Angajarea răspunderii patrimoniale a angajatului. Condiţii
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 76/R din data de 28.01.2014
În speță, s-a făcut dovada că prejudiciul suferit de reclamantă este real, cert și actual și în condițiile în care este rezultatul faptei ilicite a pârâtului săvârșită în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Prin sentința civilă nr. 1471 din 13 iunie 2013, pronunțată în dosarul nr. 8352/102/2012, Tribunalul Mureș a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta SC B. L. SRL, cu sediul în xxx în contradictoriu cu pârâtul S.D. G., prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 21.992,88 lei în favoarea reclamantei, reprezentând valoarea pagubei produse societății reclamante, actualizată cu coeficientul de inflație de la data de 12.06.2012 și până la data achitării integrale a acestei sume.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că pârâtul S. D. G. a fost angajat la societatea reclamantă SC B. L. SRL, pe o perioadă determinată de 3 luni, începând din data de 07.05.2012, în funcția de conducător auto, cu normă întreagă de muncă.
S-a mai reținut că la data de 09.05.2012, pârâtul a efectuat un transport rutier de marfă cu ansamblul auto format din autotractor Renault cu semiremorcă, fără a avea asigurată și fixată marfa, care a căzut pe partea carosabilă, aplicându-i-se sancțiunea amenzii contravenționale, conform procesului-verbal de contravenție seria CP nr. 1646817 din 09.05.2012.
Instanța de fond a reținut că din contractul de transport rutier depus la dosar lipsește menționarea expeditorului transportului, consemnându-se doar că operator de transport este SC B. L. SRL, transportul efectuându-se pe ruta Brașov - Luduș, destinatarul acestuia fiind SC R. D. C. SRL. Marfa transportată consta din 800 bucăți bere Timișoreana de 0,5 l și 500 bucăți bere Ciucaș Gold de 0,5 l. S-a reținut, de asemenea, că a fost menționată lipsa unei cantități de bere potrivit formularului de lipsă bere nr. 1 din 10.05.2012, însă formularul respectiv nu este semnat de șofer, fiind consemnată lipsa la destinație a cantității de 325 navete + 4 sticle bere Timișoreana și 140 navete + 12 sticle bere Ciucaș.
Reclamanta, prin răspunsul la interogatoriu, a încercat să dovedească faptul că SC PC I. SRL are contract de intermediere transport cu SC U. B. SA București și răspunde de daunele produse în timpul transportului, însă nu a dovedit exact acest raport contractual. Tot prin răspunsul la interogatoriu reclamanta a susținut că prejudiciul a fost achitat de SC PC I. SRL către SC U. B. SA București, iar ulterior prin compensare de către societatea reclamantă către SC PC I. SRL. Pentru a dovedi compensarea sumei de 21992,88 lei, reclamanta a prezentat nota contabilă nr. 31 din 31.08.2012 și ordinul de compensare seria C nr. 1065761 din data de 10.08.2012, anexând facturile cu care a susținut că a operat compensarea sumei respective.
Potrivit celor cuprinse în fișa postului semnată de pârât, șoferul are obligația verificării stării tehnice a autovehiculului la plecarea și sosirea din cursă și, de asemenea, are obligația de a supraveghea dispunerea corectă a mărfii pe platforma autovehiculului și de a asigura și fixa încărcătura, astfel încât transportul să se efectueze în condiții de maximă siguranță.
Coroborând prevederile art. 254 alin. 1 din Codul muncii, care instituie temeiul răspunderii patrimoniale a salariatului cu norma generală prevăzută în art. 1357 din Noul Cod Civil, instanța a reținut că pentru antrenarea răspunderii materiale a salariatului este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: calitatea de salariat, fapta ilicită a salariatului și care are legătură cu munca acestuia, prejudiciul cauzat angajatorului, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția salariatului.
Referitor la îndeplinirea primei condiții, Tribunalul a constatat că la data producerii incidentului rutier (09.05.2012), pârâtul avea calitate de angajat în temeiul contractului individual de muncă la societatea reclamantă, pârâtul conducând în această calitate autotractorul Renault cu semiremorcă, încărcate cu marfă, iar incidentul rutier a constat din răsturnarea încărcăturii constând în navete și sticle de bere, o parte din acestea distrugându-se. Vinovăția producerii acestui incident aparține exclusiv pârâtului, care avea obligația asigurării și susținerii corespunzătoare a mărfii la plecarea în cursă, astfel cum reiese din fișa postului, acesta fiind răspunzător pentru integritatea mărfii pe parcursul cursei. În consecință, instanța a reținut că fapta ilicită s-a produs, este în legătură cu munca pârâtului, iar vinovăția pentru aceasta aparține pârâtului.
În ceea ce privește prejudiciul în valoare de 21.992,88 lei, s-a reținut că acesta nu a fost dovedit, neîndeplinind cerințele unui prejudiciu real, cert, actual și care să fie cauzat direct angajatorului. Reclamanta nu a reușit să dovedească raporturile contractuale cu expeditorul transportului, care este indicat ca fiind SC U. B. SRL, în condițiile în care factura este emisă de SC PC I. SRL, cu care de asemenea nu s-a dovedit raportul contractual, comanda de transport prezentată de reclamantă nefiind parafată și semnată, fiind astfel lipsită de efecte. În consecință, s-a apreciat că prejudiciul de 21.992,88 lei este doar scriptic, nefiind real.
Pe de altă parte, Tribunalul a reținut că valoarea de 21.992,88 lei pretinsă de reclamantă cu titlu de daună transport, nu figurează în formularul reclamație lipsă bere și nici în alt înscris prezentat instanței, aceasta figurând în mod absolut arbitrar pe factura fiscală PC107001215 din 31.05.2012, nefiind menționat modul de calcul privind valoarea respectivă. Pentru a justifica înscrierea în contabilitate a ordinului de compensare, reclamanta a prezentat nota contabilă nr. 31 din 31.08.2012, fără însă a uza de procedura stabilită de HG nr. 685/1999 cu privire la această operațiune, ceea ce conduce la concluzia că pierderea invocată de reclamantă este doar scriptică, prejudiciul nefiind real.
Pentru aceste motive, Tribunalul a concluzionat că îndeplinirea parțială a condițiilor răspunderii patrimoniale de dreptul muncii reglementată de art. 254 alin. 1 din Codul muncii raportat la art. 1357 din Noul cod civil nu poate antrena răspunderea pârâtului, care nu este astfel ținut să achite suma de 22.992,88 lei în favoarea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC B. L. SRL, cu sediul în xxx, care a solicitat, prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâtului S. D. G. la plata sumei de 21.992,88 lei, reprezentând valoarea pagubei produse societății reclamante, actualizată cu coeficientul de inflație, calculat de la data de 12.06.2012 și până la data achitării integrale a acestei sume, cu cheltuieli de judecată.
Prin memoriul de recurs, reclamanta a susținut că sentința atacată este netemeinică și nelegală, deoarece în mod greșit a reținut instanța de fond că în cauză nu există un prejudiciu cert și astfel nu poate fi angajată răspunderea civilă a pârâtului.
Recurenta-reclamantă a arătat că pârâtul, în calitate de angajat al său în funcția de conducător auto, în data de 10.05.2012 a efectuat un transport de bere pe ruta Brașov-Luduș, având ca destinatar SC R. D. SRL, iar în localitatea Nadeș, datorită neadaptării vitezei la condițiile de trafic, marfa nefiind bine ancorată, a intrat în balans și s-a răsturnat pe șosea, fiind întocmit în acest sens un proces-verbal de către Poliția din localitatea Nadeș. Cu ocazia recepționării mărfii la destinație, beneficiarul transportului a întocmit formulatul de reclamație lipsă bere nr. 1/10.05.2012, pe care pârâtul a refuzat să-l semneze și în aceste condiții formularul respectiv a fost semnat de alte două persoane.
Pentru recuperarea pierderii suferite în timpul transportului, pe seama societății reclamante s-a emis factura fiscală nr. 107001215 din 31.05.2012, pentru suma de 21.992,88 lei, cu termen de plată la 12.06.2012.
Cu privire la operațiunea de compensare care a avut loc între reclamantă și SC PC I. SRL, reclamanta a arătat că a efectuat transporturi de marfă la cererea și prin comenzile de transport emise de către SC PC I. SRL și pentru aceste transporturi s-au emis facturi ulterioare facturii nr. 1215/2012. Reclamanta a precizat că factura respectivă a fost emisă de SC PC I. SRL pe baza calculelor primite de la destinatarul transportului, iar ea a emis și a compensat 6 facturi în valoare mai mică de 10.000 de lei fiecare.
Reclamanta a apreciat că în condițiile în care facturile respective au fost ulterioare producerii pagubei și nu au avut scadența depășită, având un cuantum mai mic de 10.000 de lei, nu trebuie respectată procedura specială prevăzută de HG nr. 685/1999.
Reclamanta a mai precizat că a achitat această paguba către SC PC I. SRL prin compensarea facturilor emise ulterior pentru transportul de marfă, astfel că prejudiciul există, este cert, este produs în patrimoniul societății reclamante și este produs de salariatul său în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Intimatul S. D. G. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, arătând că instanța de fond în mod just a conchis că prejudiciul nu a fost dovedit sub aspectul niciunuia din caracterele sale esențiale.
Pârâtul a susținut că practic motivarea criticată de reclamantă vizând necesitatea utilizării procedurii reglementate de dispozițiile art. 3 din HG nr. 685/1999 constituie doar un argument suplimentar în sensul inexistenței unei pagube în patrimoniul reclamantei, argument care trebuie coroborat cu lipsa celorlalte cerințe imperative.
Sub acest aspect s-a susținut că în mod judicios s-a reținut că prejudiciul invocat de reclamantă este doar scriptic, nefiind real, reclamanta nefăcând dovada raporturilor contractuale dintre ea și SC PC I. SRL, care este emitenta facturii fiscale nr. PC 107001215/31.05.2012, iar pretinsa comandă de transport de care s-a prevalat reclamanta nu a fost însușită de părți prin semnare și ștampilare, fiind în atare situație lipsită de orice efecte juridice. De asemenea, prejudiciul invocat de reclamantă nu este unul cert în lipsa modalității de calcul a sumelor pretinse.
Pârâtul a mai invocat faptul că argumentele reclamantei în sensul că în privința operațiunii de compensare de care s-a prevalat, ei nu i-ar fi incumbat obligația de a respecta procedura specială prevăzută de HG nr. 685/1999 sunt nefondate.
Examinând recursul dedus judecății, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 și 306 alin. 2 din codul de procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamanta SC B. L. SRL, cu sediul în Bogata a solicitat obligarea pârâtului S. D. G. la plata sumei de 21.992,88 lei, reprezentând contravaloarea pagubei suferite de reclamantă, actualizată cu coeficientul de inflație.
În ceea ce privește prejudiciul invocat de reclamantă s-a arătat că în data de 10.05.2012, pârâtul, care era angajatul reclamantei în funcția de șofer, a efectuat un transport de bere pe ruta Brașov-Luduș, având ca destinatar SC RO D. SRL, iar în localitatea Nadeș o parte din marfa transportată s-a răsturnat pe carosabil, fiind distruse mai multe navete și sticle de bere.
Reclamanta a arătat că a achitat către SC PC I. SRL, cu sediul în Cluj-Napoca, la cererea căreia a fost efectuat transportul de marfă, suma de 21.992,98 lei, reprezentând contravaloarea mărfii distruse, susținând că în condițiile în care pârâtul este răspunzător de producerea pagubei trebuie să o despăgubească pe reclamantă cu suma respectivă.
Pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariaților, reglementată de art. 254 alin. 1 din Codul muncii, astfel cum a reținut și instanța de fond, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv calitatea de salariat; fapta ilicită a salariatului, săvârșită în legătură cu munca acestuia; existența prejudiciului material cauzat angajatorului; legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția salariatului.
Instanța de fond a reținut că în speță sunt îndeplinite doar parțial condițiile sus-menționate, în privința prejudiciului nefiind întrunite cerințele pe care acesta trebuie să le îndeplinească pentru antrenarea răspunderii angajatului.
În ceea ce privește prejudiciul invocat de reclamantă trebuie avut în vedere faptul că factura în valoare de 21.992,88 lei, invocată de reclamantă a fost emisă de SC PC I. SRL, întrucât transportul de marfă a fost efectuat de reclamantă la cererea acestei societăți în baza comenzii de transport nr. 1516/09.05.2012. Instanța de fond a apreciat că această comandă de transport nu poate fi luată în considerare, întrucât nu este parafată și semnată, însă în recurs a fost depus de către reclamantă un exemplar al respectivei comenzi de transport, care este semnată de reprezentanții celor două societăți comerciale și pe care sunt aplicate ștampilele societăților respective (filele 21-22 dosar recurs). În atare situație, instanța de recurs apreciază că respectivul înscris trebuie avut în vedere la analizarea îndeplinirii condițiilor prejudiciului și că nu se poate reține că înscrisul menționat este lipsit de efecte.
Pe de altă parte, în recurs au fost clarificate și raporturile contractuale cu expeditorul transportului, la solicitarea instanței fiind depus la dosar contractul de transport nr. 9712/4/2012, încheiat între SC PC I. SRL, în calitate de transportator și SC U. B. SA, în calitate de expeditor (filele 30-51 dosar recurs). Astfel în condițiile existenței acestui contract, SC PC I. SRL a emis comanda de transport sus-menționată către reclamanta SC B. L. SRL și în baza comenzii respective s-a efectuat transportul de marfă din data de 10.05.2012.
În ceea ce privește marfa distrusă în urma incidentului rutier din 10.05.2012, aceasta este consemnată în formularul denumit "reclamație lipsă bere"; nr. 1/10.05.2012, pe care pârâtul a refuzat să îl semneze și în atare situație acesta a fost semnat de alte două persoane.
Având în vedere cantitatea de marfă distrusă în urma răsturnării încărcăturii, precum și raporturile contractuale stabilite între societățile menționate în baza actelor la care s-a făcut referire mai sus, SC U. B. SA a emis pe seama SC PC I. SRL factura nr. 90722440/28.05.2012, pentru suma de 21.992,88 lei, reprezentând contravaloare daune transport. Această factură a fost achitată de SC PC I. SRL, conform ordinului de plată nr. 1303/15.06.2012. Totodată, având în vedere că transportul mărfii a fost efectuat de reclamantă, pentru aceeași sumă, SC PC I. SRL, care a intermediat transportul, a emis pe seama reclamantei factura nr. PCI07001215/31.05.2012.
Reclamanta a invocat faptul că în condițiile în care ulterior datei de 10.05.2012 a efectuat pentru SC PC I. SRL, la cererea acesteia, mai multe transporturi de marfă s-a procedat la compensarea sumei de 21.992,88 lei cu sumele datorate reclamantei de respectiva societate și pentru care au fost emise facturi ulterioare emiterii facturii în discuție.
Deși s-a susținut că pierderea invocată de reclamantă este doar scriptică, trebuie avut în vedere faptul că în jurnalul de deconturi aparținând societății reclamante (fila 92 dosar fond) suma de 21.992,88 lei a fost înregistrată ca fiind plătită către SC PC I. SRL.
În privința operațiunii de compensare, corespondența între cele două societăți a fost inițiată din data de 05.08.2012 (fila 17 dosar recurs), deci anterior ordinului de compensare din 10.08.2012 invocat de reclamantă. Pe de altă parte, deși s-a invocat faptul că operațiunea de compensare s-ar fi realizat cu nerespectarea prevederilor HG nr. 685/1999 trebuie precizat că obiectul cauzei nu l-a constituit analizarea respectării procedurii speciale reglementate de actul normativ menționat și de altfel acest aspect a fost invocat, după cum s-a arătat și pe parcursul judecării cauzei, doar ca un argument suplimentar pentru a susține inexistența pagubei în patrimoniul reclamantei.
După cum s-a mai precizat, prin sentința atacată s-a reținut vinovăția pârâtului în privința incidentului rutier din 10.05.2012, în urma căruia o parte din marfa transportată a fost distrusă, acest aspect nemaiputând fi pus în discuție în cadrul prezentei căi de atac, din moment ce pârâtul nu a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond.
În ceea ce privește prejudiciul, în formularul denumit "reclamație lipsă bere"; s-a consemnat cantitatea de marfă care a fost distrusă, iar valoarea acesteia a fost stabilită conform facturii emise de SC U. B. SA, în calitate de expeditor. Totodată trebuie avut în vedere că suma stabilită a fost achitată de societatea care a intermediat transportul către expeditor, iar reclamanta la rândul său a achitat, prin compensare, suma respectivă către SC PC I. SRL.
Ca atare, Curtea a reținut că în speță s-a făcut dovada că prejudiciul suferit de reclamantă este real, cert și actual și în condițiile în care este rezultatul faptei ilicite a pârâtului săvârșită în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, astfel că pretențiile reclamantei sunt fondate.
Prin urmare, instanța de fond în mod greșit a reținut că nu sunt întrunite în cauză cerințele prevăzute de art. 254 alin. 1 din Codul muncii, ceea ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul declarat de reclamantă, a modificat sentința atacată și în consecință a admis în parte acțiunea introductivă și a obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 21.992,88 lei, reprezentând valoarea pagubei suferite de reclamantă. În temeiul art. 1535 din Noul Cod civil suma menționată va fi actualizată cu coeficientul de inflație calculat de la data introducerii cererii de chemare în judecată (19.11.2012) și până la achitarea integrală a sumei datorate. Reclamanta a solicitat actualizarea sumei pretinse de la pârât începând cu data de 12.06.2012, însă pretențiile aferente perioadei 12.06.2012-19.11.2012 vor fi respinse, având în vedere că pârâtul nu a fost pus în întârziere anterior cererii de chemare în judecată.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă pârâtul a fost obligat la plata în favoarea reclamantei a sumei de 700 lei, cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial.
| ← Revizuire a unei hotărâri pronunţate în recurs. Admisibilitate | Angajaţi C.F.R. Spor de muncă prestată în timpul nopţii în... → |
|---|
