Revizuire a unei hotărâri pronunţate în recurs. Admisibilitate
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Decizie nr. 74/R din data de 28.01.2014
Nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 322 din Codul de procedură civilă.
În speță, hotărârea atacată este dată de o instanță de recurs care nu evocă fondul, deoarece s-a casat decizia civilă și s-a trimis cauza spre rejudecare la judecătorie.
Instanța de recurs nu a statuat asupra raporturilor juridice existente între părți, pe baza unor înscrisuri noi ori a reaprecierii asupra probelor aflate la dosar sau modul de aplicare a legii.
În lipsa unei hotărâri definitive de fond a instanței de recurs, cererea de revizuire este inadmisibilă.
Prin cererea de revizuire formulată la data de 29 aprilie 2013 la Curtea de Apel Ploiești, revizuenta B. R. D. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 748 din 21 martie 2013 a Curții de Apel Ploiești, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate și respingerea recursului celor doi recurenți, A. D. și A. D. și admiterea recursului revizuentei referitor la lămurirea înțelesului dispozitivului sentinței civile nr. 1177/2011.
În motivarea cererii de revizuire s-au invocat prevederile art. 322 pct. 1 Cod procedură civilă - dispozitivul cuprinde dispoziții potrivnice. Astfel, una dintre cele trei cauze conexe a fost soluționată irevocabil, constatându-se că părțile din dosarul nr. 1352/283/2009 sunt proprietare pe o suprafață de 1501 mp, dispusă pe tot perimetrul masei partajabile ca diferențe rezultate din transformarea prăjinilor pogonești în mp. Cei 1501 mp au intrat irevocabil în componența masei partajabile de 9599 mp. Cum nimeni nu a atacat cu apel și nici cu recurs sentința pronunțată în acest dosar iar pârâta B. E. a decedat, nu poate fi pusă în aplicare partea din dispozitiv care dispune rejudecarea separată a cauzei dosar nr. 1299/283/2009 deoarece prezintă autoritate de lucru judecat.
Revizuenta a invocat și prevederile art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă - instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut și a dat mai mult decât s-a cerut. În cererea de partaj din dosarul nr. 1223/283/2009 depusă de A. D. s-a solicitat ieșirea din indiviziune conform legii dintr-o masă partajabilă de 4998 mp, nu s-a cerut atribuirea acelei părți care nu poate fi partajabilă în natură. Deoarece a omis să cheme în judecată pe coindivizari, reclamanții au solicitat conexarea cu dosarul nr. 1352/283/2009 care se referea la o suprafață mai mare ce cuprinde și masa partajabilă în cauză și la toți coindivizarii interesați. Ulterior, reclamanții au cerut fără a motiva, a se reveni asupra conexării, ceea ce instanța de fond nu a încuviințat. Problema conexării a făcut apoi obiectul apelului declarat de reclamanți dar și apelul a fost respins deoarece nu au fost combătute motivele conexității. Cererea de recurs a apelanților a contestat aceeași problemă a conexării dosarelor de partaj și uzucapiune, cu o referire sumară la o pretinsă încălcare a normelor de partaj- atribuire în dosarul nr. 1352/283/2009, unde au calitatea de pârâți - părți interesate în partaj, încălcare ce s-ar datora conexării dosarelor.
În recurs s-a discutat numai problema conexării raportat la o pretinsă cauză diferită a celor două dosare de partaj, primul ar fi partaj judiciar , al doilea fiind partaj succesoral. Susținerile recurenților nu au nici o bază, ambele acțiuni au ca obiect partaj judiciar, totuși instanța de recurs, aflată în eroare materială asupra obiectului celor două acțiuni, a admis recursul și a dispus judecarea separată a cauzelor care de fapt erau litispendente - obiect suprapus, aceleași părți și cauză identică.
Revizuenta a arătat faptul că, Curtea de Apel s-a pronunțat și pe o problemă de fond, care nu a fost cerută nici la fond, nici la apel și nici în recurs, apreciind că soluția dată partajului la fond în dosarul nr. 1352/283/2009, prin atribuirea către intimata reclamantă a casei și curții nepartajabile în natură, ar fi fost greșită deoarece s-au încălcat criteriile legale criticate în cererea de recurs. Curtea nu a dezbătut aceste criterii, nu le-a pus în discuția părților pentru că nu au fost criticate în recurs, iar pronunțându-se asupra lor a depășit cadrul legal al judecării recursului și a acordat recurenților mai mult decât au cerut și fără a se respecta legea în ce privește soluțiile posibile în recurs.
Revizuenta a invocat și prevederile art. 322 pct. 3 Cod procedură civilă - în sensul că obiectul partajului, casa, nu mai este în ființă. Prin acțiunea de partaj, recurenții solicitaseră încetarea stării de indiviziune constituită prin cumpărarea împreună cu intimata a unui teren și casă veche, situate în perimetrul partajabil al dosarului de partaj judiciar nr. 1352/283/2009. Nu au cerut atribuirea casei și curții nici ca reclamanți în dosarul nr. 1223/283/2009, nici ca pârâți în dosarul nr. 1352/283/2009. În timpul judecării celor două dosare, construcția s-a ruinat datorită intemperiilor și refuzului recurenților de a o conserva. Instanța a admis cererea de atribuire intimatei pârâte/reclamante în vederea efectuării reparațiilor urgente. După achitarea sultei dispuse de instanță, aceasta a primit mai întâi provizoriu apoi definitiv, casa și curtea și le-a posedat ca unic proprietar din anul 2009 și până la data de 21.03.2013, când Curtea de Apel a desființat sentința de atribuire fără un motiv plauzibil. În acest timp s-au desfășurat lucrări de conservare, însă construcția nu a rezistat și a fost necesară reconstrucția ei din temelie, pe aceeași amprentă la sol.
După reconstruirea casei, cu investiția exclusivă a intimatei, casa a dobândit o valoare mai mare și nu mai este proprietate comună a celor trei cumpărători din 2005, deci nu mai face obiectul partajului. Curtea aferentă casei este străbătută de infrastructura de utilități, nu a fost și nu este partajabilă în natură, astfel că, pentru cotele părți care aparțin coproprietarilor, aceștia au primit o sultă, de cca 3 ori mai mare decât prețul de cumpărare, iar partea de teren - livadă le-a fost dată în natură în vecinătatea curții.
Revizuenta a arătat faptul că, reconstrucția casei și a infrastructurii s-a executat în perioada cât investitoarea dobândise definitiv această parte a masei partajabile. Terenul livadă pe care intimata este proprietar majoritar cu 43% este ușor partajabil în natură și nimeni nu a contestat lotizarea propusă de expertul topograf judiciar și acceptată de instanță.
Pe parcursul procesului revizuenta a depus note scrise, care au fost luate în considerare la soluționarea cauzei.
Prin întâmpinarea depusă la data de 12 decembrie 2013, intimatul A. D. a solicitat respingerea cererii de revizuire motivată în fapt și în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 1,2 și 3 Cod procedură civilă, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate a unei astfel de cereri.
S-au invocat deciziile CSJ nr. 389/03.08.1992 și 1800/01.10.1992.
S-a mai arătat că dispozitivul deciziei atacate nu cuprinde dispoziții potrivnice, că instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut și că arătările revizuentei cu privire la situația actuală a casei în litigiu, în sine, nu întrunește condițiile art. 322 pct. 3 Cod procedură civilă.
Prin Încheierea din data de 02 octombrie 2013, Curtea de Apel Ploiești, în baza dispozițiilor art. 40 alin. 5 Cod procedură civilă a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului spre soluționare Curții de Apel Târgu Mureș, conform Încheierii nr.4176/01.10.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 3901/1/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, instanța a constatat că cererea de revizuire este inadmisibilă din următoarele considerente:
Prin Decizia civilă nr. 748 din 21 martie 2013 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în dosarul nr. 1223/283/2009 s-a admis recursul declarat de reclamanții A. T. D. și A. D., în contradictoriu cu pârâții B. R. D., O. C., A. P. G., A. C., A. L., B. L., Primăria Comunei Moroieni, B. E. și A. I., ambele decedate, s-a casat decizia civilă nr. 193/17.10.2012 a Tribunalului Dâmbovița, sentința civilă nr. 1177/26.09.2011 a Judecătoriei Pucioasa și pe cale de consecință, și încheierea din Camera de Consiliu din 22.03.2012 a Judecătoriei Pucioasa, cu trimiterea spre rejudecare la Judecătoria Pucioasa, pentru soluționarea distinctă a celor trei cauze
Prin aceeași decizie a fost respins recursul declarat de pârâta B. R. D., împotriva deciziei civile nr. 193/17.10.2012 a Tribunalului Dâmbovița, ca rămas fără obiect.
Potrivit art. 322 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute de pct. 1-10 Cod procedură civilă.
Din formularea textului legal rezultă că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate este limitativă iar nu exemplificativă.
Prin urmare nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 322 Cod procedură civilă, deoarece în alt fel s-ar ajunge să se încalce principiul legalității căii de atac, în sensul că orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile prevăzute de aceasta.
În speță, hotărârea atacată este dată de o instanță de recurs care nu evocă fondul, deoarece s-a casat decizia civilă și s-a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Pucioasa având în vedere că scopul conexiunii nu există iar recursul declarat de pârâta B. R. D. în această situație a rămas fără obiect.
Instanța de recurs nu a statuat asupra raporturilor juridice existente între părți pe baza unor înscrisuri noi ori a reaprecierii asupra probelor aflate la dosar sau modul de aplicare a legii.
În lipsa unei hotărâri definitive de fond a instanței de recurs, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
| ← Despăgubiri pentru prejudiciu moral. Prescripţie | Angajarea răspunderii patrimoniale a angajatului. Condiţii → |
|---|
