constate"; că prin sentința civilă nr. 510/09.03.1993, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, s-a dezbătut masa succesorală după defuncții A. I. și I.a, dispunându-se partajarea imobilelor ce au aparținut defuncților, în sensul atribuirii în natură a terenului situat în locul Mocira I, reclamantei cu titlu de moștenire și partaj.

De asemenea s-a solicitat instanței să constate că pentru terenul din locul Mocira I, în suprafață de 1621 mp., a fost eliberat titlu de proprietate comun, acest teren fiind întabulat în CF 50296 Vadu Izei, cad. 50296, urmând a se dispune înscrierea dreptului reclamantei în CF, cu privire la acest teren.

Potrivit mențiunilor din cererea formulată, solicitarea reclamantei I A, este în sensul de a se constata că anterior promovării prezentei acțiuni, între părți a existat un proces în care s-a realizat partajarea bunurilor rămase după A. I. și A. I.a, singurul aspect care nu a fost lămurit prin sentința civilă nr. 510/09.03.1993, fiind acela al identificării topografice a terenului înscris în titlul de proprietate eliberat în 2012 cu terenul atribuit, conform tranzacției încheiate de părți în dosarul nr. 3372/1992.

Se reține așadar, că obiectul prezentului dosar, astfel cum a fost formulată cererea, îl reprezintă acțiunea în constatare, iar nu o acțiune prin care se solicită partajarea bunurilor imobile, care au fost menționate în titlul de proprietate nr. 1963/86/25.04.2012, eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Maramureș.

Analizând dosarul nr. 3372/1992 al Judecătoriei Sighetu Marmației (dosar atașat prezentei cauze) se reține că A. I. a decedat la data de 10 august 1982, iar A. I.a a decedat la data de 2 iulie 1984). Solicitarea părților a fost aceea de a se constata faptul că în masa succesorală rămasă după defuncți, stabilită la data decesului (respectiv în 1982 și 1984), fac parte terenurile menționate în cuprinsul cererii și a titlului de proprietate.

Instanța constată că în cursul anului 1982 și 1984, terenurile respective nu se aflau în patrimoniul defuncților, fapt reținut și din împrejurarea că, pentru terenurile în cauză au fost emise titluri de proprietate, prezumându-se că terenurile respective au fost cooperativizate sau preluate de stat, deoarece au făcut obiectul Legii nr. 18/1991.

Raportat la acest aspect, se reține că "Tranzacția"; care a fost cuprinsă în dispozitivul sentinței civile nr. 510/09 martie 1993 a Judecătoriei Sighetu Marmației, în dosarul nr. 3372/1992, nu poate duce la concluzia că părțile au partajat dreptul de proprietate, ci partajul a vizat folosința bunurilor.

Instanța, mai constată că obiectul partajului l-a constituit folosința unor terenuri descrise: "teren de circa 7 ani";, "teren de circa 0,36 ha"; […] menționându-se doar vecinătățile terenurilor. Se constată că vecinătățile terenurilor indicate în respectiva hotărâre și vecinătățile menționate în titlul de proprietate depus la dosar și eliberat părților în anul 2012, nu sunt identice, fiind identificați doar vecinii pe 2 dintre loturi.

În condițiile în care titlul de proprietate este eliberat în anul 2012, iar din probele aflate la dosarul cauzei, nu rezultă că anterior datei de 03.03.1993, s-ar fi dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea defuncților, pentru a se dezbate moștenirea după aceștia, instanța nu poate reține că în anul 1993, părțile au dezbătut succesiunea și au partajat terenurile cu privire la care s-a emis titlul de proprietate, după aproape 20 de ani.

Mai mult decât atât, în cuprinsul titlului de proprietate se menționează că reconstituirea s-a realizat în favoarea cetățenilor IA, A. M., A. I., A. V. și M. M în calitate de moștenitori ai defunctului A. I. (f.17 din dosarul Judecătoriei Sighetu Marmației).

Raportat la aceste considerente, instanța reține că reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul care este menționat în titlul de proprietate nr. 1963/86 din data de 25.04.2012, doar prin acest înscris părțile putând să facă dovada dreptului de proprietate al antecesorului lor A. I..

S-a mai solicitat rectificarea cărții funciare 50296 Vadu Izei nr. cadastral 50296 în sensul radierii numiților A. I., A. M., A. V. și M. M. Raportat la acest aspect, instanța reține că înscrierea în cartea funciară s-a realizat ca urmare a întabulării titlului de proprietate emis în favoarea tuturor moștenitorilor. Titlul arătat nu a fost anulat sau desființat, iar instanță, potrivit considerentelor expuse anterior nu poate reține că anterior datei la care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul arătat în cererea de chemare în judecată, părțile au avut posibilitatea să partajeze dreptul real de proprietate.

Astfel, instanța apreciază că nu este incident niciunul dintre cele 4 cazuri de rectificare de carte funciară menționate și de prima instanță, astfel că cererea privind rectificarea de carte funciară nu poate fi admisă.

Raportat și la faptul că solicitările de constatare a partajului și a identității dintre bunurile supuse partajului și cele din titlul de proprietate emis, precum și a rectificării de carte funciară, în sensul solicitat de reclamanta-apelantă, se apreciază că și soluția pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației de a respinge solicitarea de întabulare a dreptului de proprietate în favoarea apelantei reclamante IA cu titlu de succesiune și partaj este legală și temeinică, deoarece potrivit cererii formulate, s-a solicitat înscrierea urmare a admiterii cererii de constatare a partajului efectuat în anul 1993.

Reținând considerentele expuse, instanța va respinge, în temeiul art. 480 C.proc.civ., apelul declarat de IA, acesta fiind nefondat.

Prima instanță a reținut că cererea reconvențională a fost respinsă pentru aceleași motive pentru care a fost respinsă cererea principală. Instanța nu poate reține aceste considerente.

Având în vedere considerentele expuse anterior, reținând că motivarea primei instanțe cu privire la soluția pronunțată asupra cererii reconvenționale nu poate fi însușită (pentru aceleași motive ca și în cazul cererii principale), se apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție fără a intra în cercetarea fondului în ceea ce privește cererea reconvențională

← Principiile procesului civil. principiul disponibilității		Formularea cererii de reconstituire în nume propriu. calitate... →

Analiza și motivarea soluției cererii reconvenționale

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Analiza și motivarea soluției cererii reconvenționale