Principiile procesului civil. principiul disponibilității
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I Civilă Decizie nr. 601/A din data de 26.10.2016
Codul de procedură civilă prevede în art. 22 alin. 1 că judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.
În conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. 4 Cod procedură civilă judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz, judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă.
Așa cum prevăd dispozițiile art. 22 alin. 5 Cod procedură civilă, judecătorul va pune în discuția părților calificarea juridică exactă, cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părțile, în virtutea unui acord expres privind drepturile de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora.
În conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. 6 Cod procedură civilă, judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele investirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
În cauză nu s-a formulat în condițiile prevăzute de lege un capăt de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute pentru lipsa formei autentice.
Din actele și lucrările dosarului, din procesele verbale de ședință nu rezultă că prima instanță ar fi invocat din oficiu și nici că ar fi pus în discuția părților, conform art. 22 din Codul de procedură civilă, nulitatea absolută pentru lipsa formei autentice.
Doar în considerentele sentinței atacate se analizează motivul de nulitate absolută pentru lipsa formei autentice, motivându-se soluția exclusiv pe acest motiv și arătându-se că nu se mai apreciază necesar a fi analizate celelalte motive invocate.
Codul de procedură civilă prevede în art. 9 alin. 2 că obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.
Prin sentința civilă nr. 241/13.04.2016, pronunțată de Judecătoria Tg. Lăpuș în dosarul nr. 524/319/2015 s-a admis cererea formulată de reclamanta F. V., în contradictoriu cu pârâtul B. M. și s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți la data de 11.08.2015, având ca obiect terenul în suprafață de 7 ari în locul numit "La podu trestii"; de pe raza localității Libotin.
A fost obligat pârâtul B. M. la plata către reclamanta F. V. a sumei de 2316,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că: la data de 11.08.2015 a fost încheiat și semnat înscrisul sub semnătură privată cu denumirea ,,Contract de vânzare-cumpărare’’, încheiat între reclamanta F. V., în calitate de vânzător și pârâtul B. M., în calitate de cumpărător, având ca obiect terenul în suprafață de 7 ari situat în locul numit "La podu trestii"; de pe raza localității Libotin.
Înscrisul atașat la dosar la fila 5, menționează că prețul în sumă de 1.000 Euro, a fost plătit respectiv primit de către vânzătoarea F. V. la data semnării.
Prin întâmpinare, pârâtul B. M. a recunoscut faptul că semnătura prezentă la rubrica ,,Cumpărător’’ îi aparține.
Reclamanta F. V. și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1206, art. 1207, art. 1225 alin. 2, art. 1244 și art.1246 din Codul civil.
Potrivit dispozițiilor art. 1244 din Codul civil: "În afara altor cazuri prevăzute de lege, trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute, convențiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară.";
Raportat la acest motiv de nulitate, întrucât la încheierea contractului de vânzare din data de 11.08.2015, având ca obiect un imobil, nu s-au respectat cerințele de formă prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, instanța a constatat că cererea este întemeiată.
În ce privește celelalte motive invocate în susținerea cererii, respectiv viciul de consimțământ al erorii și obiectul ilicit, instanța a apreciat că nu mai este necesar a fi analizate deoarece urmează a se constata nulitatea absolută a contractului ce formează obiectul cauzei.
În temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtului B. M., instanța l-a obligat să plătească reclamantei suma de 2316,5 lei, reprezentând onorariul avocațial, conform chitanței nr.35/09.10.2015 și taxa judiciară de timbru în sumă de 316,5 lei, conform chitanței nr. 0211110043/02.11.2015.
Prin hotărârea de completare a dispozitivului pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr. 524/319/2015 la data de 1.06.2016 s-a respins cererea formulată de pârâtul B. M. având ca obiect completarea dispozitivului sentinței civile nr.241 din 13.04.2016 pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr. 524/319/2015, ca neîntemeiată.
În motivarea hotărârii de completare dispozitiv din data de 1.06.2016 se reține în esență că: prin sentința civilă nr. 241 din 13.04.2016 pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în prezentul dosar instanța a admis cererea formulată de reclamanta F. V., în contradictoriu cu pârâtul B. M. și a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți la data de 11.08.2015, având ca obiect terenul în suprafață de 7 ari în locul numit "La podu trestii"; de pe raza localității Libotin.
Totodată pârâtul B. M. a fost obligat la plata către reclamanta F. V. a sumei de 2316,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 444 Cod procedură civilă: "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. Cererea se soluționează de urgență, cu citarea părților, prin hotărâre separată";.
Raportat la aceste prevederi legale, instanța a reținut că, cererea formulată este neîntemeiată și a fost respinsă, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă reclamanta F. V. în contradictoriu cu pârâtul B. M. a formulat o singură cerere prin care a solicitat anularea actului juridic intitulat contract de vânzare cumpărare încheiat la data de 11.08.2015 (sub semnătură privată), cu cheltuieli de judecată.
Pe parcursul judecății nici reclamanta, printr-o precizare de acțiune sau pârâtul pe calea cererii reconvenționale nu au formulat vreun capăt de cerere având ca obiect restituirea contraprestației.
Raportat la faptul că instanța nu a fost investită cu soluționarea unui astfel de capăt de cerere și nefiind întrunite condițiile art. 444 Codul de procedură civilă, a respins cererea.
Împotriva sentinței civile nr. 241/13.04.2016 a Judecătoriei Tg. Lăpuș, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă a formulat apel apelantul-pârât B. M., solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru cercetarea fondului cauzei, iar, în subsidiar, admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și respingerea acțiunii reclamantei, respectiv admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul reducerii cheltuielilor de judecată.
În motivele de apel apelantul a arătat că prima instanță a dat un alt înțeles cererii de chemare în judecată a reclamantei. Prima instanță nu reține, în opinia apelantului, nicăieri în hotărâre că invocă din oficiu nulitatea absolută a convenției pe motivul că aceasta nu a fost încheiată în formă autentică, doar în motivare sunt invocate dispozițiile art. 1244 care fac referire la nulitatea absolută pentru lipsa formei autentice a convenției.
Apelantul arată că prima instanță nu a pus în discuția părților motivul de nulitate absolută pe care l-a reținut în motivare și trecând peste susținerile părților cu încălcarea dispozițiilor art. 9 Cod procedură civilă a admis acțiunea.
Prima instanță nu a observat, în opinia apelantului, nici faptul că reclamanta s-a arătat de acord să-i restituie suma de 1000 euro pe care a primit-o pentru contravaloarea terenului cumpărat de apelant.
Apelantul arată că prima instanță nu a analizat fondul cauzei, respectiv cererea reclamantei și nu s-a administrat probatoriu pentru a se verifica dacă aceasta i-a vândut sau nu terenul care provenea de la tatăl ei.
Prima instanță l-a obligat pe apelant la cheltuieli de judecată într-un cuantum exagerat de mare raportat la valoarea contractului și anume are de achitat reclamantei cheltuieli de judecată ce reprezintă mai mult de jumătate din valoarea contractului dintre părți.
Apelantul-pârât a formulat, în termenul prevăzut de art. 446 raportat la art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă apel și împotriva hotărârii de completare dispozitiv pronunțată în data de 1.06.2016, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de completarea dispozitivului.
În motivele apelului apelantul a arătat că prima instanță a respins cererea pe motiv că reclamanta a solicitat anularea actului juridic intitulat vânzare-cumpărare încheiat la data de 11.08.2015 și nu s-a considerat investită cu cererea privind restituirea contraprestației.
În cererea de chemare în judecată la fila 2 alin. 1 rezultă cu claritate, în opinia apelantului că reclamanta a solicitat să se constate nulitatea contractului, menționând că este de acord să restituie pârâtului suma de 1000 euro.
În consecință, din cererea reclamantei rezultă că s-a avut în vedere concomitent cu solicitarea de a se constata nulitatea contractului restituirea sumei de 1000 euro.
Apelantul invocă dispozițiile art. 1254 alin.1 care arată că: "contractul lovit de nulitate absolută sau anulat este considerat a nu fi fost considerat niciodată încheiat";. Alin.2 "Desființarea contractului atrage, în condițiile legii, și desființarea actelor subsecvente încheiate în baza lui"; .Alin. 3 "În cazul în care contractul este desființat, fiecare parte trebuie să restituie celeilalte, în natură sau prin echivalent, prestațiile primite, potrivit prevederilor art. 1639-1647 chiar dacă acestea au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu";.
Intimata-reclamantă F. V. a depus întâmpinare la cererea de apel, îndreptată împotriva sentinței nr. 241/13.04.2016 solicitând respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantei la cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimata-reclamantă a arătat că prin cererea de chemare în judecată a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată, cu apelantul la data de 11.08.2015. Intimata a cerut instanței de fond a se constata nulitatea absolută a contractului având în vedere că obiectul acestuia este un imobil iar potrivit art. 1244 cod civil un astfel de contract trebuia încheiat prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute.
Intimata arată că abia după semnarea contractului, și la o citire ulterioară a constatat că s-a identificat greșit terenul, respectiv că poziționarea terenului este greșită, în locul numit Podul Trestii, terenul său având alți vecini decât terenul arătat în contract.
Intimata arată că apelantul nu și-a manifestata sub nicio formă intenția de a fi de acord cu anularea contractului, urmând a i se restitui suma de 1000 euro, prețul de vânzare a terenului.
Analizând sentința civilă nr. 241/13.04.2016 și hotărârea de completare dispozitiv din 1.06.2016, ambele pronunțate de Judecătoria Tg. Lăpuș în dosarul nr. 524/319/2015, pe baza motivelor de apel formulate prin cele două cereri de apel și apărărilor părților, tribunalul constată că apelurile sunt fondate și urmează a fi admise, cu consecința anulării sentinței și hotărârii de completare și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru considerentele ce succed:
Analizând cuprinsul cererii de chemare în judecată, se remarcă faptul că reclamanta a investit prima instanță cu soluționarea acțiunii având ca obiect anularea actului juridic intitulat "contract de vânzare-cumpărare"; încheiat la data de 11.08.2015 prin înscris sub semnătură privată, cu motivarea în esență că terenul pe care reclamanta l-ar fi vândut nu ar fi fost proprietatea acesteia, respectiv că terenul său se află în altă parte și are alți vecini.
De asemenea, reclamanta a arătat că este de acord să restituie pârâtului suma de 1000 euro, deoarece obiectul contractului este un imobil care nu este proprietatea sa.
Codul de procedură civilă prevede în art. 22 alin. 1 că judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.
În conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. 4 Cod procedură civilă judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz, judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă.
Așa cum prevăd dispozițiile art. 22 alin. 5 Cod procedură civilă, judecătorul va pune în discuția părților calificarea juridică exactă, cu toate acestea, judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părțile, în virtutea unui acord expres privind drepturile de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora.
În conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. 6 Cod procedură civilă, judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele investirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
În cauză nu s-a formulat în condițiile prevăzute de lege un capăt de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute pentru lipsa formei autentice.
Din actele și lucrările dosarului, din procesele verbale de ședință nu rezultă că prima instanță ar fi invocat din oficiu și nici că ar fi pus în discuția părților, conform art. 22 din Codul de procedură civilă, nulitatea absolută pentru lipsa formei autentice.
Doar în considerentele sentinței atacate se analizează motivul de nulitate absolută pentru lipsa formei autentice, motivându-se soluția exclusiv pe acest motiv și arătându-se că nu se mai apreciază necesar a fi analizate celelalte motive invocate.
Codul de procedură civilă prevede în art. 9 alin. 2 că obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.
Prima instanță nu a analizat motivele arătate în considerentele cererii de chemare în judecată și nu a observat nici susținerea reclamantei vizând intenția acesteia de a restitui apelantului suma de 1000 euro reprezentând contravaloarea terenului.
Codul de procedură civilă arată în art. 480 alin. 3 că, în cazul în care se constată că, în mod greșit prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului […], instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe în cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel sau prin întâmpinare.
| ← Pronunțarea asupra excepției care duce la respingerea cererii... | Analiza și motivarea soluției cererii reconvenționale → |
|---|
